OBLIGATIIILE SOTILOR DE A SUPORTA CHELTUIELILE CASNICIEI SI DE INTRETINERE

OBLIGATIIILE SOTILOR DE A SUPORTA CHELTUIELILE CASNICIEI SI DE INTRETINERE

1. Obligatia de a suporta cheltuielile casniciei

Potrivit art. 27 din Codul familiei, sotii sunt obligati sa contribuie in raport cu mijloacele fiecaruia la cheltuielile casniciei

Notiunea de cheltuieli este susceptibila de un dublu inteles:

in sens restrans se refera la cheltuielile necesare pentru ducerea menajului comun si in general de gospodarire in comun a sotilor. Sub acest aspect, obligatia de a suporta cheltuielile casniciei subzista in principiu numai pe timpul in care sotii locuiesc impreuna

in sens larg, obligatia va cuprinde si cheltuielile necesare pentru cresterea, educarea si pregatirea profesionala a copiilor si cand este cazul, cheltuielile necesare intretinerii sotului aflat in nevoie datorita unei incapacitati de munca

In acest sens larg, obligatia subzista si in situatiile de exceptie in care sotii nu traiesc si nu se gospodaresc impreuna deoarece ei datoreaza intretinere copiilor minori precum si unul altuia la nevoie.

Deci aceasta obligatie, in sens larg cuprinde de fapt trei obligatii:

obligatia propriu-zisa a sotilor de a suporta cheltuielile casniciei - art. 29 Codul familiei

obligatia parintilor de a-si intretine copiii minori - art. 107 Codul familiei

obligatia de intretinere intre soti este conditionata de starea de nevoie provenita din incapacitatea de a munci

Obiectul obligatiei de a suporta cheltuielile casniciei, il constituie cheltuielile necesare pentru acoperirea nevoilor obisnuite ale gospodaririi sotilor. Cheltuielile exceptionale cum sunt cele de agrement trebuie incluse in notiunea mai larga a obligatiei de sprijin material dintre soti.

Printre cheltuielile casniciei se numara cheltuielile necesare:

procurarii de alimente, combustibili

platii chiriei

platii electricitatii

platii apei

cumpararii de ustensile casnice

cumpararii mobilierului

ceea ce este necesar pentru o viata decenta

Prin nevoi obisnuite se inteleg nevoile normale. Criteriul de a stabili nivelul nevoilor obisnuite variaza in functie de starea materiala a diferitelor categorii de casnicii.

In privinta surselor de acoperire a cheltuielilor, Codul familiei prevede ca sotii sunt obligati sa contribuie in raport cu mijloacele fiecaruia, in care vor intra atat bunurile proprii ale fiecarui sot cat si bunurile comune ale acestora.

2. Obligatia de intretinere

Este reglementata de Codul familiei in trei texte:

Art. 86 alin. 1 prevede ca obligatia de intretinere exista intre sot si sotie

Art. 41 alin. 1 prevede ca pana la desfiintarea casatoriei sotii isi datoreaza intretinere

Art. 89 lit. a prevede ca sotii isi datoreaza intretinere inaintea celorlalti obligati

A. Fundamentarea obligatiei de intretinere dintre soti

Se intemeiaza pe starea juridica de casatorie si pe ideea de solidaritate familiala.

B. Ipoteze de aplicare a obligatiei de intretinere dintre soti

Obligatia de intretinere dintre soti care e de obicei inclusa in obligatia de suportare a cheltuielilor casniciei poate uneori sa se infatiseze ca o obligatie de sine statatoare in situatia in care sotii traiesc separat, se gospodaresc separat sau nu se inteleg cu privire la menajul comun; sau in situatia in care din orice motive obligatia suportarii cheltuielilor casniciei nu e indeplinita sau e indeplinita necorespunzator, situatie in care sotul aflat in incapacitate de a munci este indreptatit sa ceara si sa obtina, prin justitie, obligarea consortului si plata unei pensii de intretinere.

C. Conditiile obligatiei de intretinere dintre soti

Conditiile obligatiei de intretinere dintre soti sunt cele prevazute de lege pentru obligatia de intretinere in general, adaptate la specificul relatiilor matrimoniale. Potrivit art. 86 alin. 2 si art. 94 alin. 1 din Codul familiei, obligatia legala de intretinere presupune doua conditii:

a)      creditorul intretinerii sa fie in nevoie din cauza incapacitatii de munca

b)      debitorul intretinerii sa aiba mijloacele necesare pentru a presta intretinerea.

Starea de nevoie a sotului indreptatit la intretinere

Legea nu precizeaza intelesul de nevoie. In general, se considera ca se afla in nevoie persoana care nu-si poate asigura existenta, adica nu-si poate procura cele necesare traiului (hrana, imbracaminte, locuinta, medicamente, etc.) deoarece nu are venituri sau nu are venituri indestulatoare, fie nu are economii sau bunuri de prisos pe care sa le poata valorifica in vederea asigurarii curente a intretinerii.

Starea de nevoie este o chestiune de fapt pe care o apreciaza instanta de judecata de la caz la caz, in functie de nivelul general de trai si de nivelul de trai al debitorului si creditorului obligatiei.

In privinta sotilor s-a impus interpretarea conform careia pe durata casatoriei un sot se considera in nevoie ori de cate ori prin mijloacele proprii nu-si poate asigura un trai la nivelul traiului celuilalt sot.

Incapacitatea de a munci a sotului indreptatit la intretinere

Legea nu defineste incapacitatea de a munci. Incapacitatea este o chestiune de fapt pe care instantele o vor aprecia de la caz la caz. Deoarece incapacitatea de munca necesita cunostinte de specialitate, dovada se va face mai ales prin certificatele medicale.

Incapacitatea de munca poate proveni din cauze variate, cum sunt:

boala

infirmitatea

batranetea

starea de graviditate

lehuzia la femei

In privinta sotilor, pentru cauzele mentionate se adauga:

situatia sotului apt de munca, insa retinut cu ingrijirea copiilor

situatia sotului aflat in curs de calificare sau recalificare in munca

Incapacitatea de munca este o institutie proprie dreptului muncii, in cadrul caruia distinctii, cum sunt: incapacitatea totala, partiala, permanenta, temporara vor fi luate in considerare de instante la stabilirea pensiei de intretinere intre soti.

Posibilitatile materiale ale debitorului intretinerii

Art. 9, art. 10 alin. 1, art. 91, art. 94 alin. 1 si 2 din Codul familiei prevad ca mijloacele necesare pentru a putea presta obligatia de intretinere sunt formate din bunurile materiale, drepturile reale si de creanta, castigul din munca si alte venituri periodice pe care le are, dar numai in masura in care ele pot fi destinate prestarii intretinerii. De asemenea, in cadrul acestor bunuri se tine cont si de bunurile proprii si de bunurile comune prisositoare care la nevoie pot fi impartite in vederea prestarii intretinerii.

Daca sotul debitor este lipsit de mijloace trebuie facuta distinctia intre sotul apt de a munci, care refuza sa se incadreze in munca si care poate fi obligat la intretinere si sotul impiedicat de a realiza un venit din munca atata timp cat dureaza piedica respectiva: cazul continuarii studiilor sau cel al efectuarii stagiului militar, situatii in care nu poate fi obligat la intretinere.

D.     Situatia sotilor despartiti in fapt

Cazul in care sotii consimt sa traiasca un timp separati, ori cand despartirea este obiectiv motivata de delegare, detasare, transfer, fiecare dintre soti are la nevoie vocatie de intretinere fata de celalalt.

Situatia in care ambii soti se fac vinovati de despartire pentru fapte grave, cum ar fi infidelitatea amandurora; ei sunt decazuti din dreptul reciproc la intretinere

Numai unul dintre soti se face vinovat de despartire: parasirea nejustificata a domiciliului conjugal; acesta va fi decazut din dreptul la intretinere

E. Situatia sotilor in timpul divortului

Este de principiu faptul ca sotii isi datoreaza intretinere pe timpul casatoriei deci si pe timp de divort. Art. 41 alin. 1 prevede ca pana la desfacerea casatoriei sotii isi datoreaza intretinere.

Dispozitiile art. 41 alin. 1 se completeaza cu prevederile art. 613 din Codul de procedura civila, care stipuleaza ca pe timpul procesului de divort, instanta poate lua, prin ordonanta presedintiala masuri provizorii cu privire la folosirea locuintei, la incredintarea minorilor, la alocatia minorilor si la pensia de intretinere.