Relatiile psihologiei judiciare cu psihologia generala si cu psihologia sociala

Relatiile psihologiei judiciare cu psihologia generala si cu psihologia sociala

Psihologia judiciara, al carei obiect il constituie studiul si intelegerea aprofundata si nuantata a personalitatii individului uman implicat in procesul judiciar, are legaturi de subordonare si interconditionare reciproca in primul rand cu psihologia generala de la care imprumuta si aplica metode de abordare a domeniului, cunostinte asupra unor legi psihologice si instrumente de investigatie cu arie larga de aplicabilitate, un domeniu experimental al psihologiei si al dreptului.

Psihologia generala ofera o baza solida pentru rezolvarea problemelor practice, specifice din cadrul sistemului activitatilor judiciare si, invers, incercand sa ajute la solutionarea unor probleme practice prin ramura sa aplicativa.

Psihologia judiciara verifica o serie de informatii asupra legitatilor evidentiate de psihologia generala intr-un compartiment distinct al existentei umane si, totodata, furnizeaza noi informatii, evidentiaza noi aspecte cu caracter de legitate specifice domeniului in urma cercetarilor si investigatiilor efectuate.

Datorita faptului ca individul uman, care face obiectul studiului si al psihologiei judiciare, este participant la drama judiciara, se recunoaste implicit legatura psihologiei judiciare cu psihologia sociala care, la randu-i, ii va oferi metodologie, instrumentar si cunostinte necesare intelegerii aparitiei si dezvoltarii dramei judiciare, precum si a protagonistilor acestuia in mediul lor social natural de evolutie, in colective si medii, grupuri si subculturi sociale.

Fara a neglija raporturile cu psihologia generala, psihologia judiciara este, intr-adevar, foarte strins legata de psihologia sociala care, studiind planul particular-social din constructia omului, se caracterizeaza printr-o abordare ai concreta a omului, urmarind efecte individuale si de grup ale unor determinari concret-istorice.