Romania - stat social

Romania - stat social

Conform dispozitiilor art. 1, alin. (3), teza 1 din legea noastra fundamentala, "Romania este stat de drept, democratic si social ". Asupra faptului ca democratia nu coincide cu statul de drept nu insistam aici; cuvenitele observatii au fost facute cu ocazia examinarii conceptului de stat de drept. Componenta sociala completeaza si contrabalanseaza componenta liberala a statului de drept. Daca pentru statul de drept, esentiala este ingradirea si limitarea puterii de stat in scopul garantarii libertatii individului, exigentele acestuia fiind in general de ordin negativ, interzicand concentrarea puterii la nivelul anumitor autoritati sau ingerintele in sfera libertatii individuale, in cazul statului social, autoritatilor le revin obligatii pozitive in directia crearii si mentinerii premiselor egalitatii intre toti membrii comunitatii politice.

Statul social trebuie sa contrabalanseze prin interventie directa tendintele spre inegalitate economica crescanda (care se poate usor converti si in inegalitate politica), ce decurg din libertatea economica instituita de statul de drept. Evident, in privinta termenilor acestui raport, opiniile pot fi si sunt foarte diferite. Orientarea politico-ideologica, filozofica sau spirituala ori preferintele culturale ne pot determina sa punem accentele in mod diferit pe diversii factori care intra in ecuatie.

Pe linia unei celebre formulari a lui Anatole France, care proslavea ironic libertatea si egalitatea secolului XIX, in care legea interzicea deopotriva bogatilor ca si saracilor sa doarma sub poduri, se pot sublinia formalismul si ineficienta principiilor statului de drept, incapabil sa perceapa si cu atat mai putin sa solutioneze gravele probleme sociale aparute ca urmare a inegalitatilor economice. "Statul-paznic-de-noapte al capitalismului" nu poate gestiona complexele crize aparute datorita insuficientei sale structurale si devine un paravan pentru interesele egoiste - in primul rand economice - ale unui restrans grup de privilegiati. Chiar si in conditiile unei competitii oneste, in care singurul criteriu il reprezinta meritul personal, sortii vor inclina invariabil in favoarea celor privilegiati economic, ei beneficiind de o educatie superioara, pe care si-au putut-o permite datorita resurselor lor sau ale familiilor lor.

Pe de alta parte, accentul pus pe problematica sociala prezinta riscul restrangerii treptate a libertatii economice, si, in cele din urma, a libertatii pur si simplu. "Statul providenta", care incearca sa asigure un anumit nivel de bunastare tuturor cetatenilor sai, si aceasta indiferent de circumstantele financiare, economice sau politice si chiar de efortul si de meritele celor interesati, duce la proliferarea unei birocratii de binefacatori oficiali, pe banii contribuabilului. Acestia vor folosi pozitia lor pentru a-si consolida puterea politica, a permanentiza sistemul, inclusiv situatia de dependenta a celor asistati, iar sistemul se va dovedi inevitabil greoi si ineficient chiar si pentru beneficiarii sai. Aceste mecanisme vor crea generatii intregi de asistati social, care vor considera sprijinul din partea statului ca un drept castigat si vor fi prea putin predispusi sa-si imbunatateasca situatia prin eforturi proprii, asumandu-si riscuri sau chiar sacrificii. Elita politica si birocratica a statului asistential va fi in mod cert foarte putin interesata in a schimba aceasta stare de lucruri, din moment ce rezonanta discursului sau public si baza sa politica depind de existenta unor categorii numeroase de persoane nemultumite si dependente de asistenta publica.

Fiecare din aceste pozitii este in felul ei indreptatita. Autoritatile statului trebuie sa gaseasca "media de aur" intre cele doua extreme, evitand atat abstinenta cvasi-totala in probleme sociale a liberalismului secolului XIX, cat si proliferarea unei birocratii asistentiale si crearea unei clase de asistati. Constitutia nu ofera si nu poate oferi o solutie in aceasta privinta. Ea doar semnaleaza legiuitorului, dupa ce a consacrat principiul statului de drept, importanta componentei sociale. Masura in care se vor pune accentele pe una sau alta din aceste componente urmeaza a fi stabilita prin jocul politic democratic, prin mecanismele constitutionale de formare a vointei politice in stat. Decizia revine electoratului, care va aproba sau va respinge solutiile propuse de partidele politice si va sanctiona la urne guvernantii ai caror programe se vor dovedi inadecvate. Gradul de realizare a statului social si plasarea accentelor pe componenta de stat de drept sau respectiv pe cea sociala reprezinta probleme politice si nu de (ne)constitutionalitate.

Componenta sociala a organizarii politice a statului roman este atestata de textele constitutionale privind sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale (art. 9), drepturile sociale prevazute in Titlul II, Cap. II, (dreptul la invatatura, la ocrotirea sanatatii, la munca si la protectia muncii, la greva, la un nivel de trai decent, dreptul la protectie al copiilor si tinerilor, precum si al persoanelor cu handicap) sau la Consiliul Economic si social (art. 141).

Desi sunt reglementate in acelasi capitol ca si drepturile civile si politice, drepturile sociale sunt lipsite de eficienta acestora. Ele au mai degraba caracterul unor misiuni constitutionale conferite de legea fundamentala legiuitorului, dar si executivului, astfel incat in activitatea acestor autoritati sa fie avute in vedere (si) obiectivele stipulate in textele constitutionale incidente (ocuparea fortei de munca, asigurarea unui nivel de trai decent, protectia copiilor si a tinerilor etc.). Consecinta juridica efectiva a acestor normari o reprezinta prestarea in mod egal a ceea ce statul asigura cetatenilor sai in baza "drepturilor" mentionate. Dispozitiile respective nu ne spun cat trebuie sa presteze statul si nici daca o asemenea prestatie trebuie sa aiba loc.

Masura in care Romania se situeaza la parametrii unui stat social este data nu de consacrarea in Constitutie a unor dispozitii in acest sens, nici de prezenta in legea fundamentala a unui cuprinzator catalog de "drepturi sociale" sau "social-economice si culturale", ci de performantele politice, economice si organizationale ale statului roman.