OAMENII LIBERI - PROCEDURA CIVILA ROMANA

OAMENII LIBERI - PROCEDURA CIVILA ROMANA

1. GENERALITATI

Dreptul roman este un drept profun statutar, asa incat, statutul juridic al oamenilor liberi era extrem de diferntiat in functie de categoria sociala caruia ii apartinea respectiva persoana.

La origine, libertatea se confunda cu cetatenia in sensul ca strainii nu erau admisi in cetate sub sanctiunea caderii in clavie. Cu timpul, din considerente de ordin economic, a fost admisa intrarea starinilor in cetate fie in calitate de oaspeti pentru o perioada de timp limitata fie in calitate de clienti daca se puneau sub protectia unor cetatenti romani sau daca apartineau unui stat cu care Roma avea tratat de alianta.

Oamenii liberi se imparteau in cetateni si necetateni.

Necetatenii la randul lor se imparteau in latini si peregrini.

Oamenii liberi fie ca sunt cetateni fie ca sunt necetateni erau de doua categorii:

-ingenui

-dezrobiti

Ingenuii la origine erau cei nascuti din parinti liberi, care au fost intotdeauna liberi, ulterior in categoria ingenuilor au fost inclusi si aceia care au fost nascuti din parinti odinioara sclavi dar care la momentul nasterii erau oameni liberi.

Dezrobitii sunt scalvii suspusi actului manumisiunii.

2. CETATENII

Cetatenii romani se bucurau de plenitudinea drepturilor civile si politice. Astfel, ei aveau ius commercii sau commercium, insemnand dreptul de a incheia acte juridice valabile potrivit dreptului civil, ius connubi sau connubium, adica dreptul de a incheia o casatorie valabila potrivit dreptului civil, legis actio, dreptul de a utiliza mijloacele procedurale ale dreptului civil pentru valorificarea drepturilor lor subiective si a pretentiilor lor legitime. Aceste sunt drepturi civile.

Dintre drepturile politice mentionam ius suffragii, dreptul de a alege, ius honorum, dreptul de a candida la o magistratura in stat, ius militiae, dreptul de a face parte din legiunile romane.

Numele cetatenilor romani era extrem de complex intrucat el tinea loc si de adresa. El se compunea din cinci elemente. Primele trei formeaza tria nomina. Este vorba despre praenomen, adica indicativul prin acre cetateanul era individualizat in societate, cognomen sau porecla, prin care cetateanul era individualizat in cadrul familei sale si nomen gentilicium, adica numele gintii din care facea parte cetateanul roman. Urmau apoi alte doua elemente: indicatiunea filiatiunii, adica prenumele tatalui si indicatiunea tribala, adica numele tribului sau cartierului in care locuia cetateanul respectiv si in care isi exercita dreptul de vot.

Ex: Marcus(prenumele) Tullius(numele gintii) Marci filius (indicatiunea filiatiunii) Cornelia tribu (cartierul in care locuia) Cicero (porecla, de la bob de naut)

● Modurile de dobandire a cetateniei romane

Cetatenia romana se dobandeste prin efectul nasterii potrivit regulii ca un copil nascut in cadrul casatorie dobandeste conditia juridica a tatalui sau in momentul conceptiunii, iar un copil nascut in afara casatoriei dobandeste conditia juridica a mamei sale din momentul nasterii, la romani existand doua reguli ce sustin acest principiu: 'mater semper certa est' (mama este intotdeauna sigura) si 'pater is est quem nuptiam demonstram'(tatal este acela pe care il indica casatoria), de unde rezulta ca un copil nascut in afara casatoriei nu are tata.

Un al doilea mod de dobandire a cetateniei este beneficiul legii, ce reprezinta faptul ca persoana ce indeplineste conditiile cerute de lege pentru a fi cetatean roman devine cetatean roman.

Un al treilea mod de a dobandi cetatenia este naturalizarea, ce este un act individual de acoradre a cetateniei romane. De asmenea, un alt mod de dobandire a cetateniei este dezrobirea intrucat exista regula ca dezrobitul dobandeste conditia juridica a fostului sau stapan devenit patron. Prin urmare, dezrobitul unui cetatean devine cetatean roman.

● Modurile de pierdere a cetateniei romane

Cetatenia roman se pierde prin pierderea libertatii in primul rand. In al doilea rand cetatenia romana se pierde prin dobandirea cetateniei unui alt stat prin efectul inadmisibilitatii dublei cetatenii. De asemenea, cetatenia se poate pierde si in situatia in acre cetateanul in cauza a comis un delict fata de un stat strain, a fost remis acelui stat in vederea exercitarii dreptului de razbunare dar a fost respins de catre statul in cauza.

De-a lungul timpului au fost luate o serie de masuri de extindere a cetateniei romane. Prima extindere s-a realizat in secolul I i. Hr. prin legile Iulia si Plautia Papiria, prin acre a fost acordata cetatenia romana tuturor locuitorilor liberi ai Italiei.

Al doilea mod de extindere a cetateniei romane este dictul lui Antoninus Caracalla din 212 d. Hr, dat la initiativa lui Papinian, care era praefectus praetorie, edict prin care s-a extins cetatenia romana la toti locuitorii liberi ai Imperiului Roman, cu doua exceptii,latinii iuniani si peregrinii dediticii. Aceasta masura a fost luata din considerente pur fiscale pentru ca prin efectul extinderii cetateniei romane toti cei deveniti cetateni trebuiau sa plateasca impozitul de 5% pentru mosteniri denumit vice sine hereditatis.

3. LATINII

Necetatenii erau de doua categorii: latini si pergerini.

Termenul de latin are doua semnificatii:

1. sens etnic , desemnand populatia Latiumului cucerita de cele trei triburi fondatoare, populatie care se afla in relatiii de rudenie de sange cu romanii.

2. Un al doilea sens se referea la conditia juridica a unei persoane.

Cea    mai veche categorie de latinii erau latinii veteres, desemnand populatia Latiumului cucerita de cele trei triburi fondatoare, populatie care se afla in relatiii de rudenie de sange cu romanii. Latinii, in acest sens, sunt rude de sange cu romanii. Ei aveau ius commercii, ius suffragi, uneori ius connubi, nu aveau ius honorum si ius militiae.

O a 2-a categorie de latini o reprezinta latinii coloniari (latinii din coloniile fondate in Italia dupa 268 i. Hr).. Ei au ius commercii si au o conditie juridica similara cu a latinilor veteres.

O a treia categorie de latini erau latinii fictivi, latinii din provincii care aveau conditia juridica a latinilor colniari, aveau ius commercii dar nu erau rude de sange cu romanii, de aceea termenul de latin nu mai are o conotatie etnica ci are o conotatie sociala, adica el desemneaza o anumita categorie sociala.

O a 4-a categorie de latini erau latinii iuniani. Acestia se numesc latini iuniani pentru ca statutul lor juridic este reglementat printr-o lex Iunia -Norbana. Este vorba despre sclavii dezrobiti fara respectarea formelor solemne precum si despre sclavii dezrobiti inainte de implinirea varstei de 30 de ani, cu incalcarea interdictiei impusa de lex Aelia Sentia. Acestia traiau ca oameni liberi dar mureau ca sclavi in sensul ca nu isi puteau face testament, bunurile lor fiinf dobandite de catre patron, fostul dominus sau stapan.

Latinii utilizau in raporturile dintre ei precum si in raporturile cu peregrinii si cu cetatenii romani dispozitiile dreptului gintilor.

4. PEREGRINII

Peregrinii erau strainii care la origine nu puteau veni la Roma sub sanctiunea caderii in scalvie pentru ca ulterior sa li se permita patrunderea in cetate in anumite conditii.

Peregrinii erau de doua categorii: peregrinii obisnuiti si peregrinii dediticii.

Peregrinii obisnuiti utilizau in raporturile dintrei ei si in raporturile cu cetatenii romani normele dreptului gintilor, iar in raporturile dintrei ei mai puteau utiliza cutumele locale, in masura in care acestea nu contraveneau regulilor de drept si principiilor juridice romane.

Peregrinii dediticii reprezentau o categorie inferioara de pergerini. Acesti erau locuitorii cetatilor care se opusesera cu forta armelor cuceririi romane si ca atare romanii le distrusesera cetatile, ei nemaiavand in acest context un drept national. Ei nu puteau utiliza in raporturile dintre ei cutumele locale, ci numai normele lui uis gentium. Acesti peregrini nu mai aveau un drept national, utilizand in raporturile dintre ei si raporturile cu cetatentii si latini normele lui ius gentium. Peregrinii dediticii nu puteau veni la Roma sub sanctiunea caderii in sclavie. Potrivit aceleiasi legi Aelia Sentia, in categoria peregrinilor dediticii intrand si sclavii care pe timpul sclaviei savarsisera fapte sanctionate cu o pedeapsa infamanta. Acestia, dupa actul manumisiunii (actul dezrobirii), nu dobandeau conditia juridica a fostului stapan denumit patron, potrivitregulii generale ei deveneau peregrini dediticii.