SANCTIUNILE DE DREPT PENAL

SANCTIUNILE DE DREPT PENAL

Sanctiunile de drept penal sunt niste masuri de constrangere care se aplica in urma savarsirii faptelor interzise de legea penala pentru a se restabili ordinea de drept. Ele constau in privatiuni, ingradiri, suferinte la care este obligat cel care incalca normele penale. In acelasi timp, sanctiunile de drept penal reprezinta o institutie importanta a dreptului penal alaturi de infractiune si raspundere penala. Sanctiunile sunt consecinta stabilirii raspunderii penale iar raspunderea penala este consecinata savarsirii unei infractiuni.[1]

In codul penal roman sunt reglementate urmatoarele trei categorii de sanctiuni de drept penal:

Ø      pedepsele

Ø      masurile educative

Ø      masurile de siguranta

I. PEDEPSELE

Pedepsele sunt cele mai importante snctiuni de drept penal. Potrivit art.52 C.pen. "pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni'. Notiunea de pedeapsa provine din latinescul poena care inseamna pedeapsa.

1. Trasaturile caracteristice ale pedepsei

Ø      Pedeapsa este o masura de constrangere. Constrangerea se caracterizeaza prin aceea ca persoana fata de care se aplica sufera anumite privatiuni, restrictii (libertatea, bunurile, drepturi etc.)

Ø      Pedeapsa este un mijloc de reeducare. Aceasta trasatura exprima preocuparea pentru indreptarea si reinsertia celui condamnat.

Ø      Pedeapsa este o sanctiune prevazuta de lege.

Ø      Pedeapsa se aplica numai de catre instantele judecatoresti.

Ø      Pedeapsa are caracter personal.

Scopul pedepsei.

Scopul pedepsei este reglementat expres de art.52 alin.1 C.pen. care prevede ca "scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni'. Prevenirea are in vedere atat pe cel condamnat (preventia speciala) cat si alte persoane (preventia generala).

3. Functiile pedepsei

Functiile pedepsei reprezinta mijloacele de realizare a scopului acesteia: prevenirea savarsirii de noi infractiuni.

Ø      functia de constrangere. Este consacrata de legislatie in definitia legala a pedepsei "pedeapsa este o masura de constrangere";

Ø      functia de reeducare. Este consacrata de art.52 alin 2C.pen. care prevede ca "prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept ti fata de regulile de convietuire sociala".

Ø      functia de exemplaritate.

Ø      functia de eliminare care se realizeaza prin izolarea celui condamnat temporar sau permanent din cadrul societatii.

Categorii de pedepse

Art.53 C.pen.reglementeaza urmatoarele trei categorii de pedepse

1) pedepse principale

Ødetentiunea pe viata;

Øinchisoare de la 15 zile la 30 de ani;

Øamenda de la 1.000.000 lei la 500.000.000 lei.

pedepse complimentare;

Øinterzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani;

Ødegradarea militara.

3) pedepse accesorii

Øinterzicerea unor drepturi anume prevazute de lege.

1) Pedepsele principale

Pedeapsa principala este acea sanctiune proprie dreptului penal pe care instanta de judecata o poate aplica drept unica sanctiune pentru infractiunea savarsita. Infractiunile prevazute in partea speciala a Codului penal sau intr-o lege speciala au, ca sanctiune, o pedepasa principala. De asemenea, ele pot avea ca sanctiune si pedepse alternative (inchisoarea sau amenda) caz in care ambele pedepse sunt principale, dar nu pot fi aplicate cumulativ ci numai una dintre ele. Pedepsele principale pot fi inlocuite unele cu celelalte in cazurile prevazute de lege.

Pedepsele care se aplica minorului infractor sunt inchisoarea sau amenda prevazute de lege pentru infractiunea savarsita, limitele pedepselor reducandu-se la jumatate. In urma reducerii, in nici un caz minimul pedepsei cu inchisoarea nu va depasi 5 ani.

Daca legea prevede pentru infractiunea savarsita detentiunea pe viata, minorului infractor i se va aplica pedeapsa cu inchisoarea intreg si 20 de ani.

2) Pedepse complimentare

Pedepsele complimentare sunt pedepse restrictive de drepturi si constau intr-o interzicere temporara sau definitiva a exercitiului unor drepturi ale condamnatului fiind un adaos la pedeapsa inchisorii sau a detentiunii pe viata.

Potrivit art.53 pct.2 C.pen. pedepsele complimentare sunt urmatoarele:

a)      Interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani prevazute in art.64 C.pen.

Dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice;

Dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat (functii in cadrul puterii executive sau judecatoresti, care au competenta de a emite dispozitii si de a impune respectarea legii);

Dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii medicul care se face vinovat de savarsirea infractiunii de viol etc);

Interzicerea drepturilor parintesti (pentru rele tratamente aplicate minorului, incest etc.).

Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator.

b)      Degradarea militara.

Pedeapsa consta in pierderea definitiva de catre militari sau rezervisti a dreptului de a purta uniforma si grad militar (art.67 alin.l C.pen.).

3) Pedepsele accesorii

Sunt pedepse privative de drepturi si insotesc in mod necesar pedeapsa principala a detentiunii pe viata si pedeapsa inchisorii, ca un accesoriu al acestora.

Deosebirea dintre pedepsele accesorii si cele complimentare consta in aceea ca in timp ce pedepsele accesorii rezida in interzicerea tuturor drepturilor stipulate in art.64 C.pen. pedepsele complimentare constau in interzicerea unuia sau a unora dintre aceste drepturi, acestea fiind stabilite numai de catre instanta de judecata.

II. MASURILE EDUCATIVE

Masurile educative sunt sanctiuni de drept penal care se aplica numai minorilor care au savarsit o infractiune si care raspund penal.

Astfel, potrivit art. 99 alin.2 C.pen., minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal "numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant'. De asemenea, minorul intre 16-18 ani este prezumat in toate cazurile, ca are posibilitatea de a intelege valoarea sociala a faptelor sale si de a-si manifesta in mod constient vointa.

Sistemul actual de sanctionare al minorilor infractori prevazut de Codul penal este unul mixt si anume masuri educative si pedepse. In conformitate cu prevederile art.100 alin.2 C.pen. pedepsele se aplica numai in masura in care se apreciaza de catre instanta ca luarea unei masuri educative este insuficienta pentru indreptarea minorului.

Art.101 C.pen. prevede urmatoarele masuri educative:

a)       Mustrarea;

b)  libertatea supravegheata;

c)   internarea intr-un centru de reeducare;

d)  internarea intr-un institut medical-educativ.

a)      Masura educativa a mustrarii. Consta in dojenirea minorului in cursul sedintei in care s-a pronuntat hotararea, de catre instanta de judecata, in relevarea pericolului social al faptei savarsite, in sfatuirea acestuia saase poarte in asa fel incat in viitor sa dea dovada de indreptare.

b)      Libertatea supravegheata. Este o masura educativa ce consta intr-o supraveghere deosebita, pe timp de un an, asupra infractorului minor lasat in libertate si potrivit art.103 C.pen. este data de catre instanta, dupa caz, in sarcina parintilor, tutorelui sau a celui care l-a infiat pe minor. Daca acestia pot asigura supravegherea in conditii corespunzatoare, instanta va dispune incredintarea minorului infractor, tot pe o perioada de un an, unei persoane de incredere (de exemplu unei rude apropiate ori unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor).

c)      Internarea intr-un centru de reeducare. Consta in internarea minorului infractor, intr-un centru de reeducare, in vederea reeducarii acestuia prin conditiile ce i se asigura, in dobandirea invataturii necesare si a pregatirii profesionale potrivit aptitudinilor de care dispune.

d)      Internarea intr-un institut medical-educativ. Instanta de judecata hotaraste aceasta masura cand din cauza starii sale fizice sau psihice, minorul infractor are nevoie de tratament medical si de un regim special de educatie.

III. MASURILE DE SIGURANTA

Sunt sanctiuni de drept penal care se dispun in scopul inlaturarii unor stari de pericol si al preintampinarii savarsirii altor infractiuni. Starea de pericol nu trebuie confundata cu pericolul social al unei infractiuni.

Starea de pericol priveste persoana faptuitorului, anumite lucruri sau situatii si constituie o amenintare pentru viitor, in timp ce pericolul social constituie o trasatura esentiala a infractiunii.

In Codul penal (art 112 C.pen.) sunt reglementate urmatoarele masuri de siguranta:

Ø      obligarea la tratament medical;

Ø      internarea medicala;

Ø      interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie;

Ø      interzicerea de a se afla in anumite localitati;

Ø      expulzarea strainilor;

Ø      confiscarea speciala;

Ø      interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata.