PSIHOLOGIA INFRACTORULUI TERORIST - TERORISMUL FENOMEN AL LUMII CONTEMPORANE

PSIHOLOGIA INFRACTORULUI TERORIST - TERORISMUL FENOMEN AL LUMII CONTEMPORANE

Terorismul - Definitii (1936-1982)

Definitiile date terorismului reprezinta o reflectare a diferitelor ideologii si modalitatea de abordare a terorismului, adesea ele fiind partinitoare si inselatoare. In orice caz, relatia lor cu alte forme de violenta politica si cu criminalitatea, este evidenta. Este clar ca datorita interferentei factorilor subiectivi in problema terorii si terorismului, sociologii intampina mari dificultati in definirea acestor notiuni.

1. Terorismul este o metoda de lupta mai degraba intre gruparile si fortele sociale decat intre indivizi si poate sa existe in orice alta oranduiala sociala. (Hordman, 1936).

2. Terorismul este o metoda de actiune prin care protagonistul incearca sa produca teroare pentru a-si impune dominatia asupra statului, pentru a-l transforma. Teroarea politica este transformarea planificata a violentei sau a amenintarii cu violenta, impotriva unui individ ori grup cu scopul de a inlatura orice piedica in fata teroristilor. (Chisholm, 1948).

3. Teroarea poate lovi fara nici un avertisment preliminar iar victimele sale sunt nevinovate, chiar din punct de vedere al agresorului. (Arendt, 1951).

4. Terorismul este amenintarea cu violenta sau folosirea acesteia in scopuri politice. (Crozier 1960)

5. O actiune violenta este categorisita drept terorista cand efectele sale psihologice sunt disproportionate fata de simplul rezultat fizic. (Aron, 1966)

6. Terorismul este o atmosfera de disperare. (Leiden si Schmidt, 1968).

7. Exista un element de arbitrariu atat in capacitatea factorilor de raspundere de a ignora orice norme legale, obligatorii cat si calcularea gradului de teroare, asa cum este perceputa de cetateni. (Dollin si Breslaner, 1970).

8. Terorismul este folosirea sistematica a intimidarii in scopuri politice. (Mass, 1971).

9. Terorismul este parte a unei strategii revolutionare si se manifesta sub forma unor acte inacceptabile de violenta sociala si politica. Atractivitatea terorismului si semnificatia sa pentru organizatiile revolutionare consta intr-o combinatie de eficienta economica, politica si psihologica. (Cremshau Hutchisov, 1972).

Ceea ce deosebeste terorismul atat de vandalism, cat si de crima non-politica este violenta, motivata de scopuri politice. (Crozier, 1974).

11. Terorismul este arma coercitiva care intimideaza miscarile revolutionare. (Wilkinson, 1974).

12. Terorismul este violenta motivata politic si social. (Bite, 1975).

Terorismul international reprezinta un act care este esentialmente motivat politic si care transcede frontierelor nationale. (Feery, 1976).

14. Violenta, pentru a deveni terorism, trebuie sa fie politica. (Weisbond si Rogeefy, 1976).

15. Terorismul este recurgerea de catre o minoritate sau de catre un singur rezident, nemultumit de faptul ca nu poate influenta mersul societatii in directia dorita, la mijloacele vazute de societate ca "nelegitime". (Herbuck, 1977)

16. Terorismul este folosit pentru a crea frica, panica si pentru a atrage atentia populatiei. (Jenkins, 1977).

Sub aspect militar, terorismul este o arma a razboiului psihologic. (Mallin.1977).

18. Terorismul incorporeaza doua fatete - o stare de teama sau de neliniste si instrumentul care provoaca aceasta stare de teama. (Singhi, 1977).

19. Terorismul presupune atat folosirea violentei cat si amenintarea cu folosirea acestea. (Smith, 1977).

20. Terorismul politic poate fi definit ca o intimidare coercitiva si este una din cele mai vechi tehnici de razboi psihologic. (Wilkinson, 1977).

21. Terorismul consta in acte de violenta planificate in scopuri politice explicite, indreptate impotriva unei puteri organizationale sau structuri statale si care implica un numar relativ mic de conspiratori. (Hamilton,
1978).

22. Terorismul poate fi definit ca o violenta sistematica si organizata impotriva persoanelor fara aparare pentru a le inspira teama in scopul pastrarii sau castigarii autoritatii asupra guvernului. (Karanovic, 1978).

23. Terorismul politic este folosirea formelor a normale de violenta politice sau amenintarea cu folosirea sa in diverse forme in scopul atingerii propriilor obiective politice. (Schultz, 1978)

24. Terorismul este apogeul violentei. (Zinon, 1978)

25. Terorismul este folosirea violentei politice extraordinare sau amenintarea cu folosirea acesteia in scopul producerii de frica, neliniste sau stare de alarma intr-o tinta spectatoare mai larga decat grupul victimelor imediate simbolice. (Heyman, 1980)

26. Terorismul poate fi descris ca o strategie a violentei desemnata sa inspire teroare intr-un anumit segment al unei societati date. (Bossiouni, 1981)

27. In Occident, terorismul se distinge de guerila prin aceea ca aceasta din urma se refera la actiunile paramilitare desfasurate impotriva fortelor militare regulate, oricum, aproape toate miscarile de guerila folosesc terorismul intr-o faza sau alta a dezvoltarii lor si unele chiar se bazeaza pe el. (Francis, 1981)

28. Prin terorism se intelege o serie de acte intentionate de violenta psihologica directa care in puncte nedeterminate, dar sistematice, sunt integrate in cadrul strategiei politice. (Hess, 1981)

29. Actele teroriste sunt accese severe de violenta indreptate impotriva necombatantilor de catre partile implicate intr-o lupta politica. (Segerberg, 1981).

30. Procesul terorist consta in violenta sau amenintarea cu violenta, reactiile emotionale la aceasta si efectele sociale din aceste acte si reactii. (Stohl, 1981).

31. Terorismul este privit ca o recurgere la violenta in scopuri politice de catre entitati neautorizate si neguvernamentale, cu incalcarea codurilor acceptate de comportament. (Lodge, 1982)

32. Terorismul este un sistem organizat de intimidare, violenta extrema, pentru a crea instabilitate in cadrul societatii democratice. Teroristii internationali cauta sa lanseze atacuri imprevizibile si nediscriminatorii asupra grupurilor (politienesti, militare, nationale sau multinationale) pentru a schimba echilibrul politico-economic al lumii. (Thrackran, 1982).

Moduri de manifestare a terorismului contemporan

Dificultatile intampinate in definirea terorismului au incurajat tendinta de cuantificare a tuturor formelor de manifestare a fenomenului. Astfel, George Lavasseur folosind drept criteriu autorii si scopurile urmarite, distingea urmatoarele categorii de manifestare a terorismului:

a)              terorismul ordinar sau banditismul fenomene ce acopera    actele de violenta ce urmaresc obtinerea unor foloase materiale sau a unor avantaje, acte comise individual sau in banda si care nu au obiective politice;

b)              terorismul politic, care acopera in special gama asasinatelor "organizate si sistematice" cu finalitate politica evidenta.

c)              terorismul de stat, forma ce presupune recurgerea din partea unui stat la acte de natura terorista in lupta cu unele miscari sau persoane considerate subversive. In aceasta categorie se mai inscriu exercitarea sistematica a actelor de coercitie bazate pe utilizarea pe scara larga a fortei si printr-un larg evantai de mijloace violente: mentinerea unor grupuri sociale, etnice sau religioase, in conditii de inferioritate prin oprimare si represiune; politica de segregare rasiala si apartheid. George Lavasseur considera totodata ca se poate vorbi de terorismul international, care ar exista la doua nivele diferite si anume:

individual - in cazul actelor de terorism international (individual sau in grup) la care se adauga un element de extraneitate referitor la autori, victima sau loc de executare a actului si locul de producere a efectelor sale;

statal - atunci cand actele respective sunt indreptate impotriva unui stat. Terorismul international poate fi si el de doua feluri si anume: terorism de drept comun sau banditism international (atunci cand vizeaza foloase materiale) si terorism politic. Aceasta clasificare aparuta in urma cu cateva decenii este din ce in ce mai putin acceptabila astazi, deoarece aria de manifestare a terorismului s-a dovedit mult mai complexa, necesitand un efort de cuantificare mult mai amanuntit. Mai apropiata de perioada anilor 90-91 este tipologia acceptata de Departamentul de stat S.U.A. dupa care terorismul se poate materializa sub urmatoarele forme:

i. terorismul organizational: intotdeauna mici strans unite si omogene politic, aceste grupari sunt incapabile sa dezvolte sprijinul popular in favoarea pozitiilor lor radicale, fiind nevoite sa apeleze la terorism pentru a castiga influenta. Exemplele sunt numeroase, in aceasta categorie inscriindu-se '17 Noiembrie' din Grecia, GRAPO, IRAULTZA si ETA din Spania, Action Direct din Franta, RAF in Germania, ASALA in Armenia, Celulele Comuniste Combatante din Belgia, etc. Unele din aceste grupari teroriste au devenit transnationale, adica dispun de potentialul necesar pentru a lovi oriunde in lume. Un exemplu cunoscut de grup terorist transnational ce poate fi inclus ca tip de manifestare in grupa organizationala este gruparea palestiniana a lui Abu Nidal. Asemanatoare sunt Armata Rosie Japoneza, Armata Secreta de Eliberarea Armeniei care a ramas relativ inactiva in actuala situatie din fosta U.R.S.S.

ii. terorismul practicat in contextul insurgentelor. Insurgentii pot fi separatisti etnici sau rebeli politici. Rebeliunile se caracterizeaza prin scara larga de actiune, uneori la nivel national sa regional, luptand contra guvernului existent. Actiunile insurgentilor sunt de natura paramilitara sau de gherila, operand in limitele granitelor nationale. Fortele insurgente au deseori o componenta terorista menita sa erodeze credibilitatea guvernului, legitimitatea si sprijinul politic prin terorizarea civililor. "Noua Armata Populara", aripa militara a Partidului Comunist din Filipine, recurge adesea la terorism, in afara de actiunile insurgente, pentru a demonstra ca guvernul legal din Filipine nu este capabil sa asigure protectia populatiei. La fel de periculoase sunt actele teroriste menite sa demonstreze vitalitatea unui grup insurgent care a suferit pierderi in lupta deschisa contra trupelor guvernamentale, asa cum a fost in Salvator, Columbia sau in cazul ex-Iugoslaviei si arealului ex-sovietic in conditiile razboaielor civile izbucnite dupa caderea regimurilor comuniste.

iii. terorismul sponsorizat care implica sprijinirea unor grupari teroriste sau a actiunilor lor de catre statele suverane. Iran, Afganistan, Libia, Coreea de Nord si Irak au fost cele mai cunoscute state sponsor ale terorismului. Siria a fost si ea inclusa in aceasta categorie pana la izbucnirea crizei din Golf, cand presedintele Assad a optat pentru o politica de deschidere catre Vest. Doborarea unui avion sud-coreean in noiembrie 1987 a relevat legaturile Coreei de Nord cu gruparile teroriste, aceasta fiind introdusa pe lista sponsorilor terorismului international. Implicarea directa in operatii teroriste in cazul doborarii avionului in 1987, Afganistanul prin trimiterea de agenti in Pakistan in vederea sustinerii unei campanii de atentate, Libia in cazul doborarii in 1989 a avionului PAN-AM deasupra Scotiei, etc. Incurajarea, asistenta logistica si sprijinul material acordat grupurilor teroriste in producerea de atentate in interesul statelor sponsor adica Iran, Libia, Irak, etc. Procurarea de armament, explozibil, asistenta in domeniul instructiei asigurarea de libera trecere si a locurilor de retragere, precum si justificarea ideologica din partea statului sponsor cum ar fi Yemenul de Sud, Ungaria, fosta R.D.G si chiar Bulgaria in perioada comunista. Aceste state sponsorizeaza terorismul din aceste motive. Unele apeleaza la terorism ca la un mijloc complementar al politicii de stat, in vederea atingerii unor obiective ale politicii externe, care nu pot fi finalizate prin mijloace specifice conventionale. Unele state sponsorizeaza terorismul pentru a-si crea sau mari puterea si influenta in cadrul unor miscari revolutionare sau religioase. Dupa intinderea efectelor sale terorismul poate fi:

terorism national sau intern, ale carui efecte se restrang la nivelul statului. Pentru atingerea scopului urmarit autoul va alege mijloace ca atentate asupra vietii, integritatii corporale sau sanatatii, in activitatea sa fiind acceptata si distrugerea unor bunuri materiale. Terorismul national sau intern a capatat astazi noi dimensiuni si forme, el fiind definit ca folosirea nelegitima a fortei sau violentei, comise de un grup de doi sau mai multi indivizi impotriva persoanelor sau proprietarii pentru a intimida sau obliga un guvern, populatia civila sau orice segment al acesteia, pentru a-si realiza obiectivele politice si sociale.

terorismul international este folosirea nelegala a fortei sau violentei comisa de un grup de indivizi care se afla in strainatate si/sau sunt condusi de tari sau grupari din afara sau a caror activitate transcede hotarele nationale, impotriva persoanelor sau a proprietatii, pentru a intimida sau a exercita presiuni asupra unui guvern, populatiei civile sau a unui segment al acesteia, ca sa-si realizeze obiectivele politice sau sociale. Intre formele de manifestare a acestuia se pot aminti: pirateria aeriana, luarea de ostatici, rapirea de demnitari si solicitarea in schimbul eliberarii lor ca statul sau o alta organizatie, sa faca sau sa nu faca ceva.

terorismul transnational se confunda din mai multe puncte de vedere cu cel international, diferentierea intre ele facandu-se prin aceea ca autorii actelor teroriste sunt autonomi fata de orice stat.

Dupa cazurile care il genereaza se poate vorbi despre urmatoarele forme de terorism:

a) terorism rasist, care a aparut in S.U.A. in a doua Jumatate a sec. XIX si avea ca reprezentant organizatia Ku-Klux-Klan. Apogeul acestui tip de terorism a fost atins in Republica Sud-Africana, unde politica de apartheid a fost ridicata la rang de lege.

b) terorismul extremist-nationalist are de obicei, aria de actiune limitata la o singura tara. O parte din manifestarile de violenta de acest tip de terorism este inspirata de conceptii nationaliste, asa cum este cazul organizatiei separatiste E.T.A.

c) terorismul neofascist sau neonazist, care este o forma de manifestare a extremei drepte si care incearca sa reactualizeze cultul violentei prin indemnul de a nesocoti drepturile unor popoare.

d) terorismul de nuanta fundamentalist-religioasa este cel in cadrul caruia sub acoperiri sunt executate acte de terorism in numele crestinismului, iudaismului sau budismului.

Dupa modalitatile de executare, terorismul poate fi:

a) terorism direct in cazul caruia atacul vizeaza in mod direct obiectivul fixat.

b) terorismul indirect in cadrul caruia metodele folosite sunt din cele care afecteaza indirect obiectul atacului prin plasarea de explozivi, scrisori capcana, infestarea mediului, etc.

Terorismul psihotic (psihopatic). Termenul de comportament anormal pus in legatura cu teroarea si violenta, nu si-a gasit inca o definitie satisfacatoare. Este clar ca persoanele care actioneaza bizar, fara motiv sau cu motivatie vadit irationala, o fac din motive de ordin intern, personal. Societatea a fost martora multor exemple de comportare devianta a unor asasini psihopati. De exemplu, un numar de americani au incercat sa ameninte securitatea unor figuri marcante ale politicii americane in special a presedintelui statului. Profilul acestui gen de asasini este cunoscut si conturat foarte bine astazi. Persoana care provine dintr-o familie dezorganizata, are probleme de inadaptabilitate sociala, neimpliniri afective, sexuale ori a avut perioade lungi de inactivitate. Aceste trasaturi sunt insa prea generale iar potentiali asasini, ar fi de ordinul sutelor de mii in cadrul oricarei natiuni, fapt descurajator pentru orice serviciu de siguranta. Cu toate acestea, cu exceptia atacului organizat de membrii Partidului National din Puerto Rico asupra presedintelui Harry S. Truman, in 1950 si poate a conspiratiei impotriva lui Abraham Lincoln, toate asasinatele si tentativele de asasinat din America au fost produse de psihopati care atribuiau culoare politica actelor lor. Giusseppe Zangara, cel care a incercat asasinarea presedintelui Franklin Roosevelt in 1938, declara ca ura lui contra tuturor regilor si presedintilor a reprezentat motivatia atentatului.

Sirhan Sirhan a declarat ca l-a ucis pe Robert Kennedy din dragoste pentru Palestina. In secolul XIX, presedintele Andrew Jackson a fost victima unui atentat pus la cale de un zugrav complexat care pretindea a fi Richard al III lea al Angliei.

A ucide in timpul zilei, a deturna un avion, vanitatea si orgoliul de a comanda, dorinta de a schimba destinul unor oameni, reprezinta o atractie pentru mai multi psihopati. Astfel, in anul 1973, un cetatean libian cu probleme mentale, a deturnat un avion libanez cu destinatia Tel Aviv pentru a "aduce pacea" in Orientul Apropiat.

Terorismul si violenta criminala. Atractia catre terorismul criminal si are explicatia in simplitatea sa. Un individ cu un pistol poate captura un avion extrem de scump, poate cere o recompensa importanta dupa care se retrage sub protectia ostaticilor. Masurile internationale in combaterea pirateriei aeriene au limitat posibilitatile de operare a acestui tip de criminali. Cu toate acestea, terorismul criminal se manifesta in continuare cu virulenta in toata lumea. Rapirile de persoane au devenit ocupatii lucrative in intreaga lume, teama de rapiri asigurand castiguri imense "garzilor de corp". Sechestrarile de nave, confiscarea de bunuri, rapirea sau asasinarea unor persoane primesc de multe ori motivatii politice dar determinate de interesele pecuniare ale criminalilor care le organizeaza. Un exemplu edificator il constituie un cuplu din Atlanta care a rapit un om de afaceri, cerand o rascumparare de 700.000 de dolari in numele 'Armatei Revolutionare Americane', o organizatie fictiva menita sa deturneze atentia de la caracterul pur al operatiei. Natura terorista a acestor fenomene este data de caracterul premeditat al folosirii violentei in scop de intimidare.

Terorismul si violenta endemica. Exista locuri in lume in care singura lege valabila este cea a batei. Astfel, in Uganda maresalul Idi Amin, nu exista certitudinea zborurilor regulate ale liniilor internationale, strainii nu puteau conta pe protectie, conventiile diplomatice nu erau respectate si uneori nu erau recunoscute. Exemplele Liberiei si Abisiniei, al fostei Iugoslavii si al fostei U.R.S.S., al Somaliei, Angolei, Ruandei si Burundi-ului, Liberiei sau Sierrei Leone, dovedesc ca terorismul si violenta endemica nu sunt accidentale, ci sunt fenomene cu putere de perpetuare in timp, cu efecte destabilizatoare "prin simpatie" pentru intregi zone geografice. In conditiile vidului de securitate, singurul raspuns valabil la terorismul endemic l-a constituit, de obicei, evitarea zonei de primejdie,
coordonarea actiunilor dintre statele vecine in vederea tinerii sub control a evenimentelor prin crearea unei bariere "de carantina".

Terorismul autorizat. Timp de ani de zile, in lume a aparut un set de conventii privind folosirea fortei de catre stat, in scopuri coercitive. Aceste conventii se refera in special la situatiile de razboi intre doua state sau de razboi civil. Legile razboiului (Conventia de la Geneva 1937) au fost dezvoltate deoarece sunt universal avantajoase pentru partile aflate in conflict. Aceste legi nu au putut insa si nu pot sa previna eventualele violari ale reglementarilor existente, ele sunt insa flexibile si deschise la ajustari. Exemplul oraselor Hiroshima si Nagasaki este convingator. Americanii au declarat ca bombardamentul atomic a salvat milioane de americani si japonezi, dar este greu de crezut ca inaintea razboiului opinia publica americana ar fi considerat distrugerea completa a unui oras un act legitim de razboi. Si in prezent se poarta discutii daca astfel de actiuni reprezinta acte militare sau acte de terorism. Unele regiuni politice folosesc tehnici de mentinere a ordinii interne care pot fi catalogate ca acte de terorism autorizat (epuratii, procese publice, tortura, internari masive). In unele cazuri aceste practici sunt de masura sistematica (fascismul, stalinismul) si nu sunt neaparat aparute ca raspuns la o provocare specifica. Unele guverne sau conduceri de stat au autorizat urmarirea dizidentilor dincolo de granitele statelor, cazul asasinarii lui Trotki in Mexic, a asasinarii rusilor albgardisti la Paris, a nationalistilor ucraineni in Germania sau campania de asasinate organizate de Israel in Europa, Orientul Mijlociu ca raspuns la atacurile fadainilor palestinieni. Regele Husein al Iordaniei a fost victima a numeroase atentate sponsorizate de inamicii sai din tarile arabe vecine.

Terorismul autorizat mutual (vigilentii). Adesea un regim politic amenintat prefera ca "voluntarii" sa actioneze fara o aprobare oficiala, in cazuri in care evita sa se implice. Astfel, in Brazilia, politistii din escadroanele negre, ucideau 'in afara serviciului" pe "criminalii notorii", in Guatemala, organizatiile Ojo per Ojo in traducere ochi pentru ochi si Mana Bianco, tradus mana alba isi ucideau oponentii fara ca autoritatile sa sesizeze.

Terorismul organizational. Pentru statul sau institutia amenintata toti cei ce se fac vinovati de planificarea si folosirea violentei sunt catalogati ca teroristi. Membrii organizatiilor revolutionare sau a celor criminale de tip Mafia, nu accepta aceasta definire, dar accepta ideea ca toate aceste organizatii sunt confruntate cu problema mentinerii disciplinei interne, inhibarii oricarei tentative de infiltrare si a pedepsirii membrilor feloni. Asemenea activitati sunt clasate ca terorist - organizationale. Asasinatele Mafiei sau a altor organizatii teroriste sau criminale poarta in cazul pedepsirii unor membri feloni, semne distinctive si evidente pentru atentionare.

Terorismul pragmatic. Acesta consta in folosirea violentei in vederea crearii unui sprijin de masa. Acest sprijin, simpatie se poate materializa in estorcare de fonduri sau obtinerea de sprijin in organizarea de greve, manifestatii, boicoturi, populatia este amenintata cu razbunarea in cazul neparticiparii (stigmatizare, asasinat). Astfel, marea majoritate a actiunilor de sprijin si suport din partea populatiei, cum a fost cazul Frontului de Eliberare Nationala din Algeria, s-a bazat pe teroare si violenta. La fel a fost cazul Vietcongului sau a Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei in teritoriile ocupate de Israel. Teroristii isi justifica actiunile prin lansarea ideii ca fora coercitie nimeni, inclusiv statul sau institutia amenintata, nu ar obtine nimic.

Terorismul functional Aceasta forma de terorism este folosita in cazul in care o organizatie poate dobandi un avantaj strategic prin mijloace specifice teroriste. Asa de exemplu, in Irlanda, in 1920 un comando a patruns intr-o cladire din Dublin, ucigand 16 agenti englezi si reusind sa distruga reteaua informativa britanica. Victimele fusesera alese din cauza functiei lor. Tintele terorismului de acest gen sunt, in general, militari, politisti, jandarmi sau si unele categorii de civili. Astfel, pentru fadainii palestinieni orice calator ce zboara spre Israel devine o tinta potentiala. Mitralierea unei sali de asteptare dintr-un aeroport nu mai urmareste in acest caz eliminarea victimelor surprinse acolo, ci intimidarea generala a tuturor potentialilor vizitatori ai Israelului.

Terorismul manipulativ. Forma cea mai raspandita a acestui gen de terorism o constituie crearea unei situatii de negociere in care teroristii ameninta cu distrugerea unor bunuri sau cu uciderea unor ostatici in cazul in care nu li se implinesc unele cereri. Opinia publica este manipulata prin mass-media. Daca actiunea reuseste, teroristii pot castiga admiratori si simpatizanti. Daca actiunea se soldeaza cu victime nevinovate, opinia publica oripilata isi va pune intrebarea 'ce motiv i-a indemnat pe acesti oameni sa procedeze asa?'" iar teroristii reusesc sa-si popularizeze cauza.

Terorismul simbolic. Se deosebeste de celelalte forme de terorism prin faptul ca victima aleasa trebuie sa reprezinte simbolul "dusmanului'. Atentatul, in acest caz, reprezinta mai mult decat o simpla razbunare sau eliminarea unui personaj incomod. Astfel, cand OAS (Organisation de l'Armee Secrete) a incercat in mod repetat sa-l asasineze pe Charles de Gaulle, acestia nu urmareau sa se razbune pe un om, ci doreau sa loveasca Franta 'nerecunoscatoare".

Diferentieri conceptuale existente intre terorism si alte modalitati
violente de rezolvare a conflictelor contemporane.

Definitia data terorismului trebuie sa cuprinda doua elemente:

a) un act de violenta sau amenintarea cu violenta care are ca tinta civili sau proprietatile unui stat (civilii ii cuprind pe toti aceia care in momentul atacului nu au statut de militari activi sau al caror statut activ nu presupune o amenintare imediata sau potentiala), cu intentia de a induce teama in randul populatiei civile si a guvernantilor, actul respectiv avand un scop politic.

b) Folosirea unor inocenti ca tinte sau obiecte de santaj in vederea obtinerii de avantaje politice transforma asa zisa lupta pentru libertate in crima. Orice act de violenta sau amenintare cu violenta impotriva unei persoane sau grup de persoane neangajate intr-un rol activ militar sau paramilitar cu scopul de a manipula politic populatia sau guvernul, satisface definirea unui act terorist.

Explicarea diferentelor conceptuale dintre terorism si alte modalitati violente de rezolvare a conflictelor contemporane poate fi sintetizata prin prezentarea caracteristicilor terorismului, gherilei si razboiului conventional ca modalitati de manifestare a violentei politice.

In perioada 1970-1990, multe grupari teroriste au fost finantate si antrenate de fosta U.R.S.S, Coreea de Nord, Siria, Liban, Iran, Irak, Sudan, Cuba. Schimbarile intervenite in structura fostei U.R.S.S. si Europei de Est, precum si razboiul din Golf, au impus constrangeri asupra finantarii terorismului. Sprijinul de stat acordat terorismului se face in bani, arme, echipament militar si pregatire. Logistica organizatiilor si gruparilor teroriste cuprinde totalitatea activitatilor pe care le desfasoara in scopul asigurarii tuturor structurilor organizatorice cu tot ce le este necesar (conditii de instruire, cazare, echipamente, odihna, refacere, antrenament, munitie, explozii, substante chimice, toxice, radioactive, asistenta medicala, fonduri financiare, etc.).