Raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru faptele elevilor si ucenicilor

Raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru faptele elevilor si ucenicilor

1.Consideratii generale

Alaturi de raspunderea parintilor pentru faptele ilicite ale copiilor lor minori , Codul Civil prezinta, la fel de lapidar, si raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru faptele elevilor si ucenicilor, ca o forma distincta a raspunderii civile delictuale.

In art. 1000 alin. 4 al Codului Civil se prevede ca ² institutorii si artizanii sunt raspunzatori de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, in tot timpul ce se gasesc sub a lor priveghere². Dispozitia este continuata cu prevederile aliniatului 5 al aceluiasi articol, care prevede ca²...institutorii si artizanii sunt aparati de responsabilitatea aratata mai sus, daca probeaza ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil². Asadar si in acest caz legiuitorul a instituit o prezumtie relativa de raspundere, prezumtie care admite dovada contrara.

Aceste reglemetari sunt utilizate in practica judiciara si solutionarea cazurilor in care se pune problema unei raspunderi pentru prejudiciile cauzate de sportivii incapabili de a raspunde sau de a repara ei insisi prejudiciile cauzate unor terte persoane, in interesul victimei cautandu-se justificarea obligatiei de a repara in sarcina profesorilor de educatie fizica si antrenorilor, sub conducerea carora s-a desfasurat activitatea sportiva prejudiciabila. Spre deosebire de institutori si artizani, care nu au (calitatea) datoria de a educa, ci numai de a instrui, antrenorii-profesori, prin specificul activitatilor, prin sarcinile ce le revin,² au si indatorirea de a participa la educatia sportivilor pe care ii pregatesc, manifestata prin acea educatie sportiva atat in timpul antrenamentelor, competitiilor, spectacolelor sportive, cat si a taberelor de pregatire² , a cantonamentelor sportive.

Aceste categorii de institutori si artizani, profesori de educatie fizica si antrenorii, care desfasoara activitati sportive, le incumba o raspundere speciala, care rezida din aceea ca ei nu se vor putea exonera de raspundere, invocand carentele educative ale copilului datorita slabei supravegheri imputabile parintilor, datorita principiului enuntat in literatura noastra de specialitate conform caruia ² parintii nu sunt raspunzatori pentru fapta prejudiciabila pe care copilul o savarseste exercitiul unui sport, potrivit cu virsta lui, intrucit practica sportului exclude pentru parinti putinta de a exercita supravegherea.² Astfel, aceasta raspundere se intemeiaza exclusiv pe prezumtia unei greseli savarsite in supraveghere, in educatia sportiva a elevului si pe existenta unei legaturi cauzale intre aceasta deficienta si fapta prejudiciabila savarsita de sportivul minor.

2.Domeniul de aplicatie al art. 1000 alin. 4 din Codul Civil

Pentru stabilirea domeniului de aplicatie al art. 1000 alin 4, majoritatea autorilor au considerat esentiala stabilirea intelesului unor termeni utilizati in textul acestuia precum ²artizan² ²institutor² ²elev² ²ucenic² si abia apoi determinarea persoanelor responsabile.

Prin notiunea de ²institutor², in terminologia Codului Civil, s-a inteles invatatorul de la clasele primare. In timp, prin aplicarea acestei prevederi legale, termenul acesta a capatat un inteles mai cuprinzator, retinandu-se raspunderea nu doar a invatatorului dar si aceea a profesorului din invatamantul gimnazial, liceal si profesional, la care s-a adaugat si raspunderea pedagogilor din internatele de elevi si a celor ce supravegheaza pe elevi in tabere si colonii de vacanta.

In literatura de specialitate, a fost criticata incercarea de extindere a sferei de aplicare a prezentului articol si asupra acelor persoane care conduc si indruma activitatea caminelor studentesti. . Aceasta opinie a fost justificata prin chiar textul legii care se refera doar la elevi nu si la studenti. Acestia din urma sunt majori, iar simplul fapt al locuirii lor in camin presupune numai respectarea unui regulament de ordine interioara, si nu supunerea lor unei anumite supravegheri .

In incercarea de a impune utilizarea unui termen unitar, care sa cuprinda toate situatiile de mai sus unii autori au sugerat folosirea termenului de ² profesor², utilizat in sens larg, aplicabil membrilor corpului didactic in general.

Prin notiunea de ²artizan² se intelege mestesugarul care primeste spre pregatire si formare profesionala ucenici. Ucenicii pot fi pregatiti atat de catre mestesugari individuali, cat si in cadrul unor forme de ucenicie la locul de munca organizate de regiile autonome sau societatile comerciale.

Potrivit art. 1000 alin. 4 din Codul Civil, sunt prezumati raspunzatori institutorii si artizanii. In domeniul activitatii sportive aceste doua notiuni au drept corespondent notiunea de profesori-antrenori si antrenorii. Itrucat predarea educatiei fizice si a sportului, precum si instruirea sub orice forma a sportivilor se face ² numai de persoane care sunt titularii unor diplomeprin care atesta calificarea recunoscuta in domeniul practicarii exercitiilor fizice ² , si aceste persoane in exercitarea profesiunii lor dau instructiuni, fac educatie sportiva si asigura supravegherea. Raspunderea instituita de

art. 1000 alin 4 se aplica si acestora in mod corepunzator.

In prezent, prin termenul de institutori in domeniul activitatii sportive se inteleg profesorii-antrenori si antrenorii, indifirent de functie si gradul didactic sau gradul de antrenor, din invatamantul public, unitatile de invatamat privat precum si din cluburile si asociatiile sportive cu scop nelucrativ. Prin artizani, in acelasi domeniu, se inteleg acei profesori de educatie fizica sau antrenori, care au obligatia sa invete pe ucenic o arta sau o meserie, si anume meseria de sportiv profesionist.

In literatura juridica si practica judiciara s-a pus problema daca raspunderea revine persoanei juridice sau institutiei unde se afla elevii sau ucenicii sub supraveghere, sau numai persoanei fizice care este obligata in acest sens in vitutea sarcinilor sale de serviciu. S-a admis ca nu poate fi antrenata raspunderea institutiei scolare deoarece ² legea instituie o raspundere pentru insitutor privit ca persoana fizica si nu pentru institutia scolara . Aceasta raspundere nu opereaza nici impotriva inspectoratelor scolare judetene si nici pentru Ministerul Invatamantului, Educatiei si Cercetarii, precum nici pentru alte organe car au competenta in domeniul organizarii si indrumarii invatamantului. In sustinerea acestei solutii M. Eliescu a considerat ca ² nu scoala este institutor, ci persoanele fizice care au sarcini de serviciu, in cadrul institutiei, de a-i supraveghea pe tinerii care primesc in aceste scoli o instructie profesionala.

Legislatia in vigoare nu a instituit inca obligativitatea ca toate activitatile desfasurate chiar sub forma preswtarilor de servicii care presupune instruire si supraveghere in domenii ce privesc mai ales sanatatea si buna dezvoltare fizica, sa fie conduse de persoane pregatite profesional si atestate corespunzator. In cazul in care minorul va savarsi o fapta prejudiciabila aflandu-se sub directa supraveghere a unui asa zis ²instructor² va raspunde si persoana fizica care a reprezentat organul si a consimtit de a i se atribui acestuia, sarcinile specifice care revin unui antrenor specializat.

In acest fel, au fost criticate hotararile pronuntate de unele instante prin care s-a decis instituirea raspunderii unor institutii de invatamant, alaturi sau chiar in locul cadrului didactic, pentru faptele ilicite cauzatoare de prejuducii savarsite de elevi. Astfel, cum s-a aratat intr-o decizie a Tribunalului Suprem ²este nelegala obligarea unei unitati de invatamant, ca parte responsabila civilmente la plata, in solidar cu inculpatii minori, elevi internati in acea unitate, a despagubirilor pentru prejudiciile cauzate persoanelor vatamate..deoarece, potrivit art. 1000 alin. 3 si art. 35 din Decretul 31/1954, o

unitate-persoana juridica-este tinuta sa raspunda patrimonial numai pentru pagubele pricinuite prin fapta prepusilor sai pentru fapta elevilor vor raspunde membrii corpului didactic in a caror supraveghere se aflau elevii ce au comis faptele cauzatoare de prejudicii ²

Raspunderea institutorului sau artizanului este identica, indiferent daca functioneaza avand aceasta calitate intr-o institutie publica, persoana juridica privata sau intreprinzator particular.

In ceea ce priveste notiunea de ²elev², aceasta desemneaza generic acele persoane minore, care studiaza in una din unitatile scolare mentionate anterior. Calitatea de ²ucenic² apartine, asa cum se subliniaza in literatura si practica judiciara, celor care isi asigura calificarea profesionala prin aceasta forma de pregatire.

O problema care priveste deopotriva pe elevi cat si pe ucenici, a fost aceea daca prevederile art. 1000 alin. 4 se aplica cu privire la elevi si ucenicii minori si majori, sau doar celor minori. In acest sens unii autori, pornind de la constatarea ca, spre deosebire de art. 1000 alin. 2 care, referindu-se la raspunderea parintilor, mentioneaza expres ca este vorba de o raspundere pentru copii minori, in alin. 4 ala aceluiasi articol se vorbeste in general, de elevi si ucenici, fara a se face nici o precizare, considera ca art. 1000 alin. 4 trebuie sa fie aplicat, indiferent de varsta autorului, desi-sustin ei-e greu de admis o raspundere mai larga, mai impovaratoare pentru persoane straine, decat pentru parinti²

Alti autori, sustinatori ai unei solutii diferite conchid ca principalul argument in sprijinul aplicarii textului art. 1000 alin 4 doar pentru prejudiciile cauzate de elevi sau ucenici minori, il reprezinta doar textul legal mentionat. Desi acesta nu face precizare in mod expres in acest sens, totusi sistin ei, solutia se compune plecand de la intelesul initial al notiunii de ²institutor². Cu toate ca, ulterior, in practica judecatoreasca a avut loc o extindere asupra raspunderii si asupra altor persoane ( cadre didactice) care aveau sarcina de a supraveghea activitatea celor pe care ii pregatau, nu se puteau extinde si limitele categoriei de varsta ale elevilor . Aceeasi solutie se impunea considerau ei si in cazul ucenicilor, pana la implinirea varstei majoratului, care la data adoptarii Codului Civil era de 21 de ani.

Situandu-se pe aceesi pozitie cu sustinatorii acestei din urma opinii, dar pe o aplicatie diferita, alti autori au considerat ca raspunderea intemeiata pe art. 1000 alin. 4 va opera doar daca elevii sau ucenicii sunt minori, nu si in situatia in care ar fi implinit varsta de 18 ani, deci ar fi devenit majori. Desi textul articolului nu face in mod expres distinctie intre minori si majori, totusi autorii prezentei opinii au sustinut ca interpretarea si aplicarea acestui articol trebuie sa fie restrictiva. Aceasta solutie, de altfel acceptata in prezent atat de literatura cat si de practica judiciara, este justificata prin urmatoarele argumente in aproape toate cazurile calitatea de elev sau ucenic corespunde minoritatii prezumtia institutorilor si artizanilor se intemeiaza pe obligatia de supraveghere, or ² numai minorii trebuie sa fie supravegheati², fiind foarte greu de admis solutia conform careia legiuitorul ar fi impus institutorilor si artizanilor o raspundere mai impovaratoare si mai intinsa decat cea a parintilor.

Privitor la aceesi incercare de determinare a domeniului de aplicatie al art. 1000

alin 4, in practuca judiciara s-a pus problema includerii sau excluderii in sau din acesta a situatiei in care elevul sau ucenicul cauzeaza prejudicii nu unei terte persoane ci el insusi sufera o paguba in timp ce se afla sub supravegherea institutorului sau mestesugarului. Pentru aceasta din urma situatie, a existat unanimitate in a considera ca singura raspundere care s-ar putea imputa cadrului didactic nu este cea din art. 1000 alin. 4 ci aceea intemeiata pe art. 998-999 si numai in conditiile in care se va face dovada directa a faptei comiseve ori ominive a acestuia care a facut posibila producerea prejudiciului mentionat.

Domeniul de aplicatie al art. 1000 alin. 4 din Codul Civil este, asadar, foarte bine determinat, referindu-se pe de o parte la persoanele impotriva carora opereaza prezumtia de raspundere, persoane care potrivit legii au obligatia de a supraveghea activitatea celor pe care ei ii pregatesc, iar pe de alta parte la acele persoane care datorita comportamentului ilicit determina aplicarea acestei raspunderi.

3.Fundamentarea raspunderii

Alaturi de necesitatea determinarii domeniului de aplicatie al art. 1000 alin. 4, se impune si determinarea temeiului juridic al raspunderii institutorilor si mestesugarilor. Daca in cazul raspunderii parintilor problema fundamentarii ei a constituit de-a lungul timpului obiectul unei vie controverse, care nici in prezent nu este complet elucidata, in situatia institutorilor si mestesugarilor, aceesi problema este solutionata relativ simplu, bucurandu-se de o apreciere unitara.

Literatura de specialitate si practica judiciara considera, ca articolul aflat in discutie, ecrolierat au al. 2,5 stabileste doua prezumtii

a.       prezumtia ca indatorirea de supraveghere nu a fost indeplinita in mod corepunzator

b.      prezumtia existentei raportului de cauzalitate intre lipsa de supraveghere sau

supravegherea necorespunzatoare pentru care institutorul sau artizanul este prezumat in culpa si savarsirea de catre elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.

Astfel, prezumtia de culpa pe care se fundamenteaza raspunderea institutorilor si mestesugarilor este relativa . Ei pot face proba contrara, fiind suficient sa dovedeasca faptul ca si-au indeplinit cu seriozitate obligatia de supraveghere si cu toate acestea elevul sau ucenicul a savarsit fapta cauzatoare de prejudiciu pentru victima. Pentru dovada contrara, trebuie sa se examineze continutul indatoririi de supraveghere, precum si

² conditiile concrete in care supravegherea a fost exercitata, tinandu-se seama de o serie de factori, car sunt de exemplu, numarul elevilor si ucenicilor aflati sub supraveghere, circumstantele, momentul si locul unde a fost savarsita fapta, locul unde trebuie sa se afle institutorul sau mestesugarul si locul unde el se afla de fapt, daca o supraveghere oricat de exigenta ar fi putu impiedica faptul prejudiciabil, precum si alti asemenea factori, care pot sa ofere imaginea posibilitatii sau imposibilitatii de impiedicare a faptului prejudiciabil²

Raspunderea instituorilor sau artizanilor are o fundamentare mai restransa fata de aceea a raspunderii parintilor care are sfera de aplicare mult mai intinsa. Astfel, raspunderea derogatorie prevazuta de art. 1000 alin. 4 se intemeiaza pe prezumtia unei greseli savarsite in supraveghere, si pe prezumarea unei legaturi de cauzalitate intre aceasta deficienta in supraveghere si fapta prejudiciabila savarsita de elev sau ucenic. Deosebirea se rasfrange, asa cum am precizat anterior asupra contradovezii pe care institutorii sau mestesugarii o pot face pentru a se exonera de raspundere.

4. Conditiile generale si speciale ale raspunderii

Fiind o forma a raspunderii pentru fapta altuia, raspunderea institutorilor si mestesugarilor nu va fi incidenta atata timp cat victima nu dovedeste ca, in persoana elevului sau ucenicului, sunt intrunite cerintele raspunderii pentru fapta proprie. Asadar victima trebuie sa dovedeasca existenta prejudiciului, existenta faptei ilicite a elevului ori ucenicului precum si a existentei raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. Conditia existentei greselii sau culpei elevului ori ucenicului nu este atat de riguroasa si se inclina spre angajarea raspunderii profesorului chiar si in ipoteza in care nu se face dovada capacitatii delictuale a elevului. Raspunderea profesorului sau mestesugarului se angajeaza indiferent daca elevul sau ucenicul a avut sau nu discernamant. Ba, mai mult, el trebuie sa raspunda si in acele ipoteze in care acesta era lipsit de discernamantul diminuat, deoarece, in aceste cazuri, supravegherea se impune a fi exercitata cu mai multa grija.

Deoarece este cum am precizat anterior, o forma specifica a raspunderii pentru fapta altuia, cu o existenta independenta, de sine statatoare, raspunderea instituita de art. 1000 alin. 4 va opera doar in situatia suplimentara in acre vor fi indeplinite cumulativ urmatarele trei conditii speciale, ce-i sunt specifice, individualizand-o elevul sau ucenicul sa fie minor fapta ilicita sa fi fost savarsita de elev sau ucenic in timp ce se afla sau trebuia sa se afle sun supravegherea cadrului didactic sau meseriasului elevul sau ucenicul sa fi cauzat prejudiciul unei terte persoane.

In ceea ce privester I conditie este necesar ca cel care a cauzat paguba prin fapta sa sa aiba calitatea de elev sau ucenic. Discutiile si explicatiile date cu ocazia prezentarii domeniului de aplicatie al art. 1000 alin. 4 se aplica si in acest caz. Daca in privinta acestei probleme exista unanimitate de pareri, nu acelasi lucru se poate spune cu privire la minoritate. In privinta ei s-a nascut o adevarata controversa ce a fost sustinuta prin mai multe opinii contrare.

Intr-o prima opinie s-a apreciat ca in conditiile in care textul nu distinge in privinta varstei persoanelor pentru care raspund, atunci nimic nu se opune ca textul sa fie aplicat extensiv, in sensul raspunderii institutorilor si artizanilor si pentru faptele pagubitoare ale elevilor si ucenicilor majori.

Conform opiniei contrare, agreeata de literatura si practica de specialitate, s-a afirmat ca textul in cauza trebuie interpretat restictiv, in sensul ca prezumtia de culpa pe care o instituie ² deriva din obligatia de supraveghere a institutorilor si mestesugarilor, iar daca legea nu dispune altfel, doar minorii au a fi supravegheati² In sprijinul acestei din urma opinii, sustinatorii au explicat ca nu poate fi conceput ca legiuitorul sa fi instituit o raspundere mai severa pentru institutori si artizani, decat pentru parinti. Ar fi fost si nefiresc, considera ei, de vreme ce majorul avand discernamant si capacitate de exercitiu deplina, ce-i permite a incheia fara asistenta acte juridice, este prezumat ca indeplineste toate conditiile pentru a-si organiza activitatea in asa fel incat sa nu comita fapte ilicite.

Cea de a doua conditie pe care o presupune incidenta raspunderii institutorilor si artizanilor se refera la perioada de timp pentru care subzista raspunderea persoanelor mentionate. Textul -sediu juridic al materiei- prevede ca aceste persoane nu raspund decat pe timpul cat elevii sau ucenicii se afla sub supravegherea lor. In ipoteza in care elevul sau ucenicul trebuia sa se afle sub supravegherea institutorului sau artizanului, antrenorului, dar in fapt nu se afla sub aceasta supraveghere, in literatura de specialitate s-a aratat ca trebuie sa fie exercitata cauza unei astfel de stari de lucruri. Raspunderea pe temeiul art. 1000 alin. 4 se va angaja in acele situatii in care elevul sau ucenicul nu se afla sub supravegherea cadrului didactic sau meseriasului datorita unor fapte omisive sau comisive ale celui din urma. Asemenea fapte pot fi profesorul, mestesugarul sau antrenorul lipseste ori intarzie de la ora, lectie de antrenament , datorita culpei sale paraseste locul de antrenamentsi nu-l instruieste pe elev sau ucenic, sportiv ce trebuie sa faca in lipsa lui elevul este invoit sa lipseasca de la orele de clasa sae de instructie, in cazul liceelor cu program de educatie fizica sau in timpul cantonamentelor fara ca acest lucru sa fie determinat de un motiv temeinic justificat.

In schimb, ² daca sustragerea de sub supraveghere a elevului sau ucenicului nu-i este imputabila supraveghetorului, cum ar fi cazul cand elevul sau ucenicul nu se prezinta la scoala sau la programul de instruire, ori fuge da la orele de curs sau antrenamente, ori de la atlier, raspunderea cadrului didactic sau a meseriasului, ori a antrenorului nu poate fi angajata, deoarece nu-i este imputabila nici o culpa² Atunci cand sportivul locuiste in cantonamente impreuna cu antrenorul, raspunderea acestuia se va angaja si pentru prejudiciile cauzate de acesta in afara programului de lucru. In timpul desfasurarii pregatirii sportivilor minori in tabere sportive sau cantonamente, obligatia de supraveghere este continuua.

Astfel, prin constructia ² timpul cat elevii sau ucenicii se afla sub a lor priveghere² se intelege nu timpul efectiv de supraveghere ci ci timpul cat elevul sau ucenicul trebuia sa se afle sub supravegherea cadrelor didactice sau artizanilor.[21]Dcaca elevii sau ucenicii savarsesc fapte pagubitoare in afara scolii sau atelierului, in zilele de sarbatoare sau in perioadele de vacanta, cand institutorii sau mestesugarii nu au obligatia de a-i supraveghea, raspunderea prevazuta de Codul Civil nu poate fi antrenata..

Dupa cum se poate observa textul art. 1000 alin. 2, nu impune cerinta ca elevul sau ucenicul sa aiba locuinta comuna cu ceu care il supravegheaza, astfel incat simpla dovada a conditiilor mentionate anterior ar fi suficienta pentru exonerarea de raspundere.

Practica judiciara recenta, insa, a statuat ca raspunderea in baza art. 1000 alin. 4 nu ar putea interveni daca prejudiciile nu ar fi cauzate unei terte persoane. Se introduce asadar o conditie suplimentara, in baza careia institutorii si mestesugarii raspund doar pentru prejudiciile suferite de alte persoane decat elevul insusi.

Raspunderea institutorilor in acest caz ar pute fi angajata dar nu pe temeiul art.1000 alin.4 ci pe cel al art 998-999 si doar in cazul in care ² profesorului i s-ar putea imputa o culpa proprie comisiva sau omisiva ²