Prescriptia - cauza de inlaturare a raspunderii contraventionale

Prescriptia - cauza de inlaturare a raspunderii contraventionale.

In O.G. nr. 2/2001 sunt reglementate doua categorii de prescriptii: cea a aplicarii sanctiunii si cea a executarii ei.

Prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale este prevazuta in art. 13 din O.G. nr. 2/2001 care prevede ca aplicarea sanctiunii pentru contraventii se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei.

Daca initial fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie contraventie, prescriptia aplicarii sanctiunii nu curge pe tot timpul cat pricina s-a aflat in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, cu conditia ca sesizarea acestor organe sa se fi facut inlauntrul termenului de 6 luni de la data savarsirii faptei sau constatarii ei in cazul contraventiilor continue. Chiar si in acest caz prescriptia totusi va opera daca sanctiunea nu a fost aplicata in termen de 1 an de la data savarsirii faptei, respectiv constatarii faptei, daca prin lege nu se dispune altfel[1].

Prin legi speciale au fost stabilite termene de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor contraventionale mai mari decat cele prevazute in legea cadru. Astfel, in O.U.G. nr. 26/1993 privind tariful vamal de import al Romaniei (abrogata in prezent) s-a prevazut un termen de prescriptie de 5 ani, sau de exemplu, prin O.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate s-a prevazut un termen de prescriptie de 3 ani de la data savarsirii faptei.

Momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie este cel in care fapta se consuma prin simplul act al persoanei ce o savarseste. In cazul contraventiilor care au ca element incalcarea unei obligatii cu termen, implinirea termenului marcheaza momentul din care incepe sa curga prescriptia.

In cazul asa numitelor contraventii continue, de exemplu efectuarea de acte de comert fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege, se sustinea in literatura juridica ca momentul din care incepe sa curga    termenul de prescriptie este cel la care inceta incalcarea obligatiei legale, respectiv data epuizarii faptei contraventionale . In art. 13 alin. 2 O.G. 2/2001 s-a prevazut ca prescriptia de 6 luni incepe de la data constatarii faptei. Aceasta dispozitie este stabilita in favoarea autoritatilor publice, deoarece contraventia este continua, in intelesul reglementarii, in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp. Dar, legiuitorul, in intelepciunea lui, nu ne spune ce se intampla daca, in cazul savarsirii unei contraventii continue, care a durat in timp, dar la un moment dat s-a epuizat, termenul de prescriptie curge tot de la momentul constatarii faptei ilicite sau, din momentul in care se considera fapta savarsita. Cum contraventia continua a fost reglementata de asa natura incat sa fie constatata si sanctionata in folosul organului constatator, este greu de crezut ca se va accepta un alt punct de vedere, decat cel exprimat in art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

Prescriptia executarii sanctiunii contraventionale este prevazuta in art. 14 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, executarea sanctiunii contraventionale se prescrie in termenul de 1 luna de la data aplicarii sanctiunii, daca procesul-verbal de constatare a contraventiei precum si, cand este cazul, instiintarea de plata a amenzii nu au fost comunicate celui sanctionat (art. 14 alin. 1 si art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001).

Daca prin prevederile art. 14 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 legiuitorul a prevazut ca executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 2 ani de la data aplicarii, acelasi legiuitor, abrogand acest text[3], printr-o inovatie demna de o cauza mai buna, stabileste net in favoarea Ministerului Finantelor Publice ca dreptul de a cere executarea silita a creantelor bugetare (inclusiv amenzi contraventionale) se prescrie in termen de 5 ani de la data incheierii anului financiar in care a luat nastere acest drept (art. 138 din O.G. nr. 61/2002). Consfintind magistral suprematia institutiilor asupra individului, intr-un stat care numai de drept nu poate fi apreciat, legiuitorul incalca cu buna-stiinta regula generala instituita in mod egal in Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva si, statorniceste un termen de prescriptie, intotdeauna mai mare de 5 ani, deoarece nu are in vedere data la care a luat nastere acest drept, ci data incheierii anului financiar.

Termenul de prescriptie prevazut pentru creantele bugetare, in conditiile legii, poate fi suspendat (in cazul suspendarii termenului de prescriptie a dreptului la actiune, cand suspendarea executarii silite este prevazuta de lege sau dispusa de instanta judecatoreasca sau alt organ competent; pe perioada amanarii sau esalonarii platii obligatiei bugetare, etc.) sau intrerupt (in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune, pe data indeplinirii de debitor, inainte sau in timpul executarii silite a unui act voluntar de executare, etc.)[4].

Executarea sanctiunii inchisorii contraventionale se prescrie in termenul de 1 an de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a aplicat sanctiunea[5], daca contravenientul nu a optat pentru prestarea unei activitati in folosul comunitatii .

Implinirea termenilor de prescriptie a aplicarii si executari sanctiunii contraventionale, nu impiedica urmarirea despagubirilor stabilite potrivit legii si confiscarea lucrurilor supuse acestei masuri[7].

Spre deosebire de prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale care duce la imposibilitatea sanctionarii, desi fapta ilicita a fost comisa, in cazul prescriptiei executarii sanctiunii, desi aceasta a fost aplicata, dar pentru ca a trecut un anumit termen, ea nu mai poate fi executata[8].