Responsabilitatea juridica, garantie a dreptului comunicarii sociale

A. Consideratii generale

Libertatea fara responsabilitate si raspundere juridica nu poate exista, dupa cum, responsabilitatea este ineficienta fara raspundere juridica. Pe de alta parte, responsabilitatea si raspunderea juridica sunt inerente existentei statului si dreptului atat pe plan intern cat si pe plan extern.

Responsabilitatea juridica este o institutie juridica prin care legiuitorul exprima vocatia la raspundere juridica a unei persoane, pentru eventuale fapte si acte juridice savarsite direct sau indirect prin alte persoane ori prin lucruri aflate in administrarea sa.

Spre deosebire de responsabilitate, raspunderea juridica este raspunderea concreta stabilita dupa o anumita procedura de o autoritate competenta (instanta sau autoritatea administrativa) finalizata intr-o sanctiune insotita sau nu de anularea actului ilegal, restabilirea situatiei anterioare, fixarea despagubirii pentru actul sau faptul ce a cauzat daunele constatate, luarea masurilor de siguranta aplicate sau acordate conform unei proceduri prevazute de lege.

Responsabilitatea juridica izvoraste din lege si se fundamenteaza numai pe aceasta, pe cand raspunderea juridica isi are sursa in hotararea instantei judecatoresti sau in actul autoritatii administrative de stabilire a acesteia. Responsabilitatea juridica se declara de lege, spre deosebire de raspudnerea juridica, care se stabileste de instanta sau autoritatea administrativa competenta.

A declarea responsabilitatea prin lege fara a reglementa concomitent modul de transformare al acesteia in raspundere si de infaptuire concreta a raspunderii, inseamna a o lipsi de continutul ei juridic, iar partea vatamata ar fi lipsita de posibilitatea realizarii dreptului ei.

Simpla prevedere si reglementare prin lege a responsabilitatii juridice, nu echivaleaza cu despagubirea sau garantarea despagubirii partii vatamate. Nestabilirea de legiuitor a organelor competente si a procedurii de transformare a responsabilitatii in raspundere, precum si modul de infaptuire al acesteia, face inactiva responsabilitatea juridica. Drepturile si obligatiile juridice sunt virtuale in cadrul responsabilitatii juridice, pe cand in cazul raspunderii juridice sunt cuantificate si delimitate pentru ca apoi sa fie materializate.

Responsabilitatea juridica are mai multe forme de existenta respectiv: penala, civila, administrativa, constitutionala, etc. Temeiul responsabilitatii juridice il constituie o suma de principii, general valabile pentru toate formele de responsabilitate juridica.

Principiile sunt ideile de baza general valabile ce se regasesc in normele care reglementeaza institutiile dreptului.

Astfel, principiile generale ale responsabilitatii juridice sunt:

1. principiul legalitatii responsabilitatii juridice care presupune:

recunoasterea ca valori supreme a drepturilor si libertatilor cetatenesti, a dreptatii in primul rand in Constitutie si apoi in legi organice, ordinare si alte acte normative emise in baza acestora, deci implicit a dreptului la informatie si derivatele acestuia;

prevederea si garantarea prin lege a organelor, procedurilor si mijloacelor efective de prevenire, educare si reparare a oricarei incalcari a dreptuilor, libertatilor si intereselor legitime ale omului, inclusiv in domeniul comunicarii sociale;

toti oamenii au dreptul la o protectie egala a legii, evident in realizarea drepturilor si libertatilor lor;

nimeni nu este mai presus de lege;

exercitarea drepturilor si libertatilor se face numai cu buna credinta, fara a se incalca drepturile si libertatile celorlalti;

accesul liber la justitie este garantat pentru orice persoana.

2. egalitatea in drepturi este un alt principiu, care presupune ca:

toti oamenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, in sensul ca sunt si trebuie sa fie la fel de responsabili juridic si sa beneficieze de aceleasi drepturi;

nu trebuie sa existe privilegii sau discriminari in fata responsabilitatii juridice pentru nici o persoana si nici pentru organele statului sau orice fel de functionari publici;

toti sunt responsabili in fata si in conditiile legii.

3. principiul repararii prompte a prejudiciului
4. principiul personalitatii, in sensul ca, se declara raspunzatoare numai persoana fizica sau juridica, autor sau participant la savarsirea faptei ori actului juridic.
5. Principiul libertatii de vointa, a actiunii ori inactiunii, astfel, ca nu poate exista responsabilitate daca nu exista libertatea de a alege comportarea care evita raspunderea.
6. Principiul umanismului, care pune accent in primul rand pe prevenire, apoi pe reparare si in ultimul rand pe represiune, ideea principala fiind de protectie, ocrotire si educare.
7. Principiul concordantei intre drepturi si obligatii, intre putere si responsabilitate. Nu poti face raspunzator un functionari public decat numai pentru ceea ce acesta putea si era obligat sa faca, dar nu a facut, inclusiv pentru incompetenta.
8. Principul repararii integrale a prejudiciului. Constitutitia Romaniei prevede ca persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si    repararea pagubei.

Temeiul raspunderii juridice il constituie trei elemente cumulate

savarsirea actului sau faptului generator de responsabilitate care poate fi: infractiune, delict, cvasidelict, abatere disciplinara, abatere administrativa, contraventie, act administrativ ilegal si chiar legal in anumite cazuri strict prevazute de lege act sau fapt juridic civil etc;

Legea care reglementeaza responsabilitatea juridica, procedura infaptuirii acesteia, organele abilitate in acest sens si actele sau faptele generatorare;

Hotararea judecatoreasca sau actul autoritatii publice imputernicite de lege prin care s-a stabilit si infaptuit in concret raspunderea juridica a persoanei fizice sau juridice.

B. Formele responsabilitatii juridice

In functie de tipul de principii si normele juridice ce o reglementeaza, responsabilitatea este cunoscuta sub doua forme distincte: responsabilitatea de drept public si responsabilitatea de drept privat.

In raport de specificul reglementarii fiecarei ramuri de drept, responsabilitatea juridica poate fi: constitutionala, civila, penala, administrativa, etc.

Dupa subiectul responsabilitatii, aceasta poate fi colectiva sau individuala. Responsabilitatea individuala poate fi: responsabilitatea cetateanului, responsabilitatea functionarului public, etc.

Din punct de vedere al vinovatiei subiectului, responsabilitatea poate fi obiectiva sau subiectiva. In dreptul civil se face distintie intre responsabilitatea pentru fapta proprie, responsabilitatea pentru fapta altuia si responsabilitatea pentru fapta lucrului sau animalului.

Dupa continutul raspunderii ce o genereaza, responsabilitatea mai poate fi: materiala, disciplinara, contraventionala si penala, iar dupa pagubele cauzate: responsabilitate pentru daune morale si responsabilitate pentru daune materiale. Pe de alta parte, responsabilitatea materiala, poata fi de natura civila, administrativa sau specifica dreptului muncii. La fel si responsabilitatea disciplinara, este de mai multe feluri, dupa specificul acesteia: administrativa sau de drept al muncii.

In domeniul contraventional, responsabilitatea poate fi: responsabilitatea contraventionala a cetateanului, responsabilitatea contraventionala a functionarului si responsabilitatea contraventionala a persoanei publice.

C. Tipuri de responsabilitate si raspundere a functionarilor publici

Conform Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, functionar public este persoana numita intr-o functie publica, iar functia publica este ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de autoritatea sau institutia publica, in temeiul legii, in scopul realizarii competentelor sale.

Potrivit aceleasi legi, incalcarea de catre functionarii publici, cu vinovatie, a indatoririlor de serviciu, atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala dupa caz.

D. Responsabilitatea si raspunderea civila

Raspunderea civila este acea responsabilitatea instituita si reglementata prin legea civila. Raspunderea civila este raspunderea concreta stabilita de instanta in spetele pe care le solutioneaza, conform dispozitiilor legii civile si procesual civile.

Raspunderea civila este de doua feluri, respectiv raspundere civila contractuala si raspundere civila delictuala.

Raspunderea civila contractuala este acea raspundere care izvoraste din incalcarea clauzelor contractelor civile.

Raspunderea civila delictuala este acea raspundere care izvoraste din orice alte acte sau fapte juridice civile, altele decat contractele (ex. Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, raspunderea delictuala pentru fapta altuia).