Reguli generale ale mostenirii testamentare

M.D. Bocsan, Testamentul. Evolutia succesiunii testamentare in dreptul roman, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p.27.

Prin urmare, un act prin care, de pilda, defunctul ar dispune exclusiv cu privire la funerariile sale nu este un testament in sensul strict juridic al cuvantului, ci doar prin extensie, niciodata neputandu-se pune in legatura cu aceste probleme cum ar fi cele ale captatiei si sugestiei, capacitatii de a dispune si de a primi prin testament, a caracterului conjunctiv etc., toate specifice doar dispozitiilor testamentare continand legate, iar nu si dispozitiilor cu obiect extrapatrimonial, chiar daca si acestea sunt acte de ultima vointa(mortis causa) ale defunctului. S-ar putea obiecta ca nu intotdeauna testamentul contine legate, fiind posibil sa contina doar dispozitii de impunere a unor sarcini legatarilor, exherdarii(indepartarea de la succesiune a unor mostenitori legali), deasemenea unui executor testamentar imputernicit sa aduca la indeplinire ultima dorinta a defunctului, revocarea dispozitiilor dintr-un testament anterior, retractarea revocarii dispozitiilor unui testament anterior sau un partaj de ascendent. Obiectiunea nu este intemeiata intrucat in toate aceste cazuri vointa testatorului are legatura, intr-o forma sau alta, cu legatele, unele deja constituite(cazul impunerii unor sarcini legatarilor, al desemnarii unui executor testamentar), al revocarii dispozitiilor dintr-un testament anterior), altele care se nasc din acele dispozitii(cazul retractarii revocarii unui testament anterior, al exheredarii si al partajului de ascendent). Sectiunea 2 : Caracterele juridice ale testamentului

Testamentul este un act juridic unilateral, gratuit, personal, solemn, pentru cauza de moarte si esentialmente revocabil cat timp testatorul este inca in viata, prin care acesta dispune, in tot sau in parte, de avutul sau pentru timpul cand nu va mai fi. 2.1. Act juridic

Testamentul este un act juridic deoarece cuprinde manifestarea de vointa atestatarului cu intentia de a produce efecte juridice si, ca atare, pentru a fi valabil trebuie sa indeplineasca conditiile de fond (consimtamant neviciat, capacitate, obiect si cauza) prevazute de lege pentru orice act juridic si cele specifice liberalitatilor.

2.2. Caracterul unilateral

Testamentul este un act unilateral din punct de vedere al formarii sale pentru ca reprezinta expresia unei singure vointe - ceea a atestatorului. Vointa atestatorului este producatoare de efecte, indiferent de atitudinea legatarului si inainte de acceptarea de catre el a legatului: legatul se dobandeste din momentul deschiderii mostenirii prin actul unilateral al testatorului, daca legatarul nu renunta la legat. Prin urmare, acceptarea legatului nu trebuie confundata cu acceptarea necesara in vederea incheierii unui contract. Cele doua acte - testamentul si acceptarea legatului sau a altor dispozitii testamentare (de exemplu, executiunea testamentara) - sunt acte unilaterale distincte, cu efecte proprii fiecaruia si nu se unesc in sensul formarii unui act juridic bilateral (contract).

2.3. Caracterul personal

Testamentul este un act juridic esentialmente personal, in sensul ca nu poate fi incheiat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal. In masura in care o persoana are capacitatea de a testa, o poate face exclusiv personal, iar daca nu are acesta capacitate nu o poate face prin reprezentare sau cu incuviintarea altor persoane. Chiar daca testatorul primeste consultatii de specialitate de la o alta persoana (de exemplu, avocat) in vederea redactarii testamentului, el trebuie sa exprime vointa sa personala.

Din caracterul personal (si revocabil, unilateral) a testamentului, mai rezulta si caracterul lui individual, in sensul necesitatii ca el sa exprime vointa unei singure persoane; lege interzice ca doua sau mai multe peroane sa testeze prin acelasi act (articolul 857 Cod Civil).

2.4. Caracterul solemn

Testamentul este un act solemn intrucat manifestarea de vointa a testatorului trebuie sa imbrace ad validitate una din formele anume prevazute de lege³.

Spre deosebire de contracte guvernate de regula consensualismului, actele juridice unilaterale (cum este si cazul testamentului) sunt acte solemne.

Aceasta se explica prin faptul ca in timp ce jonctiunea vointelor (consensul) in materie contractuala devine un fapt social exterior fiecaruia dintre contractanti, punand, eventual, doar probleme de probatiune, in cazul testamentului, singura vointa dispunatorului este in joc si nimeni altcineva nu intervine pentru a-i constata existenta si continutul, astfel incat se impune exprimarea acesteia intr-un tipar (forma) anume care sa se detaseze de gandirea care i-a dat nastere, devenind astfel un fapt social generator de consecinte juridice susceptibil de a fi probat.

Maria Ileana Mutiu, Drept Civil. Succesiuni, Editura Imprimeriei de vest, Oradea, 2001, p. 84

In sine, solemnitatea este si un mijloc de protectie a consimtamantului celui care se obliga, determinantu-l sa reflecteze si sa-si clarifice intentiile inaintea exprimarii vointei.

2.5. Act cu titlu gratuit

Testamentul este un act juridic de esenta careia sunt actele de dispozitie cu titlu gratuit mortis causa, adica legatele. Ca acte de dispozitie cu titlu gratuit, legatele presupun atat un element material (economic), adica o diminuare a patrimoniului dispunatorului si o imbogatire a patrimoniului legatarului, cat si un element moral (international), constand in intentia de a gratifica ( animus testandi).

Spre deosebire de dreptul roman, in viziunea caruia testamentul nu putea exista fara instituirea de erede, adica fara desemnarea unei persoane care sa asigure continuitatea personalitatii juridice a testatorului, avand chemare la intregul patrimoniu al dispunatorului, si care inlatura in totalitate succesiunea ab intestat, codurile civile moderne, inclusiv Codul Civic Roman, au renuntat la instituirea de erede, permitand testatorului sa dispuna de bunurile sale prin legate in tot sau in parte, mostenirea testamentara putand exista cu cea legala.

2.6. Act esentialmente revocabil

Articolul 802 Cod Civil prevede expres ca " Testamentul este un act revocabil". Prin aceasta Testamentul se deosebeste de donatie, care este un act irevocabil (Art 801 Cod Civil).

Fiind un act mortis causa, testamentul poate fii revocat oricand de testator pana la data decesului sau, in tot sau in parte, in una din formele prevazute de lege⁴.

Revocabilitatea testamentului este de ordine publica, astfel incat testatorul nu poate renunta la ea printr-o manifestare de vointa in acest sens.

Dreptul testatorului de a-si revoca dispozitiile testamentare anterioare este discretionar, astfel incat nu se poate pune problema exercitarii sale abuzive.

2.7. Act pentru cauza de moarte

Potrivit dispozitiilor articolului 802 Cod Civil, testamentul este un act prin care "testatorul dispune, pentru timpul incetarii sale din viata". Cu alte cuvinte, este vorba de un act conceput sa produca efecte doar la decesul autorului sau.

C.Hamangiu, I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, bibliograf, p.505

Pana la moartea dispunatorului, testamentul nu este "decat un simplu proiect, care nu obliga pe nimeni si nu afecteaza nici un bun". De aceea, in timpul vietii testatorului, legatarii nu pot invoca nici un drept asupra bunurilor dispunatorului, nefiind in drept sa faca nici macar acte de conservare.

Sectiunea 3. Cuprinul testamentului

Dupa cum rezulta din definitia legala a testamentului, obiectul lui principal il constituie legatele, care sunt dispozitii referitoare la patrimoniul succesoral (legate universale sau cu titlul universal) sau la bunurile ce fac parte din acel patrimoniu (legate cu titlu particular). Insa, alaturi de legate sau chiar fara a cuprinde legate, testamentul poate cuprinde si alte manifestari de ultima vointa a defunctului, cum ar fi:

- exheredari, adica inlaturarea de la mostenire a unor mostenitori legali, in limitele prevazute de lege (Articolul 802, 841 Cod Civil)

- numirea de executor testamentar, imputernicit pentru a putea asigura executarea dispozitiilor testamentare (Articolul 910 Cod Civil)

- sarcini impuse legatarilor sau mostenitorilor legali, de natura patrimoniala (legate) sau de alta natura (Articolul 902 si 930 colaborat cu articolul 830 Cod Civil)

- revocarea - totala sau partiala - a unui testament anterior sau a unei dispozitii testamentare anterioare, ori retractarea revocarii anterioare (Articolul 802 si 920 si urmatoarele Cod Civil)

- partajul de ascendent, adica imparteala facuta de testator intre descendentii sai a bunurilor succesorale sau a unei parti din aceste bunuri (Articolul 790 si urmatoarele Cod Civil)

- recunoasterea de catre mama a copilului trecut in registru de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti sau de catre tata a copilului din afara casatoriei (Articolul 48 si 57 Codul Familiei)

- alte dispozitii de ultima vointa, cum ar fi cele privitoare la funeralii si ingropare, recunoasterea unei datorii etc., dispozitiile legale in materie ne fiind limitative.

Avand in vedere cuprinsul (posibil) foarte variat al testamentului - care poate contine nu numai legate dar si dispozitii de alta natura, care nu vizeaza (cel putin in mod direct⁵) transmiterea patrimoniului succesoral, s-a exprimat opinia potrivit careia daca un testament contine in acelasi timp legate si dispozitii de natura diferita, ne aflam, in conceptia lui C. Hamangiu si I. Rosetti Balanescu "in fata a doua (sau mai multe) acte juridice deosebite, intrunite sub forma unui testament"⁶, iar aceste acte pot fi independente intre ele. Mai mult decat atat, pornind de la constatarea ca testamentul poate cuprinde nu numai legate - s-a ajuns la concluzia, impartasita de marea majoritate a autorilor, potrivit careia "testamentul nu este decat un tipar juridic, o forma in care trebuie sa fie imbracate unele acte de ultima vointa, cum sunt legatul sau executiunea testamentara.", ca " in unitatea materiala a inscrisului testamentar, sunt cuprinse, din punct de vedere intelectual, o pluralitate de acte juridice deosebite, supuse fiecare, cat priveste fondul, regimului sau juridic propriu".⁷

Din teoria actelor juridice de sine statatoare, imbracate in forma testamentara (numita si testament - forma juridica), rezulta ca:

- validitatea dispozitiilor testamentare trebuie sa fie analizata separat, pentru fiecare in parte, deoarece este posibil ca unu dintre acte sa fie nul, fara sa atraga nulitatea celorlalte. De exemplu, nulitatea partajului de ascendent nu afecteaza validitatea legatului cotitatii disponibile. Tot astfel, caducitatea unui legat (de exemplu, pentru predecesul legatarului) nu afecteaza caducitatea altor legate. Relativa independenta a dispozitiilor testamentare se manifesta si in domeniul revocarii. Astfel revocarea unor dispozitii testamentare printr-un testament ulterior, poate produce efecte chiar daca celelalte dispozitii ale testamentului revocator ar fi ineficace, daca dispozitii revocatorie este valabila si testamentul care o contine nu este nul in intregime.

In schimb, forma (testamentara) fiind comuna, viciile de forma se rasfrang asupra tuturor dispozitiilor a caror validitate este conditionata de validitatea testamentului.

- recunoasterea unui copil printr-un testament se distinge de toate celelalte dispozitiuni prin faptul ca este un act irevocabil si produce efecte imediat - nu la moartea testatorului - caci calitatea de parinte nu poate fi recunoscuta cu termen sau sub conditie⁸.

in mod indirect, si celelalte dispozitii testamentare pot avea (sau chiar au) influenta asupra transmiterii patrimoniului succesoral, desi nu constituie - in mod direct - dispozitii cu privire la transmiterea avutului testatorului in sensul Articolului 802 Cod Civil. De exemplu, prin recunoasterea copilului din afara casatoriei, el devine, la moartea parintelui, mostenitor legal care, in aceasta calitate ca culege cel putin rezerva succesorala.. Tot astfel, partajul de ascendent poate influenta devolutiunea legala a mostenirii, fara ca descendentii sa se transforme din mostenitori legali in legatari.

C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit, p.

Mihail Eliescu, Mostenirea si devolutiunea ei in dreptul R. S. R, Editura Academiei, Bucuresti, 1966, p.199-205.

E. Poenaru, Recunoasterea prin testament a copilului din afara casatoriei, in J.N. nr. 3, 1956, p. 463 si urm

Validitatea actului de recunoastere nu depinde nici de validitatea testamentului, daca conditiile special prevazute de lege sunt indeplinite. De exemplu recunoasterea facuta printr-un testament autentic, nul pentru violarea articolului 857 Cod Civil (interzicerea testamentului conjunctiv), este valabila, pentru ca s-a facut prin act autentic (articolul 48 si 57 Codul Familiei).

Rezulta ca testamentul este o forma juridica pe care o poate imbraca o multitudine de acte juridice independente intre ele si au regimuri juridice distincte iar definitia cuprinsa in articolul 802 Cod Civil vizeaza legatul ca dispozitie testamentara, iar nu testamentul care poate cuprinde in continutul sau si alte dispozitii de ultima vointa cu regimuri juridice deosebite. In ceea ce priveste caracterele juridice ale testamentului, aratate mai sus, ele sunt aplicabile intocmai legatului, dar sunt specifice si altor dispozitii testamentare (de exemplu, exherdari, numirea de executor testamentar, etc.) in masura in care legea nu prevede altfel (de exemplu, recunoasterea unui copil este irevocabila si produce efecte imediate, iar nu la decesul testatarului, partajul de ascendent se poate face si prin donatie, cand nu este act unilateral, revocarea unei dispozitii testamentare anterioare se poate face si altfel decat printr-un testament ulterior, etc.)

Interpretarea continutului testamentului:

Cu toate ca testamentul este un act juridic solemn, vointa testatorului poate sa fie exprimata insuficient de clar, termenii intrebuintati sa aiba mai multe intelesuri etc., mai ales in cazul testamentului olograf. Astfel fiind, in caz de indoiala si neintelegere intre persoanele interesate, instanta este chemata sa interpreteze continutul testamentului, cauzele pe care le contine.

Cu exceptia articolului 908 Cod Civil (referitor la legatul care are ca obiect un lucru de gen nedeterminat calitativ si care trebuie sa fie prestat de calitate mijlocie) legea nu stabileste reguli de interpretare a clauzelor testamentare. Astfel fiind, se admite ca sunt aplicabile, in mod corespunzator, si in aceasta materie, regulile care guverneaza interpretarea contractelor (articolul 977-985 Cod Civil)

Exista insa cateva aspecte ce trebuie avute in vedere in mod special in materia interpretarii testamentelor:

Interpretarea dispozitiilor testamentare trebuie sa se faca dupa intentia, vointa reala (dovedita) a testatarului si nu dupa sensul literal al termenilor (articolul 977 Cod Civil), potrivit regulii "in Conditionibus (testamenti) primum locum voluntas obtinet".

Intentia testatarului se va cauta in principal in insusi continutul testamentului si numai in mod accesoriu in acte si imprejurari exterioare, extrinseci.

In caz de indoiala, prin aplicarea in mod corespunzator a articolului 983 Cod Civil la materia analizata, clauza se interpreteaza in favoarea mostenitorilor legali (mai ales daca este vorba de intinderea legatului), iar nu a legatarilor.

Prin aceasta regula insa, nu trebuie anihilata regula de interpretare a clauzei in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar produce niciunul (articolul 978 Cod Civil). De exemplu, legatul facut unui creditor urmeaza sa fie luat in considerare ca atare ( ca liberalitate), iar nu ca plata a datoriei. Tot astfel in caz de indoiala, o clauza cuprinzand o substitutie, va fi interpretata in sensul unei substitutii vulgare iar nu fideicomisare.

Clauzele testamentare se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din actul intreg (articolul 982 Cod Civil); actul juridic nu poate fi interpretat scindat, el trebuie examinat in intregime⁹ (una pars testamenti per alium declaratur). De exemplu, din intregul continut al testamentului poate rezulta ca legatarul universal (datorita legatelor cu titlu particular sau cu titlu universal care epuizeaza emolumentul mostenirii) nu este in realitate, decat un simplu executor testamentar.