Nulitatea contractului individual de munca

Nulitatea contractului individual de munca

1. Reglementare

Nulitatea este sanctiunea care lipseste actul juridic de efecte in cazul nerespectarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila. Astfel, in cazul in care la incheierea contractului individual de munca nu a fost respectata una dintre conditiile prevazute de lege pentru valabilitatea sa, contractul va fi lovit de nulitate.

Nulitatea contractului individual de munca, ca institutie juridica de sine statatoare, este reglementata de art. 57 din Codul muncii, fiind consacrata ca atare pentru prima data de catre actualul Cod al muncii. Anterior intrarii in vigoare a actualului Cod al muncii (1 martie 2003), nulitatea in legislatia muncii era reglementata indirect prin art. 68 lit. b) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca.

Textul nu face distinctie intre nulitatea absoluta si nulitatea relativa. Astfel, in functie de natura interesului ocrotit de norma juridica ce a fost incalcata la incheierea contractului individual de munca, acesta va fi lovit, dupa caz, de nulitate absoluta sau de nulitate relativa.

A. Nulitatea absoluta afecteaza contractul de munca in cazul in care la incheierea acestuia nu au fost respectate dispozitii care ocrotesc un interes general.

Nulitatea absoluta fie este prevazuta expres de Codul muncii, fie rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a contractului individual de munca, de exemplu:

- contractul de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor privitoare la libertatea muncii si la libertatea alegerii locului de munca, profesiei, meseriei sau activitatii este nul de drept (art. 3);

- incheierea unui contract de munca in scopul prestarii unei munci sau a unei activitati ilicite sau imorale este interzisa, sub sanctiunea nulitatii absolute (art. 15);

- angajarea in munca in lipsa certificatului medical care constata faptul ca cel in cauza este apt pentru prestarea acelei munci atrage nulitatea contractului de munca (art. 27 alin. (1) si (2));

- orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate (art. 38);

- incadrarea in munca a persoanelor sub varsta de 15 ani, precum si a persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca este interzisa (art. 13 alin. (3) si (4)).

Nulitatea absoluta afecteaza contractul individual de munca si in situatiile in care la incheierea lui nu sunt respectate conditii prevazute de acte normative cu caracter special (de exemplu, atestatul necesar pentru indeplinirea atributiilor de paza sau protectie potrivit Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor).

Spre deosebire de reglementarile din dreptul comun potrivit carora nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, nulitatea absoluta a unui contract individual de munca nu poate fi invocata decat pe durata existentei contractului (art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii).

B. Nulitatea relativa. In cazul in care la incheierea contractului individual de munca nu au fost respectate prevederi legale care ocrotesc un interes particular, individual sau personal, cum este situatia in care consimtamantul uneia dintre parti la incheierea contractului a fost viciat (eroare, dol, violenta), este incidenta nulitatea relativa.[i]

Astfel, nulitatea determinata de existenta viciilor de consimtamant (eroare, dol, violenta) are caracter relativ, fiind, ca urmare, remediabila.

Nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare, iar nulitatea relativa poate fi confirmata, expres sau tacit (de exemplu prin neinvocarea ei inauntrul termenului de prescriptie extinctiva).

Este necesar sa se faca distinctie intre confirmarea si validarea actului prin indeplinirea ulterioara a cerintei legale nerespectata in momentul incheierii contractului. Astfel, o deosebire esentiala fata de regimul nulitatii in dreptul civil consta in faptul ca in dreptul muncii sunt remediabile si o serie de nulitatii absolute ale contractului individual de munca[ii]. Astfel, art. 57 alin. 3 este formulat generic, incorporand si cazurile de nulitate absoluta, respectiv: "Nulitatea contractului individual de munca poate fi acoperita prin indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege". Prin urmare, asa cum reiese din prevederile art. 57 alin. (3) C. muncii, nulitatea contractului individual de munca poate fi acoperita prin indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege. Exemplificativ, nulitatea se poate acoperi prin:

- indeplinirea ulterioara a varstei minime pentru angajarea in munca (15/16 ani), ori a varstei speciale (18, 20 sau 21 ani) pentru angajarea in anumite posturi;

- indeplinirea ulterioara a conditiilor de studii si/sau de vechime in munca;

- infiintarea ulterioara a postului care nu a existat la angajare sau deblocarea celui existent, dar blocat la data angajarii in munca;

- obtinerea ulterioara a certificatului medical;

- obtinerea ulterioara a avizului/autorizarii/atestarii din partea organului competent;

- manifestarea ulterioara a consimtamantului la incheierea contractului individual de munca de catre cel imputernicit de lege in acest scop;

- obtinerea ulterioara a reabilitarii de catre cei incadrati in functii/posturi pentru care legea interzice incadrarea celor condamnati, fie pentru anumite fapte penale, fie pentru orice infractiune (conform art. 134 - reabilitarea de drept si art. 135 - reabilitarea la cerere - din Codul penal si art. 494 si 496 din Codul de procedura penala).

Nulitatea absoluta a contractului de munca nu poate fi acoperita prin confirmare, ci doar prin indeplinirea ulterioara, atunci cand este in mod obiectiv posibil, a conditiei prevazute de lege si nerespectata la incheierea lui. In toate situatiile, validarea contractului poate avea loc numai pana la momentul constatarii nulitatii, deoarece din acest moment contractul de munca isi inceteaza efectele in temeiul art. 56 alin. (1) lit. e) C. muncii.[iii]

Nulitatea poate afecta contractul individual de munca in intregime (nulitate totala) sau poate afecta numai anumite clauze ale acestuia (nulitate partiala).

Astfel, pe de o parte, conform art. 57 alin. 2 din Cod, nulitatea in dreptul muncii nu retroactiveaza, contractul de munca fiind un contract cu prestatii succesive, ceea ce nu constituie o particularitate fata de dreptul comun (si in dreptul civil retroactivitatea nulitatii opereaza numai in cazul contractelor cu executare dintr-o data). Pe de alta parte, constatarea nulitatii unei clauze a contractului individual de munca nu determina, in principiu, decat inlaturarea acesteia, avand deci ca efect nulitatea partiala - ca si in dreptul comun -, iar nu cea a intregului contract. Art. 57 alin. 4 dispune: in situatia in care o clauza este afectata de nulitate intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile, salariatul avand dreptul la despagubiri.[iv]

Intreaga constructie juridica a nulitatii partiale a contractului individual de munca nu subzista in cazul in care insusi obiectul sau insasi cauza contractului respectiv au fost ilicite sau imorale. In aceste cazuri, prin prisma art. 15 din Codul muncii, intreg contractul individual de munca in cauza este nul absolut, neputandu-se pune problema remedierii cauzei sale de nulitate. Intotdeauna, ca urmare a constatarii nulitatii intregului contract individual de munca se produce - in temeiul art. 56 lit. e din Cod - incetarea sa de drept. [v]

In concluzie, cu titlu de exemplu, in cazul in care un contract de munca a fost incheiat in scopul prestarii unei munci sau a unei activitati ilicite sau imorale sau de catre o persoana pusa sub interdictie, contractul va fi nul in intregime, in timp ce in cazul in care se prevede renuntarea salariatului la unul dintre drepturile ce ii sunt recunoscute prin lege sau se incalca nivelul minim    prevazut de lege al unuia dintre drepturile sale, va fi lovita de nulitate numai clauza ce contine o astfel de prevedere (in dreptul roman regula o constituie nulitatea partiala).

2. Constatarea nulitatii.

Nulitatea poate fi constatata in doua modalitati:[vi]

- prin acordul partilor (nulitate amiabila);

- in cazul in care partile nu sunt de acord asupra nulitatii contractului individual de munca (sau a unei clauze a acestuia), nulitatea nu poate fi constatata si, in consecinta, nu poate produce efecte numai ca urmare a manifestarii de vointa a unei singure parti contractante. Intr-o astfel de situatie, nulitatea poate fi constatata prin hotararea instantei judecatoresti competente (nulitate judiciara).

In aceleasi modalitati se poate realiza si declararea nulitatii contractului de munca in cazul in care acesta este lovit de nulitate relativa (nu este nul, ci anulabil).

Fata de dreptul comun (civil), in care nulitatea absoluta poate fi invocata oricand (pe cale de actiune sau de exceptie), iar nulitatea relativa in anumite termene (art. 3 coroborat cu art. 9 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva), in dreptul muncii, art. 283 lit. d) din Codul muncii stabileste: constatarea nulitatii unui contract individual (sau colectiv de munca) poate fi ceruta de parti pe intreaga perioada de timp in care contractul respectiv este in fiinta. Nu exista deci nici o distinctie, sub aspectul termenelor in care poate fi invocata, intre nulitatea absoluta si cea relativa.[vii]

Competenta materiala de solutionare a cererilor prin care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual de munca sau a unor clauze ale acestuia revine instantei competente sa solutioneze conflictele de drepturi, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) si art. 71 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca. Aceasi instanta este competenta sa solutioneze si cererea salariatului de acordare a despagubirilor, in temeiul dispozitiilor art. 283 alin. (1) lit. c) si art. 284 alin. (1) C. muncii. Competenta teritoriala de solutionare a unor astfel de cereri apartine instantei judecatoresti competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul.[viii]

Cererea prin care se solicita constatarea nulitatii poate fi introdusa pe toata durata existentei contractului (art. 283 alin. (1) lit. d) C. muncii), iar cererea de acordare a despagubirilor poate fi introdusa in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune (art. 283 alin. (1) lit. c) C. muncii), respectiv de la data la care produce efecte constatarea nulitatii clauzei respective.

Ambele tipuri de cereri sunt scutite de taxa de timbru in temeiul art. 285, coroborat cu art. 281-283 C. muncii.

4. Efectele nulitatii.

In toate cazurile, constatarea (sau declararea) nulitatii contractului individual de munca (sau a unei clauze a acestuia) produce efecte numai pentru viitor (ex nunc), nu si pentru trecut (ex tunc), deoarece contractul individual de munca este un contract cu prestatii succesive si pastreaza caracteristica acestor contracte de a constitui o exceptie de la principiul retroactivitatii efectelor nulitatii actului juridic.

Restituirea prestatiilor in cazul contractelor cu prestatii succesive este, in mod obiectiv, imposibila. [ix]

Astfel, intrucat Codul muncii (art. 57 alin. 5) nu reglementeaza in detaliu efectele nulitatii, referindu-se numai la remunerarea muncii prestate in temeiul unui contract nul ("Persoana care a prestat munca in temeiul unui contract individual de munca nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzator modului de indeplinire a atributiilor de serviciu"), nulitatea are, dupa caz, cu privire la plata muncii, urmatoarele consecinte:[x]

a) Daca nu a avut drept cauza lipsa studiilor (a pregatirii profesionale), pentru prestatiile care s-au derulat pana la momentul constatarii nulitatii, persoana trebuie sa primeasca salariul la care era indreptatita in cazul in care contractul ar fi fost valid.

b) Daca persoana nu a corespuns si nu corespunde conditiilor legale pentru angajarea pe un anumit post (functie) sub aspectul pregatirii profesionale - asadar, daca nu are studiile necesare - solutiile sunt diferite in raport cu consecintele care s-au produs ("corespunzator modului - in sens calitativ - de indeplinire a atributiilor de serviciu"):

- in cazul in care activitatea - cu toata neindeplinirea conditiilor legale de studii - a fost, totusi, corespunzatoare, persoana va restitui numai penalizarea prevazuta de lege, pentru aceasta neindeplinire; daca penalizarea nu este prevazuta de lege (ceea ce constituie regula), aprecierea concreta revine - in caz de dezacord al partilor - organului de jurisdictie a muncii competent care constata nulitatea. Acesta va avea in vedere, intre altele, atributiile din fisa postului, modul sau gradul in care se probeaza ca au fost realizate atributiile de serviciu, opinia altor salariati etc.;

- in cazul in care activitatea a fost necorespunzatoare, se pot distinge doua ipostaze: 1). in situatia in care persoana nu a fost culpabila, va restitui diferenta dintre salariul efectiv primit si cel la care ar fi avut dreptul daca ar fi detinut o functie sau un post potrivit cu pregatirea sa profesionala reala; 2). in situatia in care persoana a fost culpabila (inducandu-l in eroare pe angajator cu privire la pregatirea sa) va restitui diferenta dintre salariul efectiv primit si salariul minim brut pe tara garantat in plata. Chiar daca ar fi fost vorba, la incheierea contractului, despre culpa penala (fals si uz de fals), in opinia noastra, principiul fraus omnia corumpit este infrant in situatia data de un alt principiu - la care ne-am referit - si anume cel potrivit caruia "munca prestata trebuie retribuita". Fireste, daca in aceste conditii limita persoana va primi totusi un salariu (minim), nu inseamna ca va fi ferita de aplicarea unei sanctiuni penale (daca sunt intrunite cerintele legii penale).[xi]

Nu in ultimul rand, este de observat ca efectele se produc din momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti sau, dupa caz, din momentul realizarii acordului partilor.

Efectele sunt diferite, in raport cu intinderea nulitatii, astfel:[xii]

a) in situatia in care nulitatea afecteaza contractul in intregime, acest contract inceteaza de drept in temeiul art. 56 alin. (1) lit. e) C. muncii. In consecinta, persoana care a prestat munca in temeiul unui contract de munca nul are, conform art. 57 alin. (5) C. muncii, dreptul la plata salariului corespunzator modului de indeplinire a atributiilor de serviciu. Rezulta ca aceasta persoana va fi indreptatita sa primeasca si sporurile la care au dreptul salariatii pentru munca de noapte, munca suplimentara, munca in conditii deosebite, prestatiile in bani sau in natura reglementate prin clauza de mobilitate etc., daca a desfasurat activitate in aceste conditii.

De asemenea, persoana care a prestat munca in temeiul unui contract de munca nul are, pentru perioada anterioara ramanerii definitive a hotararii prin care s-a constatat nulitatea contractului, toate drepturile corespunzatoare statutului de salariat, inclusiv dreptul la vechime si dreptul ca angajatorul sa plateasca, respectiv sa retina si sa plateasca, contributiile aferente la bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul asigurarilor pentru somaj, fondul de asigurari sociale de sanatate.

b) in cazul in care o clauza din contractul individual de munca este lovita de nulitate, intrucat aceasta clauza stabileste pentru salariati drepturi sau obligatii care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, clauza respectiva este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile, dar numai din momentul in care isi produce efectele constatarea nulitatii clauzei respective. De la aceasi data salariatul are dreptul la despagubiri pentru prejudiciile suferite, in cazul in care dovedeste ca a suferit astfel de prejudicii si daca sunt indeplinite si celelalte conditii ale raspunderii angajatorului.