Raspunderea internationala a statelor. Definitie. Caracteristici. Faptul ilicit in DIP. Ce este, cum apare, cum se manifesta, cum se stinge un litigiu. Compensarea. Formele de reparare a prejudiciului

Raspunderea internationala a statelor. Definitie. Caracteristici. Faptul ilicit in DIP. Ce este, cum apare, cum se manifesta, cum se stinge un litigiu. Compensarea. Formele de reparare a prejudiciului

- Raspunderea statelor (precum si a altor subiecte de drept international), ca principiu general, intervine in doua situatii distincte:

- raspunderea pentru fapte sau acte ilicite din punctul de vedere al dreptului international, prin care se incalca norme ale dreptului inter-national;

- raspunderea pentru consecinte prejudiciabile decurgand din activitati care nu sunt interzise de dreptul international (activitati licite per se).

- Institutia raspunderii s-a aflat in proces de codificare inca din anul 1949, Comisia de Drept International adoptand in 1996 un Proiect de articole privind raspunderea statelor, revizuit si detaliat, cu 62 de articole, cu trei parti: originea raspunderii internationale, continutul, formele si gradele raspunderii si solutionarea diferendelor.

- Fundamentul raspunderii pentru fapte ilicite este actul/faptul ilicit (al unui stat) = o actiune sau omisiune care constituie o incalcare a unei obligatii internationale.

- Conditiile necesare pentru existenta unui fapt ilicit:

- o conditie de ordin subiectiv (o actiune sau omisiune care, conform dreptului international, este imputabila statului);

- o conditie de ordin obiectiv (incalcarea unei obligatii internationale prin aceasta comportare imputabila).

- Doctrina si practica in materie mai solicita, pe un filon traditionalist de gandire inspirat de dreptul privat, existenta altor trei conditii:

- culpa, care, nefiind complet inlaturata, lasa tot mai mult loc teoriei raspunderii obiective

- prejudiciul.

- legatura cauzala. Daca se admite prejudiciul (ca o conditie a existentei faptului ilicit) si legatura cauzala apare, la randul ei, ca o conditie in acest sens.

- Imputabilitatea faptului ilicit

- Statul raspunde pentru faptele oricaror organe (autoritati) statale fara distinctie (legislative, executive, judecatoresti centrale sau locale

- Statul raspunde pentru faptele persoanelor sau entitatilor care nu sunt organe ale statului, dar sunt imputernicite prin dreptul statului respectiv sa exercite elementele de autoritate guvernamentala, daca persoanele sau entitatile au actionat in aceasta capacitate in situatia data (art. 5).

- Statul raspunde pentru faptele unui organ al altui stat pus la dispozitia sa de acest stat, daca organul actioneaza in exercitarea elementelor de autoritate guvernamentala ale statului la dispozitia caruia a fost pus.

- Statul raspunde pentru faptele unei persoane sau grup de persoane daca persoana sau grupul de persoane actioneaza pe baza unor instructiuni sau sub indrumarea ori controlul statului respectiv.

- Statul raspunde pentru faptele persoanelor sau grupurilor de persoane care exercita in fapt atribute de autoritate guvernamentala in absenta sau in cazul neindeplinirii atributelor de catre autoritatile oficiale si in circumstante care cer exercitarea acelor elemente de autoritate (art. 9).

- Statul raspunde si pentru faptele unei miscari insurectionale care
formeaza noul guvern.

- Incalcarea unei obligatii internationale

- Crima internationala era definita ca faptul international ilicit care rezulta dintr-o incalcare de catre stat a unei obligatii internationale atat de esentiale pentru ocrotirea intereselor fundamentale ale comunitatii internationale, incat incalcarea acesteia este recunoscuta ca o crima de catre aceasta comunitate in ansamblul sau;

- O crima internationala putea rezulta dintr-o incalcare grava a:

unei obligatii internationale de importanta esentiala pentru mentinerea pacii si securitatii internationale;

- unei obligatii internationale de importanta esentiala pentru salvgardarea dreptului popoarelor la autodeterminare;

unei obligatii internationale cum ar fi interzicerea sclaviei sau genocidului, efectuata pe scara larga;

unei obligatii internationale de importanta esentiala pentru protectia si pastrarea mediului inconjurator

- Alte obligatii a caror incalcare ar conduce la comiterea unui delict
international. Delictul international era definit ca orice fapt interna-
tional ilicit care nu este crima internationala.

Se creeaza astfel o diferenta de regim intre acest tip de incalcare si celelalte in privinta aplicarii raspunderii internationale a statelor.

- Invocarea raspunderii statelor

- Se poate face de catre statul vatamat daca obligatia incalcata este datorata acelui stat sau unui grup de state din care acest stat face parte sau catre comunitatea internationala ca intreg, iar incalcarea obligatiei afecteaza in principal acest stat sau este de asa natura incat schimba radical pozitia tuturor celorlalte state fata de care obligatia este datorata in ce priveste executarea obligatiei in continuare.

- Notificarea prin care statul vatamat invoca raspunderea trebuie sa specifice conduita pe care statul responsabil trebuie sa o urmeze pentru incetarea faptului ilicit, daca acesta continua, si forma reparatiei prejudiciului pe care o doreste.

- Raspunderea poate fi invocata si de alt stat decat cel vatamat daca:

- obligatia incalcata este datorata unui grup de state, inclusiv statul care invoca, si este stabilita pentru protectia unui interes colectiv al grupului sau este datorata comunitatii internationale ca intreg,

- Acest alt stat poate cere statului raspunzator:

- incetarea faptului international ilicit, precum si asigurari si garantii - ca nu se va repeta;

- indeplinirea obligatiei de a repara prejudiciul in interesul statului vatamat sau al beneficiarilor obligatiei incalcate,

- Cauze ce exclud caracterul ilicit al faptului:

- Consimtamantul (trebuie sa fie valabil, iar faptul ilicit sa ramana in limitele consimtamantului exprimat),

- Legitima aparare. Provocarea starii de pericol se datoreaza statului fata de care se iau masurile de autoaparare, ce trebuie sa fie licite si sa se desfasoare conform Cartei ONU.

- Forta majora (evenimentul trebuie sa fie imprevizibil sau irezistibil, in afara controlului statului, si sa faca imposibila executarea obligatiei;

- Starea de primejdie (autorul faptului trebuie sa nu fi avut alta modalitate rezonabila de a-si salva viata sau vietile altor persoane incredintate in grija sa);

- Starea de necesitate (nu poate fi invocata decat daca faptul ilicit este singura modalitate de a salva interesul sau vital fata de un pericol grav si iminent si sa nu afecteze grav interesul esential al unui stat sau grup de state fata de care obligatia este datorata sau un interes esential al comunitatii internationale ca intreg)

- Obligatia de reparare:

- In cazul daunelor materiale, reparatia consta in "restitutio in integrum' (restabilirea situatiei anterioare comiterii faptului ilicit). Daca aceasta nu mai este posibila (ca urmare a imposibilitatii materiale sau a faptului ca implica o sarcina disproportionata in ce priveste beneficiul rezultand din restituire fata de compensatie), exista obligatia la despagubiri echivalente.

- Se acorda despagubiri atat pentru paguba propriu-zisa (damnum emergens), cat si pentru beneficiul nerealizat (lucrum cessans), care trebuie sa fie normal si previzibil.

- In cazul daunelor morale, reparatia consta in "satisfactie' (regrete, scuze, onoruri pentru steagul lezat, pedepsirea persoanelor vinovate etc.), daca restituirea sau compensatia nu sunt suficiente; satisfactia nu poate imbraca forme umilitoare.

- Contramasurile impotriva statului raspunzator

- Statul vatamat poate intreprinde contramasuri fata de statul raspunzator pentru a-1 determina sa-si indeplineasca obligatiile prevazute la sectiunea anterioara.

- Conditiile de recurgere la contramasuri:

- trebuie sa fie proportionale cu prejudiciul, sa ia in considerare gravitatea faptului international ilicit si drepturile in discutie,

- inainte de a recurge la contramasuri statul trebuie sa solicite statului raspunzator indeplinirea obligatiilor de la sectiunea anterioara si sa-i notifice decizia de a lua contramasuri, oferindu-se sa negocieze cu acest stat,

- independent de cele de mai sus, statul prejudiciat poate lua contramasuri urgente pentru conservarea drepturilor sale.

- Contramasurile trebuie suspendate urgent daca:

- faptul ilicit a incetat;

- disputa este pendinte in fata unei instante jurisdictionale competente sa ia o decizie obligatorie pentru parti.

- Contramasurile inceteaza de indata ce statul raspunzator a indeplinit obligatiile mentionate la sectiunea anterioara.

- Contramasurile pot fi luate si de alte state, indreptatite conform art. 48, in vederea asigurarii incetarii incalcarii si pentru obtinerea repararii in interesul statului vatamat sau al beneficiarilor obligatiei incalcate.