OBLIGATIA DE INTRETINERE DINTRE PARINTI SI COPIII

OBLIGATIA DE INTRETINERE DINTRE PARINTI SI COPIII

"Obligatia de intretinere dintre parinti si copii"

Potrivit Codului familiei, art.97, alin.1 -ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori , fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie , din afara casatoriei sau infiati.

-alin 2- parintii exercita drepturile lor parintesti numai in interesul copiilor.

Aceasta obligatie ocupa prin finalitatea sa un loc central in cadrul raporturilor patrimoniale dintre parinti si copii, intrucat ea a fost instituita in special pentru a asigura bune conditii materiale de crestere si de educare minorilor.

Art 109, al. 1 prevede ca daca sanatatea sau dezvoltatea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitatre a drepturilor parintesti, prin purtare abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de parinte, ori daca educarea, invatatura sau poregatirea profesionala a copilului nu se face in spirit de devotament fata de Romania, instanta judecatoreasca, la cererea autoritatii tutelare, va pronunta decaderea din drepturile parintesti.

In legatura cu obligatia de intretinere dintre parinti si copii, in literatura juridica s-a pus problema daca avem de-a face cu o obligatie legala unica al carei continut este insa diferit in functie de calitatea persoanelor intre care ea exista sau cu doua categorii de obligatii, una intre parinti si copiii minori, obligatie unilaterala care este o indatorire parinteasca si alta intre parinti si copiii lor majori, obligatie reciproca, intemeiata pe rudenie.

Trasaturi specifice obligatiei legale de intretinere dintre parinti si copii. Cu privire la persoanele intre care se datoreaza

Aceasta obligatie de intretinere exista intre parinti si copii astfel cum rezulta din prevederile art. 86 alin. (1) si art. 107 alin. (1) Codul familiei, atat in cazul in care copiii sunt minori, cat si atunci cand sunt majori. Ceea ce este specific acestei categorii de obligatii de intretinere este faptul ca, in cazul copilului minor starea de nevoie nu se datoreaza incapacitatii de a munci, la fel ca la persoanele majore, ci imprejurarii ca el este in etapa de formare si urmeaza un proces de scolarizare.

Legiuitorul o si spune in art. 86 alin. (3) Codul familiei atunci cand prevede textual ca "descendentul, cat timp este minor are drept la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla".

Minorul nu trebuie sa dovedeasca asadar, incapacitatea sa de munca. De regula copilul minor este numai creditor al obligatiei de intretinere, intrucat el nu realizeaza venituri din munca, ceea ce face ca aceasta obligatie de intretinere sa fie considerata unilaterala de unii autori.

Art. 105, al.2-dupa implinirea varstei de paispreztece ani minorul exercita singur drepturile si isi esxecuta tot astfel oabligatiile, insa numai cu incuviintarea prealabila a parintilor, spre a-l apara impotriva abuzurilor.

Atingand varsta majoratului, copilul are capacitatea de a munci si, de regula, realizeaza venituri din munca sa. Ca urmare, reciprocitatea obligatiei de intretinere dintre parinti si copii capata un contur mai pronuntat tocmai pentru ca si copilul indeplineste conditiile cerute de lege pentru a fi obligat la intretinere si nu pentru ca ar fi vorba de o obligatie distincta.

Reciprocitatea obligatiei isi are izvorul in lege, ca urmare si copilul are obligatia de a contribui la intretinerea parintelui sau aflat la nevoie, fara a se putea apara cu considerente de apreciere subiectiva asupra modului in care parintele l-a intretinut cat timp a fost minor.

In masura in care minorul insusi, dupa implinirea varstei de 16 ani realizeaza castiguri din munca, el nu mai este considerat in nevoie si pierde dreptul la intretinere din partea parintilor sai. Mai mult, poate fi chiar obligat la intretinere in favoarea parintilor, daca acestia sunt in nevoie.

In cazul copiilor minori, debitori ai obligatiei de intretinere sunt parintii, indiferent ca acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.

Referitor la copilul din casatorie, problema intretinerii se pune doar cand relatiile de familie sunt compromise, iar parintii sunt despartiti in fapt sau chiar divortati. In aceste cazuri, parintele la care nu locuieste minorul sau caruia nu i-a fost incredintat spre crestere si educare, isi va indeplini obligatia de intretinere prin plata unei sume de bani in limitele stabilite de art. 94 alin. (3) Codul familiei.

Parintele din afara casatoriei va datora intretinere numai daca s-a stabilit filiatia fata de el. O data cu actiunea pentru stabilirea paternitatii fata de tatal din afara casatoriei se poate cere si pensie de intretinere pe seama copilului minor, numai ca, in acest caz, ea devine exigibila la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a stabilit paternitatea. Data de la care pensia se acorda, in cazul admiterii actiunii de stabilire a paternitatii din afara casatoriei, este data introducerii actiunii.

Daca prin cererea de stabilire a paternitatii, ca si prin cea de divort, cazurile fiind similare, nu s-a solicitat pensia de intretinere, instanta se va pronunta din oficiu si asupra acesteia, acordand-o cand este cazul, tot de la data introducerii actiunii.

In cazul in care parintii minorului, ca primii ce datoreaza intretinere, din cauze independente de vointa lor, nu dispun de mijloace materiale sau acestea sunt insuficiente, bunicii pot fi obligati la intretinerea minorilor sau alte persoane, conform ordinii de prioritate stabilite de art. 89 Codul familiei.

Pentru copilul adoptat, debitor al obligatiei de intretinere este adoptatorul si nu parintii firesti, afara de cazul in care adoptatorul este sotul parintelui firesc al adoptatului, cand ambii sunt tinuti a presta intretinere copilului minor.

Intrucat in urma adoptiei rudeniei firesti i se substituie rudenia civila, obligatia de intretinere intre adoptat si rudele sale firesti inceteaza si ia nastere o noua obligatie intre adoptat si rudele sale din adoptie. Obligatia are aceleasi caractere si functioneaza in aceleasi conditii, ca aceea dintre parintii firesti si copii.

La desfacerea adoptiei sau in cazul nulitatii acesteia, parintii firesti ai copilului redobandesc drepturile si obligatiile parintesti, deci si obligatia de intretinere (art. 22 alin. (4) din Ordonanta de Urgenta nr. 25/1997 aprobata prin Legea nr. 87/1998).

Parintele decazut din drepturile parintesti este de asemenea obligat a presta intretinerea copilului minor precum si adoptatorul decazut din drepturile parintesti. Situatia este aceeasi si in cazul parintelui pus sub interdictie.

Copiii minori cu regim asemanator celui al descendentilor

a) Minorul la a carui intretinere a contribuit sotul parintelui firesc

Potrivit art. 87 alin. (1) Codul familiei, "sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa continue a da intretinere copilului cat timp acesta este minor, insa numai daca parintii sai firesti au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie".

Din analiza prevederilor legale rezulta ca, in acest caz, obligatia de intretinere prezinta urmatoarele caracteristici:

- este conceputa ca o continuare a contributiei pe care sotul parintelui firesc a prestat-o copilului minor pana atunci:

- aceasta obligatie are un caracter subsidiar, intrucat sotul parintelui firesc este obligat numai daca parintii firesti ai copilului au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie;

- obligatia este datorata numai pana la majoratul copilului, dupa aceasta data el pierde dreptul la intretinere, chiar daca indeplineste conditiile generale cerute de lege pentru a primi intretinere;

- dispozitiile legale care instituie aceasta obligatie au un caracter imperativ, instanta neputand refuza acordarea pensiei, cat timp conditiile prevazute de lege sunt indeplinite;

- in cazul in care copilul minor a fost intretinut cel putin 10 ani de catre sotul parintelui sau firesc si acesta din urma este indreptatit la intretinere in conditiile alin. (1) al art. 87 Codul familiei, obligatia devenind reciproca.

b) Minorul care a fost luat spre crestere fara indeplinirea formelor legale pentru adoptie

Art. 88 Codul familiei prevede ca "cel care a luat un copil pentru a-l creste, fara a intocmi formele cerute pentru adoptie, are obligatia sa-l intretina cat timp copilul este minor, insa numai daca parintii firesti au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie".

Aceasta obligatie prezinta urmatoarele caracteristici:

- este determinata de imprejurarea ca acel copil a fost luat spre crestere, dar nu s-au intocmit formele cerute pentru adoptie, deci de motive umanitare;

- are caracter subsidiar, intrucat este datorata numai daca parintii firesti ai copilului au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie;

- se datoreaza numai pana la majoratul copilului, chiar daca dupa aceasta data copilul indeplineste cerintele generale pentru a primi pensie de intretinere;

- este o obligatie imperativa;

- este o obligatie unilaterala;

- nu se cere nici o conditie privind timpul cat copilul a stat la cel care l-a luat spre crestere si educare.

c) Minorul indreptatit la intretinere in baza art. 96 Codul familiei

Art. 96 Codul familiei prevede ca "mostenitorul persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau i-a dat intretinere fara a avea obligatia legala, este tinut, in masura valorii bunurilor mostenite, sa continue intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie, insa numai cat timp cel intretinut este minor. In cazul in care sunt mai multi mostenitori obligatia este solidara, fiecare dintre ei contribuind proportional cu valoarea bunurilor mostenite".

Caracteristicile acestei obligatii sunt urmatoarele:

- debitorul obligatiei este mostenitorul sau mostenitorii universali sau cu titlu universal ai celui care a avut obligatia legala de intretinere sau care a acordat intretinere minorului fara a avea aceasta obligatie;

- obligatia exista numai in masura valorii bunurilor mostenite;

- obligatia are un caracter subsidiar, existand numai daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau in nevoie;

- obligatia exista numai pe timpul minoritatii copilului;

- in cazul mai multor mostenitori obligatia este solidara;

- obligatia are caracter imperativ.

d) Copilul major aflat in continuarea studiilor

Din dispozitia art. 86 alin. (3) Codul familiei conform careia "descendentul, cat timp este minor, are drept la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla", rezulta, per a contrario, ca descendentul major este indreptatit la intretinere, numai daca se afla in nevoie din cauza incapacitatii de a munci.

Aceasta interpretare a fost insa inlaturata de Tribunalul Suprem care, prin deciziile de indrumare nr. 2/1971 si nr. 2/1973, a statuat ca, prin incapacitate de munca, trebuie inteleasa si o "incapacitate care deriva din satisfacerea unor cerinte de ordin social", cum ar fi urmarea unei forme de invatamant sau pregatire profesionala.

Ca urmare, instanta suprema a decis la acea data, iar practica avea sa imbratiseze aceasta opinie, ca, indiferent de alte conditii, descendentul major aflat in continuarea studiilor este indreptatit la intretinere din partea parintilor sai, insa numai pana la varsta de 25 de ani.

Obiectul obligatiei de intretinere

Obiectul obligatiei de intretinere cuprinde -asigurarea mijloacelor necesare traiului, cheltuielile pentru cresterea, educarea si pregatirea profesionala a copiilor. Obiectul intretinerii fata de copilul major, aflat in continuarea studiilor este identic, mai ales in conditiile in care si doctrina s-a pronuntat pentru recunoasterea dreptului la intretinere al acestuia.

Obiectul intretinerii copilului minor este detaliat in Codul familiei in mai multe texte legale [art. 101 alin. (2), art. 123 alin. (2)]. Acestea arata ca parintii trebuie sa se ingrijeasca de sanatatea si dezvoltarea fizica, de educarea, de invatatura si de pregatirea profesionala a copilului, sa-i asigure conditiile materiale si spirituale pentru crestere si pentru educare etc.

Obligatia de intretinere a copilului minor sau a copilului major aflat in continuarea studiilor, are un continut mai complex decat obligatia de intretinere in general. Aceasta este o aplicare a principiului ca intretinerea se datoreaza potrivit cu nevoilor celui care o cere, iar nevoile speciale ale minorului reclama cheltuieli ce nu se regasesc la persoanele majore. Ea poate sa cuprinda si asigurarea unui spatiu locativ, lipsa folosintei unei locuinte putand face practic imposibila ingrijirea unui copil.

Conditiile cerute de lege pentru existenta obligatiei de intretinere

Starea de nevoie a copilului minor si a celui major aflat in continuarea studiilor, data fiind angrenarea sa in activitatea de formare profesionala prin procesul de scolarizare, are un continut mai larg decat are in general, pensia de intretinere urmand a raspunde, in limitele legii, tuturor necesitatilor impuse de cresterea, de educarea si de formarea profesionala a copilului.

Conform dreptului comun, numai cel care se afla in nevoie din cauza incapacitatii sale de a munci, este indreptatit la intretinere (art. 86 alin. (2) Codul familiei). Copilul minor insa, tocmai datorita situatiei sale speciale este considerat in drept la intretinere oricare ar fi pricina nevoii in care se afla (art. 86 alin. ultim Codul familiei). Cu alte cuvinte, nu incapacitatea de munca este determinanta in cazul copilului minor, ci starea sa de nevoie care este cauzata cel mai adesea de sarcinile pregatirii sale in procesul de scolarizare.

Daca insa minorul are venituri indestulatoare, din munca sau din alte surse, el nu este indreptatit la intretinere.

Data de la care se datoreaza intretinerea

In principiu intretinerea se acorda de la data cererii de chemare in judecata, desi dreptul la intretinere se naste din momentul indeplinirii conditiilor cerute de lege, adica nevoia creditorului si posibilitatea materiala a debitorului. In fapt, se prezuma ca atata vreme cat nu a solicitat pensie, creditorul obligatiei n-a fost in nevoie. Tot de la data introducerii actiunii se datoreaza pensia si in cazul cand ea s-a cerut o data cu stabilirea paternitatii din afara casatoriei. Pe baza aceluiasi rationament, majorarea pensiei de intretinere are loc tot pe data introducerii actiunii in justitie, afara de cazul in care neintroducerea cererii de majorare este imputabila debitorului obligatiei.

In caz de divort, instanta de judecata va acorda pensie de intretinere copiilor minori, chiar daca nu s-a cerut.

Ca regula generala, intretinerea se acorda numai pentru viitor. Prin exceptie, se poate acorda pensie de intretinere si pentru trecut, daca neintroducerea actiunii este imputabila debitorului intretinerii, de exemplu, acesta si-a schimbat domiciliul, iar noua sa adresa nu a putut fi aflata, sau daca creditorul dovedeste ca a facut datorii pentru a se putea intretine. In aceste cazuri se rastoarna prezumtia ca cel indreptatit nu a facut demersuri pentru ca nu a fost in nevoie.

Pensia poate fi majorata sau redusa in functie de modificarea conditiilor avute in vedere la stabilirea ei. Obligatia de intretinere inceteaza cand copilul a implinit 18 ani sau dupa implinirea acestei varste, la terminarea studiilor, dar nu dupa 25 de ani. Inainte de implinirea varstei de 18 ani, obligatia inceteaza daca se dovedeste ca minorul lucreaza si, obtinand venituri indestulatoare, nu mai este in nevoie sau in cazul in care debitorul obligatiei, independent de culpa sa, nu mai are mijloacele materiale necesare.

Cuantumul obligatiei de intretinere

Criteriile generale dupa care se stabileste cuantumul intretinerii sunt: nevoia celui care o cere si mijloacele celui care urmeaza a o plati (art. 94 alin. (1) Codul familiei). Atunci cand este vorba de parinte sau cel care adopta, in alin. (3) al art. 94 Codul familiei se stabilesc limite maxime, raportat la castigul din munca, pana la care se poate stabili pensia de intretinere.

Astfel, pentru un copil limita maxima este de 1/4, pentru doi copii de 1/3, iar pentru trei sau mai multi copii de 1/2 din castigul din munca. Aceste plafoane maxime stabilite de legiuitor reprezinta, in fapt, nevoia copilului,

. Practica a subliniat chiar ca nu se poate cobori sub aceste plafoane decat in cazuri exceptionale, ca de exemplu atunci cand parintele are si alte sarcini familiale ce-i greveaza veniturile. S-a aratat si ca aceste sarcini ar trebui sa reprezinte tot obligatii legale de intretinere insa, in ceea ce ne priveste, consideram ca instantele trebuie sa aprecieze in fiecare caz concret in parte, intrucat si alte sarcini, indiferent de natura lor, afecteaza veniturile celui obligat la intretinere.

Art.94, al.2 -instanta de judecata va putea micsora sau marii obligatia de intretinere sau hotara incetarea ei , dupa cum se schimba mijloacele celui care datoreaza intretinerea sau nevoia celui care o primeste.

Atunci cand debitorul obligatiei de intretinere are si alte mijloace materiale, in afara castigului din munca, pensia se va calcula avandu-se in vedere si aceste mijloace, putandu-se, deci, stabili o pensie peste plafoanele aratate mai sus. Instanta de judecata poate stabili o pensie mai mare decat plafoanele legale si daca debitorul pensiei se ofera a o plati, iar aceasta nu aduce atingere intereselor altor persoane indreptatite la intretinere.

La stabilirea cuantumului pensiei de intretinere instantele judecatoresti urmeaza a avea in vedere veniturile nete ale ambilor parinti intrucat ambii sunt debitori ai intretinerii, indiferent ca sunt din casatorie, din afara casatoriei, ca sunt parinti firesti sau rezultati din adoptie, ca traiesc impreuna sau sunt despartiti in fapt. Cu toate acestea s-a decis ca, atunci cand se constata ca parintele caruia i s-a incredintat copilul este in masura sa-i asigure conditiile materiale necesare pentru crestere si educare, se poate incuviinta invoiala parintilor in sensul scutirii temporare a celuilalt parinte de plata pensiei de intretinere sau obligarea sa la plata unei pensii mai mici.

Instanta de judecata trebuie sa aiba in vedere la stabilirea cuantumului pensiei de intretinere numai veniturile obisnuite, nu si cele intamplatoare sau indemnizatiile de transfer, de deplasare, de concediere, intr-un cuvant, numai veniturile cu caracter de permanenta. Nu se include in calcul nici sporul angajatilor care lucreaza in conditii deosebite de munca sau plata orelor suplimentare, intrucat cel ce beneficiaza de ele isi asuma un risc si un efort suplimentar, iar ele nu confera certitudine si continuitate.

Cuantumul intretinerii se stabileste in functie de numarul copiilor pe care parintele ii are de intretinut, indiferent ca sunt rezultati din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati sau ca numai unii dintre ei au cerut pensie de intretinere.

In cazul in care parintele datoreaza intretinere pentru mai multi copii, instanta de judecata urmeaza sa stabileasca intretinerea pentru fiecare copil in parte, nevoile copiilor fiind diferite, insa, prin exceptie, se admite posibilitatea stabilirii unei sume globale pentru ei, cand nevoile copiilor sunt asemanatoare.

Atunci cand parintele, desi apt de munca, nu poate plati pensia de intretinere, datorita unor motive intemeiate, bunaoara cand este student la invatamantul de zi, instanta nu-l va putea obliga la plata, deoarece el nu este in masura sa-si execute obligatia. Celalalt parinte are insa posibilitatea sa se indrepte cu actiune impotriva persoanelor ce datoreaza in subsidiar intretinere, potrivit art. 89 Codul familiei. Totusi parintele poate fi obligat la plata pensiei de intretinere, chiar daca nu este incadrat in munca, daca este apt sa lucreze.

Practic, cotele prevazute de lege se raporteaza la venitul mediu obtinut de debitorul intretinerii in ultimele 6 luni, anterioare obligarii la plata. S-a stabilit, de asemenea, ca instantele trebuie sa stabileasca prin hotarare o suma concreta, nefiind suficienta fixarea pensiei de intretinere printr-o cota procentuala din venitul net al debitorului.

Compensarea creantei de intretinere

Creanta de intretinere este exceptata de la compensatia legala prevazuta de art. 1147 pct. 3 Cod civil, datorita caracterului ei personal.

Cu toate acestea, in cazul in care exista mai multi copiii dintre care unii sunt incredintati unui parinte, iar ceilalti altui parinte, s-a admis posibilitatea unei compensatii partiale, in sensul ca se compenseaza pensiile de intretinere datorate de fiecare parinte cu pensiile pentru copiii aflati la celalalt. "Pensia de intretinere datorata de tata copilului minor incredintat mamei, se compenseaza prin hotarare judecatoreasca cu pensia de intretinere datorata de mama copilului minor incredintat tatalui". Nu se pot compensa insa creante de alta natura cu creanta intretinerii. Daca sunt mai multi copii, pensia de intretinere se stabileste exclusiv in sarcina parintelui caruia ii revine obligatia pensiei celei mai mari, pensia reducandu-se corespunzator cu echivalentul aceleia pe care celalalt parinte o datoreaza pentru copilul incredintat debitorului pensiei respective. S-a decis, de asemenea, ca, in situatia in care fiecare parinte a primit cate un copil, parintele care realizeaza un venit mai mare va fi obligat sa contribuie si el la intretinerea celuilalt copil, intrucat ambii copii au dreptul sa beneficieze in egala masura de posibilitatile materiale mai mari ale unui parinte.

Conventiile care pot interveni intre parinti

Parintii pot, daca nu sunt divortati, sa se inteleaga cu privire la intinderea obligatiei de intretinere datorata copiilor minori.

Potrivit art. 107 alin. (3) Codul familiei, numai in caz de neintelegere intervine instanta judecatoreasca. In caz de divort, intelegerea trebuie incuviintata de instanta judecatoreasca, care va veghea la apararea intereselor minorului, precum si a altor persoane indreptatite la intretinere.

Parintele nu poate renunta la pensia de intretinere cuvenita copilului, intrucat dreptul nu este al sau, ci al copilului (art. 106, 125, 129 Codul familiei). Totusi, dupa cum rezulta din deciziile de indrumare ale Tribunalului Suprem nr. 17/1962 si nr. 12/1973, parintii se pot intelege in sensul scutirii temporare a unuia dintre ei de plata pensiei de intretinere sau unul sa fie obligat la o pensie de intretinere mai mica, cu singura conditie ca instanta sa constate ca celalalt parinte este in masura sa-i asigure minorului conditiile materiale necesare pentru crestere si educare.

Parintii pot conveni sa converteasca prestatiile periodice ale obligatiei de intretinere in consemnarea unei sume globale calculata pentru intreaga perioada stabilita de instanta. O asemenea intelegere nu are nimic ilicit, cata vreme interesele minorului nu sunt lezate si el incaseaza si dobanzile platite pentru sumele depuse.

Caracterul in solidum al obligatiei de intretinere

Obligatia de intretinere a copiilor minori de catre parinti este o obligatie in solidum, in sensul ca ambii parinti sunt obligati in comun la intretinere potrivit art. 101 si 107 Codul familiei, fiecare urmand sa contribuie proportional cu mijloacele sale. Fiecare parinte poate fi urmarit pentru intreaga intretinere el putand apoi sa se intoarca cu actiune in regres impotriva celuilalt parinte pentru partea care ii revine. Daca unul din parinti este lipsit de mijloace materiale, celalalt este obligat sa suporte in intregime obligatia de intretinere. Situatia este identica atunci cand unul dintre parinti moare.

Parintii au indatorirea de a administra bunurile copilului lor minor si de a-l reprezenta in actele civile pana la data cand el indeplineste varsta de paisprezece ani.

Dupa implinirea varstei de paisprezece ani minorul exercita singur drepturile si isi executa tot astfel obligatiile, insa numai cu incuviintarea prealabila a parintilor.

Art. 108. al.1.Cod familiei prevede ca autoritatea tutelara este obligata sa exercite un control efectiv si continuu asupra felului in care parintii isi indeplinesc indatoririle privitoare la persoana si bunurile copilului.Daca sanatatea sau dezvolatarea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti, prin purtare abuziva sau prin neglijenta grava in indepliunirea indatoririle de parinte, ori daca educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu se face in spirit de devotement fata de Romania, instanta judecatoreasca, la cererea autoritatii tutelare, va pronunta decaderea parintelui din dreptuile parintesti.

Decaderea din drepturile parintesti nu scuteste pe parinte de indatiorirea de intgretinere a copilului conform art.110 Cod. Familiei.

Autoritatea tutelara va ingadui parintelui decazut din drepturile parintesti sa pastreze legaturi personale cu copilul, afara de cazurile in care, prin asemenea legaturi, cresterea, educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului ar fi in primejdie.

Instanta judecatoreasca va reda parintelui decazut din drepturile parintetti exercitiul acestor drepturi, daca au incetat imprejurarile care au dus la aceasta decadere, astfel incat, prin redarea acestor drepturi, cresterea, educarea, invatatura, pregatirea profesionala si interesele patrimoniale ale copilului nu mai sunt in primejdie, art.112 Cod. Fam.

Bibliografie

* Codul familiei - adnotat si legi speciale - Editura Juris Argesis. 2007

* Constitutia Rominiei

* Albu I., Dreptul familiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975.

* Bacaci Al., Dreptul familiei, Editura All, Bucuresti, 2000 .

* Filipescu Ion P., TRATAT DE DREPTUL FAMILIEI, Editia a V-a, Bucuresti, 2000, Ed. AllBeck.

* Pricopi Adrian, DEPTUL FAMILIEI, Bucuresti, 2005, Ed. Fundatia Romania Mare.