Trasaturile caracteristice ale actelor administrative

Trasaturile caracteristice ale actelor administrative

Pe langa trasaturile generale, comune actelor juridice, actele administrative au si trasaturi proprii, caracteristice acestei specii de acte, care le disting de celelalte categorii de acte. Astfel, in literatura juridica sunt considerate caracteristice urmatoarele trasaturi: sunt acte juridice, sunt manifestari unilaterale de vointa, sunt emise in temeiul si pentru realizarea puterii publice, sunt obligatorii, sunt emise in baza legii si prin ele se organizeaza executarea legii si se executa in concret prevederile legii si ale celorlalte acte normative, sunt executorii si sunt supuse unui regim juridic specific.

1). Actele administrative sunt acte juridice

Profesorul Tudor Draganu arata ca actele juridice sunt manifestari de vointa facute in scopul nasterii, modificarii sau stingerii raporturilor juridice, a caror realizare in caz de nevoie este garantata prin forta de constrangere a statului . Asa cum am mai aratat, actul administrativ este o specie a actului juridic, alaturi de actul de drept civil, actul de dreptul muncii, s.a.m.d.

Aceasta definire in general, suporta unele observatii:

In primul rand nu orice manifestare de vointa este un act administrativ, ci numai aceea anume facuta pentru a produce anumite efecte juridice. Prin urmare, simpla opinie sau parere a unei autoritati publice nu poate fi considerata un act administrativ. Practica judiciara s-a exprimat in sensul ca, actul emis de o autoritate publica ca sa fie un act administrativ, este necesar ca el sa produca efecte, adica sa dea nastere la drepturi si obligatii intre parti, ceea ce nu se intampla atunci cand se manifesta o opinie in legatura cu intelesul unei anumite dispozitii legale

Pe de alta parte, ca o alta conditie, este necesar ca legea sa-i atribuie manifestarii de vointa efectele urmarite de autorul ei.

De aici desprindem ideea ca intre manifestarea de vointa, scopul urmarit si efectele produse si recunoscute de lege sa existe o legatura de cauzalitate, deoarece in cazul in care aceasta lipseste nu mai suntem in prezenta unui act administrativ, ci a unui fapt material-juridic, a unei operatiuni material-tehnice sau a unui act cu caracter politic . De exemplu, refuzul de a satisface o cerere privitoare la un drept, atunci cand refuzul este nejustificat, constituie un fapt material juridic si nu un act juridic, deoarece autoritatea publica nu urmareste vatamarea dreptului subiectiv, ci ea isi manifesta vointa refuzand o cerere. Prin urmare intre manifestarea de vointa, scopul urmarit si efectele ce s-au produs nu exista o legatura de cauzalitate . Admitand ca refuzul nejustificat este act administrativ, supus deci controlului in fata instantelor judecatoresti, Curtea Suprema de Justitie a considerat in practica sa ca refuzul autoritatilor administrative de a recunoaste unei persoane calitatea de veteran de razboi in conditiile legii este nelegal si supus controlului judecatoresc

In abordarea teoretica a profesorului Tudor Draganu tacerea si refuzul administratiei de a rezolva o cerere privitoare la un drept nu sunt acte administrative o data ce "nu creeaza, modifica sau desfiinteaza un raport juridic" , ceea ce face ca intre actele administrative si faptele material-juridice (refuzul si tacerea administratiei) sa existe o distinctie clara ce ar trebui sa se regaseasca si in jurisprudenta.

In al doilea rand nu orice manifestare de vointa poate fi act juridic, ci numai aceea apta de a produce efecte juridice proprii. Astfel, avizul, propunerea, recomandarea, s.a.m.d. constituie o manifestare de vointa, dar care are drept scop adoptarea unui act administrativ care produce, modifica sau stinge efecte juridice. De exemplu, un aviz nu poate produce efecte juridice. Practica judiciara adoptata de Curtea Suprema de Justitie este, nu de putine ori, contradictorie in a considera un aviz fie un act preparator, fie un act administrativ. In primul caz, Curtea Suprema de Justitie a considerat avizul negativ al Oficiului juridic nu ca un refuz in sensul prevazut de art. 1 din Legea nr. 29/1990, ci avand un caracter preparator si fara puterea sa produca efecte juridice, situatie in care nu poate forma el singur obiectul actiunii in contencios administrativ, putand fi atacat numai o data cu actul definitiv emis pe baza lui . Intr-un alt caz Curtea Suprema de Justitie - Sectia contencios administrativ a considerat ca refuzul Ministerului Finantelor de a transmite catre Bancorex avizul pentru virarea in contul unei societati comerciale a unei sume datorate, vatama persoana juridica in drepturile sale prevazute de lege, constituind prin urmare un act administrativ supus controlului de legalitate al instantelor judecatoresti . In aceeasi ordine de idei, Curtea Suprema de Justitie a apreciat in mod gresit ca raportul de evaluare a institutiilor de invatamant superior in vederea autorizarii provizorii constituie act administrativ producator de efecte juridice si nu manifestarea de vointa proprie Consiliului National de Evaluare Academica si Acreditare

In al treilea rand, in caz de nevoie, realizarea efectelor juridice ale actelor administrative, cu conditia ca acestea sa fie dintre cele recunoscute de lege, se asigura prin forta de coercitie a statului. A contrario rezulta ca, daca, efectele juridice nu sunt dintre cele recunoscute de lege, acestea nu sunt ocrotite prin forta coercitiva a statului. De aceea se afirma in literatura juridica ca actele administrative sunt totdeauna licite . Aceasta nu inseamna ca actele administrative nu pot fi si ilegale, dar ele produc efecte juridice pana in momentul anularii sau revocarii lor datorita prezumtiei de legalitate, fiind emise de o autoritate publica

In al patrulea rand si actul adminstrativ, ca orice alt act juridic, presupune ca manifestarea de vointa sa fie declarata, exprimata oral sau scris, respectiv cuprinsa, atunci cand este cazul (obligatoriu in cazul actelor administrative normative), intr-un inscris. Atunci cand manifestarea de vointa nu este declarata nu produce efecte juridice. Actele administrative si faptele materiale juridice nu numai ca se deosebesc intre ele prin faptul ca ultimele pot produce efecte juridice fara sa existe o manifestare de vointa, dar se deosebesc si de instrumentul care le contine. Daca actele administrative pot fi numai licite ca orice act juridic, faptele materiale juridice pot fi licite si ilicite, insa numai cand ele sunt actiuni umane

2). Actele administrative sunt manifestari unilaterale de vointa

Atunci cand autoritatea publica emite, chiar la initiativa ei, un act administrativ prin care se creeaza obligatii in sarcina altor organe administrative, persoane juridice sau fizice, s.a.m.d. caracterul unilateral al actului este cu atat mai evident

Asa cum am mai aratat, autoritatile publice pot emite acte administrative si in calitate de organe dotate cu personalitate juridica pot incheia contracte civile, contracte de dreptul muncii, contracte administrative, etc. Aceste acte din urma nu mai au un caracter unilateral, ci contractual, in sensul ca ele nu sunt manifestari unilaterale de vointa si nu sunt revocabile ca si actele administrative.

In acest context sunt necesare urmatoarele observatii:

In primul rand actele emise in comun de doua sau mai multe autoritati publice, eventual si cu concursul unei organizatii nestatale, sunt tot acte cu caracter unilateral, deoarece acordul lor de vointa este manifestat pentru producerea aceluiasi efect juridic. Caracterul unilateral este dat de faptul ca vointele ce contribuie la formarea actului, se intalnesc si formeaza in mod univoc o singura vointa . In cazul actelor contractuale vointele se intalnesc, dar nu urmaresc acelasi scop, iar natura prestatiilor este diferita.

In al doilea rand acte administrative emise la cerere nu presupun existenta unor acorduri de vointa. De exemplu, solicitantul unei autorizatii de constructie adreseaza o cerere organului administrativ competent sa elibereze astfel de acte. Vointa manifestata in cerere nu este decat o conditie prealabila si obligatorie pentru ca autoritatea publica sa-si exprime la randul ei vointa concentrata in actul administrativ, ceea ce nu-i schimba caracterul unilateral si de putere. Tocmai de aceea, actul administrativ, in speta o autorizatie, poate fi revocat de organul emitent.

Literatura juridica din revocabilitatea actului unilateral a extras doua consecinte practice

1.Actul administrativ va produce efecte juridice in ceea ce-l priveste pe solicitant numai din momentul in care a primit comunicarea.

2.Renuntarea beneficiarului la exercitiul dreptului sau chiar la dreptul conferit nu afecteaza valabilitatea actului administrativ care va inceta sa mai produca efecte juridice, fie la data revocarii de catre autoritatea emitenta, fie la implinirea termenului pentru care a fost emis (de exemplu, autorizatia de constructie)

In al treilea rind actele administrative (numite si colective) emise de organele colegiale ale unei autoritati publice (de exemplu Guvern, consilii locale sau judetene) desi sunt opera unui concurs de vointe, ele exprima tot un caracter unilateral . O data existent cvorumul si exprimat votul cu majoritatea ceruta de lege pentru adoptarea si validitatea actului administrativ, convergenta vointelor spre acelasi scop si obiect, duce la formarea actului care apartine autoritatii administrative si nu vreunuia dintre persoanele ce alcatuiesc organul colegial respectiv. Este fara relevanta numarul de persoane care participa la adoptarea actului respectiv, acesta pastrandu-si caracterul unilateral

3). Actele administrative sunt emise in temeiul si pentru realizarea puterii publice

Este o trasatura vazuta distinct de unii autori in literatura juridica . Alti autori, formuland cea de-a doua trasatura a actelor administrative au dat de inteles ca actele administrative sunt consecinta unor manifestari unilaterale de vointa de putere , dar fara sa mai explice si aceasta ultima calificare "de putere".

Este de netagaduit ca manifestarea de vointa apartine unui subiect de drept care in limitele atributiilor ce i-au fost conferite, poate emite sau revoca un act administrativ, avand autoritatea puterii publice. In consecinta, in virtutea acestei puteri publice cu care este investita, autoritatea administrativa prin efectele juridice recunoscute de lege, da nastere, stinge sau modifica drepturi si obligatii, carora li se aplica ca atare un regim de putere publica

4). Actele administrative sunt obligatorii

Daca actele administrative sunt obligatorii inseamna ca nimeni nu se poate sustrage de la efectele juridice pe care le produc, iar in caz contrar intervine forta de constrangere a statului. Cand spunem ca un act administrativ fie individual, fie normativ este obligatoriu, intelegem ca violarea sa atrage sanctiuni impotriva celor care il incalca

Caracterul obligatoriu al actelor administrative presupune unele observatii:

In primul rand actul administrativ este obligatoriu pentru toate subiectele de drept a caror activitate este in legatura cu obiectul cuprins in acel act (indiferent ca sunt organe administrative superioare, inferioare organului emitent). Este firesc ca actul administrativ sa se bucure de forta conferita de puterile statului o data ce a fost emis pe baza si in vederea executarii dispozitiilor legii

Subiectele de drept carora li se adreseaza actele administrative pot fi persoane juridice de drept public sau privat, persoane fizice.

In al doilea rand actele administrative sunt obligatorii pentru autoritatea emitenta cata vreme nu au fost anulate, revocate sau abrogate (in acest ultim caz cu referire la actele administrative normative). Obligatia deriva din faptul ca organul emitent, din succesiunea de acte pe care le emite este obligat sa-si respecte propriile acte. De exemplu, eliberarea unei autorizatii de constructii obliga organul emitent sa nu mai elibereze o alta autorizatie de constructie pe acelasi amplasament si cu respectarea conditiilor impuse de Legea nr. 50/1991.

In acelasi sens trebuie privita si obligativitatea conformitatii actelor individuale cu cele normative. Un act administrativ individual facut de o autoritate administrativa, care contravine unui regulament edictat de aceeasi autoritate este ilegal si instantele noastre de contencios administrativ il pot anula

In aceeasi ordine de idei, profesorul Erast Diti Tarangul arata ca si administratia care a facut regulamentul este obligata sa se conformeze propriului ei act atata timp cat nu-l abroga sau modifica

In al treilea rand actele administrative sunt obligatorii si pentru autoritatile superioare celor emitente. Actul administrativ individual al organului inferior trebuie respectat de organul administrativ superior, daca acesta nu l-a revocat sau anulat. In literatura juridica s-a aratat ca organul superior poate anula actul organului inferior fara sa poata emite un alt act in locul celui anulat sau sa oblige organul inferior sa emita un nou act . Actele administrative individuale irevocabile nu pot fi revocate sau anulate de autoritatile ierarhic superioare

Caracterul obligatoriu al actului administrativ normativ trebuie vazut cel putin sub doua aspecte:

1.Din punctul de vedere al organului administrativ inferior cand actul administrativ normativ este emis de un organ superior, caracterul lui obligatoriu este absolut, deoarece organul inferior nu poate anula, modifica sau suspenda actul autoritatii superioare nici pe motiv de ilegalitate, nici pe motiv de neoportunitate.

2.Din punctul de vedere al organului administrativ superior sunt posibile cel putin trei situatii:

a. organul superior este obligat sa respecte in activitatea sa actele administrative emise de organele inferioare atata vreme cat nu au fost anulate, revocate sau modificate.

b. organul superior poate, pe calea elaborarii unor norme juridice, sa reglementeze altfel raporturile social-economice care au format obiectul actului normativ al unui organ inferior, abrogand tacit sau expres norma inferioara.

c. organul superior nu se poate substitui organului inferior si sa emita un act normativ cu un continut diferit, atunci cand elaborarea unui act normativ determinat revine competentei exclusive acestuia din urma. Daca legea nu stipuleaza competenta exclusiva a organului inferior, organul superior poate elabora oricand alte norme contrare celor cuprinse in actul normativ al organului inferior

Un act administrativ normativ, vadit ilegal, caracterizat ca inexistent nu este obligatoriu, iar persoana care nu il respecta nu este susceptibila de a fi sanctionata

5). Actele administrative sunt emise in baza legii si prin ele se organizeaza executarea si se executa in concret prevederile legii si ale celorlalte acte normative

Este de inteles ca fiecare act administrativ trebuie sa isi aiba originea in dispozitiile actelor normative care, instituind norme juridice, actioneaza intr-un sistem piramidal in baza caruia norma juridica inferioara trebuie sa fie conforma normei juridice superioare. Avand o forta juridica diferentiata, acest sistem are in varful sau legea constitutionala, dupa care urmeaza legea organica, legea ordinara, ordonantele, hotararile Guvernului, s.a.m.d.

Pentru a ne afla in fata unui act administrativ este obligatoriu ca legea sa recunoasca unei manifestari de vointa anumite efecte. Daca legea nu ii recunoaste unei manifestari de vointa posibilitatea de a da nastere, stinge sau modifica raporturi juridice, deci sa produca efecte juridice, nu ne mai aflam in prezenta unui act administrativ.

Pornind de la prevederea constitutionala cuprinsa in art.108 al. 2 si anume ca "hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor", generalizand, putem spune ca toate actele administrative se emit in scopul organizarii executarii si executarii in concret a legilor si a celorlalte acte normative, cu respectarea principiului ierarhiei normelor juridice. Chiar si in cazul delegarii legislative cand vorbim de ordonante emise in baza unei legi de abilitare, acelasi lucru este valabil.

Daca actele administrative individuale sunt emise numai in temeiul legii si sunt conforme acesteia, in executarea legii in concret, pentru actele administrative normative care se supun principiului ierarhiei normative se impun unele observatii referitoare la forta lor juridica:

In primul rand, un act administrativ normativ nu poate modifica, suspenda sau lipsi de eficienta un alt act administrativ normativ de aceeasi forta juridica emis de un alt organ administrativ (de exemplu, un ministru al unui minister printr-un ordin nu poate lipsi de eficienta un alt ordin emis de un alt ministru).

In al doilea rand, un act administrativ normativ inzestrat cu o forta juridica superioara poate modifica, abroga oricand un act administrativ cu o valoare juridica inferioara, afara de cazul in care reglementarea unor raporturi sociale este rezervata prin lege acestui din urma organ.

In al treilea rand, ori de cate ori un raport social nu a fost reglementat in prealabil printr-o lege si nici reglementarea lui nu a fost rezervata legii, el va putea fi reglementat printr-un act administrativ normativ de organul administrativ, dar cu respectarea competentei sale. Aceasta problema, a reglementarii primare sau secundare a raporturilor sociale, precum si cea a organului indrituit sa o faca, a suscitat controversate discutii in literatura juridica.

Credem ca ori de cate ori un raport social nu este rezervat competentei exclusive de reglementare a legii, va trebui sa se ajunga la concluzia ca si organele administrative pot sa intervina cu propria lor reglementare, deci praeter legem nu numai secundum legem. Este drept ca acolo unde legea constitutionala, legea organica sau ordinara, sau orice alt act normativ superior interzice acest lucru direct sau indirect, aceasta reglementare primara nu este posibila (de exemplu, Constitutia din 1991 delimiteaza sfera raporturilor sociale in care pot interveni decretele normative ale Presedintelui Republicii) . Actuala reglementare constitutionala nu exclude posibilitatea pentru organele administratiei publice de a desfasura o activitate normativa primara si secundara. Prin urmare interventia normativa a organului administrativ poate fi diferentiata dupa urmatoarele categorii de raporturi sociale:

raporturi sociale pentru a caror reglementare Constitutia nu admite nici un fel de interventie normativa din partea organelor administratiei publice (de exemplu, perchezitia, retinerea, arestarea). Orice interventie pe cale de reglementare, chiar si secundara, a unor asemenea raporturi sociale de catre administratia publica este neconstitutionala.

raporturi sociale pentru care Constitutia prevede reglementarea prin lege, dar nu exclude nici interventia normativa a organului administrativ pentru detalii si modalitati tehnice de aplicare.

raporturi sociale care, fiind de mai mica importanta, nu trebuie, in spiritul Constitutiei, sa faca obiectul unei reglementari prin lege. In masura in care legea le autorizeaza, organele administratiei pot interveni normativ pentru a reglementa primar aceste raporturi sociale (de exemplu, in baza art. 55 din Legea nr. 58/1991 cu privire la privatizarea societatilor comerciale s-a emis H.G. nr. 634/16 septembie 1991 pentru aprobarea Normelor metodologice privind vanzarea de active ale societatilor comerciale cu capital de stat

raporturi reglementate prin regulamente de administratie interioara (regulamente interne, statute interioare) emise de catre organele competente care creeaza drepturi si obligatii pentru functionarii acestora si organele inferioare si nu aduc nici o schimbare situatiei juridice a persoanelor din afara structurii lor

In literatura juridica s-a sustinut opinia ca numai Parlamentul poate reglementa prin lege raporturile sociale expres prevazute in Constitutia din 1991, precum si cele care au facut obiectul unei reglementari anterioare prin lege

In ceea ce ne priveste ne alaturam opiniei potrivit careia, ori de cate ori un domeniu al raporturilor sociale nu a fost reglementat prin lege poate fi reglementat primar de catre organele administratiei publice prin norme juridice cu o forta inferioara legii, dar in limitele competentei recunoscute si a scopului urmarit de lege.

6). Actele administrative sunt executorii

Actele administrative, si cu atat mai mult cele normative, sunt executorii prin ele insele, prin urmare se executa din oficiu fara a mai fi necesara investirea lor, potrivit Codului de procedura civila cu formula executorie de catre instanta judecatoreasca.

De la aceasta regula pot sa existe si exceptii, anume stabilite de lege, in sensul ca organul administrativ nu va putea pune in executare in mod nemijlocit actul administrativ, fiind necesara dispozitia instantei judecatoresti in acest sens. Astfel, potrivit art. 23 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor constituie contraventie executarea fara autorizatie sau cu incalcarea acesteia, precum si a proiectelor aprobate de lucrari de construire, reconstruire, modificare, extindere sau reparare a cladirilor de orice fel. Art. 25 din lege prevede ca o data cu aplicarea amenzii se dispune oprirea executarii lucrarilor, precum, si dupa caz, masuri pentru incadrarea in limitele prevederilor autorizatiei sau desfintarea lucrarilor executate fara autorizatie sau cu incalcarea acesteia, intr-un termen stabilit in procesul-verbal de constatare a contraventiei. In cazul in care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse in procesul-verbal de constatare a contraventiei, organele de inspectie si control ale consiliilor judetene sau locale vor sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune dupa caz, fie incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei, fie desfiintarea constructiilor nelegal realizate. In cazul admiterii acestei cereri, instanta va stabili termenele limita de executare a masurilor aratate mai sus si cuprinse in hotararea judecatoreasca. Dar dupa trecerea acestui termen, organul administrativ va putea trece la executarea hotararii, care, poate echivala si cu executarea actului administrativ . Pe de alta parte autoritatea administratiei publice competente, in cazul constructiilor fara autorizatie de constructie pe terenuri apartinand domeniului public al statului, la expirarea termenului stabilit prin procesul-verbal de constatare a contravenitei, poate trece la executare pe cheltuiala contravenientului.

In general realizarea actelor juridice se poate face pe doua cai: prima conditioneaza punerea in executare a actului prin forta de constrangere a statului, de investirea lui cu titlu executoriu judecatoresc (cale proprie actelor de drept privat), a doua, face posibila executarea directa a actului fara a mai fi nevoie sa se recurga la investirea actului cu formula executorie (cale tipica actelor de putere) . De exemplu, actele administrative prin care se constata creante bugetare si sunt executate in baza Codului de procedura fiscala

Actul administrativ individual este executoriu din momentul comunicarii lui sau la data aratata expres in continutul sau sau a somatiei care poate fi comunicata o data cu titlul executoriu (Codul de procedura fiscala).

O data cu trecerea la executare a actului administrativ se poate face contestatie la executare, fie in temeiul art.162 din Codul de procedura fiscala sau a altor legi speciale, fie a dispozitiilor de drept comun prevazute de art. 399 si urm. din Codului de procedura civila. Totodata se poate cere suspendarea executarii silite a actului administrativ, vremelnic, daca exista iminenta producerii vreunui prejudiciu pana la solutionarea contenciosului administrativ de instanta fie in temeiul art. 137 din O.G. nr. 92/2003 in cadrul contestatiei la executare, fie in temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, separat, inainte sau in cadrul actiunii in contencios administrativ.

Actul administrativ normativ este prin el insusi executoriu, prin faptul ca este emis de o autoritate publica, investita cu putere publica, ce intervine in limitele competentei sale pentru a da nastere, modifica sau stinge drepturi si obligatii . Daca actul administrativ normativ a fost emis cu respectarea tuturor conditiilor legale, el este obligatoriu si prin urmare, daca nu este executat de buna voie, intervine forta de constrangere a statului

In cazul actului administrativ normativ de observat ca insasi valoarea juridica a acestuia creeaza o prezumtie de autenticitate (actul are calitatea de a oferi garantia ca provine in mod real de la organul emitent) si de veridicitate (calitatea de a corespunde adevarului). Aceste prezumtii ofera actelor administrative normative, ca acte juridice emise in realizarea puterii publice, garantia aplicarii regulii executarii din oficiu (executio ex officio) . Prezumtia de legalitate este o prezumtie legala relativa (iuris tantum) si nu o prezumtie legala absoluta (iuris et de iure), astfel incat ea poate fi rasturnata pe calea exceptiei de ilegalitate sau a actiunii in anulare in contencios administrativ intentata de prefect contra actelor administrative normative emise de autoritatile publice locale.

Actul administrativ normativ este executoriu din momentul intrarii lui in vigoare, ceea ce se intampla in momentul publicarii sau la data aratata expres in textul actului normativ.

Primarul, presedintele consiliului judetean asigura executarea hotararilor consiliilor locale sau judetene. Ordinul prefectului devine executoriu numai dupa ce a fost adus la cunostinta publica (prin afisare sau publicare), atunci cand contine dispozitii normative (art. 138 din Legea nr. 215/2001).

Scoaterea din vigoare prin anulare sau abrogare face sa inceteze caracterul executoriu al actului administrativ normativ. Acest caracter executoriu dureaza pe intreaga perioada cat actul administrativ este in vigoare si opereaza de fiecare data cand situatiile reglementate juridic se produc in fapt. Ori de cate ori efectele actului administrativ normativ inceteaza sau sunt suspendate, inceteaza si obligatia de executare a acestuia.

In cazul actelor administrative prin delegatie, caracterul executoriu al actului normativ opereaza tot din oficiu, deoarece aceste organe emitente, nestatale, in cazurile expres prevazute de lege se comporta de fapt si de drept ca autoritati administrative si in consecinta actele lor nu numai ca sunt obligatorii, dar sunt si executorii, fiind considerate drept acte administrative de autoritate

Actele administrative inexistente nu au caracter executoriu, iar nerespectarea lor nu atrage interventia fortei de constrangere a statului.

O trasatura prin care se incearca particularizarea, intr-un fel, a actului administrativ, si pe care nu o gasim la toti autorii, este cea privind regimul juridic specific aplicabil actului administrativ

Aceasta trasatura in opinia autorilor ce o sustin cuprinde regulile specifice ce privesc forma, procedura de emitere, conditiile de valabilitate si controlul actelor administrative.

In ceea ce ne priveste consideram ca regimul juridic administrativ nu este o trasatura caracteristica numai actului administrativ, deoarece tot asa de bine s-ar putea spune acelasi lucru si despre regimul juridic aplicabil actului de drept civil, comercial, de dreptul muncii. In cazul nostru, regimul juridic administrativ nu este altceva decat suma tuturor trasaturilor caracteristice (si specifice in cazul actelor administrative cunoscute), a conditiilor de valabilitate si a controlului actului administrativ

Pe langa trasaturile caracteristice actelor administrative, actelor administrative normative le sunt proprii si unele trasaturi specifice: a. caracterul general; b. caracterul abstract si de aplicare repetata; c. controlul legalitatii pe calea exceptiei de ilegalitate.