Obligatiile

Obligatiile

Definitie si elemente

Din doctrina dr roman ne-au ramas 2 definitii celebre: una datorata lui Paul sic ea de-a 2 definitie,cea mai apropiate de acceptiunea moderna,datorata institutelor lui Iustinian. Aceasta arata : obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstrigemur alicuius solvendae rei secundum nostrae civitatis iura  obligatia este o legatura de dr prin care suntem siliti a plati ceva,conform dr cetatii noastre).

Desi definitia lui Iustinian ne prezinta obligatia,ca pe un raport de dr cinculum iuris, ea prezinta si unele imperfectiuni in special in precizarea elementelor obligatiei. Astfel definitia ne prezinta numai un aspect al obligatiei si anume situatia debitorului. Se vorveste numai despre constrangerea la care debitorul este supus fara sa se aminteasca despre dr creditorului de a pretinde o plata.

Pe de alta parte in definitie nu se precizeaza ca obligatia, intr-un stadiu mai evoluat al ei, presupune datoria juridica de a face si nu numai constrangerea de a plati.

In acest sens termenul plate nu desemneaza obligatia de a plati o suma de bani ci obligatia de dare, facere sau prestare. Cuvantul vinculum iuris, prin care se desemneaza o legatura de dr, face aluzie la cele 2 pers intre care se leaga un raport juridic.

Situatia debitorului este aratata in mod expres, cea a creditorului este doar sugerate. Termenii de creditor si debitor nu au fost cunoscuti la romani in epoca veche,ca mul timp ei au fost desemnati prin tremenul de  reus , adica parte din proces. In sens etimologic cuvantul creditor vine de la  cretio , a da bani cu imprumut, de unde deducem ideea ca primul creditor a fost cel ce i se datora o suma de bani.

Elemente

Raportul juridic obligational presupune urmatoarele elemente :

O pers numita creditor

O pers numita debitor

Acestea sunt subiectele raportului juridic :

Obiectul obligatiei

Sanctiunea

Creditorul este subiectul activ caci are dr sa pretinda o plata ; debitorul este subiectul pasiv intrucat el urmeaza sa faca o plata la nevoie chiar prin constrangere.

Al II-lea element este obiectul obligatiei fiind desemnat prin cuvantul plata, care consta in dare, facere sau prestare. Prin urmare la prestatiunea la care s-a obligat obictul obligatiei presupune anumite conditii :

Sa fie licit deci nu indeplineste aceasta conditie face promisiunea de a comite un delict

Sa fie posibil imposibilitatea este fizica atunci cand se promite ceea ce nu exista in natura, sau juridic atunci cand se promite un lucru extrapatrimonial

Sa fie determinat nu este valabila promisiunea de a se remite sclavi fara a se preciza nr lor

Trebuie se contea din obligatie, prestatie pe care debitorul o face fata de creditor (in dr roman efectele se produc intre parti nu si fata de terti si ca atare nimeni nu poate promite fapta altuia dupa cum nu poate promite in folosul altuia).

Sa prezinte interes pt creditor. Nu este valabila promisiunea de a se remite creditorului un lucru care se afla in patrimoniul sau.

Dr de creanta este sanctionat printr-o actiune personale.

In intentio a formulei intentiei persoanei va picura cuvantul dare sau facere prin care se exprima ideea ca debitorul trebuie sa-si indeplineasca o prestatie.

Clasificarea obligatiilor

Exista mai multa criterii de clasificare :

1. dupa izvorul  lor, adica dupa faptele juridice ce le genereaza obligatiile cunosc o clasificare vapipartida :contarctuale

Delictuale

Cvasicontractuale

Cvasidelictuale

2 potrivit criteriului mecanismului sanctiunii, obligatiile se clasifica in :

Obligatii civile

Naturale

Obligatiile contractuale se numesc astfel fiindca ele izvorasc din contracte. Daca la origine simpla conventie a partilor nu dadea nastere la o consetinta juridica apar contractele consensuale ce se formeaza prin simpla manifestare de vointa. Contractele se clasifica in baza a 3 criterii :

Dupa sanctiune

Dupa efecte

Dupa modul de formare.

Porivit sanctiunilor, contractele sunt de dr strict cele sanctionate de de strict si de buna credinta cele sanctionate prin act de buna credinta.

In functie de efectele lor, contractele pot fi

unilaterale care creeaza obligatia in sarcina unei singure pers, si

bilaterale sau sinalagmatice care dau nastere unor obligatii in sarcina ambelor parti.

Potrivit modului de formare, contractele pot fi solemne sau nesolemne.

Pt nasterea contractelor solemne este necesar intrebuintarea unor forme solemne. Ramani au cunoscut urmatoarele contracte solemne: spontio religioasa, ius iurandum liberti(juramantul), stipulatiunea, datis diction, nexum, contractul literis.

Contractele nesolemne sunt acele care nu necesita o forma speciala, ele subdivizandu-se in 3 categorii:

contracte reale,

consensuale si

nenumite.

Contractele reale sunt :

mutum,

fiducia,

gajul,

comodatul,

depozitul.

Contractele consensuale se formeaza prin simplu acord de vointa a partilor, ele sunt in nr de 4 :

vanzarea,

locatiunea,

societatea,

mandatul.

Contractele nenumite printr-o conventie insotita de executarea obligatieie de catre una dintre parti.

Obligatia delictuala este aceea care izvoraste din delicte. Romani intelegeau prin delict o fapta ilicita, care dadea nastere la obligatia delicventului de a separa, prejudiciul sanctiunii acestor obligatii este totusi exceptiunea.

Obligatiile cvasicontractuale sunt acele obligatii care izvorasc din cvasicontracte, ca si din contract.

Cvasicontractul este un fapt juridic licit care genereaza efecte juridice similare celor ale contractului.

Obligatiile cvasidelictuale izvorasc din cvasidelicte, cvasidelictele sunt fapte licite pe care romani nu le-au incadrat datorita mentalitatii lor conservatoire in categoria delictelor. Constructia celor 2 figuri juridice este identical astfel ca nu exista mijloace de continut pt distingerea lor.

Clasificarea obligatiilor dupa sanctiune:

Civile sunt acele obligatii sanctionate prin intermediul unei actiuni. Acestea se impart la randul lor, dupa cum este vorba de obligatii de strict sau obligatii de buna credinta. In cazul obligatiilor de dr strict, interpretarea se face urmand litera actului care a generat raportul juridic.

Intentia partilor sau alte circumscriptii nu prezinta nici o semnificatie. Obligatiile de buna credinta sunt interpretate tinandu-se seama de vointa reala a partilor precum si alte imprejurari. Astfel debitorul care a fost determinat sa incheie un contract prin inselaciune poate opune creditorului o exceptiune refuzand astfel sa execute obligatia.

Obligatiile naturale- spre deosebire de cele civile, obligatiile naturale nu sunt sanctionate printr-o actiune. Astfel daca debitorul natural nu plateste creditorului nu dipune de o actiune pt al urmari in justitie. Asadar obligatiile naturale nu pot fi valorificate prin actiune dar sunt totusi sanctionate prin intermediul exceptiunii. Rezulta ca debitorul nu poate fi silit sa-si plateasca datoria. Daca debitorul plateste de bunavoie plata nu mai poate fi intoarsa, ea ramanand o plata valabila. In ipoteza in care dupa executarea de buna voie a obligatiei, debitorul va intenta actiunea in repetire, creditorul va paraliza cererea exceptiunea nde natura sa faca zadarnice efectele debitorului da valoare juridica obligatiilor naturale, conturandu-se ca pe o figura juridica distincta.

3. obligatii cu pluralitate de subiecte