Atributele dreptului de proprietate

Atributele dreptului de proprietate

Cele trei atribute ale dreptului de proprietate sunt: posesia (jus utendi), folosinta (jus fruendi) si dispozitia (jus abutendi).

Posesia ca atribut al dreptului de proprietate (jus utendi)

Acest atribut consta in prerogativa titularului dreptului de proprietate de a stapani in fapt bunul. O asemenea stapanire poate apartine direct si nemijlocit proprietarului, exercitandu-se in interes propriu si prin putere proprie. Dar, proprietarul poate conveni ca stapanirea de fapt sa fie facuta si de o alta persoana, dar in numele si interesul lui. Deoarece in acest caz posesia corespunde proprietatii, se poate afirma ca posesia se infatiseaza ca o expresie exterioara a proprietatii. Dar nu se poate pune semnul egalitatii intre posesie (care reprezinta o stare de fapt) si proprietate (care este o stare de drept), mai ales ca, in unele cazuri, proprietatea poate apartine unei persoane, iar posesia alteia. De exemplu, o persoana poate avea proprietatea unui bun, fara sa aiba insa si posesia, dupa cum o persoana poate avea numai posesia, fara a fi insa si proprietar.

Posesia este un atribut important al proprietatii, deoarece a-l priva pe proprietar de acest drept, inseamna a-i face dreptul ineficient, lipsit de utilitate. Posesia este mijlocul indispensabil fiecarui proprietar pentru a realiza scopul sau, adica utilizarea economica a proprietatii sale. 0rice proprietar trebuie sa aiba posibilitatea materiala de a se folosi de bunul sau. In caz contrar, proprietatea ar ramane o simpla utopie.

Posesia se gaseste insa nu numai in componenta dreptului de proprietate, dar si a celorlalte drepturi reale, iar in cadrul fiecarui drept real are o fizionimie proprie. Uneori, prin posesia exercitata in condipile legii, se ajunge la proprietate. De exemplu, prin uzucapiune se dobandeste dreptul de proprietate, situatie in care posesia are un rol determinant.

Prin intrarea in vigoare a Legii nr.18/1991 privind fondul funciar, persoanelor carora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, li s-au eliberat adeverinte care atesta acest drept. De asemenea, acelasi drept putea fi recunoscut prin hotararea comisiei judetene (data, fie in contestatiile impotriva masurilor stabilite de comisiile subordonate, fie in baza unei hotarari judecatoresti prin care s-a admis plangerea). Intre momentul reconstituirii dreptului de proprietate si eliberarea titlului de proprietate, se interpune un alt moment si anume cel al punerii in posesie a titularului dreptului. Prin aceasta operatie se delimiteaza cu exactitate suprafetele de teren asupra carora s-a reconstituit dreptul de proprietate. Ea permite insa titularului sa-si exercite, printre altele, si dreptul de folosinta, fara nici o restrictie. Punerea in posesie permite efectiv si exercitarea celorlalte doua atribute: folosinta si dispozitia.

Folosinta ca atribut al dreptului de proprietate (jus fruendi)

Folosinta constituie acea prerogativa in temeiul careia proprietarul poate intrebuinta bunul in interesul sau, percepandu-i fructele (naturale, civile si industriale). Potrivit art. 483 Cod civil, fructele s-ar cuveni proprietarului in puterea dreptului de accesiune. Unii autori considera ca fructele se cuvin proprietarului in virtutea dreptului sau de proprietate si nu a dreptului de accesiune. Dreptul de folosinta, ca atribut al dreptului de proprietate, permite si culegerea fructelor.

Fructele sunt produse de un anumit bun, cu o anumita periodicitate, fara sa-i altereze substanta. Ele sunt produse de bunurile frugifere si se impart in trei categorii:

a) naturale (se produc independent de vointa omului);

b) industriale (presupun interventia omului);

c) civile (sunt consecinta unor acte juridice - chiriile, dobanzile etc.).

Importanta distinctiei dintre fructe si producte este indubitabila. In cazul uzufructului, productele apartin nudului proprietar, pe cand fructele sunt culese de uzufructuar, la posesie, productele nu vor fi dobandite nici macar de posesorul de buna-credinta. In cazul coproprietatii, fiecare proprietar este indreptatit la fructe sau producte, proprortional cu partea indiviza a fiecaruia. Cota-parte din fructeva fi identica cu aceea din dreptul de proprietate.

In practica judiciara s-a pus problema partajului de folosinta in cazul bunurilor comune ale sotilor; de asemenea s-a pus problema partajului de folosinta si in materie succesorala. Codul civil roman nu reglementeaza imparteala de folosinta, ci numai partajul de proprietate.

Dispozitia ca atribut al dreptului de proprietate (jus abutendi).

Prin dreptul de dispozitie vom intelege facultatea proprietarului de a dispune liber de bunul sau. Astfel, proprietarul poate instraina bunul, cu titlul oneros sau gratuit. Posibilitatea de a instraina nu e specifica doar dreptului de proprietate, ci este un atribut inerent notiunii de patrimoniu. Instrainarea tuturor puterilor cuprinse in jus abutendi echivaleaza cu o instrainare a insusi dreptului de proprietate.

Dar proprietarul nu este numai liber sa instraineze bunul sau, dar are si dreptul sa-l abandoneze sau chiar sa-l distruga. In acelasi timp, proprietarul nu poate fi obligat sa instraineze bunul.

Proprietarul are o deplina libertate in exercitarea dreptului de dispozitie, dar el va putea dispune numai 'in limitele determinate de lege' (art.480 Cod civil). Prin exercitiul dreptului sau de proprietate, titularului nu-i este permis sa prejudicieze alte persoane. Vom fi atunci in prezenta abuzului de drept, care nu este decat o fapta ilicita ce consta in exercitarea drepturilor subiective intr-un mod contrar scopului lor sau legii. Deoarece dreptul de dispozitie nu poate fi stirbit, nimanui nu-i este permis sa impiedice exercitarea lui.