Participantii in procesul penal

Participantii in procesul penal

Notiunea de participant

Procesul penal reprezinta o categorie complexa, o activitate a carei realizare implica interventia unor persoane obligate sau interesate sa participe in vederea rezolvarii conflictului nascut ca urmare a savarsirii unei infractiunii.

Persoanele care coopereaza in cadrul procesului penal in vederea atingerii scopului acestuia poarta denumirea de participanti.

In timp ce prin participanti in dreptul penal intelegem numai persoanele fizice care au conlucrat la savarsirea unei infractiuni, prin participanti in dreptul procesual penal intelegem organele si persoanele chemate sa contribuie la desfasurarea procesului penal.

In sens larg din categoria participantilor fac parte:

• organele judiciare;
• partile;
• aparatorul;
• alte persoane.

In sens restrans notiunea de participanti cuprinde:

organele judecatoresti ;

partile;

aparatorul.

Organele care au calitatea de participanti in procesul penal sunt:

• instantele judecatoresti ;
• procurorul ;
• organele de cercetare penala.

Sunt parti in procesul penal :

• inculpatul ;
• partea vatamata ;
• partea civila ;
• partea responsabila civilmente.

Partile din procesul penal actioneaza pentru realizarea intereselor personale care se nasc din savarsirea unei infractiunii, prin formularea de cereri, memorii, concluzii.

Din categoria altoe persoane fac parte :

• martorul ;
• expertul ;
• interpretul ;
• grefierul ;
• executorii judecatoresti.

Succesorii, reprezentantii si substitutii procesuali

A. Notiune.

Daca in timpul desfasurarii procesului penal partile nu pot fi prezente la desfasurarea anumitor activitati, drepturile si obligatiile acestora pot fi preluate de alte persoane care pot avea calitati diferite. Acesti inlocuitori devin subiecti ai procesului penal cu pozitii procesuale diferite.

B. Succesorii procesuali.

In procesul penal succesorii pot interveni numai in latura civila a cauzei, stiut fiind ca raspunderea este personala. Daca in cursul procesului penal intervine decesul inculpatului procesul penal se va stinge intrucat locul acestuia nu poate fi preluat de nici un alt participant. In exercitarea actiunii civile in cadrul procesului penal pot interveni persoane fizice sau juridice. Potrivit art. 21 C.Proc.Pen., actiunea civila ramane in competenta instantei penale in caz de deces al uneia din parti, introducandu-se in cauza mostenitorii acestuia. In caz de reorganizare a persoanelor juridice in cauza se introduc succesorii in drepturi, iar in caz de desfiintare se introduc in cauza lichidatorii. Succesorii sunt parti in procesul penal si nu substituiti procesuali intrucat ei isi valorifica propriile drepturi.

C. Reprezentantii procesuali.

Reprezentantii sunt persoane imputernicite sa participe la indeplinirea unui act, adica a unei activitati procesuale in numele si in interesul uneia din parti. Reprezentarea poate fi legala sau conventionala.

Reprezentarea legala este cea prevazuta de lege. De exemplu: art. 134 alin. 3 C.Proc.Pen. cand se efectueaza comisia rogatorie cu inculpat arestat, instanta va desemna un aparator din oficiu care sa-l reprezinte. In cazul unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau a unei persoane cu capacitate de exercitiu restransa va participa in procesul penal reprezentantul sau legal (art. 222 alin. 6 C.Proc.Pen.). Reprezentarea conventionala nu este obligatorie si i-a nastere urmare a acordului de vointa al partilor in temeiul unui mandat judiciar. In cursul judecatii partile pot fi reprezentate intotdeauna. Reprezentarea invinuitului si inculpatului este limitata la anumite activitati desfasurate de organele judiciare si este conditionata de situatiile cand prezenta acestuia este obligatorie.

D. Substituitii procesuali.

Acestia apar ca subiecti in cadrul procesului penal pentru valorificarea unui drept al altuia. Substituitii procesuali au drepturi procesuale limitate la anumite activitati legate de desfasurarea procesului penal. Astfel art.222 C.Proc.Pen. prevede ca plangerea se poate face personal sau prin mandatar, plangerea se poate face de catre unul dintre soti pentru celalalt sot, de copilul major pentru parinti.

Daca acest text prevede posibilitatea pentru persoanele enuntate sa formuleze doar plangere, inseamna ca acesti substituiti procesuali nu pot sa se impace cu inculpatul.

De asemenea, cererea de liberare provizorie poate fi facuta in conformitate cu dispozitiile art. 160⁶ C.Proc.Pen. atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii de catre invinuit sau inculpat, sotul sau rudele apropiate ale acestuia.

3. Organele judiciare

Instantele judecatoresti.

Potrivit Constitutiei Romaniei autoritatea judecatoreasca este reglementata ca o functie distincta, organizata intr-un sistem in care sunt prevazute urmatoarele organe judiciare :

a.        instantele judecatoresti ;

b. Consiliul Suprem al Magistraturii ;

c. Ministerul Public.

Puterea judecatoreasca este separata de celelalte puteri ale statului, avand atributii proprii exercitate prin instantele judecatoresti.

Instantele judecatoresti se infatiseaza ca subiect principal al activitatii procesual penale in indeplinirea urmatoarelor atributii :

pronunta hotarari judecatoresti ;

isi desfasoara in principal activitatea in faza de judecata dar are si atributii in privinta unor sarcini legate de urmarirea penala. De exemplu: art. 147 C.Proc.Pen. prevede ca arestarea preventiva se dispune numai de catre instantele de judecata. De asemenea, prelungirea arestarii preventive nu poate fi dispusa decat de instanta de judecata iar activitatea de punere in executare a hotararilor penale de condamnare ramase definitive este realizata tot de aceste organe (art. 155 C.Proc.Pen, art. 159 C.Proc.Pen, art. 420 C.Proc.Pen.). prin atributiile pe care le au instantele judecatoresti verifica legalitatea tuturor actelor procesuale si procedurale infaptuite de ceilalti participanti la proces. Conform art. 2 alin. 1 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, justitia se infaptuieste in numele legii, este unica, impartiala si egala pentru toti. Instantele judecatoresti is desfasoara activitatea intr-un sistem unitar prevazut de art. 126 alin. 1 din Constitutia Romaniei in care se arata ca in Romania justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante prevazute de lege.

Organizarea instantelor judecatoresti.

In sistemul actual instantele sunt urmatoarele :

Judecatoriile ;

Tribunalele ;

Curtile de apel ;

Tribunalele militare ;

Curtea de apel militara.

Inalta Curtea de Casatie si Justitie, ca singura instanta suprema, asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti potrivit competentei sale. Inalta Curte de Casatie si Justitie este organizata pe 4 sectii :

• Sectia civila si de proprietate intelectuala ;
• Sectia penala ;
• Sectia comerciala ;
• Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Completul de 9 judecatori si sectiile unite au o competenta proprie reglementata de Legea 56/1993 de organizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Curtile de Apel sunt instante cu personalitate juridica in circumscriptia carora isi desfasoara activitatea mai multe tribunale si tribunale specializate. In cadrul curtilor de apel functioneaza sectii sau, dupa caz, complete specializate pentru cauze civile, penale, comerciale si de contencios administrativ.

Tribunalele sunt instante cu personalitate juridica organizate la nivelul fiecarui judet si la nivelul municipiului Bucuresti. In cadrul tribunalelor functioneaza sectii sau, dupa caz, complete specializate pentru cauze civile, penale, comerciale. Tribunalele specializate sunt institutii fara personalitate juridica care pot functiona la nivelul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti.

Judecatoriile sunt institutii fara personalitate juridica organizate in judete si in sectoarele municipiului Bucuresti. In raport cu natura cauzelor si numarul acestora in cadrul judecatoriilor se pot infiinta sectii sau complete specializate.

Instantele militare sunt :

• Tribunalul Militar ;
• Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti ;
• Curtea Militara de Apel Bucuresti ;

Acestea sunt organizate potrivit Legii 54/1993 modificata. Instantele militare pot judeca si pe teritoriul altor state militari romani, membri ai unei forte multinationale in conditiile in care potrivit unei conventii internationale pe teritoriul statului primitor poate fi exercitata jurisdictia romana.

Tribunalele militare sunt in numar de 4 in Romania :

• Bucuresti ;
• Timisoara ;
• Cluj ;
• Iasi.

Sectia militara din cadrul instantei supreme a fost desfiintata prin Legea 153/1998. Cauzele militare sunt judecate de catre sectia militara a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Completele de judecata.

Codul de procedura Penala foloseste notiunea de instanta de judecata, adica numarul de judecatori ce compun completul de judecata in vederea solutionarii unei cauze sau a mai multor cauze penale. Cu toate acestea, compunerea instantei nu trebuie confundata cu constituirea instantei, aceasta din urma insemnand alcatuirea instantei cu procuror, grefier. Compunerea completelor de judecata se face de catre colegiile de conducere la inceputul anului urmarindu-se asigurarea continuitatii completelor. Completul de judecata este prezidat prin rotatie de catre un judecator. Repartizarea cauzelor se face aleatoriu in sistem informatic. Cauzele repartizate unui complet de judecata nu pot fi tramsnise altui complet decat in conditiile prevazute de regulament. Potrivit art. 54 alin. 1 din Legea 304/2004 privind organizare judiciara, apelurile se judeca in complet de 2 judecatori iar recursurile se judeca in complet de 3 judecatori. In cazul completelor formate din 2 judecatori daca acestia nu ajung in unanimitate la un acord asupra pronuntarii hotararii, atunci se constituie un complet de divergenta alcatuit cu un al treilea judecator care, de regula, este presedintele ori vicepresedintele instantei ori presedinte de sectie.

Completele pentru solutionare in prima instanta a cauzelor privind conflictele de munca si asigurari sociale se constituie din 2 judecatori si 2 asistenti judiciari. Asistentii judiciari participa la deliberare cu vot consultativ si semneaza hotararea.

Organele de cercetare penala.

Conform art. 201 alin. 1 C.Proc.Pen. urmarirea penala se efectueaza de procuror si de catre organele de cercetare penala. Organele de cercetare penala sunt :

• Organele de cercetare ale politiei judiciare ;
• Organele de cercetare speciala ;

Ca organe ale politiei judiciare functioneaza lucratori operativi specializati din Ministerul Administratiei si Internelor desemnati nominal de Ministrul de Interne cu avizul conform al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Organele de cercetare speciale sunt cele prevazute in art. 208 C.Proc.Pen..

Ministerul Public.

Potrivit Legii 304/2004 privind organizarea judiciara pe intreg teritoriul Romaniei puterea judecatoreasca se compune din instantele judecatoresti, Consiliul Suprem al Magistraturii si Ministerul Public. Ministerul Public isi exercita atributiile in temeiul legii si este condus de un procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Activitatea Ministerului Public este organizata potrivit principiilor legalitatii, impartialitatii si controlului ierarhic, sub autoritatea Ministrului Justitiei in conditiile legii.

Activitatea Ministerului Public este organizata potrivit principiilor :

• Principiul legalitatii deriva din prevederile art. 54 din Constitutia Romaniei, unde se arata ca "respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie". Ministerul Public este independent in relatiile cu celelalte autoritati publice si isi exercita atributiile numai in temeiul legii;
• Principiul impartialitatii rezulta dis prevederile legii, obligand procurorii sa intervina prin intermediul actiunii in justitie ori de cate ori legalitatea a fost incalcata. Exercitarea actiunii impune o atitudine obiectiva, de impartialitate corectitudine si probitate profesionala ;
• Principiul controlului ierarhic rezulta din prevederile art. 64 alin. 1 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara in care se arata ca dispozitiile procurorului ierarhic superior date in scris si in conformitate cu legea sunt obligatorii pentru procurorii din subordine.

In solutiile dispuse procurorul este independent in conditiile prevazute de lege. Procurorul poate contesta la Consiliul Suprem al Magistraturii interventia procurorului ierarhic superior in orice forma in efectuarea urmaririi penale sau in adoptarea solutiei.

Organizarea si atributiile Ministerului Public.

Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie exercita direct sau prin procurori desemnati controlul tuturor parchetelor. Parchetul General are in structura sa sectii conduse de procurori sefi. In cadrul Parchetului General functioneaza Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, ca structura speciala si Directia Nationala Anticoruptie. In cadrul Ministerului Public functioneaza parchetele de pe langa judecatorii, parchetele de pe langa tribunale, parchetele de pe langa curtile de apel.     Pe langa instanta militara functioneaza parchetele militare de pe langa tribunalul militar respectiv, curtea de apel.

Ministerul Public exercita prin procurori urmatoarele atributii :

efectueaza urmarirea penala in cazurile si conditiile prevazute de lege ;

conduce si supravegheaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare si controleaza activitatea altor organe de cercetare penala ;

sesizeaza instantele judecatoresti pentru judecarea cauzelor ;

exercita actiunea civila in cazurile prevazute de lege ;

participa in conditiile legii la sedintele de judecata ;

exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti ;

apara drepturile si interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie, ale disparutilor ;

actioneaza pentru prevenirea si combaterea criminalitatii sub coordonarea Ministrului Justitiei pentru realizarea politicii penale a statului ;

studiaza cauzele ce genereaza si favorizeaza criminalitatea.

Directia Nationala Anticoruptie.

In varianta actualizata a O.U.G. nr. 43/2002 au fost operate si inlocuite denumirile prevazute de art II din O.U.G. nr. 134/2005 astfel cum aceasta a fost modificata in urma aprobarii prin Legea nr. 54/2004. in urma acestei modificari Parchetul National Anticoruptie s-a inlocuit cu Directia Nationala Anticoruptie. Procurorul general al Parchetului National Anticoruptie a fost inlocuit cu procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie. Directia Nationala Anticoruptie are personalitate juridica in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Directia Nationala Anticoruptie are sediul in municipiul Bucuresti si isi exercita atributiile pe intreg teritoriul Romaniei prin procurori specializati in combaterea coruptiei. Directia Nationala Anticoruptie este independenta in raport cu instantele judecatoresti si cu parchetele de pe langa acestea, precum si in relatiile cu celelalte autoritati publice.

Atributiile Directiei Nationale Anticoruptie.

• Efectueaza urmarirea penala in conditiile prevazute in Codul de Procedura Penala, in legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.
• Conduce, supravegheaza si controleaza actele de cercetare penala efectuate din dispozitiile procurorului de catre ofiterii de politie judiciara aflati sub autoritatea exclusiva a procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie.
• Conduce, supravegheaza si controleaza activitatea de ordin tehnic a urmaririi penale efectuata de specialisti in domeniu economic, financiar, bancar, vamal, informatic, etc.

sesizeaza instanta de judecata pentru luarea masurilor prevazute de lege;

participa in conditiile legii la sedintele de judecata;

exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti in conditiile prevazute de lege.

Partile in procesul penal

1. Notiunea de parte. La solutionarea cauzelor penale alaturi de subiectii oficiali sunt implicate si alte persoane numite in literatura de specialitate si subiecti particulari principali sau parti ale cauzei penale. Potrivit art. 23 si 24 C.Proc.Pen. sunt parti in procesul penal: inculpatul, partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente.

2. Faptuitorul.

Inainte de pornirea procesului penal cel ce a savarsit o infractiune poarta denumirea de faptuitor, care o data cu declansarea procesului penal capata calitatea de invinuit.

3. Invinuitul.

Invinuitul desi nu figureaza intre partile din procesul penal, acesta ocupa un loc considerabil in reglementarea Codului Procesual Penal. Urmare savarsirii unei infractiuni se naste un raport de drept substantial in care subiectul principal este societatea pe de o parte iar pe de alta parte autorul infractiunii respective.

Pe parcursul desfasurarii urmaririi penale subiectul activ al infractiunii imbraca diferite calitati procesuale care au o semnificatie distincta, adica aceiasi persoana fizica, infractorul va avea calitati juridice diferite.

Invinuitul este subiect de drepturi si obligatii procesuale in timp ce faptuitorul nu are aceste drepturi si obligatii.

Actele procesuale prin care i se confera invinuitului aceasta calitate sunt:

Rezolutia si procesul-verbal al organului de cercetare penala.

In art. 229 C.Proc.Pen se arata ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa

In vederea inceperii urmaririi penale, organul de cercetare penala poate efectua acte premergatoare pentru a verifica temeinicia informatiilor primite prin modurile de sesizare.

Conform art.228 C.Proc.Pen. organul de cercetare penala sesizat in vreunul din modurile prevazute de art. 221 ¹C.Proc.Pen. dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul dintre cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale dintre cele prevazute de art.10 C.Proc.Pen. cu exceptia celui de la litera b¹ (fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni). Din continutul art.228 C.Proc.Pen. rezulta ca organul de cercetare penala poate incepe urmarirea penala numai daca nu exista nici un impediment pentru punerea in miscare a actiunii penale.

In conformitate cu dispozitiile art. 234 daca organul de cercetare penala isi formeaza convingerea ca sunt suficiente temeiuri pentru punerea in miscare a actiunii penale, va face propuneri in acest sens pe care le va inainta procurorului. Potrivit art.233 alin. 2 daca procurorul dupa ce examineaza dosarul cauzei constata ca sunt indicii temeinice poate propune instantei de judecata luarea unei masuri preventive.

4. Inculpatul.

Potrivit art. 23 C.Proc.Pen. persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in procesul penal si se numeste inculpat.

Actele procesuale prin care se confera unei persoane aceasta calitate sunt:

Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale;

Rechizitoriul;

Declaratia orala a procurorului de sedinta;

Incheierea instantei de judecata.

Drepturile inculpatului:

dreptul de a cunoaste materialul de urmarire penala;

dreptul de aparare;

dreptul de a formula cereri, memorii si de a pune intrebari;

dreptul de a avea ultimul cuvant in fata instantei de judecata;

dreptul de a uza de caile de atac prevazute de lege.

Obligatiile inculpatului:

sa suporte invinuirea adusa;

sa suporte unele masuri procesuale, ca de ex. retinerea sau arestarea preventiva;

sa se prezinte in fata organelor judiciare ori de cate ori este chemat.