EMITEREA ACTELOR ADMINISTRATIVE

EMITEREA ACTELOR ADMINISTRATIVE

Competenta - conditie esentiala pentru emiterea actelor administrative

Acte administrative pot face numai acele organe care se bucura de o competenta pe care le-o confera legea. Autorii pot fi organe unipersonale, sau organe colegiale investite cu competenta de a face astfel de acte juridice. Aceste organe emitente de acte administrative actioneaza pe baza unei competente conferite de lege. Aptitudinea de a face acte administrative in baza competentei conferite de lege constituie conditia esentiala de legalitate a actelor administrative.

Competenta acestora decurge din normele de drept si, uneori, din principii de drept.

Competenta de a face acte administrative este legata de functia pe care o indeplineste autorul competentei, nu de persoana acestuia.

Competenta de emitere a actelor administrative este destinata tuturor acelora care indeplinesc functia respectiva. Persoana care indeplineste functia nu este decat mijlocul prin care se realizeaza functia respectiva. Competenta de emitere a actelor administrative exista inainte de numirea persoanei in functie si subzista dupa plecarea persoanei respective in functie, precum si in cazul in care functia este ocupata.

Exercitiul competentei lor este drept si obligatie in acelasi timp si nu un privilegiu pentru cel care o exercita. Competenta de a face acte administrative poate fi oricand modificata, fara ca titularul sau sa aiba dreptul de a pretinde mentinerea acesteia.

Competenta este permanenta si nu se epuizeaza prin exercitarea acesteia.

Competenta in emiterea actelor administrative derivand din lege trebuie sa fie egala pentru toate persoanele carora se adreseaza actele administrative pe baza acestei competente. Aceasta datorita principiului egalitatii cetatenilor in fata legii.

O alta trasatura caracteristica competentei care abiliteaza pe titularii ei sa faca acte administrative este aceea ca acesti titulari nu pot renunta la competenta respectiva si nu o pot incredinta spre exercitare altor persoane.

Pot interveni situatii in care titularii competentelor sa fie impiedicati sa-si exercite atributiile pe care le au din diferite motive, cum ar fi motivele de sanatate.

Se mai poate intampla ca respectivele persoane sa fie supraaglomerate de sarcini si aceasta imprejurare este de natura sa determine intarzierea actelor administrative, ceea ce ar insemna impiedicarea activitatii de organizare a executarii legii.

Pentru a asigura organizarea executarii legii prin emiterea actelor administrative, legea trebuie sa prevada posibilitatea suplinirii si a delegarii de competenta.

Delegarea de competenta consta in desemnarea unei persoane care sa exercite anumite atributii din cadrul competentei care apartine titularului. Foarte frecventa este delegarea de semnatura.

Intre suplinire si delegare exista deosebiri: daca suplinirea actioneaza automat in baza prevederilor cuprinse in normele juridice, pentru delegare este necesar un act de delegare din partea unui organ competent; suplinirea se aplica tuturor atributiilor pe care le cuprinde o anumita functie care este suplinita, pe cand delegarea priveste numai o parte din aceste atributii. Cel ce suplineste are competenta sa faca orice act pe care il presupune competenta suplinita, pe cand delegatia de competenta da dreptul persoanei respective sa faca numai actele care au fost prevazute in delegatie.

Situatia actelor administrative facute de functionarii de fapt

Functionarul este o persoana abilitata potrivit normelor legale de a indeplini anumite atributii.

In cazul in care un act a fost facut de un functionar care n-a fost legal investit in aceasta privinta functionarul respectiv, neavand investitura legala, apare ca functionar de fapt.

Actele facute de functionarii de fapt sunt acte lovite de nulitate. Sunt cazuri insa in care cetatenii, la care se refera actele administrative, nu pot observa iregularitatea investiturii functionarilor care au emis actele. Acesti functionari apar cetatenilor ca fiind cei care au dreptul de a exercita respectiva competenta.

Se mai pot ivi situatii exceptionale, cum ar fi starea de razboi in care anumite competente sa fie exercitate de persoane care sa nu fi fost investite legal. In aceste cazuri trebuie ca actele facute sa fie considerate legale.

Exercitarea competentelor pentru emiterea actelor administrative

Sunt putine situatiile cand competenta in emiterea actelor administrative se realizeaza autonom de catre titularii competentelor. Adica, acele situatii in care titularii competentelor pot uza singular de competenta lor, manifestarile lor de vointa juridica fiind suficiente pentru ca actele administrative sa fie susceptibile de executare.

In cele mai multe cazuri, competenta organelor emitente se poate realiza numai cu conditia interventiei prealabile sau ulterioare a altor titulari de competente. In conditiile existentei unor organe colegiale deliberative si altora executive in cadrul organelor administratiei publice, chiar daca se exercita de catre un organ executiv, competenta este subordonata competentei organului colegial deliberativ. Datorita legaturii de subordonare dintre organele administratiei publice, competenta unor organe ale administratiei, in emiterea actelor administrative, se exercita cu conditia aprobarii prealabile sau a ratificarii ulterioare din partea organelor fata de care se subordoneaza.

De multe ori exercitarea competentelor in emiterea actelor administrative se face cu respectarea unor reguli de procedura, ceea ce inseamna subordonarea competentei fata de o anumita procedura. Competenta se exercita fie autonom, fie in subordonare fata de alte competente, sau fata de anumite proceduri.

Subordonarea diferitelor competente are loc, in cadrul sistemului organelor administratiei publice, intre organe din diferite domenii sau ramuri de activitate, in cadrul aceleasi ramuri, sau in cadrul ierarhiei de organe. In cadrul aceluiasi organ al administratiei publice, subordonarea are loc intre structurile sale interioare.

Subordonarea competentei fata de alta competenta

Subordonarea competentelor una fata de cealalta are loc prin impartirea competentei intre un organ care ia decizia de principiu si altul care ia decizia de executare.

Exista o subordonare a competentelor intre organele deliberative ale administratiei si cele executive. Organele deliberative stabilesc deciziile de principiu, cele executive si deciziile de executare a celor dintai. Calitatea de acte administrative o au, in aceste cazuri, numai actele emise de organele executive.

Subordonarea competentelor are loc si prin concursul mai multor competente diferite pentru emiterea aceluiasi act administrativ. Acest concurs are loc in doua forme diferite, forma directa si forma indirecta.

Concursul de competente in forma directa este atunci cand actul administrativ este emis prin acordul mai multor organe ale administratiei publice din diferite domenii si ramuri de activitate.

Concursul de competente in forma indirecta

O prima modalitate de manifestare a concursului de competente in forma indirecta este aceea a subordonarii competentei in emiterea actelor administrative fata de avizele conforme date de diferitele organe ale administratiei publice.

Avizul conform este un punct de vedere privitor la o anumita problema pe care o are de rezolvat administratia publica, punct de vedere exprimat de un organ al administratiei publice in baza competentei stabilite de normele juridice si care este obligatoriu in solutionarea problemei prin actul administrativ care se emite in acest scop.

Organul care emite actul administrativ trebuie sa ceara avizul altui organ al administratiei publice, sau altor organe ale administratiei publice si sa se conformeze acestui aviz.

O a doua modalitate este aceea a exercitarii competentei in emiterea actului administrativ numai dupa aprobarea prealabila a altui organ. Titularul competentei de emitere a actului administrativ are competenta sa subordonata autorizarii prealabile, pe care trebuie sa o dea titularul unei competente.

O a treia modalitate de subordonare a competentelor, in forma indirecta, este aceea a aprobarii ulterioare a actului administrativ de catre un alt organ al administratiei publice. Titularul competentei in emiterea actului administrativ poate sa faca un act perfect valabil numai daca actul sau a fost aprobat expres, sau tacit, de catre alt organ al administratiei publice.

Titularii competentelor se afla cuprinsi in cadrul unei ierarhii administrative subordonandu-se fata de alte organe ale administratiei publice. Principiul subordonarii ierarhice da dreptul organelor ierarhic superioare sa exercite o activitate de indrumare.

Aceasta indrumare se exercita prin diferite instructiuni si ordine de serviciu care cuprind indicatii cu caracter concret, sau directive generale cu privire la felul in care trebuie exercitata competenta de catre organele subordonate. Aceste instructiuni si ordine exprima punctul de vedere al acestei autoritati cu privire la felul in care trebuie aplicate diferitele dispozitii ale legii.

Supunerea competentei de emitere a actelor administrative unor reguli de procedura

Sunt destul de frecvente cazurile in care competenta emiterii unor acte administrative este subordonata unei proceduri.

Titularul competentei este autorul actului administrativ, iar validitatea acestuia este subordonata, de asta data unor reguli de procedura.

Sunt cazuri in care diferitele acte normative care se refera la organizarea si activitatea administratiei publice, cuprind si norme juridice care prevad anumite proceduri pe care trebuie sa le urmeze organele administratiei publice emitente de acte administrative.

Normele de procedura sunt formalitati definite si impuse de normele juridice care reglementeaza competentele in emiterea actelor administrative.

Prin normele juridice se pot stabili anumite modalitati de sesizare a organelor administratiei publice in vederea emiterii actelor administrative.

In principiu, organele administratiei publice actioneaza din oficiu, dar sunt destul de numeroase cazurile in care ele actioneaza emitand actele administrative la cererea sau sesizarea celor interesati.

Prin normele de procedura se pot institui obligatii ce trebuie sa le urmeze titularul competentei in ceea ce priveste forma actului administrativ.

Unele reguli procedurale stabilesc subordonarea competentei in sensul ca titularul acesteia sa ceara avizul altor organe ale administratiei publice.

Avizele consultative pot sa fie, potrivit normelor de procedura, facultative sau obligatorii.

Forma actelor administrative

Prin forma se intelege felul in care se exprima vointa juridica pe care o cuprind aceste acte.

Vointa juridica, care este insasi continutul actului administrativ, poate imbraca anumite forme.

Actul administrativ poate fi scris, oral sau implicit.

Acestea sunt formele in care se poate manifesta vointa juridica a organelor administratiei publice, atunci cand uzeaza de competenta lor pentru a face acte administrative.

Forma scrisa poate fi uneori prescrisa ca o obligatie procedurala careia trebuie sa i se subordoneze titularul competentei, dupa cum am vazut deja.

Forma scrisa a actului administrativ constituie o garantie de legalitate. Actul administrativ scris permite exercitarea mai lesnicioasa a controlului putandu-se relativ usor stabili raportul de conformitate intre baza de referinta, care este norma juridica, si actele facute pe baza ierarhiei si actul administrativ controlat.

Forma orala apare ca necesara in acele situatii in care urgenta situatiei nu permite exprimarea in scris a vointei juridice.

Se pot emite acte administrative transmitandu-se oral celor care trebuie sa le execute sau sa li se conformeze.

Formei orale a actului administrativ i se alatura cea scrisa. Forma scrisa a actului administrativ face dovada celui oral si constituie un mijloc prin care este asigurata legalitatea acestuia.

Sunt situatii in care organele administratiei publice, pastrand tacerea intr-o anumita chestiune, isi manifesta astfel vointa juridica, fac, prin urmare, in acest fel, acte administrative.

Tacerea organelor administratiei publice poate fi un act administrativ prin care se aproba un act administrativ., poate insa duce la concluzia implicita a respingerii unei pretentii juridice.

Actul administrativ implicit are caracter pozitiv sau negativ. Regulile juridice care fixeaza competenta lasa sa se vada ce caracter poate sa aiba tacerea: admiterea sau respingerea.

Actele administrative nu trebuie motivate.

Exceptie de la acest principiu o face actele administrative de jurisdictie.