Raspunderea pentru fapte considerate neinterzise in dreptul international

Raspunderea pentru fapte considerate neinterzise in dreptul international

Raspunderea internationala a statului se poate fundamenta si "pe risc", in dreptul international fiind reglementata, prin tratate, raspunderea obiectiva a statelor pentru activitati considerate legale (licite) din punct de vedere al dreptului international, dar care au produs consecinte prejudiciabile altui stat sau subiect de drept international.

Referitor la acest gen de raspundere, trebuie mentionat faptul ca statele desfasoara, in interiorul granitelor lor sau in marea libera sau spatiul extraatmosferic, sau chiar pe teritoriul altor state, activitati licite, dar, in urma carora, datorita in general unor accidente, se produc prejudicii altor subiecte de drept international.

In aceasta categorie intra activitatile intreprinse cu substante periculoase, tehnologii care produc radiatii periculoase, organisme si microorganisme genetic periculoase. Ca exemple concrete, amintim accidentul de la Centrala atomoelectrica de la Cernobil din 1986, cand fosta U.R.S.S. desfasura o activitate licita, si anume producerea de energie electrica sau accidente ale unor petroliere care polueaza cu petrol tarmurile unor state.

Incepand cu anul 1978, Comisia de Drept International a Organizatiei Natiunilor Unite manifesta o preocupare constanta pentru stabilirea regimului juridic al raspunderii internationale a statelor, intemeiata "pe risc". Aceasta forma de raspundere are un caracter obiectiv, fiind suficienta constatarea producerii unui prejudiciu, chiar in absenta incalcarii unei norme de drept international.

Dreptul international contemporan reglementeaza pe cale conventionala raspunderea internationala bazata pe risc, in principal in trei domenii :

in domeniul nuclear, conventiile internationale prevad existenta unei raspunderi obiective pentru exploatarea instalatiilor nucleare (Conventia de la Paris din 1960, Conventia de la Viena din 1963, etc.) ;

in domeniul maritim, in special in cazul poluarii marilor cu hidrocarburi; conventiile internationale prevad o raspundere obiectiva a proprietarilor de nave care transporta hidrocarburi sau a celor care exploateaza instalatii de foraj marin. (Conventia asupra dreptului marii din 1982,etc.)^[1] ;

in cazul activitatii spatiale a statelor sau organizatiilor internationale (Tratatul privind spatiul cosmic din 1967, Conventia asupra raspunderii internationale pentru daune provocate de obiecte spatiale din 1972 ).

Conform regulilor conturate in dreptul international, sarcina repararii daunelor (daca au o valoare substantiala) in aceste cazuri nu revine integral statului care le-a produs, ci aceasta se va stabili pe baza negocierilor purtate cu statul victima. Se impune, totodata, cooperarea statelor in sensul reducerii riscurilor producerii unor accidente din activitati de acest gen.