PROBA PRIN RAPOARTELE DE EXPERTIZA

PROBA PRIN RAPOARTELE DE EXPERTIZA

Exista situatii in care lamurirea faptelor ce formeaza obiectul unui proces sau a legaturii dintre anumite imprejurari invocate de parti si acele fapte, reclama cunostinte din domeniul tehnicii, stiintei, artei. In aceasta situatie, fara cunostinte de specialitate, judecatorul poate asigura o solutionare justa a cauzei, nu ar putea descoperi adevarul. De aceea, art.201 din C.proc.civ., prevede ca, in asemenea cazuri, instanta poate dispune efectuarea unei expertize.

Expertiza judiciara poate fi definita ca mijloc de proba prin care se aduce la cunostinta organelor judiciare opinia unor specialisti cu privire la acele imprejurari de fapt pentru a caror lamurire sunt necesare cunostinte deosebite, opinie care se formeaza pe baza unei activitati de cercetare concreta a cazului si a aplicarii unor date de specialitate de catre persoanele competente desemnate de organul judiciar[1].

Reglementarea expertizei o gasim in C.proc.civ. (art.201-214, cu exceptia art.202 si art.203 ce sunt abrogate implicit), ce constituie dreptul comun si, in diferite legi speciale care se refera la expertiza contabila (Ordonanta nr. 65/94), expertiza tehnica (Decretul nr. 79/71), expertiza asupra metalelor pretioase (Decretul nr. 244/78), expertiza medico-legala (Decretul nr.446/66 si HCM nr.1085/66).

1. ADMISIBILITATEA EXPERTIZEI

Din dispozitiile art.201 din C.proc.civ., rezulta ca se poate recurge la expertiza ori de cate ori, pentru lamirirea unor imprejurari de fapt, este necesar sa se cunoasca parerea unor specialisti. Deci, ori de cate ori expertiza este concludenta, atat in materie civila sau in materie comerciala, ea poate fi admisa, instanta dispunind efectuarea ei.

Exista insa situatii in care expertiza este declarata de lege ca fiind obligatorie sub sanctiunea anularii obligatorii:

- expertiza psihiatrica in materia punerii sub interdictie (art.30 din Decretul nr.32/54);

- expertiza medico-legala pentru stabilirea varstei, in cazul inregistrarii tradive a unei nasteri (art.18 din Decretul nr.278/ 60);

- expertiza pretuitoare in materie de gaj pentru a se stabili valoarea bunului gajat (art.1689 din C.civ.);

- expertiza privind evaluarea aporturilor in natura, avantajele rezervate fondatorilor, operatiunilor incheiate de fondatori in contul societatii pe actiuni, in cazul in care nu poate fi instruita in adunarea constitutiva majoritatea ceruta (art.18 din Legea nr. 31/90);

- expertiza pentru stabilirea valorii aportului in natura, daca se infiinteaza o societate cu raspundere limitata de un singur asociat.

Uneori, doctrina si practica au subliniat obligativitatea efectuarii expertizei, cum ar fi in cazul stabilirii paternitatii din afara casatoriei, daca s-a invocat exceptio plurium concubentium, in cazul anularii casatoriei pentru alienatia sau debilitatea mintala a unuia din soti (in acest caz expertiza trebuie sa stabileasca daca sotul era alienat sau debil mintal la data incheierii casatoriei, fiindca numai in aceasta situatie casatoria era lovita de nulitate absoluta), in cazul proceselor de partaj.

In materia reorganizarii si lichidarii judiciare, desi art.9 din Legea nr. 64/95 lasa la latitudinea judecatorului sindic sa desemneze persoanele de specialitate, intre care si experti, ca sa-l ajute la indeplinirea indatoririlor, cu siguranta, in practica, de mai multe ori se va recurge la serviciile sale care pot privi urmatoarele activitati:

- exercitarea atributiilor de administrator (art.18 alin.1);

- confirmarea posibilitatii realizarii planului (art.62 alin.1);

- evaluarea bunurilor inventariale (art.79 si art.98);

- intocmirea listei cu bunurile si obligatiile debitorului (art.83 alin.1);

- verificarea informatiilor financiare prezentate de debitor (art.83 alin.2);

- efectuarea actelor, operatiunilor si procedurilor de lichidare (art.97).

2. ADMINISTRAREA EXPERTIZEI

Propunerea expertizei se face de catre parti in conditii examinate deja[2] - desi expertiza a fost solicitata tardiv, dar ea este hotaratoare pentru rezolvarea cauzei, instanta trebuie sa o admita, facand uz de rolul sau activ - sau instanta poate dispune din oficiu efectuarea ei, dar dupa punerea in discutie a partilor.

Expertizele pot fi efectuate exclusiv de experti care au aceleasi calitati conform prevederilor legale a caror evidenta o tin tribunalele, care ii si pot recomanda.

In cazuri exceptionale, expertizele pot fi efectuate si de specialisti de inalta calificare care nu figureaza in evidentele expertilor. Daca expertiza este intocmita de o persoana neabilitata potrivit legii, ea nu poate fi invocata ca proba in fata instantei.

La solicitarea completului de judecata, dupa ce proba a fost incuviintata prin incheiere, reconamda un numar de experti din care completul numeste, dupa caz, unul sau mai multi experti. Art.201 din C.proc.civ. precizeaza "unul sau trei experti". Ei sunt tinuti de secretul profesional si pot fi recuzati pentru aceleasi motive ca si judecatorii (art.204 din C.proc.civ.). Numele celor alesi se comunica tribunalului. In cazul in care expertiza se administreaza prin comisie rogatorie de catre o alta instanta, aceasta va numi expertii. Sacina efectuarii expertizei de catre experti este obligatorie, ea neputand fi refuzata decat pentru motive temeinice. In caz de refuz nejustificat, expertul va fi amendat si obligat la despagubiri. Daca expertul nu se infatiseaza, instanta poate dispune inlocuirea lui.

In sistemul Decretului nr.79/71, pe langa expertul sau expertii numiti de instanta, se ingaduie sa participe si un expert recomandat de parte, cu conditia sa figureze in evidenta expertilor. Instanta este obligata sa examineze opinia exprimata de un astfel de expert.

Prin incheiere, instanta va indica obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda. Aceste intrebari trebuie sa fie clar si exact formulate. De asemenea, va stabili data depunerii raportului de expertiza si va fixa provizoriu onorariul expertului. Suma defivitiva cuvenita este fixata de instanta, dupa depunerea rapotului de expertiza si a decontului de cheltuieli. Partea care a solicitat expertizaeste obligata ca, in termen in termen de cel mult trei zile de la numirea expertului, sa depuna suma stabilita ca onorariu in contul pentru expertize. Daca expertiza este onorata din oficiu, instanta va stabili si partea care trebuie sa avanseze onorariul. Daca fara expertiza procesul nu poate fi solutionat, iar ambele parti refuza plata onorariului, instanta poate respinge cererea.

Aceasta problema asupra careia urmeaza sa se pronunte expertul poate fi lamurita prin simpla parere a expertului, el va fi ascultat in sedinta, parerea lui fiind trecuta intr-un proces - verbal, intocmit potrivit art.198 din C.proc.civ..

In situatia in care, pentru efectuarea expertizei este nevoie de timp, instanta va fixa un termen. Daca expertiza presupune o lucrare la fata locului, ea nu poate fi facuta decat dupa citarea partilor prin carte postala recomnadata, cu dovada de primire (ce va fi anexata raportului), in care se arata zilele si orele cand incepe si continua lucrarea.

Cerinta legala a citarii nu poate fi considerata ca a fost satisfacuta daca, de exemplu, expertul a incunostiintat partile chiar in ziua in care s-a efectuat lucrarea, deoarece nu exista certitudinea ca partea a luat cunostinta de termen inainte de inceperea lucrarii si daca a avut posibilitatea sa participe la efectuarea ei. Nulitatea decurgand din necitare, trebuie invocata la primul termen dupa depunerea raportului, neputand fi invocata direct in apel sau recurs.

Totodata, partile sunt obligate sa dea expertului orice lamuriri in legatura cu obiectul lucrarii. S-a decis a impiedicarea expertizei de a efectua lucrarile necesare ordonate de catre instanta, nu poate fi inlaturata pe calea ordonantei prezidentiale ci, numai prin mijloace procedurale obisnuite sau extraprocedurale, cum ar fi obligarea la despagubire, in baza art.154 din C.proc.civ., dispunerea prin incheiere executorie ca partile sa permita accesul expertuluisi sa-i dea tot sprijinul, solicitarea concursului autoritatilor publice locale, a politiei sau a procuraturii, participarea completului pentru efectuarea expertizei.

Lucrarile expertului se concretizeaza intr-un raport de expertiza care se inainteaza instantei. In raport, prezentarea materialului trebuie sa fie completa, raspunzand tuturor intrebarilor puse, iar concluziile trase sa fie suficient motivate, pentru ca instanta sa fie in masura sa aprecieze asupra valorii acestor concluzii. In cazul granituirii, s-a decis ca expertul are indatorirea sa stabileasca hotarul care desparte terenurile partilor in proces, prin determinari tehnice exacte, iar nu sa propuna, in mod arbitrar, doua variante de natura sa compenseze deficitul de suprafata de teren al unuia dintre proprietari. Daca este vorba despre o expertiza de evaluare a bunurilor, ea nu poate stabili "conditia juridica" prin care au fost dobandite bunurile expertizate ci, pentru aceasta, instanta trebuie sa administreze alte probe.

Daca au fost mai multi experti si au pareri deosebite, raportul trebuie sa cuprinda parerea motivata a fiecaruia (conform art.210 din C.proc.civ.). Raportul trebuie depus cu cel putin 5 zile inainte de termenul fixat pentru judecare. Nedepunerea raportului in termen va fi snactionata cu amenda. Expertul se poate adresa aceleiasi instante pentru a reveni asupra amenzii, dar nu poate exercita apelul sau recursul. S-a decis ca expertiza nedepusa in termen va fi anulata, daca prin aceasta s-a cauzat partii o vatamare ce nu poate fi altfel inlaturata. Daca insa, raportul de expertiza a fost depus in termen, partile nu sunt indreptatite sa obtina o amanare in vederea studierii lui. Instanta trebuie sa asigure, in conditiile legii procesuale, posibilitatea de a invoca obiectii la raportul de expertiza.

Daca partile invoca obiectii intemeiate sau instanta nu este lamurita prin expertiza facuta, se poate dispune intregirea expertizei printr-un supliment sau printr-o noua expertiza. Expertii sunt obligati sa se prezinte inaintea instantei pentru a da lamuriri ori de cate ori li se cere (in conformitate cu art.211 din C.proc.civ.). Dispozitiile referitoare la citare, aducerea cu mandat si sanctionarea martorilor care lipsesc, sunt aplicabile si expertilor (art.205 din C.proc.civ.). Se poate cere si o expertiza contrarie care trebuie sa fie motivata si trebuie facuta la primul termen la depunerea raportului. Chiar daca in cauza s-a administrat o expertiza si o contraexpertiza, nu exista nici un impediment de a se admite o nuoa expertiza daca este utila cauzei.

3. FORTA PROBANTA A EXPERTIZEI

Instanta nu este legata de concluziile expertizei, ele constituind numai elemente de convigere lasate la libera apreciere a judecatorului, ca toate celelalte probe. Totusi, expertiza de excludere de la paternitate nu poate fi inlaturata decat printr-o alta proba de o valoare stiintifica egala. Dar, fie ca primeste sau nu concluziile expertizei, instanta trebuie sa motiveze pozitia sa.

Daca s-au administrat expertize contradictorii, instanta trebuie sa accepte motivat una din ele sau sa le inlature pe amandoua, nu sa faca o medie aritmetica.

In cazul expertizelor medico-legale, daca ele sunt contradictorii, instanta este datoare sa le supuna spre avizare Comisiei Superioare medico-legale, nu sa-si insuseasca una din ele fara avizare. Judecatorii sunt legati insa de constatarile de fapt ale expertilor, precum data raportului, aratarea cercetarilor efectuate in prezenta partilor si sustinerile acestora facute in fata expertilor. Toate aceste mentiuni din raport fac dovada pana la inscrierea in fals, avand in vedere calitatea expertilor de delegati ai instantei judecatoresti.