Sanctiunile de drept penal si caracterul lor

Sanctiunile de drept penal si caracterul lor

Sanctiunile de drept penal sunt consecintele pe care legea penala le impune in cazul incalcarii preceptelor sale, masurile de constrangere pe care le atrage comiterea faptelor prevazute de legea penala si, totodata, instrumente de realizare si restabilire a ordinii de drept.

Norma penala cuprinde nu numai descrierea conduitei interzise, incriminarea, ci si indicarea expresa si precisa a consecintelor coercitive pe care trebuie sa le suporte cel care nesocoteste norma penala. Aceste consecinte constau, in esenta, in anumite privatiuni si suferinte la care este supus faptuitorul si care trebuie in acelasi timp sa aiba aptitudinea de a exercita o functie inhibatorie, in masura sa-i determine pe aceia care ar fi inclinati sa incalce legea penala sa se abtina de la o astfel de conduita. Sanctiunile au menirea de a determina, prin aplicarea lor fata de cei care au comis fapte interzise, o schimbare a mentalitatii si atitudinii fata de valorile sociale fundamentale ocrotite de legea penala si fata de relatiile sociale care apar si se dezvolta in jurul acestor valori.

Prezenta sanctiunilor in normele penale asigura functia preventiva a legii penale, preintampina posibilitatea de a se comite din nou fapte asemanatoare celor care au servit ca sursa de inspiratie pentru legiuitorul legii penale. Elemente fundamentale ale reglementarii juridice penale, care este de neconceput in afara lor, sanctiunile sunt necesare si pentru a exprima gravitatea abstracta a faptei interzise si intensitatea avertismentului pe care legea penala il adreseaza destinatarilor sai.

Sanctiunile de drept penal sunt reglementate in cadrul uneia dintre cele trei institutii fundamentale ale dreptului penal, alaturi de infractiune si de raspunderea penala. In conceptia codului penal in vigoare, sanctiunile sunt efectul raspunderii penale, iar aceasta, la randul sau, este consecinta juridica a savarsirii infractiuni.

Impotriva acestei constructii teoretice in literatura de specialitate s-au formulat unele critici, observandu-se ca, desi pedeapsa apare mai intai ca o "vocatie la pedeapsa" si numai ulterior ca un rezultat efectiv al savarsirii infractiunii (pedeapsa aplicata), aceasta nu justifica introducerea unui alt concept, acela de raspundere penala, in afara celor doua realitati fundamentale ale normei: incriminarea (nu infractiunea) si pedeapsa.

Privite in cadrul general al sanctiunilor juridice, sanctiunile de drept penal se deosebesc de toate celelalte printr-o serie de trasaturi caracteristice. In timp ce alte sanctiuni juridice, cum sunt, de exemplu, sanctiunile civile, au in general un caracter reparator sau restitutiv, constand in masuri de restabilire a situatiei anterioare (restituiri de bunuri, reparari de pagube, anulari de acte etc.), sanctiunile de drept penal, intrucat implica anumite privatiuni sau restrictii, au in genere caracter represiv sau retributiv. Dintre sanctiunile de drept penal, pedepsele prezinta in mod preponderent acest caracter, desi, avand si o finalitate de exemplaritate, indeplinesc si o functie preventiva. Alte sanctiuni de drept penal, cum sunt masurile educative si masurile de siguranta, au, dimpotriva, caracter preponderent preventiv.

Din punctul de vedere al mecanismului aplicarii lor, sanctiunile de drept penal se deosebesc de cele extrapenale prin faptul ca, in vreme ce actiunea penala este, in majoritatea cazurilor, exercitata din oficiu, exercitarea actiunii civile este lasata la latitudinea titularului dreptului lezat. Din acest punct de vedere se vorbeste de caracterul necesar si inevitabil al sanctiunilor de drept penal.

O ultima trasatura caracteristica a sanctiunilor de drept penal este aceea ca ele actioneaza post delictum, avandu-si intotdeauna cauza in savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.