Proceduri legale pentru stabilirea starii civile a persoanei

Proceduri legale pentru stabilirea starii civile a persoanei

Sectiunea I

Inregistrarea actelor de stare civila

1. Notiunea de inregistrare

In intelesul legii, inregistrarea este operatia prin care se materializeaza in scris in registrul de stare civila operatiile privind nasterea, casatoria si decesul. Aceasta operatiune se efectueaza pe baza declaratiei date in fata ofiterului de stare civila, verbal pentru inregistrarea nasterii si decesului si in scris pentru casatorie si in baza unor documente - certificat medical de nastere, certificate prenumptiale pentru casatorie, certificat constatator al decesului etc. care se retin si se pastreaza in arhiva starii civile.

Ceea ce se inregistreaza ori se scrie este insasi nasterea, casatoria sau decesul care se consemneaza direct in registru si formeaza, fiecare in parte, in cuprinsul registrului obiectul unui act de stare civila. S-ar putea afirma ca actul de stare civila si registrul de stare civila sunt unul si acelasi lucru, deoarece actul de stare civila nu este in materialitatea lui decat pagina din registrul de stare civila in care a fost intocmit. Trebuie retinut ca in afara de registrul de stare civila nu poate exista un act de stare civila, un act inscris pe o foaie volanta, chiar daca cuprinde aceleasi informatii el este nul.

Refuzul nejustificat al ofiterului de stare civila de a efectua o inregistrare ce intra in atributiunile sale, ori de a efectua o rectificare a certificatului ori de a efectua o inregistrare ce intra in atributiile sale, ori de a efectua o rectificare a certificatului de stare civila indreptateste solicitantul la o plangere in justitie in baza dreptului comun al contenciosului administrativ (Legea nr. 554/2004). Refuzul poate fi numai expres, dar si tacit prin lasarea in nelucrare a declaratiei sau a cererii solicitantului inregistrarii sau a rectificarii actului.

Potrivit art.5 alin.l din Legea nr. 119/1996, inregistrarea actelor si faptelor de stare civila si inscrierea mentiunilor se face la cerere, pe baza declaratiei persoanei obligate la aceasta, sau din oficiu, in conditiile prevazute de prezenta lege. Legea nu defineste notiunea de inregistrare si nici pe cea de inscriere a mentiunilor.

In fapt, inregistrarea este operatiunea efectuata de ofiterul de stare civila, in registrul de stare civila, prin care evidentiaza in scris, actele si faptele de stare civila. Inscrierea mentiunilor consta in operatiunea efectuata de ofiterul de stare civila prin care se evidentiaza in scris, pe marginea actelor de stare civila, modificarile de stare civila survenite in cazurile prevazute de art. 44 din Legea nr.119/1996.

Inregistrarea actelor si faptelor de stare civila, precum si inscrierea mentiunilor pe actele de stare civila se poate face la cerere sau din oficiu. Inregistrarea sau inscrierea mentiunilor la cerere se face in baza declaratiei persoanei obligate la aceasta, iar din oficiu in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile sau a unui act administrativ.

2. Felurile inregistrarilor

Din reglementarile cuprinse in Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila rezulta ca se cunosc doua feluri de inregistrari de stare civila: intocmirea actelor de stare civila si inscrierea mentiunilor.

Intocmirea actelor de stare civila este principala forma de inregistrare a actelor si faptelor de stare civila. Se intocmesc in registrele de stare civila: nasterea (fapt juridic), casatoria (act juridic), si decesul (fapt juridic).

Inscrierea mentiunilor in actele de stare civila se foloseste atunci, cand intervin modificari in starea civila a persoanei fizice, si anume in urmatoarele cazuri, prevazute expres in art.44 din Lege:

a) stabilirea filiatiei prin recunoastere sau hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila si incuviintarea purtarii numelui;

b) contestarea recunoasterii sau tagaduirea paternitatii;

c) casatorie, desfacerea, incetarea, sau anularea casatoriei;

d) adoptie, desfacerea, incetarea, sau anularea adoptiei;

e) pierderea sau dobandirea cetateniei romane;

f) schimbarea numelui;

g) deces;

h) rectificare, completare sau anulare a actelor de satre civila ori a mentiunilor inscrise pe ele;

i) schimbarea sexului, dupa ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti.

3. Reguli generale privind inregistrarea si intocmirea actelor de stare civila

Atat Legea nr.119/1996 (art.5-8), cat si Metodologia nr.1/1997 (art.22-27) cuprind unele reguli generale privind inregistrarea actelor si faptelor de stare civila.

Ca regula generala, declaratiile se fac in fata ofiterului de stare civila, verbal pentru inregistrarea nasterii si a decesului si in scris, pentru casatorie. Ofiterul de stare civila este obligat sa verifice realitatea continutului declaratiei si concordanta acesteia cu actele de identitate, certificatele de stare civila si cu celelalte inscrisuri prezentate de declarant.

Intocmirea actelor de stare civila, precum si inscrierea mentiunilor se fac in limba romana, folosindu-se alfabetul latin, cu cerneala speciala de culoare neagra. Pentru intocmirea actelor de stare civila si inscrierea mentiunilor, in temeiul art.24 din Metodologie, vor fi respectate urmatoarele reguli:

- numele de familie, prenumele, denumirea localitatii si a judetului se completeaza cu litere mari de tipar. Daca numele de familie ori prenumele este compus din doua sau mai multe cuvinte, acestea se inscriu despartindu-se printr-o liniuta orizontala. Numele de familie si prenumele se inscriu, potrivit art.5 alin.2 din Lege, asa cum rezulta din actele de identitate, din certificatele de stare civila si din alte inscrisuri prezentate de declarant sau primite de la autoritatile prevazute de lege. Per a contrario, rezulta ca denumirea localitatii si a judetului, va fi inscrisa in conformitate cu denumirea acestora de la data intocmirii actului si nu cu cea care rezulta din actele de identitate, din certificatele de stare civila sau din alte inscrisuri prezentate de declarant ori primite de la autoritati;

- anul si ziua se completeaza cu cifre arabe, iar luna se completeaza cu litere;

- in rubrica nationalitatea, din cuprinsul actului, se inscrie nationalitatea declarata, iar in rubrica cetatenia se trece cetatenia stabilita potrivit actului de identitate prezentat. Persoanele care nu au renuntat la cetatenia romana, dar prezinta documente care dovedesc si o alta cetatenie, sunt considerate cetateni romani;

- rubricile din actele de nastere, de casatorie si de deces, referitoare la locul nasterii parintiilor, a sotilor si al decedatului, se completeaza cu denumirea comunei, orasului, municipiului sau sectorului, astfel cum rezulta din certificatele de nastere si actele de identitate prezentate, cu exceptia celor care au purtat denumiri de persoane sau de date istorice, care ulterior au fost schimbate, se inscriu cu denumirile actuale. Celelalte rubrici referitoare la localitati se completeaza cu denumirea actuala. In cazul municipiului Bucuresti, in rubrica "municipiul" se inscrie Bucuresti, iar cuvantul "judet" se bareaza si se inscrie "sectorul";

- completarea tuturor rubricilor din actele si certificatele de stare civila se face cu respectarea intocmai a regulilor gramaticale stabilite de Academia Romana, inclusiv modul de folosire a literelor a, i, s, t, a. La completarea rubricilor referitoare la nume se va folosi litera a sau i, dupa dorinta solicitantului. In ceea ce priveste denumirea localitatilor, inlocuirea literei i cu a din cuprins nu se va putea face decat pe masura modificarii anexelor la Legea nr.2/1968 privind organizarea administrativa a teritoriului Romaniei.

Daca in timpul completarii actului, inainte de a fi semnat de declarant ori de soti si de ofiterul de stare civila, se constata o greseala, pagina completata gresit se anuleaza prin doua linii trase in diagonala (X), cu cerneala rosie, scriindu-se, cu litere mari de tipar, textul pagina anulata, iar numarul actului ce corespunde acesteia se trece pe pagina urmatoare. In acelasi fel se anuleaza si pagina corespunzatoare din cel de al-II-lea exemplar al registrului de stare civila, fara a mai completa textul scris gresit.

Anularea, reglementata de art.26 alin.l si 2 din Metodologia nr.1/1997, nu trebuie confundata cu anularea actelor de stare civila reglementata de art.57-58 din Legea nr.119/1996. In ipoteza prevazuta de art.26 din Metodologie, practic, nu este vorba despre anularea actului de stare civila, ci a formularului in care acesta urmeaza sa fie inscris. Intr-adevar, atata vreme cat formularul nu este semnat de declarant ori de soti si de ofiterul de stare civila nu este act de stare civila (in sens de instrumentum). Formularul, ca atare, completat devine act de stare civila numai dupa ce va purta semnaturile persoanelor prevazute de art.6 alin.2 din Lege. Facem precizarea ca, in cazul casatoriei, aceasta este considerata incheiata, in temeiul art.16 alin.l C. fam., chiar in momentul in care viitorii soti isi exprima consimtamantul. Deci, in acest caz, ca negotium, actul este considerat incheiat in momentul realizarii acordului de vointa, chiar daca actul casatoriei, ca instrumentum inca nu a fost incheiat.

Pentru evitarea confuziei ce s-ar putea crea intre nulitatea prevazuta de art.26 alin.l si 2 din Metodologia nr.1/1997 si nulitatea prevazuta de art. 57-58 din Legea nr.119/1996, in opinia noastra, mai indicat ar fi fost daca Metodologia s-ar fi referit la completarea formularului actului de stare civila si nu la completarea actului.

Art.26 alin.3 din Metodologia nr.1/1997 interzice ruperea filelor din registrele de stare civila, cu exceptia celor folosite de misiunile diplomatice si oficiile consulare de cariera ale Romaniei care se decupeaza din registru, pentru a fi trimise in tara. Potrivit art.6 alin.2 din Lege, actul de stare civila, intocmit in temeiul unei declaratii de stare civila, se semneaza de catre ofiterul de stare civila si de catre declarant. In cazul in care declarantul nu poate semna, ofiterul de stare civila, va intocmi un proces-verbal pe care il semneaza. Legea interzice sa se faca stersaturi, razuiri, prescurtari si adaugiri in actele de stare civila.

Sectiunea II

Operatiunile de stare civila

Inregistrarea actelor de stare civila

1.1. Inregistrarea nasterii

Nasterea unei persoane fizice se consemneaza intr-un act de stare civila denumit act de nastere. Acesta constituie pentru persoana fizica un act de mare insemnatate, deoarece din el decurg consecinte importante (din cuprinsul acestuia rezultand varsta si prin urmare capacitatea de exercitiu a titularului).

Intocmirea actului de nastere se face la autoritatea administratiei publice locale in a carei raza administrativ teritoriala s-a produs evenimentul, in temeiul declaratiei verbale a unuia dintre parinti, iar daca, din diferite motive acestia nu o pot face, in temeiul declaratiei medicului, persoanelor care au fost de fata la nastere ori a personalului din unitatea sanitara in care a avut loc nasterea, a rudelor sau a vecinilor care au luat cunostinta de nasterea copilului.

Daca declaratia priveste pe un copil din afara casatoriei, iar recunoasterea paternitatii are loc in momentul declararii nasterii, datele privind pe tatal copilului se inscriu in rubricile corespunzatoare din cuprinsul actului de nastere ce se intocmeste. Declaratia de nastere trebuie facuta in termen de 15 zile pentru copilul nascut viu, 3 zile pentru copilul nascut mort si 24 de ore pentru copilul nascut viu dar care a decedat inlauntrul termenului de 15 zile. Termenele se socotesc de la data nasterii, dar nu pe zile libere.

Declaratia va prezenta urmatoarele acte:

certificatul medical constatator al nasterii;

certificatul de nastere si actul de identitate al mamei si al declarantului;

certificatul de casatorie al parintilor copilului, daca sunt casatoriti.

Daca parintii au nume de familie diferit inregistrarea nasterii se face pe baza declaratiei scrise, semnate de parinti, din care sa rezulte numele de famile si prenumele copilului. Atunci cand parintii nu se inteleg cu privire la numele de familie si prenumele copilului, va decide primarul localitatii unde se inregistreaza nasterea, prin dispozitie, procedandu-se in aceleasi conditii si in cazul copilului gasit sau abandonat, precum si in cazul in care ofiterul de stare civila refuza inscrierea prenumelor ce sunt formate din cuvinte incidentale ori ridicole, iar parintii nu vor sa opteze pentru un alt nume.

Ca regula generala, potrivit art.28 alin.2 din Metodologia nr 1/1997, in registrul nasterilor se inregistreaza copilul nascut viu si copilul nascut mort. In cazul in care copilul nascut viu a decedat si nasterea nu a fost inregistrata, se inregistreaza mai intai nasterea si apoi decesul.

Daca declaratia priveste un copil din afara casatoriei, iar recunoasterea paternitatii are loc in momentul declararii nasterii, datele privind pe tatal copilului se inscriu in rubricile corespunzatoare retin cuprinsul actului de nastere ce se intocmeste. Potrivit art.18 alin.1 din Lege, numele de familie si prenumele copilului se stabilesc potrivit legii. Drept urmare, vor fi aplicabile prevederile art. 62 si 64 C.fam., astfel:

- copilul din casatorie va lua numele de familie comun al parintilor;

- daca parintii nu au un nume de familie comun, va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. In aceasta situatie, daca parintii nu se invoiesc asupra numelui copilului, autoritatea tutelara de la domiciliul copilului va hotari, ascultand pe parinti;

- copilul din afara casatoriei va dobandi numele de familie a aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita;

- in cazul in care filiatia a fost stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, instanta judecatoreasca va putea da incuviintare copilului sa poarte numele acestuia din urma. Aceasta ipoteza, prevazuta de art. 64 alin.2 C.fam., nu-si gaseste aplicabilitatea in momentul intocmirii actului de nastere, ci ulterior, dupa stabilirea filiatiei copilului fata de celalalt parinte;

- in situatia in care copilul din afara casatoriei a fost recunoscut in acelasi timp de catre ambii parinti, se aplica, prin analogie, prevederile art.62 alin.2 C.fam., adica va purta numele de familie a unuia dintre parinti sau numele lor reunite conform invoielii dintre acestia sau, in caz contrar, numele stabilit de autoritatea tutelara. Evident, pentru stabilirea numelui copilului vor fi incidente si prevederile Ordonantei nr.41/2003.

In situatia in care copilul nascut viu a decedat si nasterea nu a fost inregistrata, se inregistreaza mai intai nasterea si apoi decesul. In situatia unui copil nascut mort, se intocmeste numai actul de nastere, necompletandu-se rubricile privind prenumele si cetatenia, iar la rubrica din care rezulta ca s-a nascut un copil se inscrie cuvantul "mort".

Intocmirea actului de nastere al copilului gasit se face in termen de 30 de zile de la data gasirii copilului, la autoritatea administratiei publice locale in a carei raza administrativa a fost gasit, pe baza urmatoarelor acte:

declaratia scrisa a persoanei care l-a gasit;

procesul-verbal intocmit de politie, medic si reprezentantul autoritatii tutelare din cadrul primariei unde se va inregistra.

In cazul in care copilul este abandonat de mama in spital, conducatorul unitatii sanitare are obligatia sa sesizeze politia in termen de 24 de ore de la constatarea faptului. Daca nu a fost stabilita identitatea mamei in termen de 30 de zile, intocmirea actului de nastere se va face pe baza urmatoarelor acte:

referatul autoritatii tutelare din cadrul primariei in raza careia a fost abandonat;

certificatul medical constatator al nasterii;

procesul-verbal intocmit de politie, medic si reprezentantul autoritatii tutelare din cadrul primariei in raza careia a fost abandonat copilul.

Cand nasterea unui cetatean roman s-a produs in strainatate, dar nu a fost inregistrata, iar declaratia de nastere se face in tara, intocmirea actului de nastere urmeaza a fi facuta la primaria in raza careia isi au domiciliul parintii, dupa ce se verifica daca nasterea nu a fost inregistrata la misiunea diplomatica a Romaniei in strainatate sau la autoritatea locala din strainatate. Daca se stabileste ca nasterea a fost inregistrata corect in strainatate, se va urma procedura prevazuta pentru transcrierea certificatelor procurate in strainatate.

1.2. Incheierea si inregistrarea casatoriei

Casatoria, mijlocul prin care ia nastere familia, este actul juridic civil incheiat intre barbat si femeie - pe baza liberului lor consimtamant exprimat - in conditiile prevazute de lege, personal si impreuna in scopul intemeierii unei familii in care se infaptuieste deplina egalitate intre soti. Constitutia prevede obligatia autoritatilor publice de a respecta si ocroti viata intima, familiala si viata privata a persoanelor. Intelegem, asadar ca obligatia autoritatilor publice romanesti se angajeaza in privinta nu numai al cetatenilor romani ci si a strainilor si apatrizilor rezidenti in tara noastra. In literatura de drept constitutional acest drept a fost numit "dreptul la casatorie" sau "dreptul persoanei de a intemeia o familie".

Intocmirea actului de casatorie este reglementata de art. 27-33 din Legea nr.119/1996 si de art.38-46 din Metodologia nr.1/1997. Dispozitii referitoare la acest aspect cuprinde si C.fam. (art. 11-18). In vederea incheierii casatoriei si, pe cale de consecinta, a intocmirii actului de casatorie, autoritatea administratiei publice competente intocmeste, potrivit art. 40 din Metodologie dosarul casatoriei care cuprinde, dupa caz, urmatoarele documente:

- declaratia de casatorie;

- aprobarea primarului pentru incheierea casatoriei in afara sediului primariei, la cererea persoanei interesate;

- incuviintarea primarului sau a comandantului navei pentru incheierea casatoriei inainte de implinirea termenului de 10 zile de la data inregistrarii declaratiei de casatorie, la cererea persoanei interesate;

- aprobarea presedintelui Consiliului judetean sau al primarului general a municipiului Bucuresti, in cazul existentei unor impedimente rezultate din conditiile de varsta, rudenie fireasca sau adoptie, prevazute de art.4 alin.2, art.6 alin.2 si art.7 alin.2 C.fam.;

- dovada eliberata sau autentificata de misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate in Romania, in cazul casatoriei unui cetatean strain, din care sa rezulte ca indeplineste conditiile de fond cerute de legea sa nationala pentru incheierea casatoriei in Romania;

- declaratia data pe propria raspundere, autentificata de un notar public, din care sa rezulte ca viitorul sot, cetatean strain sau apatrid, nu este casatorit si indeplineste conditiile de fond cerute de legea sa nationala pentru incheierea casatoriei in Romania, in cazul in care dovada evocata mai sus nu poate fi obtinuta, intrucat statul respectiv nu are misiune diplomatica sau oficiu consular, acreditat in Romania. Pentru apatrizi, legea nationala este legea statului in care isi au domiciliul, sau in lipsa, rezidenta;

- procesul-verbal incheiat impreuna cu interpretul autorizat, in cazul incheierii casatoriei intre persoane care nu cunosc limba romana sau intre surdo-muti;

- aprobarea Ministrului Apararii Nationale, a Ministrului de Interne, a Ministrului de Justitie ori a conducatorilor serviciilor de stat specializate in domeniul apararii nationale si al sigurantei nationale, in cazul cadrelor militare active care se casatoresc cu o persoana apatrida sau care nu are exclusiv cetatenie romana.

Declaratia de casatorie se face personal de catre viitorii soti, la autoritatea administratiei publice locale unde urmeaza a se incheia casatoria. Daca unul dintre viitori soti nu se afla in localitatea unde urmeaza a se incheia casatoria, el poate face declaratia de casatorie la autoritatea administratiei publice locale in a carei raza teritoriala are domiciliul sau resedinta care o transmite, in termen de 48 de ore, la autoritatea administratiei publice locale unde urmeaza a se incheia casatoria.

Ofiterul de stare civila, care primeste declaratia de casatorie, solicita viitorilor soti, in temeiul art.28 alin.2 din Lege, sa prezinte urmatoarele documente:

- actul de identitate;

- certificatul de nastere, in original si copie;

- certificatul medical privind starea sanatatii. Certificatele medicale sunt valabile 14 zile de la data emiterii si trebuie sa cuprinda mentiunea expresa ca persoana se poate sau nu se poate casatori;

- acte in original si in copie traduse si legalizate, ori certificate de ofiterul de stare civila, din care sa rezulte desfacerea casatoriei anterioare, daca este cazul.

Ofiterul de stare civila are obligatia sa confrunte datele inscrise in declaratie cu actele prezentate, iar semnarea declaratiei se face in prezenta sa. Prin grija ofiterului de stare civila, in temeiul art.28¹ din Lege, declaratia de casatorie este publicata, prin afisare in extras, in ziua in care a fost primita, in locul special amenajat, la sediul primariei unde se va incheia casatoria. In acelasi sens sunt si prevederile art. 13¹ C. fam.

Extrasul din declaratia de casatorie va cuprinde, in mod obligatoriu, data afisarii, datele de stare civila a viitorilor soti, precum si instiintarea ca orice persoana poate face opunere la casatorie, in termen de 10 zile de la data afisarii. Odata cu depunerea declaratiei sau ulterior, pana la incheierea casatoriei, viitorii soti declara, in fata ofiterului de stare civila, numele, potrivit art.27 C. fam. sotii pot sa-si pastreze numele lor dinaintea casatoriei, ori sa ia numele unuia sau altuia dintre ei, sau numele lor reunite.

Potrivit art.30 din Legea nr.119/1996 si art. 15 C.fam., ofiterul de stare civila nu incheie casatoria daca constata ca nu sunt indeplinite cerintele legii. In acest caz, refuzul ofiterul de stare civila de a incheia casatoria se consemneaza intr-un proces-verbal. Persoana interesata, in temeiul art. 10 din Legea nr.119/1996 poate contesta refuzul ofiterului de stare civila de a incheia casatoria la judecatoria in a carei raza teritoriala isi are domiciliul .

Casatoria se incheie de catre ofiterul de stare civila la sediul autoritatii administratiei publice locale a municipiului, sectorului municipiului Bucuresti, a orasului sau a comunei in a carei raza administrativ teritoriala isi are domiciliul sau resedinta unul din viitorii soti.

Casatoria se poate incheia in afara sediului autoritatii administratiei publice locale, cu aprobarea primarului, daca din motive temeinice unul dintre soti se afla in imposibilitate de a se prezenta.

Casatoria, in temeiul art.29 din Lege si art.42 din Metodologia nr. 1/1997, se incheie in termen de 10 zile, in care se cuprind atat ziua cand a fost facuta declaratia de casatorie, cat si ziua in care se oficiaza casatoria. Pentru motive temeinice, primarul municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului sau al comunei poate sa incuviinteze incheierea casatoriei inainte de implinirea termenului de 10 zile. Pot constitui motive temeinice, spre exemplu, boala grava a unuia dintre soti, iminenta nasterii de catre viitoarea sotie a unui copil, sau plecarea, pentru o perioada indelungata, a unuia dintre soti in misiune in strainatate.

Dupa expirarea termenului de 10 zile, casatoria se poate incheia numai pana la expirarea termenului de valabilitate a certificatelor medicale. In cazul expirarii termenului de valabilitate a acestora, viitorii soti sunt obligati sa depuna noi certificate medicale referitoare la starea sanatatii lor. S-ar putea spune ca termenul de 10 zile este un termen prohibitiv si, nicidecum, unul extinctiv.

Oficierea casatoriei se face in limba romana, de catre ofiterul de stare civila, intr-o incapere corespunzator amenajata avand o tinuta vestimentara adecvata caracterului solemn al acestui act. De asemenea, ofiterul de stare civila este obligat sa poarte esarfa in culorile drapelului national roman, asezata pe umarul stang, cu funda albastra in sus.

Potrivit art.32 din Lege, la incheierea casatoriei intre cetateni straini sau intre acestia si cetateni romani, daca nu cunosc limba romana, precum si in cazul in care unul sau ambii soti sunt surdo-muti, se va folosi un interpret autorizat, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.

In temeiul art.16 alin.1 C.fam., casatoria se incheie prin consimtamantul viitorilor soti. Acestia sunt obligati sa fie prezenti impreuna insotiti de doi martori, pentru a-si da consimtamantul personal si in mod public in fata ofiterului de stare civila. Dupa ce ia consimtamantul viitorilor soti, ofiterul de stare civila ii declara casatoriti, le citeste dispozitiile din Codul familiei privind drepturile si obligatiile sotilor, si intocmeste, de indata, actul de casatorie.

Actul de casatorie se semneaza de catre soti cu numele de familie pe care s-au invoit sa-l poarte in timpul casatoriei, de cei doi martori si de catre ofiterul de stare civila.

Dupa incheierea casatoriei, potrivit art.46 din Metodologia nr. 1/1997, in actul de identitate al sotu1ui, care in casatorie isi schimba numele de familie, se aplica stampila cu urmatorul continut "Schimbat numele din ----------- in -------" prin casatorie. Actul de identitate va fi preschimbat pana la ---------. In cazul persoanelor detinatoare de carti de identitate informatizate, ofiterul de stare civila va invalida cartea de identitate a sotu1ui care isi schimba numele de familie prin casatorie. Invalidarea se face prin perforarea spatiului in care se afla inscrisa perioada de valabilitate.

In temeiul art. 18 C. fam., pe baza actului de casatorie intocmit in registrul de stare civila, ofiterul de stare civila elibereaza sotilor certificatul de casatorie.

1.3. Inregistrarea decesului

Intocmirea actului de deces se face la autoritatile administratiei publice locale in a carei raza adminitrativ teritoriala s-a produs decesul pe baza declaratiei verbale facute de catre membrii familiei decedatului, iar in lipsa acestora de catre colocatari, vecini, administratorii imobilului, medicul sau alt cadru din unitatea sanitara unde s-a produs decesul si a certificatului medical constatator al decesului. Declarantul va depune certificatul medical constatator al decesului, actul de identitate si daca este cazul livretul militar ori adeverinta de recrutare a celui decedat. Certificatul medical constatator al evenimentului decesului se intocmeste si se semneaza de catre medicul de familie sau in lipsa acestuia de catre un mediu sanitar care a facut constatarea cauzelor decesului.

Actul de deces se intocmeste la primaria municipiului, orasului sau comunei in a carei raza teritoriala s-a produs decesul sau a fost gasit cadavrul.

Declaratia de deces se face verbal, in termen de 3 zile de la data incetarii din viata a persoanei, termen in care se cuprinde atat ziua in care s-a produs decesul, cat si ziua in care se face declaratia. Cand decesul se datoreaza unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum si in cazul gasirii unui cadavru, declaratia se face in termen de 48 de ore. Declaratia de deces se face de catre membrii familiei decedatului, iar in lipsa acestora, de catre vecini, medicul sau alt cadru din unitatea sanitara unde s-a produs decesul. Daca decesul nu a fost declarat in termen de 3 zile, respectiv 48 de ore, intocmirea actului de deces se face numai cu aprobarea parchetului.

Declarantul este obligat, potrivit art.34 alin.2 din Lege si art.48 din Metodologie, sa depuna, odata cu declaratia, urmatoarele acte:

- certificatul medical constatator al decesului, intocmit si semnat de cadrul medical sanitar care a facut constatarea, in care trebuie consemnata, fara prescurtari, cauza decesului. Certificatul medical, constatator al decesului, in care se consemneaza cauza decesului, se intocmeste si se semneaza de catre medic sau, in lipsa acestuia, de catre un cadru sanitar care a facut constatarea. Daca decesul s-a produs pe o nava sau aeronava si nu exista medic la bord, constatarea decesului se va face in primul port sau aeroport de escala, de catre un medic. In situatia cand durata calatoriei navei pana la primul port de escala este mai mare de 24 de ore, constatarea decesului se face de catre comandant, impreuna cu consiliul de bord si se consemneaza in

jurnalul de bord. In caz de moarte violenta, comandantul navei va efectua cercetari, potrivit legii;

- livretul militar sau adeverinta de recrutare, dupa caz, pentru persoanele supuse obligatiilor militare. Daca declarantul nu poate prezenta actul de identitate sau livretul militar ori adeverinta de recrutare, dupa caz, va declara, in scris, motivul neprezentarii acestora si datele de stare civila ale decedatului.

Ofiterul de stare civila este obligat sa retina actul de identitate a celui decedat, sa aplice, pe pagina nr.1, stampila cu urmatorul continut: "Decedat, Act. Nr.1 ------/anul------, luna------, ziua-------, inregistrat la Primaria-----, jud.-------".

Pana la data de 5 a lunii urmatoare celei in care s-a inregistrat decesul, ofiterul de stare civila este obligat sa trimita, pe baza de borderou, actele de identitate la formatiunea de evidenta a populatiei la care este arondata localitatea. Livretul militar sau adeverinta de recrutare se trimit centrului militar.

Actul de deces privind un cadavru gasit se face la primaria localitatii in raza careia a fost gasit, in baza certificatului medical constatator al decesului, a dovezii eliberate de politie sau parchet si a procesului-verbal intocmit de medic, care va cuprinde varsta, sexul, locul unde a fost gasit cadavrul, data si cauza decesului, in baza dispozitiilor art.40 din Legea 119/1996 si art.54 din Metodologie. Atunci cand, ulterior, parchetul sau politia stabilesc identitatea cadavrului, pe baza comunicarii facute, datele se inscriu prin mentiune pe actul respectiv.

Atunci cand declarantul nu cunoaste toate datele necesare completarii rubricilor din actul de deces si acestea nu rezulta din actul de identitate, se vor inscrie in act numai datele care se declara. Ofiterul de stare civila care inregistreaza un act de deces este obligat sa comunice acest fapt primariei localitatii unde se pastreaza actul de nastere al celui decedat.

Dupa intocmirea actului de deces, ofiterul de stare civila elibereaza declarantului o adeverinta de inhumare sau incinerare a cadavrului, facand mentiune despre aceasta pe verso-ul certificatului constatator al decesului. Inhumarea sau incinerarea cadavrului unui cetatean roman al carui deces s-a produs in strainatate se face pe baza adeverintei eliberate de primaria in a carei raza teritoriala urmeaza sa se faca inhumarea sau incinerarea.

Daca decesul unui cetatean roman s-a inregistrat la autoritatile locale din strainatate sau la misiunea diplomatica a Romaniei, adeverinta se va elibera pe baza certificatului de deces intocmit la una din aceste autoritati.

Atunci cand decesul unui cetatean roman s-a produs pe o aeronava aflata in afara teritoriului romanesc sau pe o nava aflata inafara apelor teritoriale romane, iar cadavrul este transportat in tara, eliberarea adeverintei de inhumare sau incinerare se face pe baza dovezii eliberate de comandantul navei sau aeronavei.

In actul de deces intocmit ca urmare a unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile declarative de moarte , se inscriu datele de stare civila si data decesului, asa cum rezulta din hotarare. Intocmirea actului de deces in aceste conditii se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, dupa caz, la autoritatea administratiei publice locale de la:

locul de nastere a celui declarat mort;

domiciliul celui declarat mort (in cazul cand actul de nastere a fost intocmit la autoritatile locale din strainatate);

domiciliul persoanei care a solicitat declararea judecatoreasca a mortii.

In opinia noastra , autorii Metodologiei, impardonabil, adauga la lege, deoarece intre hotararea judecatoreasca definitiva si hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila, potrivit art.377 C.pr.civ., nu poate fi pus semnul egalitatii. Astfel, o hotarare judecatoreasca irevocabila este intotdeauna definitiva, pe cand o hotarare judecatoreasca definitiva nu este niciodata irevocabila. Intr-adevar, in principiu, orice hotarare judecatoreasca este definitiva daca nu mai poate fi atacata cu apel si este irevocabila daca nu mai poate fi atacata cu recurs.

Ca regula generala, stipulata expres de art. 55 din Metodologia nr.1/1997, dupa intocmirea actului de deces, ofiterul de stare civila este obligat sa comunice acest fapt primariei localitatii unde se pastreaza actul de nastere, exemplarul I al celui decedat. Dupa efectuarea mentiunii de deces in exemplarul I, al registrelor de nastere, ofiterul de stare civila va trimite comunicare de mentiune la Consiliul judetean, pentru operarea in exemplarul II si, daca este cazul, la primaria unde s-a inregistrat casatoria, iar aceasta, la randul sau, la locul de nastere al sotului ramas in viata.

In temeiul normei de principiu, prevazuta de art. 13 din Lege, dupa intocmirea actului de deces, ofiterul de stare civila este obligat de a elibera persoanei care a declarat decesul certificatul de deces.

2. Inscrierea mentiunilor in actele de stare civila

Inscrierea mentiunilor este o forma de inregistrare a actelor si faptelor de stare civila, ce consta in operatiunea de evidentiere a modificarilor de stare civila sau a numelui persoanei fizice pe marginea unui act de stare civila, care se afla deja inregistrat in registrele de stare civila.

Inscrierea mentiunilor este reglementata, cu titlu general, de art.44-51 din Legea nr.119/1996 si art.65-96 din Metodologia nr.1/1997. Unele reglementari privind inscrierea mentiunilor sunt neprevazute si de alte acte normative. Evocam, cu titlu de exemplu, prevederile art.39 alin.2 C.fam., referitoare la mentiunea hotararii de divort pe actul de casatorie si ale art.53 alin.5 din Legea 273/2004 privind mentiunea hotararii judecatoresti de incuviintare a adoptiei pe vechiul act de nastere al persoanei adoptate.

In actul de nastere, de casatorie sau de deces se inscriu mentiuni cu privire la modificarile care au intervenit in starea civila a persoanei fizice. Actul de stare civila este centralizatorul inregistrarilor de stare civila menit sa culeaga mentiunea tuturor faptelor care afecteaza persoana de-a lungul vietii.

Inscrierea mentiunii de stabilire a filiatiei pe actul de nastere si, dupa caz, de casatorie si de deces, se face la cerere sau din oficiu pe baza actului de recunoastere a hotararii judecatoresti definitive. Daca insa, ulterior, prin hotarare judecatoreasca s-a incuviintat purtarea numelui de familie al parintelui fata de care s-a stabilit filiatia, mentiunea se scrie si pe actele de nastere ale copiilor, iar in cazul majorilor, numai la cererea acestora.

Inregistrarea adoptiei se face prin intocmirea unui nou act de stare civila. Pe baza hotararii judecatoresti, serviciul de stare civila competent va intocmi un nou act de nastere al copilului adoptat in care parintii adoptivi vor fi trecuti ca parintii sai firesti.

Anularea sau desfacerea adoptiei dispusa prin hotarare judecatoreasca definitiva se inscrie prin mentiune pe actul de nastere initial si dupa caz pe cel intocmit in urma adoptiei, pe actul de casatorie si pe actele de nastere ale copiilor minori ai celui adoptat, iar in cazul copiilor majori, numai la cererea acestora.

Incetarea casatoriei prin decesul sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti, anularea sau desfacerea casatoriei se inscriu prin mentiune pe actul de casatorie si pe cele de nastere ale fostilor soti. Asa cum dispune legea, mentiunea se inscrie din oficiu, pe baza comunicarii primite de la ofiterul starii civile care a intocmit actul de deces, a hotararii definitive, ori la cererea persoanei interesate.

Mentiunile privind acordarea si pierderea cetateniei romane se inscriu pe actul de nastere si daca este cazul pe cel de casatorie, pe baza comunicarii Ministerului Administratiei si Internelor. In ceea ce priveste schimbarea numelui, acesta se inscrie pe actele de stare civila ale persoanei.

Situatiile ce permit inscrierea de mentiuni pe actele de stare civila sunt, potrivit art. 44 din Legea nr.119/1996:

stabilirea filiatiei prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca;

incheierea, desfacerea, incetarea sau anularea casatoriei;

incheierea, desfacerea, incetarea sau anularea adoptiei;

contestarea recunoasterii sau tagaduirea paternitatii;

dobandirea sau pierderea cetateniei romane;

rectificarea, completarea sau anularea actelor de stare civila;

schimbarea numelui;

schimbarea sexului;

decesul.

Aspectele tehnice, atat de ordin general cat si particular, referitoare la efectuarea mentiunilor, sunt reglementate, in detaliu, de Metodologia nr.1/1997.

Ca reguli generale, privind efectuarea mentiunilor, reglementate de Metodologia nr.1/1997, evocam urmatoarele:

- ofiterul de stare civila care intocmeste actele de stare civila in registrele de stare civila, ce atrag dupa sine efectuarea de mentiuni pe alte acte de stare civila, are obligatia sa trimita comunicari de mentiuni, pentru a fi operate pe marginea actelor de nastere, in exemplarul I, ale persoanelor in cauza. In situatia in care exemplarul nr.I al actelor de stare civila ale unei persoane si se afla in pastrarea aceleiasi primarii, iar actele de stare civila au fost intocmite chiar de catre aceasta, oficiul de stare civila opereaza mentiunea corespunzatoare pe marginea acestora, dupa care intocmeste si trimite comunicare de mentiune la serviciul de stare civila care are in pastrare registrele de stare civila, exemplaruI II;

- ofiterul de stare civila care primeste decizii administrative, sentinte judecatoresti sau declaratii de recunostere a unor copii nascuti in afara casatoriei, care atrag efectuarea de mentiuni, opereaza, pe marginea actului de stare civila din exemplarul I al registrului, mentiunea respectiva, apoi intocmeste si trimite comunicare de mentiune Consiliilor judetene, Primariei Municipiului Bucuresti sau Arhivelor Nationale, care au in pastrare registrele de stare civila, exemplarul II;

- comunicarile de mentiune pentru registrele de stare civila, exemplarele I si II, se intocmesc pe formulare tip si se expediaza in termen de 10 zile. Formularele tip se semneaza de ofiterul de stare civila, dupa care se aplica sigiliul si se completeaza cu numarul sub care s-a inregistrat lucrarea de baza;

- comunicarile de mentiuni, dupa operare pe exemplarele I si II ale registrelor de stare civila, se arhiveaza. Pentru mentiunile neoperabile se tine o evidenta separata;

- dupa operarea mentiunii pe exemplarul I al registrului cu acte de stare civila, se trimite comunicare de mentiune la serviciul de stare civila care are in pastrare exemplarul II al registrului. Daca ambele exemplare sunt distruse sau pierdute, se va mentiona pe comunicare despre aceasta imprejurare, dupa care se arhiveaza in dosarul cu mentiuni neoperabile;

- comunicarile de mentiune primite direct din strainatate pot fi operate numai dupa obtinerea aprobarii de la Directia de evidenta a persoanelor.

La cererea persoanelor indreptatite se elibereaza certificatele de stare civila cu mentiunile inscrise in actele de stare civila, iar certificatele eliberate anterior se retrag si se anuleaza.

3. Reconstituirea si intocmirea ulterioara a actelor de stare civila

3.1. Precizari prealabile

In mod obisnuit, un act sau fapt de stare civila se inregistreaza de indata ce s-au depus inscrisurile doveditoare ori s-a savarsit formalitatile prealabile cerute de lege, dar este cu putinta ca, uneori, aceasta succesiune fireasca sa fie intrerupta, adica inregistarea sa nu se faca, cu toate ca s-au depus inscrisurile necesare ori s-au savarsit formalitatile prevazute de lege. Pentru astfel de situatii legea a reglementat procedura intocmirii ulterioare a actelor de stare civila. Spre deosebire de intocmirea ulterioara a actelor de stare civila, care are in vedere situatiile in care s-a omis efectuarea unor inregistrari, reconstituirea acestora priveste situatiile in care inregistrarile de stare civila s-au facut

Legea nr.119/1996 in capitolul IV reglementeaza reconstituirea si intocmirea ulterioara a actelor de stare civila. Cazurile de reconstituire sunt prevazute in art.52 astfel:

registrele de stare civila au fost pierdute sau distruse in totalitate sau in parte;

actul de stare civila a fost intocmit in strainatate si nu poate fi procurat certificatul sau extrasul de pe acest act.

Intocmirea ulterioara a actelor de stare civila este reglementata de art.53 si se poate solicita in urmatoarele cazuri:

daca intocmirea actului de nastere sau de deces a fost omisa, desi au fost depuse actele necesare intocmirii acestuia;

daca intocmirea actului de casatorie a fost omisa, desi a fost luat consimtamantul sotilor de catre ofiterul de stare civila.

Ambele proceduri se rezolva pe cale administrativa; astfel, cererea de reconstituire sau de intocmire ulterioara a unui act de stare civila, insotita de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local competent sa intocmeasca actul, sau a locului de domiciliu a persoanei interesate in cazul cand actul a fost intocmit in strainatate si nu poate fi procurat certificatul ori extrasul de pe acest act.

Cererea se solutioneaza in termen de 30 de zile prin dispozitia primarului si se comunica in termen de 10 zile de la data emiterii dispozitiei, ce poate fi contestata la instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala isi are sediul autoritatea emitenta.

In cazul in care unul dintre exemplarele de stare civila este pierdut sau distrus, in totalitate sau in parte, acesta se inlocuieste printr-o copie intocmita de pe registrul existent care se certifica pentru conformitate de catre ofiterul de stare civila.

3.2. Aspecte procedurale privind reconstituirea si intocmirea ulterioara a actelor de stare civila

Cererea de reconstituire sau de intocmire ulterioara a actelor de stare civila este, potrivit art.54 alin.l din Legea nr.119/1996, de competenta autoritatii administratiei publice locale competenta sa intocmeasca actul. Sub aspect teritorial, art.54 alin.l din Lege instituie si o exceptie de la regulile competentei de drept comun, pentru cazul in care se cere reconstituirea unui act de stare civila intocmit in strainatate. In acest caz, va fi competenta autoritatea administratiei publice locale de la locul de domiciliu al persoanei interesate.

In concret, potrivit art.97 din Metodologia nr.1/1997, cererea se depune la primaria competenta sa intocmeasca actul, in cazurile prevazute de art.52 lit.a si art.53 din Legea nr.119/1996 sau a locului de domiciliu al persoanei interesate, in cazul prevazut de art.52 lit.b din Legea nr.119/1996.

Cererea de reconstituire sau de intocmire ulterioara a actului de stare civila trebuie sa fie insotita de actele doveditoare pe care se sprijina. Avand in vedere prevederile art. 16 din Legea nr.119/1996 si ale art.24 din Decretul nr.31/1954, trebuie sa admitem ca cererea de reconstituire sau de intocmire ulterioara poate fi sustinuta si prin alte mijloace de proba decat acte doveditoare. Se impune o astfel de concluzie, deoarece cazurile de reconstituire si de intocmire ulterioara a actelor de stare civila sunt, in acelasi timp, si cazuri in care starea civila poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. Sub acest aspect, in opinia noastra, mai corect ar fi daca in cuprinsul art.54 alin.l din Legea nr.119/1996 si art.97 din Metodologia nr. 1/1997 s-ar fi vorbit despre dovezi, fara sa se faca distinctie dupa cum acestea sunt incorporate in acte sau alte mijloace de proba.

Cererea de reconstituire sau de intocmire ulterioara se solutioneaza in termen de 30 de zile prin dispozitie a primarului, care se comunica solicitantului in termen de 10 zile de la emitere. In vederea emiterii deciziei de catre primar, ofiterul de stare civila, in temeiul art.98 din Metodologia nr.1/1997, este obligat sa indeplineasca urmatoarele operatiuni:

- inregistreaza cererea impreuna cu actele doveditoare;

- intocmeste un referat motivat, care cuprinde rezultatul verificarilor efectuate;

- stabileste faptul ca actul de stare civila nu a fost intocmit sau ca registrul de stare civila a fost pierdut sau distrus, in totalitate sau in parte. Pentru a stabili aceste imprejurari, ofiterul de stare civila are obligatia sa verifice inregistrarile din registrele de stare civila curente, pe o perioada de minim 5 ani, inainte si dupa anul declarat de solicitant, precum si toate inregistrarile speciale, incepand cu anul 1949. Verificarile se efectueaza in exemplarele I si II ale registrelor de stare civila, iar rezultatul se consemneaza intr-un proces-verbal.

Dispozitia primarului poate fi de admitere sau de respingere. Evident, se va dispune admiterea cererii atunci cand sunt indeplinite conditiile legale pentru reconstituirea sau intocmirea ulterioara a actului de stare civila si va fi respinsa o astfel de cerere daca aceste conditii nu sunt indeplinite.

Dispozitia de admitere va fi inregistrata in registrul de stare civila, la cererea persoanei interesate, la primaria competenta sa intocmeasca actul de stare civila, adica la primaria locului unde s-a produs nasterea ori decesul sau la primaria la care s-a oficiat casatoria. Daca actul reconstituit priveste un act intocmit in strainatate, si care nu poate fi procurat, dispozitia de admitere se inregistreaza la primaria locului de domiciliu al solicitantului.

Dispozitia de respingere a cererii poate fi contestata, in temeiul art.54 alin.2 din Lege, la instanta de judecata in a carei raza teritoriala isi are sediul primaria care a emis-o. De fapt, ipoteza prevazuta de art.54 alin.2 din Lege se incadreaza in norma de competenta prevazuta de art.1 pct.1 C.pr.civ. Pe cale de consecinta, competenta va fi judecatoria.

Cat priveste, termenul pentru introducerea contestatiei, aflandu-se in prezenta unei actiuni speciale in contencios administrativ, va fi incident termenul de 15 zile prevazut de art 6 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004, Legea contenciosului administrativ, si va curge de la data comunicarii deciziei de respingere a cererii. In situatia in care contestatia este admisa, persoana interesata se poate adresa cu o cerere la care ataseaza o copie legalizata a sentintei judecatoresti ramase definitive si irevocabile. In continuare, primaria procedeaza ca si in cazul in care cererea a fost admisa prin dispozitia primarului.

Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civila

4.1. Precizari prealabile

Actele de stare civila sunt concepute ca o "oglinda scrisa" a starii civile a unei persoane. Dar, fie neatentia celui care intocmeste aceste acte, fie schimbarile care, in chip firesc, intervin in starea civila a unei anumite persoane fac ca aceste acte sa nu corespunda sau sa nu mai corespunda starii civile reale. De aceea, pe de o parte, trebuie admis, ca asupra unui act de stare civila, dupa ce a fost intocmit, sa se poata interveni pentru a stabili sau restabili concordanta dintre el si starea civila reala. Pe de alta parte este vadita nevoia de a inlatura orice posibilitate de interventie nejustificata sau chiar abuziva in continutul acestor acte, provenind fie de la cel care le-a intocmit sau a inscris mentiuni pe marginea lor, fie de alte persoane.

La fel ca oricare acte administrative si actele de stare civila produc efecte juridice pana in momentul scoaterii lor din vigoare, care, de regula, se face de catre organul emitent, de organul sau ierarhic superior, ori de instantele judecatoresti.

Anularea unui act juridic este definita in doctrina romaneasca, in general, ca fiind o operatiune juridica ce consta intr-o manifestare de vointa in scopul de a determina, in mod direct desfiintarea actului si deci incetarea definitiva a efectelor juridice produse de acesta.

Anularea, modificarea, rectificarea si completarea actelor de stare civila sunt reglementate in capitolul V din Legea 119/1996 si in Decretul 31/1954. Aceste actiuni se pot face numai in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive. De precizat este faptul ca actele de stare civila reconstituite nu pot fi completate.

Prin anularea actelor de stare civila si a mentiunilor inscrise se intelege sanctiunea nerespectarii dispozitiilor legale privind conditiile de validitate ale acestor acte; prin rectificare si completare a actelor de stare civila se intelege indreptarea sau inlaturarea erorilor survenite in actele de stare civila, iar prin modificarea actelor de stare civila, inscrierea unor mentiuni privitoare la statutul civil al titularului.

Hotararea de anulare se pronunta la cererea persoanei interesate, a serviciului public comunitar local, a Consiliului judetean ori a Parchetului. Competenta de solutionare a unei asemenea cereri revine judecatoriei de la domiciliul reclamantului. Pentru ca dispozitiile legale privind actele de stare civila sunt de ordine publica, sanctiunea ce intervine in astfel de cazuri este nulitatea absoluta a actului.

Legea nu enumera cazurile in care actele de stare civila sunt lovite de nulitate si de aceea doctrina si jurisprudenta au evidentiat cateva dintre ele:

inregistrarea s-a facut de o persoana necompetenta, cu exceptia cazului in care acea persoana si-a indeplinit atributiile in mod public;

inregistrarea nu s-a facut in registrele de stare civila in conformitate cu modelele stabilite prin lege;

inregistrarea are in vedere un act sau un fapt juridic ce nu s-a produs;

inregistrarea s-a facut pe baza unui act juridic ce ulterior a fost anulat;

inregistrarea prin reconstituire se anuleaza in cazul in care ulterior se procura actul original care a fost reconstituit.

In ce priveste modificarea si completarea actelor de stare civila, aceste operatiuni se vor face in baza unei hotarari judecatoresti definitive. Obiectul unor asemenea actiuni in constituire actele de stare civila din registre; mentiunile se vor face pe acestea tot in baza unei hotarari judecatoresti.

Rectificarea actelor de stare civila si a mentiunilor inscrise pe marginea acestora se face in temeiul dispozitiei primarului unitatii administrativ-teritoriale care are in pastrare actul respectiv, din oficiu sau la cererea persoanei interesate; cerere ce se solutioneaza in 30 de zile prin dispozitia primarului si se comunica solicitantului in 10 zile de la data emiterii. Aceasta poate fi contestata la instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala isi are sediul autoritatea emitenta. Actele de stare civila reconstituite nu pot fi rectificate.

Daca inregistrarile din registru sunt corecte dar este eronat sau incomplet doar certificatul de stare civila, rectificarea sau completarea acestuia se efectueaza de catre primaria care l-a eliberat. In acesta situatie o simpla cerere adresata organului emitent este suficienta, nefiind nevoie de o hotarare judecatoreasca. Astfel, se pune in discutie asa numita stare civila imposibila cand o mentiune facuta din eroare intr-un act de stare civila poate fi rectificata printr-o simpla cerere daca ea este incompatibila cu continutul actului si ar conduce la un statut imposibil sau interzis de lege.

Erorile comise de serviciul de stare civila sunt uneori spectaculoase, astfel s-a intamplat ca o persoana in viata sa descopere cu stupoare, ca in registrul de stare civila ea era declarata moarta sau in speta adusa Tribunalului de Lille, o femeie maritata a descoperit ca pe actul ei de nastere era maritata totodata cu o alta femeie - bigamie homosexuala, in care caz s-a decis ca o cerere in rectificare este suficienta pentru solutionarea problemei.

Potrivit legii, intocmirea, anularea, rectificarea, completarea sau reconstituirea actelor de stare civila, precum si orice inscrieri facute pe aceste acte in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive, sau in baza unui act administrativ, sunt opozabile oricarei persoane pana la proba contrara. Aceasta opozabilitate a efectelor hotararilor judecatoresti in materie de stare civila isi are explicatia in caracterul indivizibil al starii civile.

4.2. Cauzele de anulare a actelor de stare civila

Legea nr.119/1996 nu enumera, nici macar cu titlu exemplificativ, cauzele de anulare a actelor de stare civila, cu toate acestea , in art. 103 alin.l din Metodologia nr.1/1997 sunt prevazute sase cauze care atrag nulitatea actelor de stare civila, si anume:

- actul de stare civila a fost intocmit intr-un registru necorespunzator;

- faptul sau actul de stare civila nu exista;

nu s-au respectat prevederile legale la intocmirea actului de stare civila;

- mentiunea a fost inscrisa pe alt act de stare civila;

- mentiunea a fost operata cu un text gresit.

a) Actul de stare civila a fost intocmit intr-un registru necorespunzator. Aceasta cauza evoca, de fapt, nerespectarea prevederilor art.2 din Legea nr.119/1996, conform carora, actele de nastere, de casatorie si de deces se intocmesc in registrele de stare civila, in doua exemplare ambele originale. In opinia noastra , aceasta cauza vizeaza situatia in care actul de stare civila a fost intocmit intr-un alt registru, decat registrul de stare civila si, nicidecum situatia in care registrul de stare civila in care a fost intocmit actul de stare civila, din diferite motive, este necorespunzator. Spre exemplu, nu s-ar putea cere anularea actului de stare civila in situatia in care acesta a fost intocmit intr-un registru de stare civila a caror rubrici sunt gresit

numerotate. In schimb, se va incadra in aceasta ipoteza, spre exemplu, situatia in care actul de stare civila este inscris intr-un registru notarial sau in registrul pentru evidenta corespondentei unei autoritati publice.

b) Actul de stare civila nu trebuia intocmit la primaria respectiva. Aceasta cauza de nulitate sanctioneaza nerespectarea normelor prevazute de Legea nr.119/1996 referitoare la competenta privind intocmirea actelor de stare civila.

Cu toate ca, din textul respectiv, s-ar deduce ca ne aflam numai in prezenta nerespectarii unor norme de competenta teritoriala, nulitatea va interveni, a fortiori, si atunci cand sunt nerespectate regulile competentei materiale. Astfel, spre exemplu, aceasta cauza de nulitate este operanta si in situatia in care, desi intocmirea actului de stare civila, trebuie efectuata la misiunea diplomatica sau oficiul consular al Romaniei, in fapt, este realizata la o primarie din tara.

c) Faptul sau actul de stare civila nu exista. Aceasta cauza vizeaza acele situatii in care, desi s-a intocmit actul de stare civila, ca instrumentum, in realitate faptul de stare civila sau actul de stare civila, ca negotium, nu exista. Astfel, in aceasta ipoteza, cu toate ca, dupa caz, nu a intervenit, spre exemplu, nasterea, decesul ori casatoria unei persoane, in registrul de stare civila au fost intocmite actele de stare civila respective. Altfel spus, pentru actul de stare civila intocmit nu exista, in realitate, faptul sau actul de stare civila ca negotium.

d) Nu s-a respectat prevederile legale la intocmirea actului de stare civila. Aceasta cauza, de ordin general, vizeaza acele situatii in care actul de stare civila, ca instrumentum, este intocmit fara respectarea prevederilor legale. Spre exemplu, desi, in fapt, a decedat o persoana, actul de deces a fost intocmit fara sa existe declaratia de deces prevazuta de art.34 si urm. din Legea nr.119/1996.

In opinia noastra, aceasta cauza generala absoarbe, de fapt, in continutul ei, si primele doua cauze de nulitate, deoarece intocmirea actului de stare civila intr-un registru necorespunzator si intocmirea acestuia la alta primarie decat cea competenta sunt cazuri particulare de nerespectare a prevederilor legale la intocmirea actelor de stare civila.

e) Mentiunea a fost inscrisa pe alt act de stare civila.

f) Mentiunea a fost operata ca un text gresit.

Operatiunea de anulare, ca atare, a actului de stare civila sau a unei mentiuni se face prin bararea acestora cu doua linii, in diagonala (x), trase cu cerneala rosie si inscrierea, in rubrica mentiuni, a numarului si datei hotararii judecatoresti definitive si irevocabile, precum si a instantei care a pronuntat-o.

4.3. Reguli speciale privind rectificarea si completarea actelor de stare civila si a mentiunilor

Potrivit art. 104 alin.l din Metodologia nr.1/1997, rectificarea unor rubrici din actul de stare civila presupune indreptarea unor erori materiale comise cu ocazia inregistrarilor de stare civila.

Spre deosebire de vechea reglementare, care dadea posibilitatea, pe calea actiunii in rectificare, sa se solicite si sa se obtina, dupa caz, corectarea unor greseli sau completarea actului ori suprimarea din continutul actului a unor date sau fapte ce nu trebuiau inscrise, in prezent, prin rectificare pot fi inlaturate numai erori materiale comise cu ocazia inregistrarilor de stare civila. Evident, atat completarea cat si modificarea actelor de stare civila sunt posibile si in actuala reglementare, dar ele nu mai actioneaza ca modalitati ale rectificarii.

Spre exemplu, sunt erori materiale inscrierea gresita in actul de stare civila a datelor de identitate ale persoanelor la care se refera actul de stare civila cum ar fi: sexul, data si locul nasterii, numele si prenumele etc.

In situatia in care astfel de erori sunt descoperite de ofiterul de stare civila inainte de a fi semnat actul, in temeiul art.26 din Metodologia nr.l/1997, pagina completata gresit se anuleaza de catre acesta prin doua linii trase in diagonala (x), cu cerneala rosie, inscriindu-se cu litere mari de tipar, textul pagina anulata.Completarea actelor de stare civila consta in operatiunea de inscriere in cuprinsul acestora a datelor omise cu ocazia inregistrarii actelor. Ambele operatiuni se efectueaza in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Intre rectificarea sau completarea actelor de stare civila si anularea acestora exista o deosebire esentiala. Astfel, daca in cazul anularii, dupa caz, se contesta, se constituie ori se modifica starea civila a unei persoane, rectificarea si completarea actelor de stare civila cu ca finalitate inlaturarea unor erori materiale si respectiv complinirea unor omisiuni comise cu ocazia intocmirii actului de stare civila.

Rectificarea, sub aspect tehnic, se realizeaza prin bararea textului gresit cu o linie orizontala, trasa cu cerneala rosie, inscriindu-se deasupra noul text, tot cu cerneala rosie. In caz de completare, acesta se inscrie in intregime cu cerneala rosie. In ambele cazuri, la rubrica mentiuni, se inscrie numarul si data hotararii judecatoresti si instanta care a pronuntat-o. In caz de rectificare se inscrie si continutul rectificarii.

4.4. Reguli speciale aplicabile modificarii actelor de stare civila

Potrivit art. 105 din Metodologia nr.1/1997, modificarea actelor de stare civila consta in inscrierea unor mentiuni privitoare la statutul civil al titularului.

Cu toate ca textul evocat mai sus nu prevede, in opinia noastra, datele privitoare la statutul civil al titularului trebuie sa fie anterioare incheierii actului si sa fi fost omise de la inscriere. Se impune o asemenea concluzie, deoarece eventualele modificari intervenite in statutul civil al persoanei, ulterior inregistrarii actului de stare civila, vor fi inscrise prin mentiune conform procedurii prevazute de art.44-51 din Legea nr.119/1996 si art.65-96 din Metodologia nr.1/1997.

De fapt, sub aspect procedural, art. 105 din Metodologie face trimitere expresa la prevederile capitolului III (art. 65-96) care reglementeaza, de fapt, procedura inscrierii mentiunilor in registrele de stare civila.

Pe cale de consecinta, vor determina completarea actelor de stare civila urmatoarele aspecte privind statutul civil al titularului, omise cu ocazia intocmirii actului de stare civila:

- recunosterea sau stabilirea filiatiei;

- incuviintarea, desfacerea sau anularea adoptiei;

- desfacerea, incetarea sau anularea casatoriei;

- schimbarea numelui de familie si sau a prenumelui pe cale administrativa;

- acordarea sau pierderea cetateniei.

Evident, completarea actelor de stare civila se va face in temeiul hotararii judecatoresti definitive si irevocabile prin care a fost admisa cererea de completare. In fata instantei de judecata, persoana interesata, in temeiul art.16 din Legea nr.119/1996 si art.24 din Decretul nr.31/1954, va putea face dovada celor solicitate cu orice mijloc de proba. Mai trebuie precizat ca, sub aspect tehnic, completarea actelor de stare civila se face prin mentiune pe marginea acestora.

5. Eliberarea certificatelor de stare civila

5.1. Precizari prealabile

Eliberarea certificatelor de stare civila este reglementata de art. 11-12 din Legea nr.119/1996 si de art.118-137 din Metodologia nr.l/1997. Certificatele de stare civila eliberate de autoritatile administratiei publice locale, care au inregistrat actele si faptele de stare civila, sunt valabile si in strainatate.

Certificatele de stare civila se elibereaza, la cerere, persoanei indreptatite, pe baza inregistrarilor si a mentiunilor inscrise in registrele de stare civila, inclusiv din registrele intocmite de parohii, din cele detinute de primarii si de Arhivele Nationale.

Ca regula generala, certificatele de stare civila, in temeiul art.118 alin.2 din Metodologia nr.1/1997, se elibereaza numai cetatenilor care poseda acte de identitate. Persoanele care nu poseda acte de identitate vor fi indrumate, mai intai, sa solicite formatiunilor de evidenta a populatiei eliberarea actului de identitate.

Din interpretarea per a contrario a prevederilor art.118 alin.2 din Metodologie se deduce ca nu vor fi eliberate certificate de stare civila persoanelor minore care nu au implinit varsta de 14 ani. Intr-adevar, potrivit art.10 alin.l din Legea nr.105/1996 , cartea de identitate se elibereaza cetateanului roman cu domiciliul in Romania, la implinirea varstei de 14 ani. Cu actul de identitate se face dovada identitatii si a domiciliului persoanei. Cu acestea se poate face si dovada cetateniei.

Cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate si cetatenilor straini ale caror acte de stare civila sunt inregistrate in tara li se elibereaza certificate pe baza pasaportului.

In cazul minorilor sub varsta de 14 ani, certificatele de stare civila vor fi eliberate reprezentantilor lor legali (parinti sau tutore).

Obligativitatea verificarii si stabilirii identitatii persoanei care solicita eliberarea certificatului de stare civila revine ofiterului de stare civila care primeste cererea, chiar daca actul urmeaza a fi eliberat de ofiterul de stare civila de la alta primarie.

Cererea se depune, potrivit art.11 alin.3 din Legea nr.119/1996, la autoritatea administratiei publice locale care are in pastrare registrul de stare civila sau a domiciliului ori a resedintei petitionarului.

In cazul in care registrul de stare civila nu se afla in pastrarea autoritatii la care s-a depus cererea, acesta solicita autoritatii administratiei publice competente, in termen de 3 zile. In situatia in care exemplarul I al actului de stare civila lipseste ori actele au fost predate Arhivelor Statului, autoritatea administratiei publice locale, care primeste cererea, solicita extras, dupa caz, de pe actul ce se gaseste in pastrarea Consiliului judetean, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti ori a Arhivelor Statului, pe baza caruia intocmeste si elibereaza certificatul de stare civila.

Solutia adoptata prin art. 11 alin.3 din Legea nr.119/1996, de a da posibilitatea persoanelor interesate sa depuna cererea si la autoritatea administratiei publice locale de domiciliu este nerationala. In aceasta ipoteza, daca actul de stare civila nu a fost intocmit de autoritatea respectiva, acesta va fi obligat sa solicite actul de la autoritatea emitenta, dupa care va elibera, pe baza lui, certificatul solicitat. Practic, in aceasta situatie, va fi solicitat registrul de stare civila in care este intocmit actul, deoarece, ca regula generala, actele de stare civila, in temeiul art.2 din Legea nr.119/1996, se intocmesc in registrele de stare civila. Este usor de dedus ca, in intervalul de timp in care registrul se afla la autoritatea la care s-a depus cererea, autoritatea administratiei publice locale, care a intocmit actul, nu mai are la dispozitie registrul de stare civila si, pe cale de consecinta, nici posibilitatea sa inregistreze in acesta alte acte si fapte de stare civila ce se produc intre timp.

Pe de alta parte, acest sistem presupune si o minima corespondenta intre cele doua autoritati ale administratiei publice, imprejurare de natura sa contribuie la marirea nejustificata a timpului in care se solutioneaza astfel de cereri.

Pentru aceste motive, mai rational ar fi daca legiuitorul ar fi prevazut obligativitatea depunerii cererii la autoritatea administratiei publice locale care a intocmit actul de stare civila.

Certificatul de nastere se elibereaza, potrivit art.128 alin.1 din Metodologia nr.1/1997, numai titularului. Pentru copiii minori, care nu au acte de identitate, precum si pentru cei pusi sub interdictie, certificatul de nastere se elibereaza parintelui sau reprezentantului legal.

Certificatul de casatorie se poate elibera, in temeiul art.129 alin.l din Metodologie, unuia dintre soti sau, la cerere, ambilor soti. Pentru sotul supravietuitor sau in caz de divort, pentru motive intemeiate, se pot elibera certificate de casatorie cu mentiunile corespunzatoare. Pentru identitate de ratiune, astfel de certificate vor fi eliberate si atunci cand s-a dispus anularea casatoriei.

Certificatul de deces se elibereaza membrilor familiei sau altor persoane indreptatite. Pe certificatul de deces este interzis sa se inscrie, prin mentiune, cauza decesului.

In cazuri deosebite, certificatele de stare civila, pot fi eliberate si altor persoane decat cele evocate mai sus. Potrivit art.131 alin.l din Metodologia nr.1/1997, sunt considerate cazuri deosebite persoanele grav bolnave netransportabile, internate in unitati sanitare si de protectie sociala. Cazul prevazut de art.131 alin.l este cu titlu exemplificativ, deoarece dupa evocarea lui este adaugata expresia etc.

Certificatul de stare civila se elibereaza pe baza semnaturii persoanei care il ridica.

Daca certificatul nu este ridicat in termen de trei luni de la data la care solicitantul a primit invitatia in acest sens, certificatul se restituie primariei emitente in vederea anularii.

In caz de pierdere, furt sau distrugere a certificatului de stare civila, persoanei indreptatite i se poate elibera, la cerere, un nou certificat. Cererea pentru eliberarea noului certificat trebuie sa cuprinda, in mod amanuntit, imprejurarile in care acesta a fost pierdut, furat sau distrus.

Eliberarea altor certificate in locul celor pierdute, sustrase, distruse sau deteriorate este supusa taxei de timbru, potrivit art. 11 alin. 4 din Legea nr.119/1996.

Daca exista suspiciuni cu privire la sinceritatea celor declarate de solicitant, ofiterul de stare civila intocmeste un referat, care se trimite, impreuna cu cererea, unitatii de politie competente, pentru efectuarea de verificari.

Ca regula generala, potrivit art. 12 alin.2 din Lege si art.127 din Metodologia nr.1/1997, certificatele de stare civila prezentate cu modificari, stersaturi , adaugiri sau neconcordante cu privire la datele inscrise in ele, se retin si se trimit primariei emitente in vederea anularii si eliberarii unui nou act de stare civila.

Potrivit art.12 alin.l din Legea nr.119/1996, se interzice retinerea certificatelor de stare civila de catre orice persoana, iar autoritatile publice le pot retine numai in cazurile prezentate mai sus.

5.2. Reguli tehnice de completare a certificatelor de stare civila

In temeiul art. 119 alin.l din Metodologia nr.1/1997, certificatele de stare civila se completeaza in limba romana, cu respectarea urmatoarelor reguli:

- la completarea numelui de familie nu se tine seama de cuvintele scrise in paranteza sau de particolele "zis", "recte" sau "nascuta";

- cuvintele "sin" si "von", precum si titlurile de noblete, gradele militare sau confesionale nu vor fi preluate;

- in cazul in care in registrul de stare civila sunt inscrise expresii ca "vaduva lui Popescu Ion", la completarea rubricii numele de familie, se inscrie numele de familie al femeii, fara alta mentiune;

- rubricile din certificatul de stare civila care nu se completeaza se bareaza cu o linie orizontala;

- rubricile referitoare la locul nasterii si cel al inregistrarii acesteia, la locul casatoriei si cel al inregistrarii acesteia, precum si la locul decesului, se completeaza cu denumirea comunei, a orasului, a municipiului sau a sectorului din municipiul Bucuresti, asa cum este inscris in cuprinsul actului din registrul de stare civila, cu exceptia acelora care au purtat denumiri de persoane sau date istorice si care, ulterior, au fost schimbate, cand se vor inscrie denumirea actuala;

- la rubrica emitentului se inscrie denumirea actuala;

- certificatele de stare civila se semneaza de ofiterul de stare civila, aplicandu-se sigiliul starii civile, parafa ofiterului de stare civila si semnatura acestuia;

- rubricile privind judetul se completeaza cu denumirea actuala, potrivit organizarii administrativ teritoriale a Romaniei.

La eliberarea actelor de stare civila cu mentiuni, rubricile se completeaza cu datele inscrise initial in actele de stare civila, iar mentiunile se reproduc intocmai. Certificatele eliberate anterior se retrag si se anuleaza.

Concluzii privind starea civila a persoanei fizice

Contrar ideii pe care o au adesea juristii, dreptul persoanelor reprezinta una dintre cele mai importante ramuri ale dreptului, deoarece el guverneaza si in acealasi timp protejeaza ceea ce Pamantul are mai pretios: omul.

Cu toate ca "fiecare om rosteste lumii adevarul sau biologic, fiecare imbogateste inegalabila diversitate a constelatiei umane prin valoarea sa de unicat biologic", este necesara individualizarea omului, totodata, stabilindu-se si conturandu-se fiecaruia pozitia juridica in societate si in lume, in general. Alaturi de celelalte atribute ale personalitatii, respectiv dreptul la nume, domiciliu si starii civile, ii revine acest rol.

Orice persoana fizica are o stare civila; din chiar momentul nasterii, cel nascut intra in raporturi de familie cu alte persoane fizice, in primul rand cu parintii sai, fata de care se afla in raporturi de filiatie, cu bunicii sai, cu fratii sai si cu alti membri de familie ca ruda a lor. Toate aceste raporturi de familie dau nastere unor drepturi si obligatii reciproce si se inregistreaza in statutul civil al persoanei fizice, in starea ei civila.

In decursul vietii, omul intra in raporturi de familie si cu alte persoane fizice, prin casatorie, infiere etc. Drept urmare, se nasc drepturi si obligatii, ceea ce atrage modificarea statutului civil al persoanei fizice prin largirea raporturilor de familie.

Prin evenimentul natural al mortii, omul inceteaza sa mai fie subiect de drepturi si obligatii. Cu toate acestea, statutul sau civil poate suferi modificari si dupa moarte in cazurile anume prevazute de lege, ca recunoasterea paternitatii, care se poate face chiar dupa moartea copilului, cu conditia ca acesta sa fi putut lasa descendenti firesti (art. 57 alin. 1 C. fam.).

Prin urmare, pentru ca o persoana fizica sa aiba o stare civila trebuie sa se produca unele imprejurari - evenimente sau acte juridice - care sa transforme posibilitatea abstracta, prevazuta de lege, intr-o realitate concreta al carui continut este format din acte si fapte de stare civila.

Registrele de stare civila cuprind toate aceste acte de stare civila si formeaza un repertoriu de stare civila a populatiei, avand importanta covarsitoare pentru interesul general, pe baza acestor inregistrari, statul realizand o stricta evidenta a populatiei, precum si controlul miscarii populatiei, putandu-se cunoaste anumite date necesare economiei nationale sau altor domenii.

Bibliografie

I. Tratate, cursuri, monografii

• Beleiu, Gh., Drept Civil. Persoanele, Editura AllBeck, Bucuresti, 1989,
• Bodoasca, T., Actele de stare civila, Editura Burg, Sibiu, 2003,
• Boroi, G., Drept Civil. Partea Generala. Persoanele, Editura Allbeck, Bucuresti, 2001,
• Calmunschi, O.; Beleiu, Gh., Drept Civil Roman. Persoanele, Editura Academia Romana, Bucuresti, 2000,

Carbonnier, J., Droit Civil. Introduction. Les personnes, Presses Universitaires de France, Paris, 1971,

• Cornu, G., Droit civil. Introduction. Les personnes. Les biens, 8me dition, Montchestien, Paris, 1997,
• Costin M.; Muresan M.; Ursa V., Dictionar de Drept Civil, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980,

Economu, V., Persoana fizica si dreptul, Editura Academiei, Bucuresti, 1968,

Th. Gar, Des droits des personnes. Connaisance du droit, vol.I, Dalloz, 2003,

• Hanga, Vl., Drept privat roman, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978,
• Harbada, M., Dreptul Familiei si starea civila, Editia 2, Editura Junimea, Iasi, 2004,
• Ionascu, Tr., Tratat de Drept Civil, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1967,
• Lupan, E., Drept Civil. Persoana fizica, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999,
• Lupulescu, D., Actele de stare civila, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980,
• Lupulescu, Dumitru, Numele si domiciliul persoanei fizice, Editura Stiintifica si    Enciclopedica, Bucuresti, 1982,
• Malaurie, Ph.; Aynès, L., Droit Civil. Introduction gnerale, dition 1994/1995, Cujas,
• Petu, P.; Velicu, E.; Mardare, V., Starea civila-mijloc de identificare a persoanei fizice, Editura Muzeum, Bucuresti, 2
• Petrescu, R., Actiunile privind statutul civil al persoanei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1968,
• Pop, T., Drept Civil Roman. Persoanele fizice si persoanele juridice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1994,
• Rauschi, St., (s.altii), Drept Civil. Teoria Generala. Persoana fizica. Persoana juridica, Editura Junimea, Iasi, 2000,
• Reghini, I.; Diaconescu, S.; Vasilescu, P.,    Introducere in Drept Civil, Editura Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2008,
• Rotaru, D.; Anghel, I., Ciorobea, A., Starea juridica a persoanei fizice, Editura Europolis, Constanta, 2004,

Silvian, A.; Gheorghe, E., Actele de stare civila, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1969,

• Ungureanu, O.; Jugastru, C., Drept civil. Persoanele, Editia 2, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2009,
• Urs, I.; Angheni, S., Drept Civil. Partea Generala. Persoanele, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2000.

II. Articole, studii, comentarii

• Deleanu, I., Aparenta in drept, Pandectele Romane nr. 2/2002, Partea a-IV-a,
• Mazeaud, H et L, Mazeaud, J., Leons de droit civil, tom I, vol. 2, Les personnes, Montchrestien, nr.469,
• Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept

international privat publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.245/ 1 octombrie 1992,

• Legea nr. 105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate    publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 237 din 30.09.1996,
• Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civila publicata in Monitorul Oficial nr. 282 din 11 noiembrie 1996, actualizata 2006,
• Metodologia nr.1/1997 de aplicare a Legii 119/1996 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I,    nr. 318 din 19 noiembrie 1997,
• Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 84 privind evidenta populatiei din 30 august 2001 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.544 din 01.09.2001, aprobata prin Legea nr.372/2002,
• Ordonanta de Guvern nr.41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelui publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.68 din 2 februarie 2003,
• Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei,

Codul Familiei actualizat,

Codul Civil,

Codul Civil Francez,

Curtea de Apel Bucuresti, Decizia Civila nr. 2546/R/2001, Dreptul nr. 18/2001,

Tribunalul Suprem, Decizia Civila nr.1456/1955, in Culegerea de Decizii ale Tribunalului Suprem pe anul, vol. I,

Tribunalul Suprem, Decizia Civila nr. 497/1960, in Legalitatea Populara, nr. 10/1960,

Tribunalul Suprem, Decizia Civila nr. 343/1964, Justitia Noua, nr. 11/1964,

• Tribunalul Suprem, Decizia Civila nr. 491 din 09.05.1996,
• Tribunalul Harghita, Decizia Civila nr. 245/R/28 septembrie 2004.