REZERVA DESCENDENTILOR

REZERVA DESCENDENTILOR

1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE

Potrivit art. 841 C. civ.: ,,liberalitatile fie facute prin acte intre vii, fie facute prin testamente, nu pot trece peste jumatatea bunurilor dispunatorului daca la moartea-i lasa un copil legitim, peste a treia parte daca lasa trei sau mai multi".

Legea confera astfel un drept de rezerva copiilor defunctului, iar art. 842 C. civ. precizeaza ca prin copii trebuie sa se inteleaga nu numai descendentii de gradul intai, ci toti descendentii, oricare le-ar fi gradul, nepoti sau stranepoti, fii sau fiice, fara a deosebi dupa cum acestia vin la mostenire in temeiul dreptului lor propriu sau prin reprezentare. In acelasi timp, desi textul art. 841 C. civ. Foloseste expresia ,,copil legitim'', in aceasta materie, ca si in materia devolutiunii legale a mostenirii, prin descendenti trebuie sa intelegem copiii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la infinit, indiferent daca sunt din casatorie (chiar si dintr-o casatorie putativa), din afara casatoriei sau din adoptie (art.63, art. 75 alin. 2 si art. 79 C. fam.)[1], acestia fiind asimilati de lege cu copiii din casatorie si descendentii acestora. Astfel, in ceea ce priveste copiii adoptati, art. 75 alin. 2 C. fam. Prevede ca ,,adoptatul are fata de cel care adopta drepturile si obligatiile pe care le are copilul din casatorie fata de parintii sai, iar descendentii adoptatului au fata de cel care adopta drepturile si obligatiile pe care descendentii copilului din casatorie le au fata de ascendentul acestuia".

In cazul infierii cu efecte restranse legaturile de rudenie intre adoptat si familia sa fireasca se mentin. Prin urmare, adoptatul si descendentii sai vor avea vocatie succesorala, inclusiv dreptul la rezerva succesorala atat fata de descendentii firesti, cat si fata de adoptatori. Adoptatul cu efecte restranse nu va fi insa ruda cu rudele adoptatorului (ascendentii acestuia sau descendentii lui) si nu va putea pretinde un drept la rezerva din mostenirea adoptatorului.

In cazul adoptiei cu efecte depline, nu se mai pastreaza legaturile de rudenie ale adoptatului cu parintii naturali; prin urmare, adoptatul si descendentii lui nu vor mai putea pretinde o rezerva la mostenirile lasate de rudele firesti, unde nu vor mai avea vocatie succesorala. Adoptatul cu efecte depline devine insa ruda cu rudele adoptatorului si va avea vocatie succesorala, deci si un drept de a pretinde rezerva din mostenirea ascendentilor adoptatorului, devenind atat el, cat si descendentii sai, mostenitori rezervatari. Acest fapt rezulta din art. 79 alin. 2 C. fam. care stabileste ca: ,,de la data cand aceasta adoptie isi produce efectele, adoptatul devine ruda cu rudele celui care adopta, ca un copil firesc al acestora din urma, iar drepturile si indatoririle izvorate din filiatie intre cel adoptat si parintii firesti si rudele acestora inceteaza".

Asa cum am mai precizat, copiii din afara casatoriei, precum si cei adoptati sunt asimilati de lege cu copiii din casatorie si descendentii acestora in ceea ce priveste conditia lor juridica in general si, in mod implicit, in privinta dreptului de mostenire legala. In ceea ce priveste copiii din afara casatoriei (copiii naturali) distinctia pe care o facea art. 652 C. civ. din punctul de vedere al mostenirii, intre copiii legitimi si naturali a fost inlaturata prin dispozitiile art. 63 C. fam., care prevad ca ,,copilul din afara casatoriei, a carei filiatie a fost stabilita prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca, are fata de parinte si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si situatia legala a unui copil din casatorie". Deci o data cu intrarea in vigoare a C. fam. la 1 februarie 1954, copiii din afara casatoriei -,,copiii naturali" in terminologia art. 652- sunt asimilati copiilor din casatorie -,,mostenitori legitimi" potrivit denumirii folosite de acelasi articol - in privinta mostenirii oricaruia dintre parinti si a rudelor acestora, iar nu numai in privinta mamei .

In sistemul anterior intrarii in vigoare a C. fam., adoptat prin Decretul nr. 130/1949 pentru reglementarea conditiei juridice a copilului natural, prin art. 13 copilul natural avea fata de tata ,,situatia legala a unui copil legitim" fara ca asimilarea sa fie completa din punct de vedere succesoral. Art. 17 din acelasi decret modifica art. 677 C. civ. restrangand intinderea normala a dreptului la mostenire:, ,copilul natural care si-a stabilit filiatia fata de tata prin recunoasterea voluntara sau prin actiune in cercetarea paternitatii, precum si descendentii lui legitimi au in succesiunea tatalui aceleasi drepturi ca si copiii legitimi si descendentii lor" .

Din faptul ca adoptatul este asemuit copilului din casatorie, doctrina a considerat ca adoptatul va avea dreptul sa ceara reducerea liberalitatilor facute de adoptator chiar inainte de a fi facut adoptia. Desi la prima vedere s-ar parea ca se da efect retroactiv adoptiei, in realitate, adoptatul trebuie privit ca un copil legitim nascut dupa ce s-a facut adoptia. Cum acesta din urma are dreptul sa ceara reducerea liberalitatilor facute inainte de nasterea lui si adoptatul, fiind asimilat copilului legitim, va avea dreptul sa ceara reducerea liberalitatilor facute de adoptator inainte de adoptie.

2. CUANTUMUL REZERVEI DESCENDENTILOR

Analizand textul art. 841 C. civ., putem observa ca legea determina in mod indirect cuantumul rezervei descendentilor prin stabilirea cotitatii disponibile, sub forma unei fractiuni din mostenire. Astfel, cotitatea disponibila, ce poate forma obiectul liberalitatilor (donatii si legate) fara a fi supusa reductiunii este de 1/2 din mostenire daca dispunatorul lasa un copil, de 1/3 din mostenire daca lasa doi copii si de 1/4 daca lasa trei sau mai multi copii.

Rezulta ca rezerva descendentilor este:

1/2 din mostenire daca defunctul lasa un copil;

2/3 din mostenire daca defunctul lasa doi copii;

3/4 din mostenire pentru trei sau mai multi copii.

Potrivit art. 842 C. civ., prin copii se inteleg nu numai descendentii de gradul intai, dar si ceilalti descendenti indiferent de grad (nepoti, stranepoti etc.).

Se observa astfel ca rezerva este variabila, ea depinzand de numarul copiilor pe care ii lasa defunctul. Pe de alta parte, cotitatea disponibila este egala, in cazul in care defunctul lasa 1, 2 sau 3 copii, cu partea unui copil. Astfel, daca exista un singur copil, averea dispunatorului se imparte in doua: jumatate constituie cotitatea disponibila, iar jumatate reprezinta rezerva copilului. Daca exista doi copii, fiecare dintre ei va avea ca rezerva o treime din mostenire, cotitatea disponibila fiind in acest caz de o treime din bunurile dispunatorului. Daca dispunatorul lasa trei copii, rezerva succesorala a fiecaruia in parte va fi un sfert din mostenire, cotitatea disponibila reprezentand la randul ei, tot un sfert din mostenire .

Acest sistem gradual si progresiv de calculare a rezervei si, respectiv, a cotitatii disponibile nu este valabil decat in cazul in care defunctul lasa mai putin de patru copii. In cazul in care dupa moartea dispunatorului raman trei sau mai multi copii, cotitatea disponibila este fixata in mod invariabil la 1/4 din mostenire, rezerva fiind in acest caz de trei patrimi din mostenire .

Asadar, cuantumul cotitatii disponibile nu va fi niciodata mai mic de 1/4 din mostenire deoarece, potrivit institutiei rezervei succesorale, legiuitorul a dorit sa ocroteasca drepturile si interesele anumitor categorii de mostenitori fara ca prin aceasta sa anuleze drepturile proprietarului de a dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, prin acte intre vii sau mortis causa.

3. DESCENDENTII IN FUNCTIE DE CARE SE CALCULEAZA CUANTUMUL REZERVEI

Din moment ce cuantumul rezervei variaza in functie de numarul descendentilor, este important sa stim care sunt acei descendenti de care se va tine seama la calcularea rezervei. Descendentii defunctului care nu au capacitate succesorala (aceasta fiind una dintre conditiile ce trebuie indeplinite pentru a avea calitatea de mostenitor legal) nu vor fi luati in calcul la stabilirea rezervei succesorale.

In dreptul nostru civil, controversele sunt deschise in aceasta problema din cauza redactarii art. 842 C. civ., care este reprodus partial din dreptul civil francez, modificarile facute de catre legiuitorul roman au transformat textul acestui articol in unul neinteles si confuz.

3.1. DESCENDENTII DECEDATI

Art. 841 C. civ. vorbeste despre copiii lasati de defunct la moartea sa, numarul acestora fiind cel care influenteaza modul de calcul al rezervei succesorale. Astfel este vorba de copiii care sunt in viata la data deschiderii succesiunii, cei predecedati sau comorientii neavand vocatie succesorala. Totusi, daca defunctul a avut si alti copii care au predecedat (sunt comorienti sau codecedati) si acestia au la randul lor copii care pot si vor sa vina la mostenire, stabilirea cuantumului rezervei se va face si in functie de descendentii decedati, iar determinarea si impartirea rezervei se face pe tulpini, iar nu pe capete, intrucat sunt indeplinite conditiile reprezentarii succesorale. De exemplu, daca la mostenire vin un fiu al defunctului si doi nepoti, copii ai unui fiu predecedat, cotitatea disponibila a mostenirii nu poate depasi 1/3 din masa succesorala. Calculul se va face tot pe tulpini si in cazul in care nu sunt intrunite conditiile reprezentarii succesorale, cum se intampla, pe pilda atunci cand defunctul a avut un fiu, acesta este predecedat, iar la mostenire vin in nume propriu cei trei copii ai acestuia (cotitatea disponibila va trebui sa se inscrie in limita a 1/2, nu de 1/4 din mostenire) .

Deci, asa cum bine s-a statuat in literatura , la stabilirea rezervei succesorale se va lua in calcul si descendentul decedat la data deschiderii succesiunii care a lasat unul sau mai multi urmasi, care pot si vor sa vina la mostenire, indiferent de numarul acestora, si indiferent daca ei vor culege mostenirea (rezerva) proprio nome sau prin reprezentare.

3.2. DESCENDENTII NEDEMNI SAU RENUNTATORI

Controversata este problema daca la stabilirea cuantumului rezervei succesorale urmeaza sa se tina seama de acei copii care exista la data deschiderii succesiunii, dar sunt inlaturati de la mostenire pentru nedemnitate succesorala sau care renunta la mostenire.

In literatura juridica si in practica judiciara exista doua curente de opinie in privinta modului de stabilire a numarului de descendenti in functie de care se calculeaza intinderea rezervei.

In general, practica judecatoreasca mai veche, sub influenta jurisprudentei statornice a instantelor franceze, a stabilit ca la calcularea rezervei trebuie sa se tina seama nu numai de descendentii care vin la succesiune, dar si de cei care au renuntat la succesiune sau au fost indepartati de la aceasta ca nedemni. Consecinta ar fi, in acest caz, aceea a fixitatii cotei rezervei. Acest punct de vedere corespunde unei conceptii mai vechi despre rezerva succesorala, a carei finalitate era mentinerea bunurilor in cadrul acelorasi familii.

Unul dintre autorii care se situeaza pe aceasta pozitie aduce urmatoarele argumente in sustinerea opiniei sale:

a) Art. 841 C. civ. vorbeste de copii lasati, adica de aceia care sunt in viata la data deschiderii succesiunii, fara a deosebi dupa cum acestia accepta mostenirea sau renunta la ea;

b) Rezerva este o parte a mostenirii pe care legea o defera la moartea defunctului. Acest caracter succesoral al rezervei trage dupa sine necesitatea ca intinderea ei sa fie determinata la momentul in care legea o trece asupra mostenitorilor rezervatari. De aceea intinderea rezervei nu poate fi stabilita decat potrivit cu starea de fapt ce exista la momentul in care mostenirea se deschide. Renuntarea ulterioara sau nevrednicia nu pot modifica intinderea rezervei care s-a stabilit definitiv la moartea defunctului.

c) Admitand ca intinderea rezervei cuvenite descendentilor se stabileste dupa numarul copiilor lasati, chiar daca unii dintre ei ar fi renuntatori sau nedemni, nu nesocotim dispozitiile art. 696 C. civ., potrivit carora renuntatorul este socotit ca nu a fost niciodata mostenitor, si nici cele ale art. 655 si 657 C. civ., potrivit carora nevrednicia opereaza retroactiv, ci se face o corecta aplicare a acestor texte, tinand seama de caracterul colectiv al rezervei. Rezervatarul renuntator sau nevrednic este socotit ca nu a avut niciodata acesta calitate, iar partea sa de rezerva atribuita colectiv descendentilor, in puterea dreptului de acrescamant, sporeste partile celorlalti rezervatari (art. 697 C. civ.);

Acest sistem ridica doua probleme pe cale de consecinta:

Ø      Succesibilul donatar care renunta la mostenire in scopul pastrarii donatiei primite de la defunct va fi expus actiunii in reductiune, el neputand pastra donatia primita decat in masura in care aceasta nu depaseste cotitatea disponibila fixata la data deschiderii mostenirii, in functie de numarul copiilor lasati.

In aceste conditii, cotitatea disponibila si rezerva ramanand neschimbate, renuntarea sau nevrednicia unuia sau mai multor descendenti nu va produce decat efecte interne, modificand repartitia rezervei intre rezervatari.

Ø      In situatia in care toti descendentii ar fi renuntatori sau nevrednici nu se va mai pune o problema de repartitie, ci de existenta a rezervei. Aspectul mentionat se bazeaza pe corelarea art. 841 C. civ. (care asigura descendentilor o rezerva si determina variatia intinderii acesteia in functie de numarul de copii), cu art. 848 C. civ. (din care rezulta ca rezerva este instituita de lege exclusiv in interesul rezervatarilor), existenta rezervei depinzand de existenta rezervatarilor in folosul carora ea a fost creata.

Daca toti descendentii renunta la mostenire sau sunt nedemni, rezerva descendentilor va fi retroactiv desfiintata, caci ea nu poate avea fiinta decat in folosul unor mostenitori rezervatari. In acest caz, daca sunt parinti, dreptul lor la rezerva va lua nastere retroactiv, o data cu dreptul la mostenire, caci rezerva nu este decat o modalitate a succesiuni legale, iar daca nu sunt nici parinti, donatiile sau legatele facute de catre defunct vor fi la adapostul reductiunii, daca nu este sot supravietuitor si nu se aduce atingere rezervei acestuia .

Unele instante judecatoresti au decis in conformitate cu prima opinie, stabilind ca masa ereditara rezervata descendentilor cu titlu de mostenire legala se calculeaza dupa numarul copiilor lasati, chiar daca unii dintre ei au renuntat la mostenire sau au fost exclusi ca nevrednici.

Cel de-al doilea sistem se intemeiaza pe critica primului sistem de catre literatura juridica, sustinandu-se teza contrara. Intinderea rezervei este determinata numai de numarul mostenitorilor descendenti acceptanti si, deci neluandu-se in calcul copiii care renunta sau care sunt nedemni.

Majoritatea autorilor impartasesc acest punct de vedere, in sensul ca determinarea cuantumului rezervei succesorale se va face tinand seama numai de descendentii care vin efectiv la mostenire. Avand in vedere ca renuntarea, ca si nedemnitatea, opereaza cu caracter retroactiv (art. 696 C. civ., respectiv art. 655 si 657 C. civ.), descendentii renuntatori sau nevrednici vor fi considerati ca nu au avut niciodata calitatea de mostenitori, fiind straini de mostenire si prin urmare, nu au nici un drept asupra rezervei (care este parte a mostenirii), deci nu vor fi socotiti la stabilirea cuantumului ei.

Argumentele aduse in sprijinul acestei opinii sunt:

a) Dispozitiile art. 841 C. civ., coroborat cu art. 670 si 671 C. civ. din care rezulta ca exprimarea ,,lasa la moarte" (art. 841 C. civ.) se refera la descendentii pe care defunctul i-a lasat ca mostenitori. Art. 696 C. civ. dispune insa ca ,,eredele ce renunta la mostenire este considerat ca nu a fost niciodata erede", vocatia sa succesorala fiind astfel retroactiv desfiintata.

b) Art. 697 C. civ. - potrivit caruia partea renuntatorului la succesiune profita mostenitorilor sai - nu poate constitui un argument decisiv in sustinerea tezei fixitatii rezervei si a cotitatii disponibile. Acest text este interpretat de sustinatorii primului sistem (al fixitatii rezervei) in sensul ca partea de rezerva pe care ar fi avut dreptul sa o culeaga renuntatorul (daca si-ar fi exercitat vocatia sa legala) s-ar adauga la partile descendentilor acceptanti care vor beneficia comostenitorului lor. Daca se admite ca rezerva are caracter colectiv, atunci acest caracter este determinat de existenta colectivului constituit din mostenitorii efectivi, nicidecum din succesibilii care n-au fost niciodata mostenitori.

Asa cum se apreciaza , dispozitiile art. 697 C. civ. nu vor putea fi scindate din punctul de vedere al efectelor pe care le produc dupa cum mostenitorul renuntator este singur sau nu in clasa sa. Intr-o alta ordine de idei, dispozitia citata din art. 697 C. civ. nu ar putea fi interpretata decat ca una din consecintele ce decurg din principiul expus de art. 696 C. civ.

c) Legiuitorul stabileste intr-un caz concret, teza potrivit careia cuantumul rezervei este variabil in urma renuntarii la mostenire consimtita de un rezervatar.

Practica Tribunalului Suprem[15] s-a raliat acestui ultim sistem, stabilind ca descendentii nedemni si renuntatori sunt considerati retroactiv ca fiind straini de mostenire.

Justificarea institutiei rezervei este de a ocroti interesele descendentilor impotriva liberalitatilor excesive pe care defunctul le-ar putea face, de aceea, partea de rezerva a fiecarui copil nu ar trebui sa fie mai mare in cazul in care unii descendenti renunta la mostenire sau sunt nedemni, decat in cazul cand toti descendentii pot si vor sa vina la mostenire.

Aparent, in aceasta privinta, sistemul creat de practica judiciara nu este la adapost de orice critica, fata de prevederile art. 658 si 668 C. civ., prin care, sub influenta traditiei, este exclusa reprezentarea nedemnului si renuntatorului, cand inevitabil descendentii lor vin la mostenirea ascendentului acestora in nume propriu. Dar, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 697 C. civ., evident si in mod necesar, trebuie sa se tina seama de intregul sistem de drept succesoral, evitandu-se orice neconcordanta in devolutiunea si transmiterea succesorala. Numai pe aceasta cale se realizeaza conceptia unitara a sistemului de drept succesoral, eliminandu-se orice inechitati izvorate din aplicarea lui. Parerea unanima este ca, chiar in asemenea caz, la calcularea rezervei nu se va tine seama de numarul nepotilor, ci de numarul fiilor pe care ii inlocuiesc, caci altfel fiii defunctului ar avea la indemna un mijloc usor de a spori rezerva globala, trezind, prin renuntarea la succesiune, vocatia succesorala a descendentilor. Deci, se impune sistemul adoptat de practica judiciara bazat pe egalitate de situatie, cand descendentii vin la mostenire fie prin reprezentare, fie in nume propriu. Posibilitatea reprezentarii nedemnului si renuntatorului ar definitiva aceasta solutie[16].

In mostenirea legala, acrescamantul are loc in toate cazurile de nedemnitate, renuntare si de prescriere a dreptului de optiune succesorala, deoarece persoanele predecedate fara descendenti, nedemne, renuntatoare si cele care nu si-au manifestat intentia de acceptare a succesiunii in termen de 6 luni de la deschiderea ei, nu au vocatie succesorala, nefiind mostenitoare, iar mostenitorii acceptanti mostenesc si partea ce li s-ar fi cuvenit acestora, direct de la defunct, nicidecum de la acestea. Acrescamantul se produce fortat, chiar impotriva vointei mostenitorilor acceptati[17].

3.3. CUANTUMUL REZERVEI DESCENDENTILOR CARE NU SUNT DE GRADUL I

Am vazut mai sus care este cuantumul rezervei in cazul in care toti descendentii care pot si vor sa vina la mostenire sunt de gradul I (se atribuie colectiv) si modul de impartire al rezervei (pe capete). Insa, se poate intampla ca la mostenire sa vina descendenti care nu sunt de gradul intai, ci sunt de grad subsecvent (nepoti, stranepoti etc.) sau acestia din urma vin alaturi de copiii defunctului la mostenire. De exemplu, atunci cand toti copiii sau unii dintre copiii defunctului sunt predecedati, dar fiecare a lasat unul sau mai multi descendenti, sau atunci cand descendentii defunctului sunt nedemni sau renuntatori, dar au copii care pot si vor sa vina la mostenire.

In aceste cazuri se pune problema modului de calcul al cuantumului rezervei: aceasta se va stabili in functie de copiii defunctului sau in functie de descendentii de grad subsecvent care vin efectiv la mostenire? In aceasta problema se va face distinctie dupa cum descendentii care mostenesc efectiv averea defunctului vin la succesiune prin reprezentare sau in nume propriu.

a) Situatii in care mostenitorii vin la mostenire prin reprezentare

Atunci cand descendentii de gradul II, III etc., vin la mostenire prin reprezentare, rezerva se va calcula dupa numarul tulpinilor din care provin cei care vin efectiv la mostenire (date de numarul descendentilor de gradul I), iar nu pe capete. Aceasta solutie se impune intrucat in cazul reprezentarii succesorale, reprezentatii urca in gradul, locul si drepturile reprezentantului lor pentru a culege partea de mostenire care s-ar fi cuvenit acestuia .

De exemplu, daca ambii copii ai defunctului sunt predecedati, dar au lasat in urma lor copii (primul avand doi copii, iar al doilea trei copii), in cazul in care defunctul a instituit un legatar universal, rezerva se va calcula in felul urmator:

Se stabileste mai intai rezerva care se cuvine descendentilor, iar aceasta va fi de 2/3 din mostenire, in functie de cele doua tulpini (a lui A si a lui B), iar cotitatea disponibila va fi de 1/3 din mostenire. In acest caz, legatarul universal va culege 1/3 din mostenire, iar descendentilor C si D le va reveni cota de 1/3 din mostenire (fiecaruia revenindu-i cate 1/9 din mostenire).

Daca numai unul din descendenti este decedat (B), in exemplul de mai sus inseamna ca va veni la mostenire descendentul de gradul I care se afla in viata(A) si descendentii subsecventi, (E, F, G) care il vor reprezenta pe B. Daca defunctul a instituit legatar universal, rezerva va fi tot de 2/3 din mostenire si se va imparti in felul urmator: 1/3 revine legatarului universal, 1/3 revine lui A, si cealalta cota-parte de 1/3 din mostenire se imparte intre E, F si G, fiecaruia revenindu-i 1/9 din mostenire.

In practica judiciara[19] s-a decis ca daca unicul copil este predecedat si lasa in urma trei copii, rezerva se stabileste in functie de unica tulpina reprezentata de fiul predecedat si nu in functie de numarul nepotilor care vin la mostenire reprezentandu-l pe tatal lor, deoarece art. 665 C. civ. precizeaza ca reprezentarea este admisa in toate cazurile. Astfel, in cazul de mai sus, rezerva va fi de 1/2 din mostenire (care se va imparti in mod egal celor trei nepoti), iar nu de 3/4 din mostenire.

b) Situatia descendentilor subsecventi care vin la mostenire in nume propriu

In situatia in care descendentii de grad subsecvent vin la mostenirea defunctului in nume propriu[20], problema stabilirii cuantumului rezervei succesorale este controversata.

Potrivit art. 698 si 658 C. civ., renuntatorul si respectiv, nedemnul nu pot fi reprezentati, iar descendentii lor pot veni la mostenire numai in nume propriu. In situatia in care toti descendentii defunctului sunt renuntatori sau nevrednici, se pune intrebarea in ce mod se va stabili cuantumul rezervei care va reveni descendentilor de grad subsecvent si anume, in functie de numarul copiilor defunctului (care nu mostenesc) sau in functie de numarul descendentilor de grad subsecvent care vin la mostenire in nume propriu.

Potrivit unei opinii[21], in acest caz cuantumul rezervei succesorale se va stabili in functie de descendentii de grad subsecvent care vin la mostenire (pe capete), iar nu pe tulpini, deoarece acestia vin la mostenire in nume propriu, iar nu prin reprezentare.

Pentru argumentarea acestui mod de calcul de catre autori[22] s-a aratat ca oricine este liber sa renunte la o succesiune; conform prevederilor art. 686 C. civ., ,,nimeni nu este obligat a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine", acest drept este recunoscut in mod absolut, deci indiferent daca prin aceasta renuntare a descendentilor de gradul I s-ar spori rezerva succesorala a celor de grade mai indepartate.

Din alt punct de vedere, impartirea pe tulpini a mostenirii are caracter exceptional si se face numai in cazul reprezentarii succesorale, conform prevederilor art. 667 C. civ., or, descendentii de grad mai indepartat vin la mostenire in nume propriu si nu prin reprezentare succesorala, descendentii de prim grad nefiind predecedati, ci renuntatori sau nedemni.

S-a mai aratat de catre sustinatorii acestei opinii ca, in cazul in care descendentii de gradul I ar fi nedemni, impartirea pe tulpini a mostenirii apare cu atat mai nejustificata, deoarece prin nici un artificiu de interpretare juridica nu se poate ajunge la concluzia ca descendentii de grade mai indepartate pot urca pe pozitia nedemnului.

De asemenea, s-a apreciat ca renuntarea la succesiune a descendentilor de gradul I, in vederea sporirii rezervei succesorale a celor de grad mai indepartat (mai numerosi), nu poate fi interpretata ca o fraudare a legii sau ca un abuz de drept. Nefiind in prezenta reprezentarii succesorale, care prin modul de reglementare legala constituie o exceptie de la principiul impartirii mostenirii in parti egale intre rude din aceeasi clasa si de acelasi grad opereaza principiul impartirii pe capete a mostenirii, criteriu care va determina intinderea rezervei succesorale este numarul descendentilor, si nu numarul tulpinilor ,,din care acestia provin".

Acesta opinie este fundamentata din punct de vedere legal deoarece, pe de o parte, art. 698 si 658 C. civ. confera copiilor descendentilor renuntatori dreptul de a veni la mostenire in nume propriu, iar art. 842 C. civ. precizeaza ca sunt cuprinsi in art. 841 C. civ. (care reglementeaza rezerva descendentilor) ,,sub nume de copii, descendentii de orice grad", or, cum descendentii renuntatori sau nedemni sunt considerati straini de mostenire, rezulta ca singurii ,,copii" in functie de care se poate stabili cuantumul rezervei sunt copii descendentilor renuntatori sau nevrednici.

Pe de alta parte insa, nu putem sa nu observam ca aceasta solutie conduce la inechitatea in modul de stabilire a rezervei, deoarece descendentii de gradul II care ii reprezinta pe parintii lor predecedati vor avea o situatie mai putin favorabila decat cei care vin in nume propriu la mostenire, parintii lor fiind nevrednici sau renuntatori.

De exemplu, daca unicul fiu al defunctului este predecedat, iar la mostenire vin trei copii ai sai, rezerva lor va fi de 1/2 din mostenire, deoarece ea se stabileste in functie de unica tulpina reprezentata de fiul predecedat (rezerva este 1/2 din mostenire, fiecare nepot avand 1/6). In schimb, daca la mostenire vin cei trei nepoti ai defunctului, in nume propriu, deoarece unicul copil al defunctului este nedemn, rezerva se va face in sistemul analizat, in functie de acesti nepoti, rezerva fiind, deci de 3/4 din mostenire (fiecare nepot are cota de 1/4 din mostenire).

Potrivit parerii dominante[23], si in cazul in care la mostenire vin descendenti de grad subsecvent in nume propriu, stabilirea cuantumului rezervei ce se cuvine acestora se va face tot in functie de numarul descendentilor de gradul I. Astfel, descendentii renuntatori nu vor putea modifica cuantumul rezervei prin renuntarea la mostenire in favoarea descendentilor lor, mai numerosi, si in acest caz, se respecta vointa testatorului care a facut liberalitatea avand in vedere cotitatea disponibila apreciata in functie de situatia existenta cand el era in viata.

Conform art. 698 C. civ., partea de mostenire care revine descendentilor copiilor renuntatori ai defunctului se va imparti intre ei in parti egale. Astfel, chiar daca cuantumul rezervei se stabileste in functie de numarul tulpinilor, impartirea rezervei se va face pe capete.