PETITIA DE EREDITATE

PETITIA DE EREDITATE

Def.petitia de ereditate este o actiune prin care o persoana cere instantei judecatoresti recunoasterea titlului sau de mostenitor legal sau legatar si obligarea la restituirea bunurilor succesorale pretinzandu-se de asemenea mostenitor universal ori cu titlu universal - detine aceste bunuriin aceasta calitate, drepturile pretinse de cele doua parti fiind inconciliabile

Partile Deosebire fata de alte actiuni. Reclamantul in petitia de ereditate este persoana care se pretinde a fi succesor universal sau cu titlu universal.

Paratul este de asemenea, o persoana care se pretinde a fi succesor universal sau cu titlu universal si care poseda bunurile succesorale in aceasta calitate.

Petitia de ereditate nu se confunda nici cu actiunea personala prin care reclamantul cere plata datoriei paratului fata de succesiune.

Petitia de ereditate este valorificata ca o chestiune prejudiciala, in cadrul unei actiuni de partaj, cu care insa nu se confunda, aceasta din urma avand ca obiect imparteala mostenirii dupa ce calitatea mostenitorilor si intinderea drepturilor lor au fost stbilite in cadrul petitiei de ereditate.

Caractere juridice

Petitia de ereditate este o actiune reala, este o actiune divizibila, o actiune prescriptibila (termenul general de prescriptie)

Dovada calitatii de mostenitor

Problema centrala se pune in legatura cu solutionarea petitiei de ereditate si anume dovedirea calitatii de mostenitor legal sau de legatar universal ori cu titlu universal. Mijloacele de proba admise in acest cadru sunt certificatul de mostenitor sau certificatul de calitate de mostenitor, testamentul, actele de stare civila si orice alte mijloace de proba admise de lege.

Certificatul de mostenitor se elibereaza de catre notarul public in cadrul procedurii succesorale notariale necontencioase si cuprinde constatarile referitoare la masa succesorala, calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.

Spre deosebire de certificatul de mostenitor, certificatul e calitate de mostenitor face dovada numai in privinta calitatii mostenitorului si se emite numai in cazul cand nu s-a facut dovada existentei unor bunuri in patrimoniul defunctului ori determinarea existentei acestora necesita operatiuni de durata.

Certificatul are valoarea unei conventii si anularea lui, respectiv constatarea nulitatii va putea fi ceruta numai pentru vicii de consimtamant sau incapacitate ori pentru cauze de nulitate absoluta.

Puterea doveditoare a certificatului de mostenitor nu constituie fata de terti titlu de proprietate caci notarul nu are caderea sa certifice calitatea de proprietar al celui care lasa mostenirea.Certificatul de mostenitor nu face proba dreptului de proprietate, respectiv nu constituie dovada ca bunurile aflate in patrimoniul defunctului i-au apartinut acestuia in proprietate care apoi, prin efectul mostenirii au fost transferate in patrimoniul succesorului.

Testamentul poate servi, de asemenea, ca instrument probator al calitatii de mostenitor (testamentar) in cadrul procesului declansat prin petitia de ereditate intucat certificatul de mostenitor nu este un instrument de dovada obligatoriu.

Actele de stare civila vor putea fi de asemenea prezentate ca dovada a calitatii de mostenitor, a rudeniei cu defunctul.

Si alte mijloace de dovada - legea prevede expres posibilitatea stabilirii calitatii de mostenitor nu numai prin acte de stare civila dar si cu martori.

Efectele petitiei de ereditate

Daca actiunea este admisa, recunoscandu-se calitatea de mostenitor al reclamantului, el are dreptul la inapoierea bunurilor succesorale care au fost detinute de catre parat si care s-a dovedit a fi un simplu mostenitor aparent.

Efecte intre adevaratul mostenitor si mostenitorul aparent

Ca urmare a admiterii petitiei de ereditate, mostenitorul aparent este obligat sa restituie adevaratului mostenitor toate bunurile succesorale pe care le-a detinut, creantele pe care le-a incasat si sa plateasca datoriile pe care le are fata de succesiune, daca este cazul.

Obligatia de restituire este guvernata de reguli deosebite (ca si in materie de revendicare) dupa cum mostenitorul aparent a fost de buna credinta sau de rea credinta.

Daca mostenitorul aparent a fost de buna-credinta, el este obligat sa restituie bunurile succesorale in natura si in starea actuala, riscul deteriorarilor sau pieirii fiind in sarcina adevaratului mostenitor, primul datorand numai indemnizatia de asigurare sau despagubirile primite, dupa caz. Iar pentru bunurile instrainate cu titlu oneros va fi obligat sa restituie pretul primit. Fructele bunurilor sunt dobandite de mostenitorul aparent pana in momentul intentarii actiunii, in calitate de posesor de buna credinta.

Daca mostenitorul aparent a fost de rea credinta trebuie sa restituie bunurile in starea in care le-a luat in posesie ori valoarea lor din ziua cererii de restituire daca le-a instrainat sau daca au pierit ori s-au deteriorat. El este obligat sa restituie fructele percepute ori valoarea lor daca le-a consumat sau a neglijat sa le perceapa.

Creantele incasate de mostenitorul aparent sunt supuse, de asemenea, restituirii, cu dobanzi din ziua platii daca a fost de rea credinta

Mostenitorul aparent are dreptul sa pretinda, respectiv sa retina din sumele datorate, indiferent daca a fost buna sau de rea credinta:

-cheltuielile facute pentru perceperea fructelor pe care a fost obligat sa le restituie

-platile facute pentru plata datoriilor succesorale

-cheltuielile necesare pentru conservarea bunurilor si utile facute cu bunurile supuse inapoierii.

Efecte fata de terti

Daca mostenitorul aparent, in perioada cat a detinut bunurile succesorale a incheiat acte juridice cu terte persoane avand ca obiect aceste bunuri - se admite ca actele de conservare si de administrare se mentin.

In cazul actelor de dispozitie, terul care a incheiat actul cu mostenitorul aparent va putea apara:

-daca a platit o datorie fata de succesiune, prin plata facuta cu buna credinta catre posesorul creantei

-prin promisiunea de buna-credinta a bunului mobil corporal

-prin invocare uzucapiunii, inclusiv a celei de 10-20 de ani, in cazul imobilului incheiat cu mostenitorul aparent.

Daca actul incheiat cu tertul se mentine, mostenitorul aparent va fi obligat la restituire prin echivalent, potrivit celor aratate. Iar daca actul se desfiinteaza tertul va fi obligat la restituire fata de adevaratul mostenitor, insa va avea actiune impotriva mostenitorului aparent pentru evictiune, potrivit dreptului comun.