Realizarea propriu-zisa a actiunii de constatare a infractiunii flagrante

Realizarea propriu-zisa a actiunii
de constatare a infractiunii flagrante

Actiunea de surprindere in flagrant parcurge in mod normal o serie de etape, intre care pot fi mentionate urmatoarele:

Supravegherea locului in care va fi surprins faptuitorul. Fiecare membru al echipei va supraveghea zonele sau spatiile, persoanele care iau fost incredintate. Ei vor comunica in permanenta cu conducatorul echipei, informandu-l prompt asupra celor intamplate, asupra unor elemente noi, neanticipate, care pot afecta desfasurarea flagrantului, cum ar fi: trimiterea de catre autor a unor complici, cu mesajul de li se preda banii la o anume adresa ori intr-un cont in banca; aparitia unor noi persoane care doresc sa dea bani sau bunuri. In cazul prezentei denuntatorului, acesta este instruit sa faca anumite gesturi prin care sa transmita echipei mesaje. Cele mai indicate sunt inregistrarile video si audio care pot fi valorificate ulterior in administrarea probatorului.

Realizarea efectiva a flagrantului. Avand in vedere circumstantele fiecarei actiuni, echipa va alege momentul interventiei, asigurandu-se de efectul elementului surpriza asupra infractorului, element tactic semnificativ pentru destramarea sistemului de aparare a acestuia.

Asa cum se apreciaza in literatura de specialitate[1], regulile tactice criminalistice care trebuie urmate in aceste momente sunt urmatoarele:

intrarea cu rapiditate in spatiul infractional, astfel incat faptuitorul sa nu poata fugi. Daca spatiul este deschis se vor bloca toate directiile, iar daca spatiul este inchis se vor bloca toate caile de acces spre usi sau geamuri. Membrii echipei desemnati trebuie sa aiba grija ca faptuitorul sa nu distruga obiecte sa bani aflati la vedere ori asupra sa, sa nu incerce sa se sinucida;

membrii echipei si conducatorul acesteia trebuie sa-si decline identitatea, prezentand legitimatia, astfel incat toate persoanele prezente sa auda, atragandu-se atentia ca orice atingere adusa reprezentantilor organelor judiciare de fata, constituie infractiunea de ultraj[2];

identificarea functionarului, subiect activ al infractiunii, pe baza documentelor de identitate care le are asupra sa, fiind retinute datele din aceste documente;

identificarea tuturor persoanelor care se gasesc in acel loc si care ulterior ar putea confirma sau oferi date despre activitatile desfasurate de faptuitor, despre bunuri si bani, in calitate de martori oculari. Pana la finalizarea operatiunii, aceste persoane vor ramane la fata locului pentru audiere si pentru semnarea actului de constatare;

perchezitia corporala prezinta mare importanta, este obligatorie in toate cazurile si se efectueaza cu prioritate. Asupra faptuitorului pot fi gasite, inscrisuri, bani sau alte valori ce probeaza activitatea lui ilicita. Perchezitia trebuie efectuata in locuri diferite, evitandu-se cele aglomerate, cu mare afluenta de public. Aceasta activitate se extinde si asupra bagajelor, autoturismului in care se gaseste.

In cazul in care se vor gasi sume de bani sau bunuri provenite din fapte posibil similare, primite in aceeasi zi, acestea vor fi consemnate in procesul-verbal.

dupa identificarea si efectuarea perchezitiei corporale, faptuitorului i se va asigura paza, fiind supravegheat in permanenta pentru a nu-i da posibilitatea sa dispara de la locul faptei ori sa distruga probele care-i demonstreaza vinovatia.

Organul de urmarire penala este obligat, in acelasi timp, sa ia masuri de protectie a faptuitorului pentru a nu ajunge victima unor agresiuni din partea persoanelor indignate de activitatea ilicita desfasurata de catre acesta sau a celor interesate in cauza.

De asemenea, faptuitorului i se aduce la cunostinta despre dreptul de a fi asistat de un aparator, facandu-se ulterior mentiune despre aceasta in cuprinsul declaratiei consemnate in procesul-verbal.

Obiectele sau valorile dobandite prin infractiune se ridica de organele de urmarire penala pentru a fi restituite, pe baza de dovada, persoanelor vatamate. Obiectele purtatoare de urme raman asupra organelor de urmarire penala pentru a se dispune constatarile tehnico-stiintifice sau expertizele necesare examinarii lor.