Observatii privind raspunderea penala a persoanelor juridice in dreptul European

Observatii privind raspunderea penala a persoanelor juridice in dreptul European

In plan european, preocuparile cele mai importante legate de raspunderea penala a personei juridice, se regasesc in cadrul Consiliului Europei si al U.E. Astfel, Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, a adoptat de-a lungul vremii o intreaga serie de rezolutii si recomandari care fac referire la raspunderea penala a persoanei juridice. Astfel de documente sunt:

• Rezolutia nr. 28/mai 1977, privind contributia dreptului penal la protectia mediului, care recomanda o reevaluare a principiilor raspunderii penale a persoanelor juridice in vederea examinarii posibilitatii reglementarii anumitor cazuri de raspundere penala a entitatilor publice si private dotate cu personalitate juridica;
• Recomandarea nr. 12 /1981 asupra criminalitatii afacerilor, prevede posibilitatea instituirii raspunderii penale a persoanelor juridice pentru infractiuni comise in domeniul comercial sau punerea in practica a altor masuri privind aceeasi finalitate;
• Recomandarea nr. 15/1982 privind rolul dreptului penal in protectia consumatorului, considera ca fiind oportuna instituirea in domeniul vizat a raspunderii penale a persoanei juridice;
• Recomandarea Consiliului Europei nr. 18/1988 privind raspunderea intreprinderilor persoanei juridice pentru infractiuni comise in activitatea lor, adoptata de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei la 28.10.1988; aceasta recomandare formuleaza cateva principii de care trebuie sa se tina seama atunci cand se pune problema raspunderii penale a persoanei juridice. Aceste principii sunt:

1. o persoana juridica poate raspunde pentru infractiunile comise in exercitiul activitatii sale, chiar daca aceste infractiuni sunt straine de obiectul de activitate al intreprinderii si indiferent daca a fost identificata sau nu persoana fizica care le-a savarsit;
2. intreprinderea trebuie exonerata de raspundere atunci cand conducerea sa nu este implicata in comiterea infractiunii si a luat toate masurile necesare pentru prevenirea ei;

3. angajarea raspunderii penale a intreprinderii nu trebuie sa duca la exonerarea de raspundere a persoanei fizice care a savarsit infractiunea sau a fost implicata in comiterea infractiunii; in mod special persoanele exercitand functii de conducere, trebuie sa raspunda pentru omisiunea indeplinirii obligatiilor, omisiune care a dus la comiterea infractiunii;

4. aplicarea de sanctiuni penale trebuie sa se faca numai atunci cand acestea sunt cerute de natura infractiunii, de gravitatea culpei intreprinderii, de consecintele pentru societate si de necesitatea de a preveni savarsirea altor infractiuni; de unde rezulta ca pentru acte de mai mica gravitate, este indicata recurgerea la alte forme de raspundere decat cea penala, si anume raspunderea administrativa;

5. in alegerea si aplicarea sanctiunilor trebuie sa se acorde o atentie deosebita obiectivelor nonrepresive si anume: prevenirea comiterii de infractiuni si repararea prejudiciului suferit de victima infractiunii.

Recomandarea prevede si o gama larga de sanctiuni ce pot fi aplicate:

avertisment si mustrare;

decizia declarativa de responsabilitate cu dispensa de sanctiune;

confiscarea bunurilor utilizate la comiterea infractiunilor sau reprezentand castiguri rezultate din activitatea ilicita;

decaderea din dreptul de a contracta cu statul sau cu utilitatile publice;

interdictia de a beneficia de avantaje fiscale sau subventii;

interdictia de a face publicitate pentru marfuri sau servicii;

retragerea autorizatiilor;

destituirea membrilor conducerii;

plasarea provizorie a intreprinderii sub autoritatea unui administrator desemnat de justitie;

inchiderea intreprinderii;

despagubirea victimei;

repunerea in situatia anterioara savarsirii faptei;

publicarea deciziei prin care s-a aplicat o masura sau o sanctiune.

Se poate constata ca unele dintre aceste masuri recomandate au o natura extrapenala, de exemplu despagubirea victimei, repunerea in situatia anterioara, ele neputand fi considerate sanctiuni penale.

In scopul evidentei masurilor luate fata de o persoana juridica, recomandarea considera necesara infiintarea unui cazier destinat persoanelor juridice.

• Rezolutia nr. 1 privind aspectele civile, administrative si penale ale luptei impotriva coruptiei adoptata la lucrarile Conferintei Ministrilor Europeni de Justitie, tinuta la La Valetta (Malta) in 1994;
• Recomandarea nr. 8/1996 privind politica penala intr-o Europa in transformare, adoptata de Comitetul de Ministri la 5 septembrie 1996, care considera potrivita adoptarea de catre statele membre a unor dispozitii instituind raspunderea penala a persoanelor juridice;
• Rezolutia nr. 24/1997, privind cele 20 de principii directoare in lupta impotriva coruptiei, adoptata de Comitetul de Ministri la 6 noiembrie 1997, subliniaza necesitatea stabilirii de masuri care sa preintampine transformarea persoanelor juridice in paravane pentru ascunderea infractiunilor de coruptie.

In plan jurisprudential, Comisia Europeana a Drepturilor Omului a decis ca desi Conventia Europeana a Drepturilor Omului (C.E.D.O) nu face nici o referire la o eventuala raspundere penala a persoanelor juridice, ea nu e incompatibila cu o asemenea raspundere. Pe cale de consecinta, atunci cand impotriva unei persoane juridice exista o acuzatie in materie penala, ea (persoana juridica) se bucura de garantiile unui proces echitabil, conferite de art. 6 din C.E.D.O. Aceasta jurisprudenta este in concordanta cu orientarea doctrinei europene care apreciaza ca art. 6 si 7 din C.E.D.O protejeaza deopotriva atat persoanele fizice cat si persoanele juridice.

• Conventia privind protectia mediului prin intermediul dreptului penal (Strassbourg, 4 noiembrie 1998); aceasta Conventie precizeaza in preambulul sau ca sanctiunile penale si administrative pronuntate impotriva persoanelor juridice pot juca un rol eficace in prevenirea atingerilor aduse mediului inconjurator. Potrivit art. 9 alin. 1 din Conventie, statele contractante se obliga sa adopte masurile necesare in vederea instituirii posibilitatii de aplicare a unor sanctiuni si masuri penale sau administrative, persoanelor juridice in contul carora a fost comisa de catre organele sau reprezentantii lor, o infractiune din cele vizate de art. 2 sau 3 din Conventie. In raportul explicativ pe marginea acestei Conventii se arata ca "pe plan international se contureaza o tendinta ce pare a sustine recunoasterea generala a raspunderii penale a persoanei juridice". Dispozitiile Conventiei sunt in armonie cu aceste tendinte si mai ales cu recomandarile institutiilor internationale, astfel:

a) Rezolutia celui de-al XV-lea Congres International de Drept Penal (Rio de Janeiro, 1994), aproba raspunderea penala a persoanei juridice, formuland si o serie de principii asupra modului cum trebuie sa functioneze aceste principii;

b) Conventia penala privind coruptia (Strassbourg, 27 ianuarie 1999), sub egida Consiliului Europei, prevede in art. 18 paragraf 1, obligatia statelor de a include in legislatiile nationale, sanctiuni aplicabile persoanelor juridice care comit infractiunile vizate de Conventie.Astfel, statelor semnatare le revine obligatia de a adopta masurile necesare pentru a permite angajarea raspunderii penale a persoanelor juridice pentru infractiunile de dare de mita, trafic de influenta si spalare de bani, comise in contul lor de o persoana fizica;

c) Conventia privind cibercriminalitatea(Budapesta, 23 noiembrie 2001) - care prevede in art. 12 raspunderea persoanei juridice.

Nu trebuie omisa mai ales Recomandarea Congresului Asociatiei Internationale de Drept Penal tinut la Bucuresti in 1929:

"Constatand cresterea continua si importanta persoanelor juridice si recunoscand ca ele reprezinta forte sociale in viata moderna;

Considerand ca ordinea sociala a intregii societati poate fi atinsa atunci cand activitatea persoanelor juridice constituie o violare a legii penale,

Congresul recomanda

trebuie stabilite, in dreptul penal national, masuri eficace de aarare sociala impotriva persoanelor juridice atunci cand se comit infractiuni in scopul satisfacerii interesului acestora sau cu mijloacele furniyate de acestea si care antreneaza astfel raspunderea acestora;

aplicarea masurilor de aparare sociala a persoanelor juridice nu trebuie sa excluda posibilitatea raspunderii penale persoanel, pentru aceeasi infractiune, a persoanelor fizice administratori sau directori ai persoanei juridice, care au savarsit infractiunea prin mijloace furnizate de persoana juridica "