STATUS FAMILIAE

STATUS FAMILIAE

1. Notiuni preliminare

In societatea sclavagista romana termenul de familie avea un alt continut decat cel pe care il intelegem noi astazi. Notiunea de familie avea la acea vreme mai multe intelesuri. De pilda, familia putea sa desemneze totalitatea sclavilor aflati in proprietatea unei persoane sau un grup de persoane reunite sub aceiasi putere dupa cum putea sa desemneze totalitatea persoanelor ori a bunurilor aflate sub puterea lui pater familias.

In vechimea mare se pare ca romanii nu faceau distinctie intre proprietate si familie. Ambele erau desemnate printr-o singura notiune: manus.

Cetateanul roman din punct de vedere al lui status familiae putea fi:

a) Sui iuris - adica persoana stapana in casa sa, fara a fi supus nici unei puteri straine indiferent daca a ajuns la varsta pubertatii sau nu.

b) Alieni iuris - sunt persoanele care sunt supuse unei puteri straine. In aceasta situatie se afla fii sau fiicele de familie si     femeile maritate cum manus.

Odata cu dezvoltarea societatii romane termenul de manus este inlocuit in raport de indrituirile sefului de familie. Precizam ca la romani pater familias nu inseamna tata de familie, ci sef de familie.

La un moment dat, manus desemneaza puterea sefului de familie asupra sotiei. Pe de alta parte, patria potestas, (puterea parinteasca) este folosita pentru a desemna autoritatea asupra copiilor. In schimb, dominica potestas desemneaza puterea stapanului asupra scalvilor.    Notiunea de dominium era folosita pentru a desemna dreptul de proprietate asupra celorlalte bunuri. Familia romana ar putea fi definita ca totalitatea indivizilor care se afla sub puterea unui singur cap de familie (pater familias). Cine tine de aceasta putere este in familie.

Observam ca familia si rudenia sunt notiuni conexe: nu a fost asa dintotdeauna.

In ce privesc rudele de sange se disting doua sisteme:

♦ Matriarhatul este inrudirea data prin legatura dintre copil si mama sa ca urmare a nasterii.

♦ Patriarhatul stabileste pe linie barbateasca, prin legatura dintre tata si copil avand la baza faptul conceptiei.

Familia patriarhala este de data mai recenta si este socotita a fi superioara celei matriarhale. Nu se cunoaste sa fi existat in dreptul roman sistemul familial matriarhal, numai familia patriarhala. Familia romana este agnata (agnatio) adica patriarhala.

2. Rudenia in dreptul roman

La romani rudenia cunoaste doua acceptiuni: agnatiunea si cognatiunea.

2.1. Agnatiunea

Agnatiunea este rudenia dintre acele persoane care se gaseasc la un moment dat supusi aceluiasi pater familias (copii, nepoti, stranepoti, etc. si sotia casatorita cum manu), pe toti cei care in trecut s-au aflat supusi aceluiasi pater familias pana la moartea acestuia (frati nascuti din acelasi tata) dar si cei care pot dovedi ca s-ar gasi sub puterea lui pater familias daca acesta ar fi trait (copii lui pater familias se casatoreste dupa moartea acestuia si au la randul lor copii, acestia din urma sunt si ei agnati).

In toate cazurile agnatiunea are la baza patria potestas.

Agnatiunea are loc numai intre barbati, pentru ca puterea care este esenta acestei rudenii nu poate sa fie exercitata decat de barbati care sunt capi de familie. Nu putea sa fie transmisa decat pe linie barbateasca.

Agnatii care fac parte dintr-un grup familial dar nu pot sa-si dovedeasca descendenta autorului comun (pater familias) insa sunt indicii ca ar fi agnati avand nomen gentilicum, cult comun, mormant comun, atunci agnatiunea poarta denumirea de gentilitate, iar persoanele astfel unite se numesc gentili.

2.2. Cognatiunea

Are la baza legatura de sange care uneste toate persoanele care descind dintr-un autor comun indiferent daca se afla sau nu sub aceiasi putere. Este forma moderna a notiunii de rudenie.

Persoanele care se gasesc in aceasta situatie poarta denumirea de cognati.

Cognatiunea poate sa fie naturala sau fictiva.

Daca cognatiunea naturala are la baza legatura de sange, in schimb cognatiunea fictiva intervine in cazul adoptiei, spre exemplu. Copilul adoptiv devine cognat cu agnatii dar nu si cu cognatii parintelui adoptiv. Precizam ca rudenia de sange capata importanta in perioada Imperiului iar Iustinian o legifereaza asigurandu-i triumful.

3. Patria potestas - puterea parinteasca

Este una dintre cele mai importante puteri ale lui pater familias in cadrul familiei romane. Puterea parinteasca se exercita asupra tuturor descendentilor (copii, nepoti, stranepoti, etc.)

Nu toti cetatenii romani aveau patria potestas, numai barbatii sui iuris. Femeile nu aveau putere parinteasca asupra descendentilor. Femeia sui iuris care nu era sub puterea numanui formeaza inceputul unei noi familii. Prin casatorie ea trece in puterea barbatului devenind finis familiae suae. Se exercita indiferent de varsta si de situatia politica a celui aflat sub putere.

Patria potestas este exclusiv de drept civil si se acorda numai cetatenilor romani. Dreptul de viata si de moarte era o prerogativa creata in interesul societatii si a copilului pentru protectia lui.

Retinem ca puterea parinteasca nu era limitata ca in dreptul modern de indeplinirea anumitei varste a copilului, fiul de familie ramanea sub puterea parinteasca (alieni iuris) pana la moartea lui pater familias.

3.1. Caracterele si limitele puterii parintesti

Puterea parinteasca (patria potestas) in perioada romana prezenta urmatoarele caracteristici:

- este perpetua pentru ca se mentine indiferent de varsta fiului de familie;

- este incesibila intrucat pater familias nu poate transmite aceasta putere;

- apartine in exclusivitate lui pater familias si nu altor persoane

- este nelimitata asupra persoanelor si bunuri care apartin lui pater familias.

Totusi, in ce privesc persoanele dar si bunurile, puterea parinteasca cunoaste anumite limite.

♦ Limitele puterii parintesti in ce privesc persoanele

Initial pater familias avea drept de viata si de moarte asupra tuturor supusilor din familie, indiferent de situatiile produse in familie de membrii ei. Ulterior tatal care si.a ucis fiul pentru ca-l insultase, este pedepsit cu deportarea. Tatal care si-a maltratat copilul este obligat sa-l emancipeze. Se interzice tatalui sa-si paraseasca copilul nou nascut ori sa-si vanda orice persoana din familie.

♦ Limitele puterii parintesti in ce privesc bunurile

Ca regula pater familias este unicul proprietar al tuturor bunurilor care se afla in familie. Pe cale de exceptie Augustus permite fiului de familie sa dobandeasca personal toate bunurile pe perioada cat este soldat in armata romana pe care le castiga, fara sa le raporteze puterii parintesti. Aceasta categorie de bunuri poarta denumirea de peculiu castrenze. Ulterior bunurile pe care fiul de familie le dobandea de la tatal sau formau peculiul profecticiu.

Slabirea puterii parintesti. Din secolul I d.Hr. apare slabirea puterii parintesti care se manifesta, in principal prin urmatoarele:

- se suprima dreptul de viata si de moarte asupra copiilor

- dispare regula ca seful de familie sa abandoneze la nastere copilul

- se interzice vanzarea copiilor pentru bani

- baiatul care devenea Flamin a lui Jupiter era eliberat de puterea parinteasca

- se pastreaza regula de abandon al copilului care a comis delict

- cat timp tatal sau fiul erau captivi puterea parinteasca era suspendata

3.2. Persoanele asupra carora se exercita puterea parinteasca

Puterea parinteasca se exercita de pater familias asupra urmatoarelor categorii de persoane:

- asupra tuturor copiilor care sunt nascuti dintr-o casatorie legitima indiferent daca sunt baieti sau fete

- asupra tuturor descendentilor proveniti pe linie barbateasca care provin din casatorie legitima (nepot, stranepot, etc.). Descendentii din fiica sau nepoata nu fac parte din familia mosului ci din familia barbatului fiicei sau al nepoatei.

- asupra copiilor legitimati care s-au nascut chiar din afara casatoriei

- asupra copiilor adoptati.

3.3. Efectele puterii parintesti

Puterea parinteasca produce efecte asupra persoanelor dar si asupra bunurilor care se afla in familie. Puterea parinteasca da lui pater familias dreptul de a consimti la casatoria celor aflati sub puterea sa. Confera dreptul de viata si de moarte asupra persoanelor aflate in potestas (cu ingradirile survenite intr-o epoca ulterioara). Confera drept de vanzare, amanetare asupra acelorasi categorii de persoane. Da dreptul de abandon noxal al persoanelor din familie care au comis delicte impotriva tertilor.

Precizam ca sub imparatul Diocletian vanzarea si darea in gaj a persoanelor din familie de catre pater familias a fost declarata nula. Imparatul Iustinian a prohibit expres abandonul noxal desi fusese cazut in desuetitudine cu mult inainte, iar Constantin cel Mare permite singurul caz de vanzare al copilului din familie, si anume atunci cand aceasta era constransa de mizerie.

In privinta drepturilor publice chiar daca fiul de familie se afla sub puterea parinteasca beneficia de ius sufragii si de ius honorum fara sa se supuna ordinelor tatalui sau.

3.4. Diferente intre conditia fiilor de familie si conditia sclavilor

Daca vom compara dreptul stapanului asupra sclavului sau cu dreptul lui pater familias asupra supusilor din familia sa, observam numeroase asemanari. Totusi, cele doua nu se identifica dupa cum vom arata in continuare.

Conditia juridica a fiului de familie este de drept civil, iar a sclavului era de drept al gintilor;

Fiul de familie poate vota si poate intra in magistratura, sclavul nu avea aceste drepturi;

Puterea parinteasca este temporara, sclavia de regula este perpetua;

Fiul de familie poate incheia casatorie legitima sclavul incheie numai contubernium;

Fiul de familie poate fi proprietar pe peculiul castrenze si profecticiu, in schimb peculiul sclavului era o masa de bunuri din patrimoniul stapanului.

3.5. Izvoarele puterii parintesti

Puterea parinteasca iti are izvorul in urmatoarele operatiuni juridice:

- casatorie

- adoptie

- legitimare

Prin exceptie puterea parinteasca poate fi acordata si prin rescript imperial. Despre cele trei moduri din care izvoraste puterea parinteasca vom discuta ulterior.

3.6. Stingerea puterii parintesti

Are loc prin urmatoarele moduri:

- prin moartea persoanei aflate sub puterea parinteasca;

- prin moartea lui pater familias;

- cand pater familias pierde cetatenia sau libertatea;

- daca fiul devine flamin al lui Jupiter;

- prin emanciparea celui aflat sub puterea parinteasca;

- daca pater familias a silit pe fata sa se prostitueze.