Rolul si responsabilitatile politistilor in protectia si promovarea drepturilor copilului

Dreptul de protectie

Dreptul de dezvoltare

Dpreptul de participare

1. DELIMITARI CONCEPTUALE

Copii trebuie sa beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem toti indreptatiti din momentul nasterii. Drepturile omului inseamna sa ii tratezi pe ceilalti asa cum ti-ar placea tie sa fii tratat, si anume cu demnitate, respect, egalitate si dreptate, si se aplica fara deosebire de cetatenie, nationalitate, rasa, etnie, limba, sex, orientare sexuala, abilitati sau orice alt statut. Insa, copiii difera de adulti. Ei sunt vulnerabili, trebuie sa se joace, sunt in proces de dezvoltare si au nevoie de oarecare autonomie. De aceea, ei au nevoie de drepturi proprii, cu caracter special, care pot fi grupate in trei categorii:

Drepturi de protectie,se refera la protectia impotriva oricaror forme de abuz fiyic sau emotional, precum si impotriva oricaror forme de exploatare.

- Drepturi de dezvoltare se refera la disponibilitatea si accesul la toate tipurile de servicii de baza, precum educatia si serviciile de ingrijire medicala.

.- Drepturi de participare , se refera la dreptul copilului de a fi implicat in deciziile care il privesc .

Drepturile copilului se reflecta in legislatia romaneasca,astfel :

Legea nr. 272/2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Hotararea nr. 1439/2004, privind serviciile specializate destinate copilului care a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal

Hotararea nr. 1443/2004, privind metodologia de repatriere a copiilor romani neinsotiti si asigurarea masurilor de protectie speciala in favoarea acestora

Elemente definitorii ale drepturilor copilului

2. CARACTERISTICILE DREPTURILOR COPILULUI

I Drepturile de protectie

Majoritatea drepturilor copilului au un caracter protector. Copiii trebuie protejati impotriva unor situatii de risc, precum transferul ilegal in strainatate, violenta, abuz sau neglijare din partea parintilor sau a ingrijitorilor sai, abuz sexual, ori de alta natura, implicarea in traficul de substante ilicite si traficul de copii.

Copiii au dreptul sa fie protejati impotriva :

Oricaror forme de violenta, abuz, rele tratamente sau neglijenta

Transferului ilicit in strainatate si a nereturnarii

Exploatarii economice ;

Exploatarii sexuale si a violentei sexuale ;

Folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope ;

Rapirii si traficarii in orice scop si sub orice forma;

Pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante ;

Lipsirii, in mod ilegal, de elementele constitutive ale identitatii sale sau de unele dintre acestea (art. 8.5.). copilul este inregistrat imediat dupa nastere si are de la aceasta data dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, daca este posibil, de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia.

Se acorda protectie speciala :

Copiilor refugiati ;

Copiilor cu dizabilitati ;

Copiilor apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice ;

Copiilor aflati in zone de conflict armat ;

Copiilor neinsotiti de parinti sau de un alt reprezentant legal ori care nu se gasesc sub supravegherea legala a unor persoane;

Copiilor care au savarsit o fapta penala si nu raspund penal .

In relatia cu parintii, copiii au dreptul :

De a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijiti si educati de acestia;

De a nu fi separati de parinti impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege;

La protectie alternativa;

De a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.

II Drepturi de dezvoltare :

Tuturor copiilor trebuie sa li se asigure satisfacerea nevoilor de baza, nu numai pentru supravietuire si protectie, ci si pentru a-si dezvolta personalitatea, talentele, abilitatile mintale si fizice.

Copiii au dreptul de a prim o educatie care sa le permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii lor ;

Copiii au dreptul sa creasca alaturi de parintii lor. Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor.

Copiii au dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o pot atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept.

Copiii au dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa le permita dezvoltarea fizica, mintala, spirituala, morala si sociala.

Copiii au dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale.

Copiii au dreptul la odihna si vacanta.

II.- Drepturi de participare :

Drepturile de participare le permit copiilor sa aiba un cuvant de spus in ceea ce priveste viata lor. Acestea le ofera copiilor posibilitatea de a-si exprima parerile, de a discuta problemele pe care ei le considera importante, precum si de a cauta si a primi informatii relevante pentru ei. In unele cazuri, legislatia romaneasca permite in mod explicit copiilor sa aiba un cuvant de spus dupa o anumita varsta. De exemplu, copiii pot sa-si aleaga propria religie la varsta de 16 ani insa religia lor nu poate fi schimbata fara consimtamantul lor nici inainte de varsta de 14 ani.

Sa-si exprime liber opinia asupra oricaror probleme care ii priveste.

Sa fie ascultati in toate procedurile care ii privesc. Dreptul de a fi ascultat ii ofera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinenta, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei decizii care ii priveste.

La libertatea de exprimare.

La libertatea de gandire, de constiinta si de religie.

La libera asociere in structuri formale si informale, precum si libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege.

La protejarea imaginii lor publice si a vietii lor intime, private si familiale.

Sa depuna singuri plangeri referitoare la incalcarea drepturilor lor fundamentale.

Copilul apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai comunitatii din care face parte.

La implinirea varstei de 14 ani, copilul poate incuviinta instantei judecatoresti de a-si schimba felul invataturii si al pregatirii profesionale.

Sa conteste modalitatile si rezultatele evaluarii si sa se adreseze in acest sens conducerii unitatilor de invatamant, in conditiile legii.

Rolul politiei:

- identificare

- prevenire

- combatere

ROLUL POLITIEI

POLITIA :

Are datoria de a crea un mediu sigur si protector pentru toti, prin apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, a proprietatii private si publice, prevenirea si descoperirea infractiunilor, respectarea ordinii si linistii publice. Politia joaca, de asemenea, un rol in responsabilitatea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti.

Poate initia campanii de informare publica in mass-media, scoli sau alte locuri

publice pentru a creste gradul de constientizare si sensibilizare a publicului cu privire la drepturile copilului, la situatiile de incalcare a drepturilor omului si impactul impotriva acestora asupra copiilor, pentru a aborda tema delicata a acceptarii culturale a violentei impotriva copiilor si pentru a promova o politica de "toleranta zero" fata de orice forma de violenta impotriva copiilor.

Ajuta la identificarea copiilor victime sau martori ai violentei domestice si poate interveni pentru aplanarea starilor conflictuale, rezolvarea unor cazuri sociale, stabilirea situatiilor de fapt sesizate si rezolvarea acestora - ceea ce poate presupune si indrumarea familiei catre servicii specializate. Profesionistii si institutiile care lucreaza in mod frecvent cu copiii si pot primi informatii din partea politiei privind abuzuri asupra copiilor, iar acestia, la randul lor, trebuie sa cunoasca persoana de contact sau unitatea din cadrul politiei care poate fi sesizata cu privire la existenta unor cazuri de abuz.

Prin campanii de informare si alte actiuni, politia trebuie sa contribuie la prevenirea si combaterea fenomenului infractional, inclusiv in randul copiilor.

Mai mult,politia este parte a unui mecanism multidisciplinar eficient pentru monitorizarea tratamentului aplicat copiilor si pentru sesizarea si investigarea cazurilor de abuz si rele tratamente. In cadrul acestui mecanism, politistii trebuie :

- sa participa la programe de formare profesionala destinate politistilor care, in cadrul atributiilor de serviciu, relationeaza cu copiii, pentru a beneficia de instrumentele necesare desfasurarii activitatii in conditii optime ;

- sa sprijini si sa consilieze scolile si unitatile sanitare pentru a detecta si sesiza orice dovada e violenta impotriva copiilor si sa ofere tratament adecvat victimelor si autorilor;

- sa efectueze vizite neanuntate in cadrul unitatilor de invatamant si sa consulte individual copiii si personalul, cu permisiunea persoanelor autorizate;

- sa asculte opiniile copiilor asupra experientelor lor, mai degraba decat sa se concentreze doar pe conditiile materiale ale familiilor sau pe starea facilitatilor si pe serviciile oferite de institutii;

- sa se asigure ca plangerile privind fapte de violenta (plangeri efectuate sau nu conform unei proceduri obligatorii de sesizare) primite din partea profesionistilor din domeniul medical si a altor profesionisti (profesori sau institutii de invatamant, de exemplu), din partea copiilor insisi, a parintilor lor sau a reprezentantilor lor legali, din partea ONG-urilor sau a altor forme de organizare ale societatii civile, primesc un raspuns coordonat si multidisciplinar, care poate sa nu presupuna initial interventia legii;

- sa fie parte a unei retele care poate sa ofere asistenta si sprijin daca este necesar, mai degraba decat sa intervina sau sa pedepseasca si atat;

- sa protejeze persoanele care sesizeaza sau initiaza plangeri, in conditiile legii;

- sa monitorizeze raspunsul dat sesizarilor, sa se asigure ca durata de rezolvare nu este foarte mare si ca investigatia sesizarilor de cazuri suspecte de abuz este suficient de amanuntita pentru a permite o evaluare corecte a riscurilor;

- sa se asigure ca sunt luate toate masurile legale ce se impun pe timpul rezolvarii acestor cazuri. Astfel, orice caz de deces sau de vatamare a unui copil trebuie sa beneficieze de investigare independenta si amanuntita;

- in situatia in care copiii savarsesc fapte penale, sa se asigure ca procedurile de investigare a cazurilor respecta standardele internationale in domeniul delincventei juvenile;

- sa ofere copiilor consiliere si asistenta juridica, prin distribuirea pe scara larga a informatiilor privind regulile si masurile de protectie existente;

- sa se asigure ca toti copiii cunosc existenta si functionarea mecanismului de reclamatii, inclusiv a celor formulate de copii;

- sa sprijine implicarea copiilor in proiectarea mecanismelor potrivite pentru luarea in considerare a plangerilor lor ;

- sa ofere informari institutiilor abilitate asupra cazurilor solutionate in care sunt implicati copii, pastrand dreptul la intimitate al acestora;

Rolul politiei in protejarea drepturilor copilului trebuie luat in discutie in raport cu diferitele departamente din cadrul Politiei Romane si cu atributiile lor specifice. Directia Politiei de Ordine Publica, prin Politia de Proximitate, are printre atributii crearea unui parteneriat intre politie, pe de o parte si cetateni, unitati scolare, biserica, medii de afaceri, organizatii guvernamentale, autoritati publice locale etc., pe de alta parte, in scopul rezolvarii problemelor cu impact direct asupra vietii sociale, al crearii unui climat de siguranta si al imbunatatirii calitatii vietii, Pe de alta parte, Directia de Investigatii Criminale are printre atributii prevenirea si combaterea infractiunilor impotriva copiilor, violenta intrafamiliala si delincventa juvenila.

Nediscriminarea

Interesul superior al copilului

Non-separarea

Protejarea

4. PRINCIPII DE ACTIUNE PENTRU POLITISTI

Toti politistii, indiferent de categoria in care se incadreaza,, trebuie sa fie profesionisti vigilenti care vegheaza la respectarea drepturilor copiilor. Ei discuta cu parintii acestora, cu profesorii, medicii si cu orice persoane care vin in contact cu copii, investigheaza, participa la prevenire si colaboreaza cu Serviciile publice de asistenta sociala (SPAS) si cu Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului (DGASPC). Ei intervin direct in situatia copiilor gasiti pe strada (fara adapost,parasiti, muncind sub varsta legala, cersind, absentand de la scoala), a copiilor care folosesc droguri, alcool si substante interzise, a copiilor victime ale violentei domestice, a copiilor disparuti sau abuzati (abuz fizic, sexual, copii neglijati, exploatati, traficati). Legislatia in domeniul civil si penal prevede masuri concrete pe care politistii le iau in toate aceste situatii.

Exercitarea atributiilor in promovarea si protectia drepturilor copilului are la baza urmatoarele principiile de actiune pentru politisti

Nediscriminarea - Politistii nu pot trata diferit un copil in functie de rasa,culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie, de nationalitatea, de apartenenta etnica sau originea sociala, de situatia materiala, de deficienta, de statutul la nastere sau de alt statut, al copilului sau al parintilor, sau al reprezentantilor sai legali.

Dreptul de a fi ascultat Politistii trebuie sa asigure copilului capabil de discernamant posibilitatea de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste, opiniile copilului urmand sa fie luate in considerare, potrivit varstei si gradului sau de maturitate.

Interesul superior al copilului.

Politistii trebuie sa se asigure ca in toate actiunile lor cu privire la copii, interesul superior al copilului reprezinta o prioritate. Ei trebuie sa implice familia in toate deciziile, actiunile si masurile privitoare la copil si sa sprijine ingrijirea, cresterea si formare, dezvoltarea si educarea acestuia in cadrul familiei.

Dreptul la identitate.

Politistii au un rol important in stabilirea identitatii copiilor.

Toti copiii au dreptul la identitate. Acest drept este garantat in articolul 7 din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului si in articolul 8 din Legea nr. 272/2004. Identitatea copilului este determinata de nume, cetatenie si relatii de familie.

Non-separarea.

Toti copiii au dreptul de a-si cunoaste parintii, de a fi ingrijiti, crescuti si educati de acestia, precum si de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele si cu alte persoane cu care au dezvoltat legaturi de atasament.

Dreptul la educatie.

Politistii au un rol in asigurarea respectarii dreptului copiilor la educatie. In indeplinirea acestui rol, politistii trebuie :

- sa se asigure ca acei copii din comunitatea lot care au varsta scolara merg la scoala si nu isi petrec timpul pe strada, in compania unor persoane dubioase;

- sa se asigure ca disciplina scolara este aplicata respectand demnitatea umana a copilului;

- sa intervina atunci cand sunt solicitati, in particular pentru a asigura securitatea in jurul scolilor, pentru a reglementa traficul si a preveni accidentele, pentru a preveni santajul;

- sa sustina prelegeri privind drogurile, violenta, abuzul sexual si traficul de copii.

Protejarea impotriva abuzului si a exploatarii.

Politistii trebuie sa ii protejeze pe copii impotriva oricaror forme de violenta fizica sau mentala, de vatamare sau abuz, de neglijenta, de rele tratamente sau de exploatare atunci cand se afla in grija parintilor, a tutorilor sau a oricarei alte persoane.

Privarea de libertate si aplicarea legii.

Politistilor le este interzis sa tortureze copiii sau sa le aplice orice alt tratament/pedeapsa cruda, inumana sau degradanta si trebuie sa incerce sa impiedice alte persoane sa faca aceste lucruri. Aceasta inseamna si ca politistii nu vor folosi masuri discriminare care sa reprezinte un tratament crud, inuman sau degradant (inclusiv pedeapsa corporala), iar instrumentele de constrangere nu sunt utilizate decat in cazuri exceptionale, atunci cand sunt autorizate si cand toate celelalte metode de control au fost aplicate si au esuat.

Abuz fizic

Abuz sexual

Abuz emotional

4. Protejarea impotriva abuzului si a exploatarii

Cum se defineste abuzul :

"Prin abuz asupra copilului - se intelege orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului" (art. 89 alin.1 din Legea nr. 272/2004).

Abuzul asupra copiilor se clasifica in patru categorii :

Abuzul fizic este, de obicei, cea mai evidenta forma de abuz. Poate lua multe forme : lovituri, scuturari, arsuri, ciupituri, muscaturi, sufocari, aruncari, biciuri, batai si alte actiuni ce pot cauza rani fizice, pot lasa urme sau pot produce durere fizica.

Abuzul sexual asupra copilului presupune antrenarea copilului intr-o activitate realizata cu intentia de a produce placere sau de a satisface nevoile unui adult sau ale unui alt copil, care, prin varsta si dezvoltare, se afla fata de el intr-o relatie de raspundere, incredere sau putere. Cand copilul este abuzat de un membru al familiei, atunci avem de-a face cu un incest.

Abuzul emotional - poate fi mai greu de evidentiat, deoarece nu exista semne fizice vizibile. Bineinteles ca oamenii tipa unii la altii, isi exprima furia, se si insulta reciproc, uneori, iar exteriorizarea nemultumirilor poate fi uneori sanatoasa. Abuzul emotional, insa, apare atunci cand tipetele si furia merg prea departe sau atunci cand un parinte minimalizeaza, ameninta sau respinge in mod constant un copil, intr-atat incat ii afecteaza respectul de sine si sentimentele de pretuire a propriei sale persoane. Asa cum abuzul fizic produce cicatrice de ordin fizic, abuzul emotional lasa si el urme adanci.

Abuzurile nu se intalnesc doar in familii. Teroarea este o forma de comportament abuziv care apare in grupuri de indivizi cu aceeasi varsta, la orice varsta. Terorizarea cuiva prin intimidare, amenintari au umilire poate fi un comportament la fel de abuziv precum bataia. Cei care ii terorizeaza pe altii au fost, adeseori, abuzati ei insisi. Acest lucru este valabil si pentru cei care isi abuzeaza partenerii. - totusi, abuzurile pe care le-a suferit o persoana in trecut nu constituie o scuza pentru a-i abuza pe altii.

"Prin neglijarea copilului se intelege omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care are responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura subordonata acestei responsabilitati, fapt care pune in pericol, viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului" (art. 89 alin. 2 din Legea nr. 272/2004)

Neglijarea apare atunci cand un copil nu beneficiaza de hrana, casa, haine, ingrijire medicala sau supraveghere adecvata. Neglijarea emotionala survine atunci cand parintele nu ii ofera copilului suficient sprijin emotional sau, in mod premeditat si repetat, nu ii acorda destula atentie sau nu ii da atentie deloc. Nu vorbim insa de neglijare atunci cand parintele nu-i da copilului tot ce pretinde, precum un alt calculator sau un telefon mobil nou.

Diferite tipuri de abuz :

Copii trebuie sa fie protejati impotriva oricarei forme de violenta, abuz, rele tratamente sau neglijenta si, in consecinta, trebuie luate masurile necesare pentru :

exploatarea prin munca;

protectia copiilor impotriva folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope ;

rapirea si traficul de copii,

Interzicerea pedepselor fizice sub orice forma.

6. RECOMANDARI DE ACTIUNE PENTRU POLITISTI

1. Lucru    in retea : - este important ca politistii sa lucreze impreuna cu asistentii sociali si cu alte grupuri profesionale (profesori, medici, magistrati, preoti); - sa asigure o buna colaborare cu DGASPC si Serviciul public local de asistenta sociala.

2. Informare - este necesar ca politistii sa aiba bune cunostinte despre judet/sector si despre sistemul de protectie a copilului din judetul/sectorul in care lucreaza. Politistii trebuie sa cunoasca serviciile sociale disponibile parintilor si copiilor din judetul/sectorul respectiv.

3. Participarea la responsabilizarea parintilor - politistii trebuie sa aiba un rol activ in responsabilizarea parintilor in ceea ce priveste indatoririle, drepturile si responsabilitatile lor in relatia cu copiii lor. In acest sens, ei ii pot informa si sfatui pe parintii privind metodele alternative de disciplina/corectare a comportamentelor nedorite ale copiilor, precum si despre cum sa fie parintii mai buni.