| CATEGORII DOCUMENTE |
Particularitatile
contractului de mandat
Sectiunea I. Mandatul cu reprezentare
Subsectiunea I. Conditiile de validitate
A. Forma si dovada mandatului
Mandatul este de regula, un contract consensual, care ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi supus vreunei forme speciale. Cu toate acestea, in practica, pentru a se cunoaste de catre terti limitele mandatului, contractul de mandat se materializeaza intr-un inscris, denumit procura. Uneori partile denumesc procura 'delegatie1)' ceea ce este incorect deoarece delegatia, in materie civila, constituie un nod de transmitere a obligatiilor civile; de altfel, si unele acte normative se folosesc de acest termen, cum ar fi, de exemplu, situatia reprezentari prin avocat sau jurisconsult.
Procura, ca negotium, este un act unilateral ( exprimand vointa mandantului, oferta de mandat) iar ca instrumentum, este inscrisul in care se enumera actele juridice ce urmeaza sa fie indeplinite de
1) E.Safta-Romano, op.cit. pg.232
mandatar (procurator) in numele mandantului. Cand actul juridic la care participa mandatarul in numele mandantului urmeaza sa fie incheiat in forma (autentica) solemna atunci procura trebuie sa fie si ea autentica1), deoarece mandatul (procura) formeaza un tot indivizibil cu actul in vederea caruia a fost dat 2).
In sensul celor aratate mai sus, jurisprudenta a decis ca: ' Mandatul trebuie conferit in forma autentica numai in cazul in care legea prevede forma autentica pentru validitatea actului juridic ce urmeaza a fi incheiat de mandatar, nu insa si atunci cand acest act a fost incheiat sub forma autentica fara ca legea sa prevada o atare cerinta1'. Deci, daca pentru incheierea unui contract de vanzare - cumparare nu este necesara forma
scrisa, mandatul va putea sa fie dat in forma scrisa sau chiar verbala. Dispozitia cuprinsa in art. 1536 Cod Civil, care prevede expres forma scrisa, se refera doar la mandatul general, nu la cel special, in legatura cu justificarea calitatii de mandatar instantele judecatoresti au mai stabilit ca atunci "cand cererea adresata instantei este facuta de mandatar, care are calitatea de avocat, acesta isi justifica imputernicirea prin depunerea delegatiei semnata de directorul sau reprezentantul colectivului de asistenta juridica3)
1) C.Hamangiu, I.Rfosetti-Balanescu, Al.Baicoianu, op.cit., volumul II,pg.1007
2) Tribunalul judetean Satu-Mare, decizia nr. 118 din 22 mar.1971 in "Revista Romana de Drept" nr. 1/1972, pg.152
3) Tribunalul Suprem,Sectia Civila, decizia nr. 1841 din 30 oct. 1971 in"Repertoriu de practica judiciara in materie civila a
Tribunalului Suprem si a altor instante pe anii 1969-1975" pg.141
Procura trebuie sa fie autentica in diferite cazuri, expres prevazute de lege. Astfel, se impune aceasta conditie in privinta procurii in cazul in care mandatarul este imputernicit sa cumpere sau sa schimbe un teren ( legea nr 169/1997 publicata in Monitorul Oficial Nr.294 din 04/11/1997) sau in cazul inchirierii sau subinchirierii unui fond locativ. Jurisprudenta a decis in acest ultim caz ca subinchirierea locuintelor din fondul locativ de stat, inchirierea sau subinchirierea locuintelor din proprietatea persoanelor fizice se poate face, sub sanctiunea nulitatii absolute, numai in forma scrisa si inregistrate la organele financiare, procura data fara respectarea acestor formalitati neproducand efecte juridice1).
Astfel fiind, Tribunalul Judetean Timis a anulat ( de fapt a constatat nulitatea absoluta) contractul de subinchiriere incheiat de fiul chiriasei principale in baza unui mandat verbal dat de mama sa2). In schimb, vanzarea-cumpararea unui autoturism intre persoane fizice se poate face in baza unui mandat (procura) data sub semnatura privata, intrucat potrivit literaturii de specialitate si practicii constante a instantelor judecatoresti - acest contract este un act consensual, nu solemn, forma autentica fiind ceruta numai din considerente de ordin administrativ -
1) Tribunalul Suprem,Sectia Civila, decizuia nr. 24/1972 in "Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul
1972",pg.102-105
2) Tribunalul Judetean Timis, decizia nr.452/1984 in Revista Romana de Drept" nr.2/1985,pg.69-70
financiar, fara sa afecteze validitatea contractului incheiat. Astfel mandantul personal sau reprezentantul sau (imputernicit potrivit regulilor prevazute pentru mandatul judiciar) poate cere prin justitie constatarea transferarii dreptului de proprietate asupra autoturismului in baza contractului de vanzare-cumparare incheiat prin act sub semnatura privata de catre mandatarul imputernicit, tot astfel urmand ca radierea - inmatricularea la organele administrativ - financiare sa se faca in baza hotararii judecatoresti definitive1).
Procura va mai trebui sa fie autentica ori de cate ori mandatarul va lua parte la instrumentarea unui act solemn cum este: ipoteca, donatia, conventia matrimoniala, subrogatia consimtita de debitor ( art. 1107 alin. 2 Cod Civil)2). Validitatea mandatului este, deci, subordonata formei esentiale a actului ce il are ca obiect.
Donatia fiind un act solemn ( art. 813, art. 814 din Codul Civil) rezulta ca ea nu va putea fi acceptata de catre un mandatar al donatorului decat daca el va fi investit tot cu procura autentica, desi Curtea de la Bucuresti a decis la un moment dat contrariul.
1) Fr.Deak,St. Carpenaru,op.cit. pg.139
2) D. Alexandresco, op.cit. pg.565s
Cat priveste renuntarea la mostenire, o procura numai legalizata este suficienta, insa ea va trebui sa fie speciala, fiind vorba despre un act de instrainare: ' Cand e vorba de instrainare, ipotecare, sau de facerea unor acte ce trec peste administratia ordinara, mandatul trebuie sa fie special (art. 1536 alin. 2 Cod Civil).
Daca legea solicita in mod expres ( art. 23, 52, 1781, 1788 Cod Civil) procura autentica pentru anumite cazuri in virtutea faptului ca procura formeaza cu actul juridic pentru care se da un tot indivizibil, pentru alte operatii juridice, legea prevede procuri autentice indiferent de forma actului juridic ce urmeaza a fi incheiat de catre mandatar in numele mandantului. De exemplu, unitatile cu capital de stat si cooperatiste pot face plati in numerar 'numai persoanelor indicate in documente sau celor imputernicite de acestea pe baza de procura autentica speciala sau generala' cu exceptia retributiilor, burselor, ajutoarelor din fondurile de asigurari sociale, premiilor si altor drepturi asimilate acestora, care pot fi platite membrilor din familia titularului sau altui salariat din aceeasi unitate, pe baza de imputernicire sub semnatura privata vizata de seful ierarhic al titularului drepturilor banesti.
Art. 1533 din Codul Civil prevede ca mandatul poate fi expres sau tacit: 'Mandatul poate fi expres sau tacit si primirea mandatului poate sa fie tacita si sa rezulte din executarea lui din partea mandatarului".
Legiuitorul roman a reprodus in art. 1533 art. 1738 din codul italian evitand textul francez1). Art. 1985 din codul francez are urmatoarea prevedere: 'Mandatul poate fi dat sau printr-un act public, sau printr-un act sub semnatura privata si chiar prin scrisoare. El poate fi dat si in mod verbal, insa proba testimoniala nu este admisa decat conform titlului contractelor si obligatiilor conventionale in genere. Acceptarea mandatului poate fii numai tacita si sa rezulte din executarea mandatului'
Acest text a fost evitat pe buna dreptate de legiuitorul nostru care a preferat textul italian. Dupa cum rezulta din art. 1533 Cod Civil , mandatul tacit este recunoscut de legea romana. Mandatul tacit era recunoscut si in dreptul roman dar si de dreptul vechi romanesc2). Astfel mandatul tacit este admis de Codul Calimachi pentru ca, dupa art. 1154 din acest cod, consimtamantul putea fi, in regula generala, nu numai expres dar si tacit, si textele de la mandat nu fac nici o restrictie in aceasta privinta. in Franta, chestiunea mandatului tacit este controversata din cauza ca art. 1895 francez nu vorbeste decat de acceptarea, nu insa si de conferirea mandatului tacit, in ciuda discutiilor intervenite, el este, totusi, admis si aici. Spre deosebire de Franta, Curtea de Casatie romaneasca a decis, pe drept cuvant ca nu numai acceptarea dar si conferirea mandatului
1) D. Alexandresco, op.cit. pg.559
2) Ibidem
poate fi tacita si ca mandatul poate sa rezulte din fapte sau acte care-l
dovedesc intr-un mod neindoielnic. Aprecierea intinderii unui astfel de mandat cat si a mandatului expres1), este o chestiune de fapt lasata la aprecierea subterana a instantelor de fond. Un aspect important este dovedirea mandatului tacit, caci numai daca existenta mandatului este probata, tertii pot avea o actiune contra mandantului pentru obligatiile contractate de mandatar in limitele puterilor date.
Majoritatea autorilor au decis ca proba mandatului tacit se poate face nu numai prin martori, dar si prin diferite fapte sau prezumtii care sa-1 indice in mod neindoielnic si neechivoc si aceasta chiar atunci cand valoarea litigiului este mai mare de 250 lei2). Unii autori au considerat ca dovedirea mandatului tacit cu orice mijloc de proba este inadmisibila. Astfel, desi mandatul, fie expres, fie tacit este un contract care nu se formeaza decat prin acordul de vointa al partilor, acest acord de vointa nu poate fi dovedit decat conform dreptului comun, adica prin marturisire sau juramant, sau printr-un act sens, sau prin martori si prezumtii insa numai atunci cand exista un inceput de proba scrisa si aceasta regula este opozabila chiar tertilor. Art. 1191 Cod Civil este absolut si nu admite alte derogari decat acele anume statornicite de lege3).
1) Revista "Jurisprudenta", 1909, nr. 40,pg.630-631
2) E. Safta-Romano,op.cit. pg. 232, Fr. Deak, St. Carpenaru, op. cit. pg. 141
3) D.Alexandrescu, op.cit. pg.561
Sarcina probei incumba, conform dreptului comun, acelui care invoca existenta mandatului. Aceasta opinie cu privire la dovedirea mandatului tacit este sustinuta doar in materie civila, deoarece in materie comerciala opiniile sunt unanime. Astfel, mandatul comercial, fie expres, fie tacit se dovedeste in toate cazurile cu martori si prezumtii (art. 46 Cod Comercial)1).in ceea ce priveste mandatul expres, opiniile sunt, de asemenea unanime. Astfel, daca legea speciala nu prevede altfel, dovada se face dupa regulile dreptului comun, atat intre parti, cat si de catre tertul care contracteaza cu mandatarul ( nu si de alti terti, pentru care mandatul este un simplu fapt juridic, putand fi dovedit prin orice mijloc de proba), deoarece validitatea contractului pe care-l incheie depinde de existenta mandatului, formand un tot unitar cu acesta. Prin urmare, daca actul in vederea caruia s-a dat mandat expres are o valoare mai mare de 250 lei, dovada se face prin inscris2), fiind aplicabile si dispozitiile privitoare la existenta unui inceput de dovada scrisa (art. 1197 Cod Civil) si la imposibilitatea procurarii dovezii scrise (art. 1198 Cod Civil) sau la interdictia dovedirii prin martori ori peste cuprinsul inscrisului (art. 1191 alin. 2 Cod Civil). Precizam, de asemenea, ca formalitatea prevazuta de art. 1180 Cod Civil ('bun si aprobat pentru ') nu trebuie indeplinita, intrucat mandatul nu are ca obiect plata unei sume
1) D.Alexandresco, op.cit.pg.562
2) Tribunalul Capitalei,Sectia civila,decizia nr. 1201/1955,in Legalitatea Populara" nr.6, 1955,pg.680-681
de bani sau o catime oarecare de lucruri ( ci incheierea unor acte juridice); iar daca mandatul este cu titlu oneros, fiind deci un contract sinalagmatic, regula multiplului exemplar nu se impune in privinta procurii, care nu cuprinde o 'conventie sinalagmatica' (art. 1179 Cod civil) ci constata numai (instnimentum) oferta de mandat.
Daca incheierea contractului de mandat nu poate fi dovedita, raporturile dintre parti urmeaza a fi solutionate conform regulilor gestiunii de afaceri sau imbogatirii fara just temei.
In ceea ce priveste mandatul tacit, se prezuma ca acesta exista in raporturile dintre soti ( cand se instraineaza bunuri mobile sau unul dintre soti administreaza bunurile comune). Oricare dintre soti este considerat ca are consimtamantul celuilalt sot. in acest sens, in doctrina juridica s-a evidentiat ca: ' Fiind vorba de un mandat, urmeaza sa se aplice regulele mandatului de drept comun, tinandu-se seama de dispozitiile derogatorii ale Codului familie1)'. in cazul imobilelor (terenuri si constructii) mandatul trebuie sa fie expres2. Prezumtia de mandat tacit nu opereaza cand celalalt sot s-a opus la indeplinirea unui act, opunerea putand fi dedusa din 'imprejurari de fapt, care exclud ideea unui consimtamant prezumat '.
1) E.Safta-Romano,Tudor R.Popescu,Dreptul familiei, Tratat, vol.I,Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti,1965,pg.205
2) Tribunalull Bucuresti, Sectia III civila, decizia nr. 2248 din 16 aug.1984 in "Repertoriu de practica judiciara in
materie civila a Tribuhnalului Suprem si a altor instante pe anii 1975-1985,pg.61
din partea sotului care nu a participat la efectuarea actului juridic1). De asemenea, cand sotii sunt despartiti in fapt sau relatiile dintre ei sunt intrerupte in orice alt mod, existand si un eventual proces de divort, mandatul tacit reciproc nu poate opera2).
O actiune in granituire nu poate fi promovata numai de catre un sot, deoarece este vorba despre un imobil si aici nu mai opereaza mandatul tacit3). Stabilirea absentei consimtamantului celuilalt sot, la instrainarea bunului comun, nu constituie un motiv suficient pentru anularea actului de instrainare, daca nu se face dovada ca dobanditorul a fost de rea-credinta, in sensul ca a achizitionat bunul, desi a cunoscut ca sotul vanzatorului nu ar fi de acord sa-l vanda4).
Instantele judecatoresti au considerat ca mandatul expres al celuilalt sot este cerut numai in cazul instrainarii imobilelor, nu si in cel al achizitionarii de catre sot, in timpul casatoriei, a unui imobil, desi constituie un act de dispozitie4).
Cand unul dintre soti incheie un antecontract de vanzare-cumparare a unui imobil, bun comun, nu este necesar consimtamantul
1) Tribunalul Suprem, Sectia civila,decizia nr. 730 din 17 apr.1979 in"Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem
pe anul 1979" pg.149
2) Tribunalul Suprem, Sectia civila, decizia nr. 1153 sin 3 aug.1978 in "Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem
pe anul 1978",pg.159
3) TribunLUL Suprem,Sectia civila, decizia nr. 105 SIN 27 ian.1981 in "Culegere de decizii ale Tribunlului
Suprem pe anul 1981",pg. 142
4) Tribunalul Suprem,Sectia civila,decizia nr. 1153 din 3 aug. 1978 in "Culegere de decizii ale Tribuhnalului
Suprem pe anul 1978" pg. 159
celuilalt sot, deoarece antecontractul nu transfera dreptul de proprietate, ci este doar un act care are valoarea de promisiune de vanzare si care da nastere la obligatii personale intre partile care l-au incheiat, dreptul celuilalt sojt comunitatea de bunuri nefiind lezata1).
Exista o solutie a instantei supreme care a decis ca, in cazul in care 'instrainarea se dispune printr-un act care nu produce efecte imediate, ci abia la decesul impunatorului, cum este testamentul, nu exista ratiune a se conditiona efectuarea actului de existenta consimtamantului (tacit) sotului. Daca s-ar cere un asemenea consimtamant , s-ar impieta asupra vointei testatorului, ceea ce este inadmisibil, deoarece el trebuie sa dispuna liber de averea sa2)'.
In ceea ce priveste raporturile dintre soti, jurisprudenta a concluzionat ca in privinta cheltuielilor casnice precum si pentru intretinerea si imbracamintea ei si a copiilor sai, femeia maritata este presupusa a avea mandat tacit de la barbatul sau, insa cu conditia ca respectivele cheltuieli sa nu fie exagerate3). De asemenea, s-a mai decis ca mandatul tacit nu exista intre concubini. Astfel, femeia nemaritata care traieste in concubinaj cu un barbat, nu este presupusa a avea mandat de
1) Tribunalul Suprem, Sectia civila, decizia nr. 2347 din 23 oct. 1974 in"Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem
pe anul 1974" pg. 170
2) Tribunalul Bucuresti, Sectia civila, decizia nr. 1839 din21 nov 1978 in "Repertoriu de practica juridica in materie
civila a Tribunalului Suprem si a altor instante pe anii 1975- n1985", pg. 19
4) Revista"Dreptul", nr. 85 din 1885, pg. 120 si nr. 36 din 1889 pg.93
la acesta din urma pentru cheltuielile casnice, chiar daca ea ar fi luat fata de terti calitatea de femeie maritata1).
In afara de soti, o alta categorie de persoane care sunt, in general, presupuse a avea mandat tacit, sunt servitorii, cand cumpara proviziile necesare gospodariei stapanilor lor. Stapanul nu raspunde de cumparaturile facute de servitorul sau ' pe credit', daca el obisnuia a cumpara cele necesare cu bani gata. Furnizorii sunt in culpa, in acest caz, ca l-au creditat pe servitor, fara a informa stapanul acestuia2).
Mandatul tacit pe care legea romana ii admite in termeni expresi (art. 1533) nu este cu putinta in cazurile in care el trebuie sa fie autentic. Tot astfel, procura data spre a pleda in numele mandantului trebuie sa fie scrisa si legalizata (art. 94 din Codul de pr. civ)3).
Trebuie sa se distinga intre mandatul tacit si mandatul aparent4). In cazul mandatului aparent, tertii incheie contractul cu convingerea ca mandatarul are puterea de a reprezenta. O astfel de situatie apare atunci cand mandantul revoca mandatul, fara sa instiinteze tertii despre acest lucru. In acest caz se protejeaza buna-credinta a tertului, iar mandantul va pierde pe ideea de risc ' in sensul ca mandantul s-a expus la un risc prin faptul ca a conferit unui mandatar puterile de reprezentare desi nu
1) Revista "Dreptul" nr. 85 din 1909 nr.24,pg.192
2) D. Alexandrescu, op. cit. pg.563
3) Ibidem pg. 564
4) E.Safta-Romano , op. cit. pg. 234
merita increderea sa1)'.
Important in cazul mandatului aparent este faptul ca nu exista nici un raport contractual intre mandant si mandatar. In doctrina s-a pus intrebarea daca in cazul unui act juridic va raspunde mandantul sau mandatarul. Este posibil ca vinovatia sa apartina mandantului cand a contribuit la crearea starii de aparenta inselatoare sau a avut o atitudine pasiva fata de calitatea falsa ce si-a atribuit-o si despre care mandatarul a aflat in timp util. Mandatarul poate fi in culpa cand isi depaseste imputernicirea recurgand la mijloace frauduloase2). In sfarsit tertul poate fi culpabil, cand a omis sa faca verificarea limitelor puterilor recunoscute pretinsului mandatar. S-a evidentiat insa ca in raporturile dintre mandatarul aparent si tert, nu are nici o importanta faptul daca mandatarul a fost de buna sau de rea-credinta3).
B. Conditii de fond
1. Capacitatea
In aceasta privinta distingem :
a) conditii in persoana mandantului;
b) conditii in persoana mandatarului.
a) Mandantul trebuie sa fie capabil de a contracta el insusi actul de
a carei indeplinire il insarcineaza pe mandatar. Deci capacitatea _________________
1) Safta-Romano, Apud Gherasim, Buna credinta in raporturile juridice civile. Editura Academiei R.S.R., 1986,
pg.213
2) Ibidem, pag. 234
3) Ibidem pg. 235
mandantului se apreciaza in functie de natura actului juridic care urmeaza sa fie incheiat prin mandatar (acte de conservare, acte de administrare, de dispozitie). In literatura de specialitate exista o controversa cu privire la capacitatea mandantului in cazul mandatului cu titlu oneros. Astfel, unii autori considera ca daca mandatul este cu titlu oneros, mandantul trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu, chiar daca pentru actul ce urmeaza a fi incheiat nu se cere o asemenea capacitate1). Alti autori considera ca, intrucat capacitatea ceruta mandantului nu depinde de natura mandatului (cu titlu oneros sau cu titlu gratuit) ci de natura actului care urmeaza a fi incheiat prin mandatar, mandantul nu trebuie sa aiba in toate cazurile capacitate deplina de exercitiu. Daca actul este cu titlu oneros, fara a deveni prin asta un act de dispozitie ( de ex. Contractul de antrepriza in vederea repararii acoperisului casei ramane un act de administrare chiar daca reparatia se face cu titlu oneros si, in consecinta, nu necesita autorizatia autoritatii tutelare prevazuta pentru actele de dispozitie) - atunci si mandatul poate avea acest caracter ( cu rezerva leziunii, daca minorul a incheiat actul fara incuviintarea ocrotitorului legal, (art. 25 din Decretul nr. 32/1954)2). Astfel daca este vorba de un act de administrare este suficient ca mandantul sa aiba capacitatea de a,
1) R. Sanilevici, Drept civil, Contracte, "Universitatea A.I.Cuza", Iasi, 1982, pg.201; J.Manoliu, St. Rauschi, op.cit.
pg.5
2) Fr. Deak, St. Carpenaru, op.cit. pg. 142
administra. 'Un minor emancipat, o persoana pusa sub consiliu judiciar o femeie maritata separata de bunuri au deci capacitatea de a administra1)'.
b) in ceea ce priveste capacitatea ceruta mandatarului pentru incheierea valabila a contractului de mandat in doctrina problema este controversata2). Astfel, intr-o opinie, pornindu-se de la premiza ca actele juridice ce se incheie de mandatar se fac in numele si pe seama mandantului se concluzioneaza ca mandatarul nu trebuie sa fie in mod necesar o persoana cu capacitate de exercitiu deplina.
El nu contracteaza personal, ci in numele mandantului. Pentru justificarea teoriei se face apel la art. 1538 din Codul Civil care prevede ca minorii emancipati si femeile maritate pot fi alesi mandatari, desi sunt incapabili de a contracta. Mandatul poate fi dat fara a fi asistati, conform regulilor de drept comun.
De aici, conform teoriei acestor autori, rezulta urmatoarea consecinta : fata de mandant, incapabilul mandatar pastreaza dreptul de a-si invoca incapacitatea. Raspunderea femeii maritate, care a primit mandat fara sa fi fost autorizata de barbat, precum si raspunderea minorului emancipat, care nu a fost asistat de tutore, ramane ingradita, fata de mandant. Asadar, mandantul, care a ales un mandatar incapabil, va suporta eventual urmarile relei indepliniri a mandatului de catre mandatarul lipsit de experienta3).
Intr-o alta opinie se considera ca mandatarul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu pe motiv ca actele pe care le va incheia in numele mandantului el trebuie sa exprime un consimtamant valabil. In sprijinul
1) D. Alexandresco, op. cit. pg. 569
2) D. Chirica, op.cit. pg. 258
3) D. Alexandrtesco, op. cit. pg. 570-571; C. Hamangiu, I.Rosetti- Bkalanescu, Al. Baicoianu, op.cit.pg.
618,E.Safta-Romano,op.cit. pg.14-15
acestei teze sunt invocate (art. 1552) dispozitiile art. 1552 pct. 3 Cod Civil, care prevede ca mandatul se stinge prin punerea sub interdictie a mandatului, mandatarul trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu1). Pe de alta parte, in ce priveste persoanele lipsite complet de capacitate de exercitiu intrucat acestea nu pot incheia in mod valabil decat acte de conservare si diferite alte acte marunte, printre care nu poate fi inclusa incheierea unui contract de mandat, rezulta ca un astfel de mandat este anulabil pentru incapacitatea mandatarului indiferent daca are sau nu discernamant2).
Cat priveste persoanele cu capacitate de exercitiu restransa (minorii intre 14-18 ani), in principiu, acestia pot incheia in mod valabil acte juridice numai cu incuviintarea ocrotitorului lor legal, pentru a le proteja de abuzuri. Se admite ca anumite acte pot fi incheiate de acestia fara incuviintarea ocrotitorului legal, dar cum incheierea unui contract de mandat nu se regaseste printre ele (acte de conservare, actele marunte ale vietii cotidiene, actele de administrare, in masura in care nu sunt lezionare, anumite contracte de depozit la CEC, etc.) rezulta ca incheierea unui asemenea contract este nelegal, mandatul fiind anulabil.
1) I. Zinveliu, op. cit. pg. 331; R.Sanilevici,op.it. pg.201-202
2) D. Chirica, op. cit. pg. 259
pentru lipsa capacitatii cerute de lege in persoana mandatarului.
2. Consimtamantul
Mandatul fiind un contract consensual, este necesar consimtamantul partilor. Acest consimtamant poate fi dat atat in mod expres, cat si tacit ( art. 1533 Cod Civil) ca in toate contractele, afara de acele solemne. In literatura de specialitate s-a concluzionat ca in cazul contractului de mandat, consimtamantului parintilor i se aplica regulile de drept comun1).
Conform dreptului comun, acest consimtamant trebuie sa fie liber, adica sa nu fie susceptibil de rol, eroare sau violenta ( art. 953 si urmatoarele din Codul Civil).
Eroarea asupra persoanei mandatarului, de cate ori va putea fi dovedita, va aduce nulitatea mandatului, pentru ca, in asemenea materie -intnitu personae -joaca un rol important2).
Ca in orice contract, consimtamantul se descompune in oferta si acceptare. Oferta provine de la mandant ea putand fi expresa sau tacita. Acceptarea de catre mandatar a ofertei pe care i-o face mandantul este necesara pentru incheierea contractului de mandat. Acceptarea la randul ei, poate fi expresa sau tacita.
1) E.Safta-Romano,op.cit. pg.238; I-Zinveliu,op.cit. pg.331
2) D. Alexandre4sco, op,cit. pg.568
3. Obiectul contractului de mandat
Obiectul contractului de mandat, ca la orice contract, trebuie sa fie determinat sau determinabil, posibil, licit si moral1). Astfel, nu se poate da, de exemplu, mandat pentru a cumpara o otrava si de a omori un om ; de a introduce in tara marfuri oprite prin lege.
In toate cazurile mandatul nu poate avea alt obiect decat incheierea de acte juridice de catre mandatar, actele materiale putand avea doar un caracter accesoriu ( de ex. verificarea bunului care urmeaza a fi cumparat). De asemenea, actele juridice cu caracter strict personal ( de ex. un testament) nu pot fi facute de mandatar. Tot acte cu caracter strict personal care nu pot fi obiecte ale contractului de mandat sunt: casatoria, divortul, prestarea juramantului. In ceea ce priveste acceptarea juramantului, aceasta poate fi facuta prin mandatar. De asemenea si definirea juramantului poate avea loc prin mandatar in baza unei procuri speciale, solutie admisa si prin art. 1353 din Codul Calimachi2).
4. Cauza in contractul de mandat
In contractul de mandat cauza trebuie sa indeplineasca aceleasi
1) I. Manoliu,St.Rauschi, op.cit. pg.6
2) D. Alexandrtesco, op.cit. pg. 567-568
conditii de valabilitate ca in orice alt contract, potrivit regulilor prevazute
in dreptul comun1) . Prin urmare, cauza trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii in mod cumulativ.2) Existenta cauzei este prezumata pana la proba contrara. De regula, absenta cauzei se reduce propriu-zis la o eroare asupra existentei cauzei
a) sa existe.
b) sa fie reala:
Cauza nu este reala, ci este falsa cand partile s-au obligat numai in credinta eronata a existentei ei, fiind vorba, deci, de o cauza imaginara. Sanctiunea care intervine in acest caz este nulitatea relativa a actului juridic ( contractul de mandat, insa numai daca sunt indeplinite cerintele erorii viciu de consimtamant, ceea ce evidentiaza stransa legatura ce exista intre aceasta cerinta a cauzei si eroarea viciului de consimtamant {error in substantiam sii error in personam).
c) sa fie licita si morala:
Cerinta este prevazuta in art. 966 ('obligatie nelicita nu poate avea nici un efect) iar continutul ei este precizat de art. 968 Cod Civil, potrivit caruia ' cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice'
1) I. Zinveliu, op.cit. pg.332
2) G.Boroi, Drept civil. Partea generala, editia a II-a, revizuita si adaugita, Editura All Beck, Bucuresti, 1999,pg.185-
186
C. Intinderea mandatului
Interpretarea termenilor procurii, in ce priveste modalitatea in care mandatarul poate obliga pe mandant, da nastere la dificultati. In aceasta privinta, legea a stabilit reguli importante (art. 1535 si 1536 Cod Civil). Astfel mandatul poate fi general sau special.
Mandatul special poate fi dat in vederea unei singure operatii juridice (procuratio unicus rei) sau pentru anumite operatii determinate (cum ar fi, de exemplu, o procura data unui avocat pentru sustinerea oricaror procese ale mandantului). Pentru actele de dispozitie (inclusiv participarea la o licitatie in numele si pe seama mandantului, incheierea unei tranzactii, ipotecarea unui imobil, etc. ) se cere mandat special. Specializarea nu trebuie dusa la extrem, mandatul va fi cu suficienta special daca va indica natura operatiei juridice si obiectul ei1). Mandatul special nu da loc la contestatii, pentru ca el cuprinde enumerarea puterilor anumite ce se confera mandatarului. Mult mai dificila este interpretarea mandatului redactat in termeni generali, spre exemplu . 'Mandatarul meu este imputernicit cu depline puteri pentru a indeplini orice acte ce ar fi folositoare intereselor mele2)'.
1) Fr.Deak, St. Carpenaru,op.cit. pg.143
2 ) C. Hamangiu, I.Rosetti-Balanescu, op.,cit. pg. 618
Acest mandat, conform art. 1536, nu este valabil decat pentru actele de administrare. Alin. 2 din acelasj articol precizeaza :' cand este vorba de instrainare, ipotecare sau de facerea unor acte ce trec peste administaratia ordinara, mandatul trebuie sa fie special, in concluzie, in cazul indeplinirii unor acte de dispozitie, asa cum am precizat anterior, mandatarul trebuie sa aiba procura speciala1).
Art. 1537 din Codul Civil dispune urmatoarea regula fundamentala :' Mandatarul nu poate face nimic afara din limitele mandatului sau '. Astfel, fie mandat general, fie mandat special, mandatarul nu are alte puteri decat acele care-i sunt conferite prin mandat. In consecinta, mandatarul nu poate realiza afacerea incredintata decat dupa modul aratat prin mandat fara a putea intrebuinta un mod echivalent, chiar daca ar fi mai avantajos. Se admit, insa, echivalente in indeplinirea mandatului, mai ales atunci cand modurile de executare aratate in mandat nu sunt imperative. Asta nu inseamna ca se admit echivalente in privinta obiectului mandatului ( daca obiectul mandatului este cumpararea unei case, nu se poate cumpara, de ex., o masina).
Prin aplicarea principiului ca mandatarul nu poate iesj din limitele mandatului, art. 1537, partea finala, dispune ca mandatul dat pentru a
1) C. Hamangiu, I.Rosetti-Balanescu, Al.Baicoianu, op.cit. pg. 619
face o tranzactie, adica de a inlatura sau termina o contestatie prin intelegerea cu adversarul mandantului, nu confera puterea de a face un compromis, adica de a supune arbitrilor deciderea contestatiei (art. 339 si urm. din Codul de pr. civila). Este adevarat ca, cuvantul' NU ' lipseste din art. 1537 ca i de la art. 1570 de la comodat, insa aceasta nu poate fi decat o eroare a celui care a redactat Codul Civil. Nu era nici un motiv de a se modifica textul francez (in care cuvantul 'NU' figureaza) deoarece terminarea unei contestatii prin propria judecata a mandatarului sau prin
aceea a arbitrilor sunt doua lucruri deosebite, pe care mandatarul nu a putut sa le confunde, fara a iesi din limitele mandatului sau.
In concluzie cu toata lacuna din art. 1537 Codul Civil este cert ca mandatul conferit pentru a face o tranzactie nu confera pe acela de a face un compromis, dupa cum mandatul de a face un compromis nu confera pe acela1).
O alta consecinta a principiului ca mandatarul nu poate face nimic afara din limitele mandatului sau se desprinde din art. 1536 alin.1: 'Mandatul conceput in termeni generali cuprinde numai actele de administrate'.
Mandatul conceput in termeni generali2) nu se confunda cu mandatul general, de care vorbeste art. 1535 Codul Civil, caci mandatul
1) D. Alexandresco, op.cit. pg.575
2) Ibidem pg. 577
conceput in termeni generali este acela prin care se confera mandatarului dreptul de a face, in afacerea sau afacerile ce-i sunt incredintate, tot ce poate fi folositor mandantului sau tot ce acesta ar putea face el insusi.
Astfel, un mandat special prin natura sa poate, ca si un mandat general, sa fie conceput in termeni generali. Un exemplu in acest sens ar fi mandatul de a gira o anume afacere si de a face in aceasta privinta tot ce interesul mandantului va cere. Acesta este un mandat conceput in termeni generali care, aparent, iti lasa impresia ca mandatarul are dreptul de a face atat acte de administrate cat si acte de instrainare (de dispozitie). Tinand cont ca procurile concepute in termeni generali au determinat multe dificultati in dreptul vechi francez, Codul Civil actual a dorit sa evite acest lucru si de aceea art. 1536 Codul Civil dispune ca mandatul conceput in termeni generali, adica vagi si care nu precizeaza actele ce mandantul a inteles sa fie facute, nu cuprinde decat actele de administrare, si ca un mandat special (dupa textul nostru) expres ( dupa textul francez si Italian) este neaparat pentru a ' putea vinde, ipoteca si face alte acte de dispozitie totala sau partiala, cum ar fi, de exemplu : constituirea unei servituti, unui uzufruct, etc.
Pentru actele de instrainare, legiuitorul a inteles sa impuna urmatoarea conditie : procura speciala care atesta faptul ca mandantul permite actul sau actele de instrainare. Sunt insa anumite acte de dispozitie care sunt considerate acte de administrare. Astfel, este, de exemplu, vanzarea unei recolte sau a unor lucruri supuse stricaciunii. Se intelege ca actele de asemenea natura vor putea fi facute de un mandatar investit cu un mandat conceput in termeni generali. Cuvantul special care, in textul nostru, inlocuieste cuvantul expres, cu existenta in textul corespunzator francez, este imprumutat din art. 1352 din Codul Calimachi (art. 1008 Cod austriac): ' Urmatoarele cer o speciala imputernicire, adica: cand, in numele altuia, are a se instraina lucrul cu plata, sau a se incheia imprumutare cu bani sau alte lucruri, ori a se primi bani sau alte lucruri in locul lor, sau a se porni judecati, ori a se da sau se primi juramant, sau a se face invoiri'.
Din textul Codului Calimachi rezulta ca se poate da un mandat general pentru actele de dispozitie, destul este ca acest mandat sa fie special, adica sa arate care acte de dispozitie mandantul a inteles sa le permita.
Subsectiunea a II-a: Tipuri de mandat cu reprezentare
In practica sunt situatii cand o persoana actionand in calitate de
mandatar al altei persoane ajunge sa incheie actul cu care a fost imputernicita chiar cu sine insusi, in nume propriu(de exemplu, incheie un contract de vanzare in calitate de mandatar al vanzatorului, pe de o parte, si in calitate de cumparator, in nume propriu, pe de alta parte). De asemenea, este posibil ca un act juridic sa fie incheiat de una si aceeasi persoana actionand in calitate de mandatar a doua persoane diferite Prima situatie este cunoscuta in literatura de specialitate sub denumirea de act cu sine insusi, iar cea de-a doua sub denumirea de dubla reprezentare1).
Pornindu-se de la pericolul ca mandatarul sa actioneze in detrimentul mandantului in cazul actului cu sine insusi sau al unuia dintre mandanti in cazul dublei reprezentari, in literatura de specialitate s-a formulat opinia2) ca actele mentionate sunt supuse anularii pentru doi prin
1) D. Chirica, op.cit. pg.261
2) Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, editia a III-a actualizata si completata. Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2001 pg. 3
reticenta sau, mai larg, pentru violarea de catre mandatar a obligatiei de loialitate fata de mandant1), Bineinteles, ca aceasta situatie poate fi evitata atunci cand mandantul, respectiv mandantii, fiind in cunostinta de
cauza, convin sa dea imputernicire mandatarului in acest sens ori daca clauzele actului sunt astfel precizate, incat este exclusa vatamarea intereselor mandantului(mandantilor).
In literatura de specialitate a fost enuntata si opinia conform careia actul cu sine insusi sau dubla reprezentare sunt in principiu valabile2), neputandu-se admite existenta unui viciu de consimtamant prezumat, deductiv din simplul fapt al incheierii actelor juridice in discutie; un astfel de viciu de consimtamant, in stadiul actual al legislatiei, nu ar putea fi operational prin dovedirea lui, art. 960 alin.2 Codul Civil prevazand in mod expres ca "dolul nu se presupune". De altfel validitatea dublei reprezentari rezulta dar din dispozitiile art. 67 din Regulamentul de punere in aplicare a Legilor notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995(aprobat prin Ordinul nr. 710/C/1996 al Ministrului Justitiei conform caruia: "in cazul in care se autentifica procuri pentru incheierea unor acte de vanzare-cumparare, iar cumparatorul sau sotul acestuia are el insusi calitatea de mandatar al vanzatorului, notarul public va pretinde
1) J.Manoliu, St.Rauschi, op. c,,0it. pg.7
2) T.R.Popescu, P.Anca,Teoria generala a obligatiilor, Editura Stiintifica, 1968, pg. 76
partilor sa inscrie in cuprinsul procurii toate clauzele contractului, inclusiv pretul".
B. Mandatul in interes comun
Actul cu sine insusi si dubla reprezentare nu trebuie confundate cu
mandatul in interes comun. Mandatul este in interes comun, atunci cand mandatarul este si el interesat, alaturi de mandant in incheierea actului juridic respectiv (spre exemplu, el este coproprietar al bunului care urmeaza sa fie vandut)1).
In acest caz nu se pune problema nulitatii intrucat mandatarul contracteaza cu un tert pe care nu-l reprezinta, numai ca - alaturi de mandant - este si el cointeresat in incheierea actului care formeaza obiectul mandatulu2).
Mandatul in interes comun nu se confunda cu mandatul remunerat. In primul caz mandatarul este cointeresat in incheierea actului care formeaza obiectul mandatului, pe cand, in al doilea caz, interesul rezida in contractul de mandat care il indreptateste la plata remuneratiei3), chiar daca operatiunea juridica in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi realizata(art.1548 Cod Civil:" "Cand nu se poate imputa mandatarului nici o culpa, mandatul nu poate sa scuteasca de asemenea
1) J. Manoliu, St.Rauschi, op.cit.pg.7
2) Fr.Deak,St.Carpenaru, op.cit. pg.144
3) Ibidem, pg.145
dezdaunare si plata, chiar cand afacerea n-a reusit, nici sa reduca suma cheltuielilor sau a anticipatiilor pe cuvant ca ar putea fi mai mica")
Subsectiunea a III-a: Efectele contractului de
Mandat
Contractul de mandat valabil incheiat produce efecte, pe de o parte, intre partile contractante, iar pe de alta parte, dupa indeplinirea actelor juridice care formeaza obiectul mandatului si fata de terti contractanti.
A. Efectele in partile contractante
Obligatiile mandatarului
Mandatarul are mai multe obligatii fata de mandant. El trebuie sa-si
indeplineasca mandatul (art. 1539 din Codul civil) cu obligatia unui adevarat proprietar. De asemenea, trebuie sa dea socoteala de gestiunea sa (Art. 1941 Cod Civil).
a) Obligatia mandatarului de a executa mandatul acceptat de el este prevazuta sub sanctiunea daunelor interese de art.1539 alin.1 Cod. Civil: "Mandatarul este indatorat a executa mandatul atat timp cat este insarcinat si, este raspunzator de daune interese ce ar putea deriva din cauza neindeplinirii lui". Cuvintele "atata timp cat este insarcinat" fac aluzie la dreptul mandantului de a revoca mandatul si la dreptul
mandatarului de a renunta la el1) .
Mandatarul nu este obligat sa accepte mandatul conferit de cineva2 El are libertatea de a accepta sau nu mandatul, insa, odata mandatul acceptat, el trebuie sa-l indeplineasca. In principiu, mandatarul este tinut sa execute mandatul neputand renunta odata ce l-a acceptat. Insa, in conditiile in care mandatarul ajunge la concluzia ca este peste puterile lui sa execute mandatul, el poate, fara nici o raspundere, sa renunte cu buna-credinta la acesta, instiintand despre acest lucru pe mandant (art.1556 alin.1 Cod Civil) Raspunderea sa va fi angajata doar daca a neglijat sa-l previna din timp pe mandant. In literatura juridica au fost enuntate mai multe cazuri cand mandatarul poate renunta la mandat fara sa-i fie antrenata raspunderea3).
a)cand este impiedicat de o boala sau de forta majora;
b) cand mandatarul a trebuit sa rezolve afaceri personale urgente,
deoarece prin executarea unui mandat nu se poate trage concluzia ca mandatarul ar renunta la propriile sale afaceri;
c) cand, dupa acceptarea mandatului, au aparut relatii grave, de dusmanie intre mandant si mandatar;
d) aceste cazuri cand mandatarul poate renunta la mandat erau
1) Dk . Alexandresco, op.cit. pg. 582
2) Ibidem, pg. 583
3) E.Safta-Romano, op.cit. pg.242
prevazute si in Codul Caragea in art. 15, partea a III-a, capitolul al XIX-lea 1) . "Are voie vechilul, dupa ce va primi si se va face vechil sa se lepede ori pana a nu incepe treaba, sau si in lucrare fiind, din cuviincioasa pricina si saticneala: adica, de a se bolnavi, sau se va orandui in slujba politiceasca, si nu are vreme; sau din alta sa intamplare ce intr-adevar il zaticneste, si altele asemenea".
Mandatarul nu va fi obligat sa execute mandatul cand mandatarul nu-i asigura conditiile pentru indeplinirea mandatului. Cand intervine vreun obstacol in executarea contractului va trebui sa fie instiintat mandantul.
In literatura juridica s-a apreciat ca obligatia de executare a mandatului de catre mandatar este o obligatie de mijloace si nu una de rezultat2) pe care trebuie sa o indeplineasca conform imputernicirii primite si in limitele acesteia. Prin urmare mandatarul este tinut si de o obligatie de a nu face si anume de a nu trece peste limitele imputernicirii primite. In caz de depasire, el poate fi tras la raspundere.
Potrivit art. 1539 Cod Civil, mandatarul nu raspunde decat de daunele ce ar putea deriva din cauza neindeplinirii lui. Astfel, daca neindeplinirea mandatului nu a provocat vreun prejudiciu mandantului, mandatarul nu va raspunde. Art. 1539 Cod Civil alin. 2 dispune ca obligatia mandatarului de a executa mandatul se mentine chiar daca mandantul decedeaza, desi art. 1552 precizeaza ca una din cauzele de
stingere a mandatului este moartea mandantului. Trebuie precizat ca
mandatarul are aceasta obligatie doar daca din cauza intarzierii "ar urma vreun pericol oarecare" (rezulta ca daca nu exista pericol in intarzierea executarii mandatului mandatarul nu va mai fi obligat). Legea prevede cazul acesta cand este vorba de a continua gestiunea inceputa, insa in literatura juridica s-a apreciat ca aceeasi solutie se aplica si in cazul cand executarea nu era inceputa in momentul mortii mandantului.
Potrivit art. 1540 alin, 1 Cod. Civil mandatarul raspunde nu numai pentru doi, cat si pentru culpa comisa in executarea mandatului1). Prin executarea mandatului nu trebuie inteleasa neaparat incheierea actului juridic, obiect al mandatului (de exemplu, vanzarea bunului). Daca mandatarul, cu tot efortul depus nu poate incheia actul juridic in conditiile imputernicirii primite, raspunderea lui nu va fi angajata2).
Diligenta ceruta mandatarului in indeplinirea mandatului, inclusiv pastrarea sumelor de bani si a altor bunuri primite de la sau pentru mandant va fi apreciata cu mai putina rigurozitate daca mandatul este cu titlu gratuit :"Pentru culpa, cand mandatul este fara plata, raspunderea se
1) J.,Manoliu, Sat. Rauschi, op.cit. pg 7; D. Chirica,op.cit. pg 262:Fr. Deak,St. Cirpenaru,op.cit. pg. 145
2) Tribunalul Judetean Harghita in decizia civila nr.157/1981 a hotarat ca mandatarul sa raspunda pentru
disparitia sumelor ce i-au fost incredintate de mandant, intrucat s-a dovedit neglijenta sa in pastrarea banilor in
Repertoriu de practica jukdiciara in materie civila a Tribunalului Suprem si a altor instante pe anii 1975-1985" nr.
11,1981, pg.48
aplica cu mai putina rigurozitate, decat in caz contrariu". In acest caz culpa mandatarului se apreciaza in concret deci in functie de diligenta pe care o depune in propriile sale treburi1).
Daca mandatul este cu titlu oneros, raspunderea lui se va aprecia dupa titlul abstract (culpa levis in abstracto) al omului prudent si diligent (bonus pater familias) adica dupa regula generala aplicabila raspunderii contractuale(inclusiv prezumtia de culpa). In jurisprudenta s-a decis ca incredintarea de catre o persoana a unei sume de bani catre o alta persoana pentru ca acesta sa-i procure din comert o serie de bunuri constituie un contract de mandat si, pe cale de consecinta, mandatarul raspunde fata de mandant pentru disparitia din neglijenta sa a sumei de bani ce i s-a incredintat2).
Mandatarul, fie el remunerat sau nu, nu raspunde insa de neexecutarea sau intarzierea provenita din culpa mandantului sau dintr-un caz fortuit. Prin exceptie, mandatarul va raspunde de cazul fortuit cand acesta a fost provocat prin culpa sa sau cand el a luat cazurile fortuite asupra sa, bineinteles fiind vorba in acest ultim caz de vazurile fortuite obisnuite.
1) D. Alexandresco, op.cit. pg. 587
2) Tribunalul judetului Hunedoara,Sectia Civila, decizia nr. 157/1981 in "Revista Romana de Drept " nr. 11/1981,
pg.48
Mandatarul este exonerat de raspundere daca lucrul detinut1) in baza mandatului a pierit fortuit desi putea fi salvat de catre acesta prin sacrificarea unui bun propriu. Dispozitia exceptionala a art 1566 Cod civil, aplicandu-se in materie de comodat, nu poate fi aplicata la mandatar si nici la depozit. Aceasta solutie este rationala doar la comodat unde comodatarul primeste un serviciu gratuit (art. 1561 Cod civil), neputand fi aplicata unei persoane ca mandatarul sau depozitarul care in general, presteaza un serviciu gratuit2).
Potrivit art.1543 Cod Civil, daca imputernicirea a fost data printr-un singur mandat mai multor mandatari, nu exista solidaritate intre ei, decat daca solidaritatea a fost stipulata expres. La romani, solidaritatea exista, dimpotriva si desi Justinian a abrogat-o prin Novele 993), unii autori francezi, precum Domat, Pothier o admiteau in vechiul drept francez ca rezultand din natura lucrurilor. Legiuitorul actual nu a admis solidaritatea intre mandatari pe motiv ca acestia, neavand nici un folos din mandat, ei aducand, dimpotriva un serviciu mandantului, ar fi fost nedrept sa-i declare solidari. In schimb, in materie comerciala, solidaritatea exista de drept.
Din textul mentionat in art. 1543 rezulta ca daca mandatul nu este executat, mandantul nu va putea sa-si exercite actiunea in daune pentru
1) D. Alexandresco, op.cit.pg.586
2) Ibidem pg. 587
tot impotriva unui singur mandatar, ci va trebui sa-si divida actiunea sa. In legatura cu acest aspect, se impun a fi facute anumite precizari:
daca unul din mandatari nu putea sa lucreze fara ceilalti acela
care prin refuzul sau de a coopera la executarea mandatului ar fi cauzat daune mandantului, va raspunde singur;
daca mandatarii aveau dreptul de a lucra unul fara altul, daunele,
in caz de neexecutarea mandatului, se vor divide contra comandatarilor, conform art. 1543;
daca responsabilitatile fiecarui mandatar au fost impartite si
determinate, fiecare din ei va fi tinut responsabil numai in limitele determinate prin contract.
Daca mai multi mandatari au fost desemnati prin mandate diferite dar pentru aceeasi afacere, cu declaratia ca mandatul posterior nu revoca pe cele anterioare, fiecare mandatar va fi obligat pentru tot . Trebuie precizat ca in acest caz nu exista solidaritate, caci nu exista nici o legatura intre mandatari, ei nu se reprezinta unii pe altii, ca in cazul debitorilor solidari.
Dar daca comandatarii nu sunt in principiu solidari, solidaritatea exista atunci cand ea a fost expres prevazuta in contractul de mandat. Ea exista, de asemenea, cand dauna adusa mandantului este rezultatul culpei si fraudei sau dolului tuturor mandatarilor, pentru ca, in asemenea caz, fiecare a luat parte la culpa celuilalt. Solidaritatea exista si atunci
cand obiectul mandatului este indivizibil1) .
Desi nu exista solidaritate intre mandatari, totusi legea dispune solidaritatea intre mandanti. Astfel, art. 1551 Cod Civil prevede ca, atunci"cand mai multe persoane, pentru o afacere comuna, au numit un mandatar, fiecare din ele este raspunzatoare solidar pentru efectele mandantului!. Solidaritatea va opera indiferent daca mandatul este sau nu oneros. Numirea mandatarului trebuie sa fie facuta de toti mandantii, deoarece daca mandatarul a fost desemnat de un singur mandant pentru o afacere comuna, nu va opera solidaritatea. Se impune si conditia ca mandatarul sa fie numit de catre mandanti prin acelasi act. Daca mandatul este constituit prin acte diferite, solidaritatea nu exista intre mandanti cu toata comunitatea lor de interes, fiindca in acest caz, ei sunt straini unii de altii2).
Principiul solidaritatii, consacrat de art. 1551 Cod Civil, nu este aplicabil in materie de sechestru judiciar, caci responsabuilitatea reglementata de text prevede ipoteza unui mandat conventional, si nu poate fi apicata prin analogie la mandatul judiciar. Solidaritatea intre comandanti exista in dreptul roman si vechiul drept francez.
1) E. Safta-Romano, op.cit. pg.242
2) Ibidem pg. 243
Ea se intinde la toate efectele mandatului, chiar la plata onorariului si dureaza atata timp cat tine actiunea. Prin urmare, unul dintre mandanti nu s-ar putea sustrage de la actiunea mandatarului, intemeindu-se pe imprejurarea ca exercitiul actiunii a lasat, celorlalti mandanti timpul de a deveni insolvabili.
Solidaritatea pe care legea o prevede intre comandanti se aplica numai mandatului conventional, nu si celui legal1), asa ca daca mai multi minori au bunuri indivize administrate de acelasi tutore, ei nu vor fi debitori solidari ai acestui tutore, mandatarul lor legal. Aceasta solutie rezulta din imprejurarea ca solidaritatea fiind intemeiata pe intentia partilor, mandatarul legal nu este ales de ele. Solidaritatea aplicata mandatarilor ar fi excesiva, pentru ca partile nu ar putea sa o inlature. Un argument in sprijinul acestei solutii este chiar art. 1551 Cod Civil care vorbeste de un mandatar numit, referindu-se, deci, numai la mandatul conventional2) .
Cu toate ca mandatarul, de regula trebuie sa exercite personal mandatul, totusi, partile pot, prin conventie, sa stipuleze expres ca mandatarul are dreptul sa-si substituie o terta persoana careia sa-i treaca o parte sau toate imputernicirile primite in limitele contractului, deoarece depasirea acestor limite, de catre substitut nu este opozabila
1) D. Alexandresco, op.cit. pg. 595
2) Ibidem pg 586
mandatului decat daca o notifica. In literatura de specialitate a fost formulata si opinia ca dreptul de substituire nu trebuie sa rezulte, obligatoriu, numai din conventie, acest drept putandu-l lua mandatarul si pe propria sa raspundere; s-a motivat ca acest drept rezulta din art. 1542 pct.1, care prevede ca "mandatarul este raspunzator pentru acela pe care a substituit in gestiunea sa".
Aceasta opinie a fost combatuta1) considerandu-se ca art. 1542 Cod Civil, prevede consecintele juridice in cazul in care mandatarul isi substituie o alta persoana cunoscuta ca fiind incapabila si insolvabila2).
Pentru a contraria, astfel, substituirea nu este posibila decat prin conventia partilor.
De altfel, s-a considerat ca atat timp cat mandatul are un caracter intuitu-personae, mandatarul nu poate sa-si substituie o alta persoana fara acordul mandantului. Atunci cand partile n-au convenit asupra substituirii in contractul de mandat, mandatul poate accepta ulterior substituirea expres sau tacit..
In conditiile in care substituirea va avea loc fara consimtamantul mandantului, atunci mandatarul va raspunde pentru activitatea tertului care substituie. Cand partile au ales persoana care urmeaza sa-l substituie pe mandatar, raspunderea mandatarului pentru faptele tertului
1) E Safta-Romano, op.cit. pg.244
2)Fr. Deak, St. Carpenaru. op.cit. pg. 147
nu va mai fi angajata.
In toate cazurile mandantul are o actiune directa contra celui substituit. In schimb, substituitul poate actiona impotriva mandantului numai pe calea actiunii oblice, intrucat posibilitatea intentarii unei actiuni directe-derogatorii de la regulile generale - nu poate fi recunoscuta in lipsa unor dispozitii exprese a legii. In literatura juridica s-a exprimat opinia conform careia submandatarul poate avea o actiune directa impotriva mandantului, desi el este tert fata de contractul de mandat, in cazul cheltuielilor facute pentru executarea mandatului. In acest caz se poate vorbi de o exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului.
In literatura de specialitate1) s-a aratat, de asemenea, faptul ca substitutul poate actiona impotriva mandantului in baza raporturilor directe pe care le are - prin intermediul mandatarului - cu mandantul atunci cand mandatarul a fost autorizat sa-si substituie o persoana.
In acest caz, conform opiniei respective nu ar mai fi vorba despre o actiune propriu -zisa, caci aceasta vizeaza ipotezele lipsite de fundamentul raporturilor juridice directe in privinta actiunii directe a mandantului legea nu mai face nici o distinctie, fiind fara relevanta practica existenta sau inexistenta raporturilor juridice dintre mandant si substituit.
1) Fr. Deak, St. Carpenaru, op.cit. pg. 148
In raporturile dintre mandatar si persoana substituita se aplica regulile mandatului.
Mandatarul are obligatia sa execute mandatul, sa nu-i depaseasca limitele si sa dea socoteala direct mandantului. Exista posibilitatea ca mandatarul substituit sa dea socoteala direct mandatarului. Cand mandatul a fost gratuit, dar mandatarul si-a substituit o terta persoana in conditii oneroase , mandantul nu este obligat sa plateasca cheltuielile tertului.
Jurisprudenta1) a stabilit ca "mandatarul trebuie sa-si indeplineasca mandatul, fara sa aiba dreptul de a-si substitui pe altcineva in indeplinirea mandatului. Daca totusi substituie o alta persoana, mandatarul raspunde de faptele substituitului, tot asa cum raspunde de faptele sale proprii. Mandatarul nu raspunde insa ,in nici un caz, pentru daunele cauzate prin delict de catre o terta persoana".
Obligatia de a da socoteala
Potrivit art. 1541 Cod Civil: "Mandatarul este dator, oricand i se va cere, a da seama mandantului de lucrarile sale, si de a-i remite tot ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului".
Cuvintele "oricand i se va cere" nu exista in textul francez, legiuitorul roman preluandu-l din Codul Calimachi. Art. 130 din codul
1) Tribunalul Suprem,Sectia civila, decizia nr.60 din 13 ian.1971 in "Repertoriu de practica juridica in materie civila
a Tribunalului Suprem si a altor instante pe anii 1969-1975", pg. 140
respectiv dispune: "imputernicitul este dator sa intoarca incredintatorului acea de dansul pricinuita paguba si sa dea socoteala pentru treaba incredintata lui, ori si cand o va cere acela".
In principiu, orice mandatar trebuie sa justifice gestiunea sa, dand socoteala mandantului1). Aceasta obligatie impusa oricarui administrator al unei averi straine, nu este de esenta mandatului, dupa cum este de esenta tutelei. In consecinta, mandantul poate sa-l scuteasca pe mandatar de darea socotelilor . Intrucat scutirea de a da socoteala reprezinta o liberalitate , mandatul trebuie sa aiba capacitatea de a face o liberalitate, iar mandatul aceea de a o prImi.
In virtutea acestei obligatii, cea de a da socoteala, mandatarul este obligat sa dea in primire mandantului tot ce i s-a predat in puterea mandatului pe care l-a executat, chiar daca acestea nu s-ar cuveni mandantului deoarece tertul pagubit va cere - daca este cazul - restituirea platii nedatorate de la mandant2).
Cu privire la cheltuieli, mandatarul va trece tot ce a cheltuit cu ocazia executarii mandatului . Socoteala astfel stabilita, cheltuielile se scad din sumele primit, restul fiind restituite mandantului.3)
1) C. Hamangiu, I.Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op.cit. pg. 620; E. Safta-Romano, op.cit. pg. 243
2) D. Alexandresco, op.cit. pg. 588
3) Tribunalul judetean Hunedoara, Sectia Civila, decizia nr.50/1986 in "Revista Romana de Drept" nr. 1/1987,
pg.60
Sumele de bani cuvenite mandantului si intrebuintate de mandatar in folosul sau personal sunt producatoare de dobanzi din ziua intrebuintarii, fara sa fie nevoie de vreo punere in intarziere.
Sumele nerestituite de mandatar, dar neintrebuintate de el poarta dobanzi numai din ziua "cand i s-au cerut aceste sume"(art. 1544 Cod Civil). In literatura de specialitate exista controverse privind modalitatea de punere in intarziere a mandatarului. Unii autori considera ca punerea in intarziere a debitorului se face prin cererea de chemare in judecata, aducand ca argument dispozitiile art. 1088 alin.2, iar altii considera ca punerea in intarziere se poate face doar printr-o simpla notificare.
Intrucat dreptul la actiune al mandantului pentru predarea sumelor de bani sau altor bunuri primite de mandatar de la terti in cursul executarii mandatului nu se poate naste de la data incheierii contractului de mandat, prescriptia incepe sa curga conform art. 7 alin. 1 sau 3 din Decretul nr. 167/1958 publicat in Monitorul Oficial nr. 19 din 21.o4.1958 - de la data incetarii contractului fie prin executarea lui (de exemplu, de la data cand mandatarul a vandut garnitura de mobila1) ) fie prin alte moduri de incetare a raporturilor dintre parti(de exemplu expirarea termenului suspensiv prevazut in contract).
In legatura cu inceperea termenului de prescriptie de la data
1) Tribunalul Judetean Hunedoara, Sectia Civila, decizia nr. 50/1986 in "Revista de Drept" nr. 1/1987 pg. 60
executarii contractului, se pune problema stabilirii acestui moment, mai
ales in cazul sumelor de bani ridicate de la CEC in baza unei "clauze de imputernicire". Este unanim admis in literatura de specialitate si in practica judecatoreasca ca o asemenea clauza reprezinta un mandat, o imputernicire data de catre titularul libretului, beneficiarului clauzei, acesta din urma avand obligatia sa dea socoteala mandantului, inclusiv sa remita sumele de bani ridicate si neintrebuintate in interesul acestuia, daca raporturile de mandat dintre ei nu sunt dublate de alte raporturi juridice(donatie, plata unei datorii etc.). Astfel fiind, problema care se pune este cea referitoare la momentul inceperii scurgerii termenului de prescriptie a actiunii avand ca obiect predarea sumelor de bani ridicate de la CEC.
Intrucat problema nu se poate rezolva in baza art. 7 din Decretul 167/1958, s-a adoptat solutia aplicarii art.8 alin. 1 din acelasi decret, respectiv calcularea prescriptiei in momentul in care titularul de libret (mandantul) a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba ce i-a fost pricinuita de mandatar prin ridicarea sumelor de bani si nerespectarea obligatiei de a da socoteala1) .
In problema prescriptiei, trebuie adaugat si faptul ca aceasta
1) Hamangiu, I.Rosetti-Balanescu, Al.Baicoianu, op.cit. pg.663-664, nr.1842-1943
vizeaza, evident, numai actiunea personala a mandatului, iar nu actiunea in revendicare intentata de mandant in calitate de proprietar guvernat de regulile speciale referitoare la actiunile reale.
In ceea ce priveste lucrurile individual determinate pe care mandatarul le-a primit in virtutea contractului de mandat, in literatura de specialitate a fost exprimata opinia conform careia mandatarul trebuie sa le restituie in intregime, in acest caz nu mai functioneaza compensatia. Compensatia este posibila doar in cazul sumelor primite si a sumelor cheltuite in interesul mandantului. Unii autori au apreciat ca, in general, se recunoaste un drept de retentie mandatarului asupra lucrurilor ce au in posesiunea lor si care apartin mandantului pentru plata cheltuielilor facute cu executarea mandatului sau gestiunii. In acelasi sens, jurisprudenta admite dreptul de retentie pornind de la doua idei:
a) dreptul de retentie este bazat pe echitate; in consecinta este drept a se da creditorului un mijloc de a fi despagubit, prin insasi imprejurarea ca el detine un lucru de-al debitorului.
b) Textele de lege consacra existenta dreptului de retentie in anumite ipoteze, care nu sunt limitative, ci exemplificative, ramanand liber interpretul sa faca aplicarea dreptului de retentie acolo unde echitatea o va cere.
Dupa alti autori, dreptul de retentie este inadmisibil in cazul
mandatarilor. Ei se justifica prin faptul ca dreptul de retentie este o garantie speciala, admisa doar in cazurile expres prevazute de lege1).
Mandatarul, conform opiniei autorilor refractari la dreptul de retentie al mandatarilor, nu are nici un privilegiu asupra lucrului care face obiectul mandatului, el avand doar un privilegiu asupra lucrului , pentru cheltuielile facute cu ocazia conservarii lui( art. 1730 Cod civil).
In ceea ce priveste obligatia de socoteala, mandatarul trebuie sa tina cont de valoarea lucrurilor pe care le-a primit si pe care le-a lasat sa piara sau sa se deterioreze din culpa lui, raspunzand in fata mandantului. De asemenea, va da socoteala si de fructele percepute sau de cel pe care ar fi trebuit sa le perceapa2) .
Obligatiile mandantului
Mandantului ii revin doua obligatii principale:
a) aceea de a dezdauna pe mandatar de cheltuielile
facute in executarea mandatului;
c) de a-i plati mandatarului remuneratia cuvenita in cazul in care
mandatul este oneros.
Obligatia de a dezdauna pe mandatar de cheltuielile facute.
1) D. Alexandresco, op.cit. pg. 589
2) E.Safta-Romano,op.cit. pg. 243
Mandatarul are obligatia de a-l despagubi pe mandatar pentru toate cheltuielile si pierderile pe care le-a ocazionat executarea mandatului. In temeiul acestei obligatii, mandantul:
va restitui mandatarului toate sumele avansate si cheltuielile
facute de acesta pentru indeplinirea mandatului;
Mandantul trebuie sa restituie nu numai cheltuielile necesare, dar si
cele utile1) facute de dansul si aceasta chiar daca afacerea nu a fost incheiata, de cate ori nu este vorba de culpa mandatarului
Potrivit art. 1548 Cod Civil mandantul nu poate sa ceara aducerea sumelor, cheltuielilor sau "avansurilor" (cheltuieli pe care mandatarul le-a facut din averea sa pentru executarea mandatului) facute de mandatar pe motiv ca acestea ar fi putut fi mai mici. Acesta se aplica, insa, numai atunci cand mandatarul nu a comis nici o culpa si nu a depasit limitele
2) va plati mandatarului dobanzi la sumele avansate, fara sa fie
necesara punerea acestuia in intarziere.
In literatura de specialitate s-a afirmat ca aceste dobanzi curg din ziua platilor probate, adica din ziua cand se va stabili de catre mandatar ca ele au fost facute, nu din ziua cererii de judecata, cum prevede art. 1088 din Codul Civil, caci mandatarul nu trebuie sa suporte o pierdere din
1) D Alexandresco, op.cit. pg. 601
cauza liberalitatii sale. Totodata, s-a respins ideea de plata a dobanzii la dobanda.
va despagubi pe mandatar de toate pierderile suferite de acesta,
dar fara ca aceste pierderi sa se datoreze culpei mandatarului.
Dupa art. 1549 Cod. Civil mandantul trebuie sa despagubeasca pe
mandatar de pagubele suferite cu ocazia executarii mandatului, daca nici o culpa nu-i este imputabila. Aceasta dispozitie imprumutata din literatura juridica franceza1) este echitabila. Chiar in cazul mandatului oneros, mandatarul, aducand un serviciu mandatului , nu ar fi drept sa sufere pierderile ocazionate de indeplinirea mandatului atunci cand nu este in culpa. In dreptul roman, unde mandatul era prin esenta gratuit, iar nu numai prin natura sa, ca astazi, si unde prin urmare, caracterul de serviciu facut de mandatar mandantului era mai accentuat, mandantul nu era obligat a despagubi pe mandatar decat de pierderile care proveneau in mod direct si imediat din executarea mandatului, iar nu de acele intamplate numai cu ocazia executarii lui.
Codul actual a respins solutia romana si dupa cum art. 1510 Cod Civil dispune ca asociatul are contra societatii o actiune pentru pagubele suferite cu ocazia gestiunii activitatii comerciale, tot astfel art. 1549 Cod Civil pune toate pierderile suferite de mandatar in timpul gestiunii sale, in
1) D. Alexandresco, op.cit. pg.602
sarcina mandantului, fara a distinge daca executarea mandatului este cauza sau numai ocazia pagubei.
Pentru ca pierderea fortuita sa fie in sarcina mandantului art. 1549 cere ca mandatarul sa nu fie in culpa. Prin urmare instantele judecatoresti vor decide chestiunea de fapt, condamnand pe mandant la despagubiri numai atunci cand paguba suferita de mandatar va fi rezultatul unui caz fortuit, iar nu a culpei sale.
d) obligatia de plata a remuneratiei
Mandantul are aceasta obligatie, evident, doar in cazul mandatului
oneros, intrucat mandatul oneros este un contract sinalagmatic, obligatia de plata a onorariului este legata de indeplinirea obligatiilor corelative asumate de mandatar. Obligatiile mandatarului fiind de mijloace, si nu de rezultat, neajungerea la rezultatul scontat fara ca mandatarului sa i se poate imputa vreo culpa nu indreptateste pe mandat sa refuze plata onorariului1),acest lucru putandu-se intampla doar in caz de neexecutare sau executare defectuoasa a obligatiilor de catre mandatar2) .
1) I. Zinveliu, op.cit. pg.335
2) Fr.Deak,St,Carpenaru, op.cit.pg.265
B. Efectele fata de terti
Raporturile dintre mandat si terti
Art.1546 alin. 1 Cod Civil prevede expres ca "Mandantul este
indatorat a indeplini obligatiile contractante de catre mandatar in limitele puterilor date".
Mandatarul care trateaza cu tertii in limitele mandatului sau, poate sa trateze in doua feluri: in numele mandantului, ceea ce se intampla cel mai des si in numele sau propriu.
Daca mandatarul trateaza in numele mandantului si in limitele mandatului el obliga pe acesta din urma fata de terti, ca si cum ar fi tratat el insusi. Dupa cum s-a spus, desi "in fapt tertul trateaza cu mandatarul, in drept contracteaza cu mandantul".
Astfel daca mandatarul incheie un act de vanzare-cumparare a unui lucru apartinand mandantului, dreptul de proprietate cu privire la acest bun iese din patrimoniul mandantului si intra in patrimoniul tertului cumparator ca si cand actul ar fi fost incheiat direct cu mandantul proprietar. Tot astfel, un act de asociere la o societate comerciala incheiat de un mandatar in numele si pe seama unui mandant face ca acesta din urma sa devina asociat, cu toate drepturile si obligatiile care decurg din aceasta calitate, ca si cand actul ar fi fost incheiat de el insusi.
Din cele mai sus expuse rezulta ca, in asemenea caz, mandantul
trebuie sa execute fata de terti obligatiile contractate de mandatar, si ca actele facute de acesta din urma sunt dobandite ipso jure pentru mandant. Prin urmare, mandantul va putea fi actionat direct de catre terti, pe cand o asemenea actiune nu ar putea fi exercitata contra mandatarului. Pe de alta parte, mandantul va putea sa actioneze direct pe tertiii cu care mandatarul a contractat, pe cand mandatarul nu are aceasta actiune in contra lor.
Ceea ce trebuie retinut este faptul ca mandantul suporta direct
efectele actelor incheiate de mandatar numai in masura in care aceasta a actionat in limitele puterilor ce i-au fost conferite. Pentru ceea ce mandatarul face in afara limitelor puterilor conferite de mandant, acesta nu este tinut in nici un fe, afara daca notifica expres sau tacit actele respective1). Ratificarea valoreaza mandat(ratihabitio mandarto equiparatur) si face ca actele incheiate initial cu depasirea limitelor mandatului sa se inscrie in aceste limite cu efect retroactiv. Pana la ratificare si tertul contractant poate refuza executarea contractului incheiat fara drept de mandatar mai putand cere chiar anularea lui pentru a impiedica ratificare. Ratificarea poate sa fie expresa sau tacita.
Ratificarea tacita2) rezulta din orice act, apreciat in mod suveran de
1) Curtea Suprema de Justitie,Sectaia Civila, decizia nr. 1759/1994 in "Dreptul " nr- 10-11/1995,pg.143
2) D. Alexandresco, op. cit. pg. 507
judecatorii fondului, prin care mandantul intelege a aproba ceea ce a fost facut peste limitele mandatului(de exemplu: executarea actului si mentionarea lui intr-un alt act facut de mandant). Ratificarea tacita poate chiar sa rezulte din tacerea mandantului.
Ratificarea expresa1) este valida, desi nu intruneste conditiile cerute de art. 1190, este restul ca ea sa fi fost facuta in cunostinta de cauza, adica Mandantul sa fi stiut ca actul depaseste limitele puterilor conferite mandatarului, in caz contrar exista eroare asupra obiectului. Daca mandatul este nul pentru vicii de forma, aceste vicii vor putea fi confirmate de mandant.
Astfel, daca mandatul conferit pentru constituirea unei ipoteci sau a altui act solemn, nu era autentic, ratificarea expresa sau tacita nu-si va produce efectele sale decat sub conditia de a fi facuta sub forma autentica.
In lipsa ratificarii2) si daca nu poate fi invocata ideea mandatului aparent, actele excesive ale mandatarului obliga pe mandant numai in conditiile gestiunii de afaceri, ceea ce presupune - printre altele - dovada utilitatii pentru mandant a actului incheiat si faptul ca, prin contractul de mandat, nu s-a interzis depasirea limitelor imputernicirii, caci gestiunea nu se poate face. Daca conditiile gestiunii de afaceri nu sunt indeplinite,
1) D. Alexandresco, op.cit. pg.508
2) E. Safta-Romano, opc.it. pg.246
iar mandatarul a facut cheltuieli , plati sau a suportat alte consecinte ale depasirii imputernicirii) mandantul va putea fi actionat numai in limita imbogatirii (actio de in rem verso1).
In conditiile in care mandantul nu este indatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi facut afara din limitele puterilor sale evident ca el nu va raspunde pentru actele sale sau faptele ilicite cauzatoare de prejudicii( delicte civile) savarsite de mandatar cu ocazia implinirii mandatului. Nu se pot aplica dispozitiile privind raspunderea comitentului pentru fapta prepusului (art. 1000 dlin.3 Cod Civil) in acest caz,, deoarece intre mandant si mandatar nu exista raportul de subordonare caracteristic raportului de prepusenie. In literatura de specialitate s-a emis, totusi, opinia ca din mandat se poate naste un raport de prepusenie in masura in care se stabileste o deplina subordonare a mandatarului fata de mandant, acceptand sa-si desfasoare activitatea sub directa autoritate, indrumare, control si supraveghere a mandantului, In practica instantei supreme1) s-a subliniat ca raportul de la comitent la prepus, prevazut de art. 1000 alin.3 presupune o continuitate si o permanenta de serviciu a prepusului pentru comitent. Aceasta exclude raportul ce deriva din contractul de mandat, cand raspunderea o are numai mandatarul.
Daca mandatarul actioneaza in executarea mandatului depasind
1) C. Statescu, C. Barsan, Teoria generala a obligatiilor, editia a VIII-a revizuita si adaugita, Editura All Beck,
Bucuresti 2002, pg.125
limitele acestuia si intervine ratificarea expresa sau tacita din partea mandantului, se produc urmatoarele efecte:
un efect retroactiv in ceea ce priveste raporturile dintre mandat si
mandatar pana in ziua in care actul a fost facut deoarece confirmarea echivaleaza cu mandatul. In consecinta, mandatarul are dreptul, in privinta actelor ratificate, la dobanda sumelor anticipate de dansul, din ziua platilor probate.
In privinta tertilor, ratificarea nu are efect retroactiv. Prin urmare,
ratificarea nu poate sa aduca atingere drepturilor dobandite de terti intre data actului incheiat de mandatar si cea a ratificarii, motivul fiind ca actul facut fara mandat este facut de o persoana lipsita de drepturi1).
Chestiunea de a sti daca mandatarul a lucrat sau nu in limitele mandatului este o chestiune de fapt ce ramane la aprecierea instantelor de fond. Daca puterile mandatarului au fost lasate in alb in procura, ceea ce se poate intampla atunci cand procura este autentica, mandantul este obligat catre tertii de buna-credinta prin toate actele mandatarului, pentru ca in acest caz, mandatul fiind in alb, tertii nu pot sa cunoasca scopul lui2).
1) D. Alexandesco, op.cit. pg.507
2) Ibidem, pg. 606
2. Raporturile dintre mandatar si terti
Mandatarul, reprezentand pe mandant in actele pe care le face in
limitele puterilor sale, nu este personal obligat catre terti. Prin urmare, rezulta ca, in privinta acestor acte, el nu poate actiona direct pe terti, nici tertii nu-l pot actiona pe dansul.
Mandatarul este, insa, responsabil , conform dreptului comun de delictele sau qvasi-delictele comise de dansul chiar din ordinul mandantului. Aceasta responsabilitate nu o exclude, insa, pe aceea a mandantului, care poate fi responsabil fata de terti pentru ca si-a pus increderea sa intr-un "om inteligent". Mandatarul nu raspunde fata de terti de urmarile executarii contractului fiindca toate actele lui sunt urmarea indeplinirii contractului.
Astfel, mandatarul insarcinat sa cedeze o creanta nu raspunde fata de cesionar de solvabilitatea debitorului.
Pentru a fi obligat personal fata de terti, mandatarul trebuie sa se fi obligat el insusi, in numele sau. In acest sens, art.1545 dispune :"Mandatarul care a dat partii cu care a contractat in asemenea calitate, o indestula notita, de puterile primite, nu este tinut a garanta aceea ce a facut afara din marginile mandatului, afara numai cand s-a obligat pe sine insusi in numele sau".
In dreptul actual, mandatarul raspunde fata de terti in doua situatii:
a contractat in numele sau;
nu a adus la cunostinta tertilor limitele puterilor sale.
In ceea ce priveste ultima situatie, tertii sunt acei carora le incumba
sarcina de a dovedi ca mandatarul nu le-a dat o cunostinta suficienta a puterilor sale. Trebuie specificat faptul ca, in acest caz, mandatarul nu va raspunde daca tertii au stiut de faptul ca si-a depasit limitele mandatului, intr-o asemenea situatie presupunandu-se ca si-au asumat riscurile.
C. Efectele incetarii contractului de mandat
1. Modalitatile de stingere a mandatului
Fiind un contract ca oricare altul, mandatului ii sunt aplicabile
cazurile comune de stingere a obligatiilor contractuale, cum ar fi, de exemplu, executarea, expirarea termenului, realizarea conditiei rezolutorii Pe langa acestea ii sunt aplicabile cateva cauze particulare.
Potrivit art.1552 Cod Civil, cauzele particulare de incetare a contractului de mandat sunt:
a) revocarea mandatului;
b) renuntarea mandatarului la sarcina pe care si-a asumat-o;
c) moartea, interdictia, insolvabilitatea sau falimentul uneia dintre parti.
Revocarea mandatului
Prin revocarea unui contract se intelege desfacerea voluntara,
pentru viitor, a unui contract legal incheiat. In principiu, revocarea se poate face numai prin consimtamantul mutual, adica printr-un acord de vointa al partilor care face sa inceteze pentru viitor efectele acordului lor de vointa anterior, prin care dadusera nastere contractului.
Ca exceptie1) revocarea se poate face si unilateral, prin manifestarea de vointa a unei singure parti, in cazurile si conditiile expres prevazute de lege, spre exemplu, in cazul contractului de mandat.
Astfel, potrivit art. 1553 mandantul poate revoca oricand mandatul "Mandatul poate, cand voieste, revoca mandatul si constrange la caz, pe mandatar de a-i remite inscrisul de imputernicire". Acest articol este completat de dispozitiile art.94 alin.2 Cod de procedura civila: "Retragerea procurii mandatarului nu se poate opune partii potrivnice decat de la data instiintarii prin portarei a retragerii procurii".
Revocarea mandatului este o regula trditionala, fiind prevazuta si in Codul Calimachi. "Imputernicitorul are voie sa ia inapoi, dupa a sa placere, acea de dansul data imputernicire; se indatoreste insa a intoarce imputernicitului nu numai cheltuielile ce el pana atunci au facut, si pe langa acea paguba ce poate au suferit, ci si sa dea acestuia partea din rasplatirea analogisita cu ostenelile sale".
Regula revocabilitatii mandatului se justifica pe ideea ca mandatul
1) J. Manoliu,St. Rauschi,op.cit. pg.11
se presupune a fi dat in interesul mandantului, acesta fiind singurul in
masura sa aprecieze daca interesele sale sunt apreciate in mod corespunzator sau nu, iar pe de alta parte prin caracterul intuitu-personae al contractului, de unde rezulta ca, in caz de diminuare a increderii sale mandatul trebuie sa aiba libertatea de a-l schimba pe mandatar.
Termenii art. 1553 Cod Civil fiind generali, orice mandat fie oneros sau gratuit, poate fi revocat, in lipsa unei clauze contrare. Prin exceptie, insa, mandatul dat in interesul comun al mandantului si al mandatarului, nu poate fi revocat numai de mandant. In acest caz, instanta care judeca respectiva cauza in fond va aprecia daca mandatul este dat in interesul comun al partilor.
In cazul in care mandatul a fost incheiat in interesul mandantului si al unui tert, revocarea va trebui sa aiba loc si cu consimtamantul tertului.
De asemenea, cand partile desemneaza impreuna un expert, revocarea expertului nu poate fi facuta decat de ambele parti
Mandatul oneros poate fi revocat arbitrar de mandant si mandatarul nu are dreptul in acest caz, la onorariul sau, chiar daca revocarea a fost facuta fara vreun motiv legitim. Totusi, in literatura de specialitate, se apreciaza ca mandatarul are dreptul a cere daune daca revocarea este
intempestiva si abuziva1). Mandatarul, remunerat chiar, nu are dreptul la
nici o despagubire, insa numai atunci cand revocarea are drept cauza o culpa a sa.
Unii autori au apreciat ca, desi mandantul are dreptul de a revoca mandatul oricand, revocarea nu poate sa se produca numai in scopul de a aduce un prejudiciu mandatarului.2) De asemenea, revocarea nu poate interveni, fara daune, in cazul in care mandantul s-a obligat a nu le revoca, aceasta clauza de irevocabilitate cuprinsa in contract putand fi temporara. Mandatarul nu va avea dreptul la daune, insa , chiar in conditiile existentei in contract a unei clauze de irevocabilitate, daca revocarea este rezultatul relei-credinte a mandatarului. Daunele datorate unui mandatar revocat, atunci cand este cazul, pot fi fixate in cuprinsul contractului, judecatorii fondului fiind tinuti, in general, sa respecte cuantumul acestora.
In ceea ce priveste revocarea trebuie specificat faptul ca ea poate sa emane numai de la mandant. Probleme apar in practica atunci cand sunt mai multi mandanti si un singur mandatar. Daca mandantii nu au interese comune, fiecare va putea revoca mandatul doar in ceea ce-l priveste, mandatul celorlalti ramanand valabil. In cazul in care mandantii
1) E. Safta-Romano,op.cit. pg. 248
2) D. Alexandresco, op.cit. pg.614
au interese comune, mandatul nu poate fi revocat decat cu consimtamantul tuturor.
Mandantul poate revoca mandatul expres sau tacit. Revocarea expresa poate fi facuta sub orice forma, putand rezulta din acte precum notificarea mandatarului, prin intermediul executorului judecatoresc, ca-i inceteaza mandatul, cererea adresata mandatarului sa restituie procura, sau chiar dintr-o simpla scrisoare, Prin urmare, revocarea expresa nu este supusa vreunei forme speciale, dar manifestarea de vointa trebuie sa fie neindoielnica. In legatura cu acest aspect, jurisprudenta a admis ca mandatul pentru vanzarea unui imobil aflat in stare de indiviziune, dat coindivizarului se considera revocat expres prin introducerea unei actiuni de partaj de catre mandant. Unii autori au admis solutia din practica dar au considerat ca este o clara revocare tacita, si nu expresa, intrucat ea nu rezulta dintr-o manifestare explicita de vointa, ci numai implicit dintr-un fapt care contrazice vadit imputernicirea initiala.
Revocarea notificata numai mandatarului nu este opozabila tertilor care, necunoscand acest aspect, au contractat cu dansul fiind e buna-credinta. n acest caz, mandantul risca sa fie obligat de actele incheiate de mandatar, dar, conform art. 1554 Cod civil, el are un drept de regres contra mandatarului sau incorect. Pentru a evita raspunderea, mandantul trebuie sa instiinteze pe tertii cu care contracteaza mandatarul ca i-a retras acestuia imputernicirea.
Revocarea tacita rezulta din orice imprejurari, care vadesc neindoielnic intentia in acest sens a mandantului. De exemplu, va exista o revocare tacita, cand mandantul desemneaza un nou mandatar pentru aceeasi afacere. In literatura de specialitate s-a apreciat ca desemnarea unui nou mandatar nu inseamna neaparat ca primul mandatar a fost revocat. Este posibil ca ambii mandatari sa lucreze impreuna'. In acest caz s-a mai considerat ca trebuie stabilita intentia reala a mandantului.
Revocarea tacita, cat si cea expresa produc efecte numai pentru viitor. Revocarea poate fi de asemenea, totala sau partiala. Revocarea este partiala, de exemplu, in cazul in care mandantul desemneaza un mandatar sa-si administreze bunurile mobile si imobile, apoi numeste un alt mandatar sa-i inchirieze un bun determinat.
In practica judiciara s-a aratat ca "mandatarul caruia, avand calitatea de coindivizar, i s-a dat procura sa vanda imobilul aflat in stare de indiviziune, nu executa mandatul pana la introducerea actiunii de partaj, mandatul se considera revocat expres prin insasi actiunea introdusa in instanta, prin care mandantul si-a exprimat vointa de a lichida starea de indiviziune prin partaj judiciar1)".
1) Tribunalul Suprem, Sectia civila,decizia nr. 60 din 31 mar.1973 in "Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem
pe anul 1973",pg. 101
Renuntarea mandatarului
Art. 1552 alin.2 dispune ca mandatul se stinge prin renuntarea
mandatarului la mandat, iar art. 1556 precizeaza urmatoarele aspecte :
Mandatarul poate renunta la mandat, notificand mandantului renuntarea sa. In asa caz, mandatarul ramane catre mandant raspunzator de daune, daca renuntarea sa el ciasuneaza, afara numai cand el se afla in neputinta de a-si continua mandatul fara o dauna insemnatoare .
Renuntarea la mandat din partea mandatarului, asemeni revocarii mandatului, este o regula traditionala, fiind cuprinsa si in Codul Calim,achi in art. 1372 : Si imputernicitul sa se lepede de primita imputernicire . Deoarece mandatul este, din principiu, gratuit, el nu poate constitui o povara pentru mandatar.
Din acest motiv, indiferent ca este gratuit sau oneros, mandatul poate fi denuntat de mandatar. Obligatia acestuia va consta in a-l notifica pe mandant pentru ca acesta sa-si desemneze alt mandatar. In literatura de specialitate s-a precizat ca renuntarea la mandat nu poate fi atat expresa cat si tacita. Justificarea acestei opinii rezida in obligatia mandatarului de a-l notifica pe mandant in legatura cu renuntarea.
In contractul de mandat partile pot conveni, totusi, ca mandatarul nu va putea renunta la mandat.
Renuntarea este posibila chiar atunci renuntare, daca se face dovada ca exista o justa cauza; in acest caz mandatarul nu va datora
despagubiri, cauza neimputabila fiind, de exemplu, o boala grava. In legatura cu acest aspect s-a precizat in literatura juridica faptul ca "mandatarul nu poate renunta la mandat daca aceasta renuntare cauzeaza mandantului o paguba mai mare ce ar incerca-o el executand mandatul1)".
In conditiile in care nu se dovedeste existenta unei cauze neimputabile de renuntare, renuntarea mandatarului poate fi considerata intempestiva daca intervine intr-un moment cand parasirea intereselor mandantului, este de natura sa-l pagubeasca pe acesta, afara numai cand continuarea mandatului i-ar fi pricinuit pagube insemnate. In acest sens trebuie amintita Legea nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea avocaturii , cu modificarile ulterioare(Legea 231/2000),care dispune ca, dupa primirea delegatiei, avocatul nu poate renunta la prestarea serviciului pentru care a fost angajat decat pentru motive temeinice cand mandantul ar fi prejudiciat prin:
1.3. Moartea, interdictia, insolvabilitatea sau falimentul
uneia dintre parti
A. Moartea mandantului sau a mandatarului
Art. 1552 pct. 3 Cod Civil prevede ca mandatul se poate stinge prin moartea mandantului sau mandatarului. Solutia este impusa de ______________
1) D. Alexandresco, op.cit.pg. 622
caracterul intuitu-personae al mandatului. In cazul contractului de societate, de exemplu, dizolvarea societatii duce la incetarea mandatului dat de societate.
Aceasta solutie este admisa atat in dreptul roman cat si in dreptul nostru anterior. Daca sunt mai multi mandanti si mandatul este divizibil , moartea unuia dintre ei are drept efect incetarea mandatului numai pentru partea celui decedat. Daca mandatul este indivizibil, moartea unuia dintre mandanti duce la incetarea intregului mandat,. In mod asemanator moartea mandatarului are drept efect si incetarea mandatului de substituire.
Se poate conveni, conventia fiind perfect valida, ca executarea mandatului sa inceapa de abia in momentul mortii mandantului, solutie pe care atat doctrina, cat si jurisprudenta o admit si astazi. Mandatele de acest fel sunt perfect valide, desi au fost contestate pe motiv ca mandantul ar putea numi executori testamentari, caci validitatea mandatului post mortem mandantis rezulta din posibilitatea de a numi unul sau mai multi executori testamentari.
Se poate, de asemenea, conveni ca moartea mandantului sau mandatarului sa nu aduca incetarea mandatului, fiindca incetarea acestuia prin moartea partilor se intemeiaza pe vointa lor1). Aceasta
1) d. Alexandresco,, op.cit pg. 622
conventie poate fi atat expresa cat si tacita, devenind obligatorie pentru mostenitori.
Cand sunt mai multi mostenitori, iar unul dintre ei moare, atunci mandatul va supravietui in ceea ce-i priveste pe ceilalti mandatari. Solutia se impune cand acest lucru este posibil . In caz contrar, mandatul se va stinge in intregime prin moartea unui mandatar.
Moartea mandantului nu va fi opozabila mandatarului si tertilor, atat timp cat nu au cunoscut faptul mortii. In concluzie, erezii mandantului trebuie sa aduca la cunostinta decesul acestuia, In caz contrar, actele incheiate de mandatar ulterior decesului mandantului sunt obligatorii pentru mostenitori. In aceasta situatie, este posibil ca mandatarul si tertii sa afle despre moartea mandantului prin orice mijloc, situatie in care se considera stins. Cu toate acestea, art. 1539 alin 2 Cod Civil prevede ca, in cazul mortii mandantului , mandatarul este obligat sa continue mandatul daca prin incetarea lui s-ar produce un prejudiciu pentru mostenitorii mandantului. Oricum simetric cu art. 1539 alin.2 Cod Civil este art. 1559 care prevede: "in caz de moarte a mandatarului, erezii lui trebuie sa instiinteze pe mandant si pana atunci sa ingrijeasca de ceea ce imprejurarile reclama pentru interesele acestuia". Obligatia instituita de lege cade numai in sarcina mostenitorilor majori.
Din art. 1559 Cod Civil rezulta ca mostenitorii mandatarului au doua obligatii:
a) sa aduca moartea la cunostinta mandantului;
b) sa faca acele urgente, pe care imprejurarile le reclama.
Pentru ca aceste obligatii sa dea nastere la o sanctiune contra
mostenitorilor mandatarului, se cer intrunite mai multe conditii1):
a) ca ei sa stie unde isi are domiciliul sau resedinta mandantul;
b) ca mostenitorii sa cunoasca pe mandant si sa aiba cunostinta de mandat;
c) ca ei sa fie capabili de a se obliga prin acceptarea unui mandat.
In ceea ce priveste ultima conditie se apreciaza de unii autori ca
aceasta raspundere incumba tutorelui mostenitorilor minori sau interzisi, sub propria responsabilitate, daca nu continua mandatul.
C. Interdictia mandantului sau mandatarului
Nepunerea sub interdictie, chiar cand mandantul sau mandatarul
sufera de alienatie sau debilitate mintala, nu atrage incetarea mandatului, iar tertii care au incheiat acte juridice cu un asemenea mandatar nu vor pute invoca mandantului actele pe care ei le-au incheiat.
Prin exceptie de la dispozitiile art. 1552 pct. 3 Cod Civil, se dispune in art. 71 Cod de procedura civila, ca mandatul judiciar nu inceteaza
1) E.Safta-Romano, op. cit. pg. 250
prin survenirea incapacitatii mandantului, dainuind pana la retragerea lui de catre mostenitori ori reprezentantul legal al incapabilului1).
C. Insolvabilitatea si falimentul uneia dintre parti
Insolvabilitatea si falimentul mandantului sau mandatarului aduc, de
asemenea, incetarea mandatului legal sau conventional. Codul Caluimachi dispunea in acest sens in art. 1375:"Cand se va publica concurs de creditori a incredintatorului, atunci toate trebile cari le va fi primit imputernicitul dupa aceasta, in numele aceluia, nu au nici o putere legiuita. Asemenea publicare a concursului creditorilor asupra averii imputernicitului, desfiinteaza imputernicirea data lui".
Doctrina si jurisprudenta au admis o exceptie de la acest principiu si anume cand mandatul nu are scop doar interesul mandantului, ci este conditia unui contract sinalagmatic incheiat intre falit sau insolvabil si un tert, sau insusi mandatarul. In asemenea caz, falimentul sau insolvabilitatea pe care legea o numeste deconfitura art. 1025 Cod Civil nu aduce incetarea mandatului, pentru ca mandatul face parte din contractul principal ce ramane valabil.
Cel care este falit sau insolvabil nu poate revoca incetarea mandatului pe asemenea considerent.Cererea o poate face cealalta parte
1) D. Chirica, op.cit. pg.269
contractanta.
Unii autori1) trec pin cauzele de incetare a mandatului si imposibilitatea executarii mandatului. Un caz fortuit sau forta majora poate impiedica indeplinirea mandatului(de exemplu, bunul piere intr-o inundatie sau intr-un incendiu).
2. Efectele incetarii contractului de mandat
Conform art. 1553 Cod Civil mandantul poate cere mandatarului
revocat procura ce-i daduse, pentru a nu se folosi de ea in raporturile cu alte persoane. Nimeni nu-l impiedica pe mandant sa ceara inapoierea procurii si in celelalte cazuri de incetare a mandatului.
Prin incetarea contractului de mandat, mandantul poate sa ceara, de asemenea, restituirea tuturor titlurilor care constata executarea mandatului, cum ar fi, de exemplu, hotararile pronuntate de instanta, daca este vorba despre un mandat ad litem. In momentul in care intervine stingerea contractului de mandat mandatarul nu mai poate incheia nici un act juridic in numele mandatului.
Daca incheie acte juridice dupa incetarea mandatului acestea sunt lovite de nulitate. De la acest principiu atat romanii cat si autorii francezi admiteau niste exceptii:
1)I. Zinveliu, op.cit.337
1) Prima exceptie este prevazuta acum si de art. 1557 Cod
Civil :"E valid ceea ce face mandatarul in numele mandantului, atat timp cat nu cunoaste moartea lui, sau existenta uneia din cauzele ce desfiinteaza mandatul".
In acest caz actul juridic incheiat de mandatar cu un tert nu este lovit de nulitate, deoarece mandatarul se afla intr-o eroare ce nu-i este imputabila. Vechiul cod al lui Caragea preciza in acest sens: "Cand vechilul, dupa moartea stapanului, nestiind adevarat de moartea sa lucreaza neincetat, este dator mostenitorul sa primeasca porunca pentru ce a lucrat , impreuna si cheltuielile cele cuviincioase"(art 19, partea a III-a, cap. XIX). Aceasta exceptie a fost generalizata de art. 1557 si 1558 Cod Civil si aplicata la toate cazurile de incetare a mandatului. Nu se aplica, totusi, in cazul in care mandatarul nu a apucat sa accepte mandatul in momentul mortii mandantului.
A doua exceptie este prevazuta de art. 1558 Cod Civil: "in
cazurile aratate de articolul precedent, sunt valide contractarile mandatarului cu al treilea, care sunt de buna-credinta".
Prin prevederea art. 1558 Cod Civil s-ar putea trage concluzia ca mandatarul trebuie sa fie de buna-credinta, insa, ca din combinarea art. 1558 Cod Civil cu art.1554 Cod Civil ar rezulta faptul ca actele juridice incheiate cu tertii de buna-credinta sunt valabile chiar daca mandatarul ar fi cunoscut cauza incetarii mandatului. Justificarea, in acest caz, consta
in faptul ca mandantul este in culpa de a fi incredintat puterile sale unei persoane ce a abuzat de ele, pe cand tertii nu au comis nici o culpa de vreme ce nu au cunoscut cauza incetarii mandatului.
Mandatarul, care a incheiat acte juridice cu tertii cunoscand cauza incetarii mandatului, va putea fi actionat in justitie de catre mandant si chiar tertii, indusi in eroare, vor avea recurs impotriva lui in cazul in care mandantul si mostenitorii lui vor fi insolvabili1).
In cazul in care se cere a se sti daca actul incheiat de mandatar anterior sau posterior incetarii mandatului, data aparenta a actului este opozabila mandantului si el va trebui sa dovedeasca antedatarea lui prin toate mijloacele de proba, acest lucru fiind posibil deoarece mandantul nu poate, in privinta actelor facute de mandatar, sa fie considerat ca un tert, in sensul art.1182 Cod Civil.
Sectiunea a II-a: Mandatul fara reprezentare
Subsectiunea I. Notiune
In cazul mandatului cu reprezentare, mandatarul lucreaza in numele si pe seama mandantului. Exista, insa, in practica, situatii in care o persoana lucreaza pentru alta persoana in temeiul unei imputerniciri primite de la aceasta, dar in raporturile cu tertii cu care contracteaza se
1) D. Alexasndresco, op.cit. pg. 628
comporta ca si cum ar lucra in nume propriu si nu in calitate de reprezentant al altuia. In asemenea cazuri exista mandat dar nu exista reprezentare . Intrucat reprezentarea nu este de esenta mandatului, doctrina si jurisprudenta admit existenta mandatului fara reprezentare, cunoscut si sub denumirea de contract de interpunere de persoane, folosindu-se de cele mai multe ori, expresia de origine franceza "prete-nom" (imprumut de nume) care, desi neprevazuta de Codul Civil, a fost acceptata de dreptul nostru1) .
In dreptul comercial acest mandat este consacrat si legislativ sub forma contractului de comision, a contractului de consignatie si a contractului de expeditie.
Unii autori nu admit existenta mandatului cu reprezentare. Acestia considera ca terminologia de "contract de mandat fara reprezentare" este improprie, deoarece doar din perspectiva tertilor acest mandat ar aparea fara reprezentare, mandatarul neaducandu-le la cunostinta ca incheie actul in interesul altuia. Mai mult reprezentarea este de esenta mandatului asa ca, in lipsa acestuia, nu exista mandat. Din acest motiv acesti autori trateaza contractele de expeditie, comision si consignatie ca varietati ale contractului de mandat si nu ca modalitati ale mandatului fara _____________
1) I.Rosetii-Balanescu, Al.Baicoianu, Drept civil roman, volumul Ii,Editura Socec, Bucuresti, 1943, pg. 372-373
reprezentare, neadmitand existenta acestuia1).
Subsectiunea a II-a: Controverse privind notiunea juridica a contractului de interpunere
Potrivit opiniei unor autori, contractul de prete-nom este un mandat simulat prin interpunere de persoane, un caz particular de interpunere de persoane. Se recurge la aceasta formula juridica atunci cand mandantul vrea sa incheie un act juridic, dar in asa fel incat persoana sa nu fie cunoscuta de terti, cum ar fi cocontractantul mandatarului si alti terti (creditori chirografari, rude cu vocatie eventuala la mostenire etc) sau numai acestia din urma, cu precizarea ca respectivul cocontractant este partas la simulatie. Pentru acest scop, mandantul da mandat unei alte persoane, persoana ce contracteaza in nume propriu si nu in calitate de mandatar.
Alti autori deosebesc simulatia prin interpunere de persoane de conventia de "prete-nom" aducand mai multe argumente, se sustine ca mnandatul fara reprezentare este un contract incheiat intre mandant si mandatar prin care mandatarul isi asuma obligatia de a incheia un act juridic in nume propriu, dar pe seama mandantului, de esenta mandatului
1) E.Safta-Romano, op.cit. pg. 251
fara reprezentare fiind tocmai faptul ca identitatea mandantului este ascunsa, secreta fata de persoana cu care contracteaza mandatarul. In consecinta tertul cocontractant nu este partas la simulatie. Iar o simulatie veritabila presupune tocmai acest aspect. De aici decurg o serie de consecinte1) ce demonstreaza, in opinia acestor autori, ca mandatul fara reprezentare, in cazul de fata contractul de "prete-nom" nu este o simulatie prin interpunere de persoane:
1) scopul actului incheiat de mandatar este acela de a
executa obligatia asumata fata de mandant si nu de a ascunde existenta sau continutul conventiei de mandat;
2) mandatarul incheie actul cu o persoana ce are calitatea de tert in
raport cu contractul de mandat fara reprezentare, tert caruia contractul de mandat, cat si identitatea mandantului ii sunt necunoscute;
actul incheiat de mandatar, in raport cu tertul contractant, este un
act real si nu aparent; mandatarul incheie contractul in nume propriu in calitate de parte contractanta, luand asupra sa drepturile si obligatiile nascute din acel act juridic; intre mandant si tert nu se naste nici o legatura juridica.
Concluzia acestor autori2) este ca, din punctul de vedere al naturii
1) L.Pop, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, editia a II-a, Editura Fundatiei "Chemarea",Iasi,1996,pg.119
2) G.Chivu, Nota la decizia nr. 1021/1973 a Tribunalului judetean Cluj in "Revista Romana de Drept nr. 11,1973,
pg.136
sale juridice, conventia de prete-nom este o varietate a contractului de
mandat, intre aceasta si mandat neexistand diferente esentiale; si intr-un caz si in celalalt o persoana se obliga a face ceva pe seama altuia, numai ca in timp ce mandatarul obisnuit lucreaza in numele mandantului sau, deci il reprezinta, mandatarul prete-nom lucreaza aparent in nume propriu, fara reprezentare, ceea ce antreneaza o serie de efecte obisnuite in privinta raportului dintre mandatarul prete-nom si persoana pe seama caruia lucreaza , acesta continuand a fi supus regulilor de la mandat.
Argumentele1) pe care le invoca sustinatorii ideii ca, prete-nom este o simulatie prin interpunere de persoane sunt urmatoarele:
1) Nu se poate afirma, in primul rand, ca in cazul conventiei
de prete-nom contractantul mandatarului ocult nu este partas la simulatie. Sunt situatii, de exemplu, cand mandantul, mandatarul ocult si tertul cocontractant sunt partasi la simulatie.
Astfel, intr-o cauza solutionata de instanta suprema s-a facut
"dovada ca toate partile au fost in deplina cunostinta de cauza" deci nu numai ca mandantul cumparator si "Imprumutatorul de nume, dar si vanzatorul care fiind partas la simulatie - nu mai avea calitatea de tert fata de conventia secreta, ci aceea de parte, cu toate consecintele ce
1) C. Turianu, Nota la decizia nr, 459/1977 a Tribunalului Suprem in" Revista Romana de Drept"nr.5,1978 pg.50
decurg de aici(dovada simulatiei, raporturi contractuale cu mandantul potrivit regulilor de la mandatul cu reprezentare). In asemenea situatii, numai fata de persoanele care se bazeaza cu buna credinta pe aparenta creata de simulatie situatia juridica reala, consacrata prin actul secret, va fi inopozabila (art. 1175 Cod Civil).
2) in al doilea rand, mandatul simulat prin interpunere de persoane
este o realitate, care nu poate fi contestata, chiar daca cocontractantul mandatarului ocult nu este partas la simulatie. Numai ca in aceasta situatie, va avea calitatea de tert fata de actul secret, cu toate consecintele ce decurg de aici.
3) in al treilea rand, daca conventia de prete-nom nu ar fi simulatie
prin interpunere de persoane pentru ca cocontractantul mandatarului ocult nu este partas la simulatie, s-ar pune intrebarea fireasca: ce natura juridica ar avea o asemenea conventie si, mai ales, ce reglementare va guverna raporturile dintre parti si terti si intre acestia din urma? In lucrarile autorilor care neaga calificarea de simulatie a conventiei de prate-nom nu se da un raspuns clar la aceste probleme sau se incearca a se caracteriza conventia de prete-nom drept o varietate a contractului de mandat de aici decurgand firesc urmatoarele raspunsuri:
a) ca natura juridica este un mandat;
b) raporturilor dintre terti se aplica regulile de la mandat.
In realitate, conventia de prete-nom este o simulatie de persoane
indiferent ca persoana cu care contracteaza mandatarul ocult este sau nu partas la simulatie. In ambele situatii, actul public consfinteste o situatie juridica necorespunzatoare realitatii si, deci, este simulat, supus regimului juridic prevazut de art.1175 Cod Civil cu urmatoarele diferente:
1. in prima situatie, contractantul mandatarului ocult va avea calitatea de parte, fiind obligat, printre altele, sa-si procure o proba scrisa - contrainscris pentru dovada simulatiei1);
2. in a doua situatie, tertul contractant al mandatarului ocult nu va avea calitatea de parte si, in consecinta, va avea castig de cauza daca isi intemeiaza pretentiile, cu buna-credinta, pe actul aparent, actul pe care-l incheie cu mandatarul ocult.
In literatura de specialitate2) exista unanimitate in ceea ce priveste faptul ca, conventia de prete-nom nu au nimic ilicit. Din acest motiv, dreptul francez, in care-si afla originea, i-a recunoscut valabilitatea, socotind-o cauza de nulitate a contractului incheiat cu tertul numai in caz de frauda. Unii autori considera ca valabilitatea unei astfel de conventii trebuie privita in raport cu scopul urmarit de parti la incheierea ei, pentru ca in principiu este indiferent ca persoana cu care contracteaza mandatarul ocult este sau nu partas la simulatie. In ambele situatii, actul public consfinteste o situatie juridica necorespunzatoare realitatii si, deci, este simulat, supus regimului juridic prevazut de art.1175 Cod Civil cu urmatoarele diferente:
1. in prima situatie, contractantul mandatarului ocult va avea calitatea de parte, fiind obligat, printre altele, sa-si procure o proba scrisa - contrainscris pentru dovada simulatiei1);
2. in a doua situatie, tertul contractant al mandatarului ocult nu va avea calitatea de parte si, in consecinta, va avea castig de cauza daca isi intemeiaza pretentiile, cu buna-credinta, pe actul aparent, actul pe care-l incheie cu mandatarul ocult.
In literatura de specialitate2) exista unanimitate in ceea ce priveste faptul ca conventia de prete-nom nu au nimic ilicit. Din acest motiv, dreptul francez, in care-si afla originea, i-a recunoscut valabilitatea, socotind-o cauza de nulitate a contractului incheiat cu tertul numai in caz de frauda. Unii autori considera ca valabilitatea unei astfel de conventii trebuie privita in raport cu scopul urmarit de parti la incheierea ei, pentru ca in principiu ea este admisibila, asa cum, pe temeiul libertatii contractuale, este admisibila orice conventie, cu conditia sa nu se incalce ordinea economica, politica si sociala a tarii, legile statului si regulile de convietuire sociala. Ea va fi lovita de nulitate absoluta ori de cate ori partile au urmarit eludarea unor dispozitii legale cu caracter imperativ, cum ar fi, de exemplu, scoaterea unor bunuri de sub regimul comunitatii matrimoniale3)
1) Tribunalul Suprem,Sectia Civila, decizia civila nr. 459/1977, in "Revista Romana de Drept" nr. 5, 1978, pg. 50
2) D.Chirica , op.cit. pg. 271
3) Tribunalul Suprem,.Sectia Civila,decizia civila nr.1921/1973 a Tribunalului Suprem in "Revista Romana de Drept
nr. 11, 1973, pg.136
Subsectiunea a III-a: Regimul juridic al conventiei de
prete-nom
In cazul in care prin conventie de prete-nom nu s-au incalcat dispozitii legale imperative sau prohibitive, raporturile dintre mandant si mandatar se reglementeaza potrivit regulilor de la mandat. Aceasta regula este prevazuta expres de Codul comercial in materia contractului de comision, dar ea se impune si in lumina principiilor care guverneaza materia simulatiei in acte juridice civile.
Aplicandu-se regulile de la mandat, persoana interpusa, mandatarul are obligatia de a preda mandantului tot ce a primit in executarea contractului. Daca mandatarul ocult recunoaste drepturile mandantului termenul prescriptiei nu va incepe sa curga decat in momentul in care mostenitorii mandatarului vor invoca existenta unor drepturi personale.
In caz de neexecutare a obligatiilor de catre mandatarul ocult, mandantul este in drept sa exercite actiunea in declararea simulatiei pentru a inlatura aparenta creata prin actul public. In acest scop, este necesar sa se faca dovada simulatiei prin actul juridic secret(real), fiind aplicabile si dispozitiile art.1198 Cod Civil, care permit utilizarea probei cu
martori si a prezumtiilor daca a existat o imposibilitate, fie si morala , de
1) Tribunalul Suprem, Sectia Civila, decizia civila nr. 102/1973 Tribunalului Suprem in "Revista Romana de Drept"
nr. 1, 1973
a-si procura o dovada scrisa1)..
Daca, insa, contractul incheiat de mandatar este unul din categoria celor care se incheie intuitu-personae in virtutea legii(cum au fost, de exemplu, contractele de dobandire a locuintelor proprietate personala in temeiul legii nr. 4/1973 - astazi abrogata -sau, mai nou, ale Decretului-lege nr. 61/19902) si ale legii mandatului nu poate obtine recunoasterea sa directa ca proprietar pe calea declararii simulatiei, ci poate doar sa ceara ca mandatarul sa fie obligat sa-i transmita printr-un act translativ proprietatea, daca acest lucru este posibil legal sau, in caz contrar, sa obtina despagubiri de la mandatar.
In schimb s-a hotarat ca in cazul contractului in calitate de dobanditor de catre doua persoane, desi contractul s-a incheiat intuitu-personae, se admite dovada simularii de catre unul din semnatari, pretul fiind platit in realitate numai de celalalt. Dovada se poate face prin contrainscris, iar daca actul a fost incheiat prin frauda, doi, sau violenta, ori daca partile au un inceput de do dovada scrisa, se admite si proba testimoniala, precum si prezumtiile.
In ceea ce priveste raporturile cu tertii se fac urmatoarele distinctii:
1) daca tertul este partas la simulatie, actul incheiat cu
1) L.MihaI, i. Chirita, Nota II la decizia nr. 608/1987 a Tribunalului Judetean Olt, in "Revista Romana de Drept"
nr.11, 1988, pg. 50-57
2) Decretul- Lege nr. 61/1990 publicat in Monitorul Oficial nr. 22 din 08.02.1990
mandatarul va produce efecte fata de el in conditiile regulilor aplicabile mandatului cu neprezentare.
daca tertul este de buna-credinta, nu cunoaste
realitatea, mandatarul apare ca adevaratul contractant si va deveni personal creditor sau debitor ori titular al dreptului real. Intre mandant si tert, in principiu nu se nasc raporturi juridice directe, neputand actiona unul impotriva celuilalt decat pe calea actiunii oblice, in virtutea raporturilor juridice directe pe care fiecare le are cu mandatarul.
Cu conditia de a dovedi simulatia, tertul, atunci cand interesele ii dicteaza aceasta, se poate prevala de actul secret, caz in care poate actiona direct impotriva mandantului. Actul secret nu poate fi invocat niciodata impotriva lui, daca n-a participat la simulatie si a fost de buna-credinta (art.1175 Cod Civil si Legea nr. 85/1992)1).
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2440
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
