TEHNICA ELABORARII ACTELOR NORMATIVE

TEHNICA ELABORARII ACTELOR NORMATIVE

Elaborarea actelor normative este o activitate complexa ce se realizeaza dupa o anumita procedura si cu respectarea anumitor cerinte. Finalitatea activitatii de elaborare este reprezentata de actul juridic normativ, alcatuit dintr-un ansamblu de norme juridice edictate pentru a reglementa relatiile sociale dintr-un anumit domeniu al vietii sociale.

Sectiunea I - Notiunea de tehnica juridica

Elaborarea normelor juridice este o consecinta a activitatii normative a organelor de stat competente, activitate ce se finalizeaza prin adoptarea de acte normative.

Conceptul de tehnica juridica este dezvoltat de Francois Geny care da o noua orientare stiintei dreptului. Francois Geny face distinctie intre "dat" si "construit", distinctie care contribuie la intelegerea tehnicii juridice.

Este dreptul un "dat", in afara oricarei elaborari umane sau este un "construit" de catre oameni ?

In conceptia lui Geny "dat"-ul dreptului formuleaza principiile generale ale unei viitoare reglementari, pe cand "construit"-ul este rezultatul tehnicii. "Dat"-ul corespunde aproximativ notiunii fundamentale de drept natural, ramanand baza dreptului pozitiv, el oferind "regula", "principiul".

Francois Geny considera ca un lucru este "dat" cand exista ca obiect in afara activitatii productive a omului. Un lucru este "construit" cand presupune interventia activitatii umane. "Construit"-ul odata realizat, devine "dat" pentru toata lumea.

Intrucat "dat"-ul este prea abstract, acesta este pus in aplicare cu ajutorul tehnicii. In definitia data tehnicii juridice, Francois Geny acorda un rol preponderent elementului rational, precizand ca ea este "esentialmente o constructie foarte artificiala a ceea ce este dat si este mai mult o opera de actiune decat de inteligenta".

Pe baza celor expuse, putem conchide ca tehnica juridica trimite la anumite mijloace, procedee, metode, reguli, folosite de organele de stat cu competenta normativa in activitatea de elaborare, sistematizare si aplicare a actelor normative.

Intrebari evaluatoare

1. Ce intelegeti prin activitatea de elaborare a actelor normative ?

2. Definiti notiunea de tehnica juridica.

Sectiunea a II-a - Notiunea de tehnica legislativa

Tehnica legislativa este parte componenta a tehnicii juridice, fiind alcatuita dintr-un complex de metode si procedee menite sa asigure o forma corespunzatoare continutului reglementarilor juridice.

Tehnica legislativa se refera la modul concret de elaborare de catre legiuitor a actelor normative.

Mircea Djuvara defineste legiferarea drept operatia prin care o regula, asa cum este conceputa la un moment dat, fata de o situatie de fapt data in societate, se transforma in regula de drept pozitiv. In conceptia sa, legiferarea cunoaste doua momente esentiale:

constatarea existentei situatiilor sociale ce necesita reglementare juridica;

desprinderea, configurarea idealului juridic ce urmeaza sa se aplice acestor situatii in functie de constiinta juridica a societatii.

Intrebari evaluatoare

Definiti notiunea de tehnica legislativa.

Sectiunea a III-a - Cerintele legiferarii

In Romania, activitatea de elaborare a actelor normative este riguros reglementata, potrivit:

Legii nr. 24 / 27 martie 2000[1] privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificata si completata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 6 / 20 februarie 2003 si Legea nr. 189 / 20 mai 2004 ;

Hotararea Guvernului nr. 50 / 13 ianuarie 2005[3] pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare;

Hotararea Guvernului nr. 617 / 23 iunie 2005[4] pentru modificarea si completarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 50 / 2005.

Cerintele ( principiile ) legiferarii se degaja din dispozitiile Legii nr. 24 / 2000.

A. Principiul fundamentarii stiintifice a activitatii de elaborare a normelor juridice.

In efortul de a elabora normele juridice, legiuitorul, pe baza unui studiu aprofundat al realitatii, trebuie sa asigure corelatia necesara intre fapt si drept.

Legiferarea presupune previziune si raspundere. O insuficienta cunoastere a faptului ce urmeaza a fi transpus in drept poate conduce la solutii juridice nefondate. O asemenea reglementare care nu tine cont de nevoile sociale reale poate produce reactii de respingere, de revolta a faptelor impotriva dreptului.

Fundamentarea stiintifica a unui proiect legislativ trebuie sa cuprinda descrierea situatiilor de fapt ce urmeaza sa fie trasformate in situatii de drept, analiza judecatilor de valoare cu privire la determinarea situatiilor de fapt care trebuie trasformate, schimbate si care se gasesc in contact cu judecatile de valoare din care se inspira insasi schimbarea, determinarea efectelor posibile ale viitoarei reglementari, oportunitatea sa, etc.

Intrucat organele de stat cu competenta normativa nu au posibilitatea sa intreprinda operatiunile complexe de constatare si evaluare, se face apel la organisme juridice specializate care sunt competente sa avizeze proiectele de acte normative.

B. Principiul asigurarii unui raport firesc intre dinamica si statica dreptului.

Schimbarile rapide care intervin in societatea moderna conduc la presiuni sociale dintre cele mai variate, acestea avand influente asupra procesului elaborarii actelor normative.

Sistemul de drept va trebui sa realizez un echilibru dinamic intre tendintele de conservare si cele de schimbare.

J. J. Rousseau spunea ca "poporul ajunge sa dispretuiasca legile care se schimba in fiecare zi".

Pentru acest motiv, raportul dintre dinamica si statica dreptului nu este doar o chestiune de politica juridica, el tine de insasi ratiunea dreptului, de menirea sa sociala.

C. Principiul corelarii sistemului actelor normative.

Acest principiu cere ca fiecare nou act normativ sa se integreze in cadrul celor deja existente in ramura de drept respectiva si in ansamblul sistemului de drept.

Unitatea actelor normative trebuie inteleasa:

atat pe linie orizontala, la elaborarea unui act normativ se va tine seama de toate celelalte acte normative cu aceeasi forta juridica, adica de toate celelalte acte normative care cuprind dispozitii ce privesc materia reglementata de noul act;

cat si pe linie verticala, in sensul ca se va tine seama de forta juridica, de suprematia actului normativ, astfel incat dispozitiile din noul act normativ sa se reflecte cu precizie in toate actele normative in materie subordonate lui.

D. Principiul accesibilitatii si economiei de mijloace in elaborarea actelor normative.

Acest principiu are in vedere faptul ca normele juridice trebuie sa transmita indivizilor un mesaj clar, pe intelesul lor.

Legiuitorul este obligat sa foloseasca in activitatea de elaborare a actelor normative un limbaj clar, concis, pe intelesul tuturor, astfel incat sa evite confuziile, controversele, reactiile sociale negative si tendintele de eludare a legii.

Respectarea principiului accesibilitatii si economiei de mijloace in elaborarea normativa este conditionata de:

1) alegerea formei exterioare a reglementarii - este o cerinta de tehnica legislativa, presupune determinarea formei exterioare a reglementarii ce se elaboreaza in functie de importanta relatiilor sociale normate, de interesele sociale protejate si de autoritatea care reglementeaza. De forma exterioara a reglementarii depinde valoarea si forta ei juridica;

2) alegerea modalitatii reglementarii juridice - se refera la optiunea legiuitorului in legatura cu un anumit mod de impunere a conduitei prescrise prin norma subiectelor de drept. Astfel, norma juridica poate reglementa in mod imperativ o anumita conduita sau poate lasa la dispozitia subiectelor de drept dintr-un raport juridic alegerea conduitei. De asemenea, in functie de specificul relatiilor sociale legiuitorul poate opta pentru o metoda de reglementare sau alta;

3) alegerea procedeelor de conceptualizare si a limbajului normei - priveste in mod nemijlocit constructia normei, cuprinderea in norma a elementelor structurale, stilul si limbajul juridic.

Norma juridica este rezultatul unui proces de abstractizare, urmare directa a unor operatiuni logice de abstractizare si esentializare pentru a se realiza trecerea de la concret la abstract, de la particular la general.

In privinta limbajului actelor juridice normative trebuie retinute urmatoarele:

actele normative trebuie redactate intr-un limbaj si stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar, care sa excluda orice neintelegere, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale si de ortografie;

in cazul in care apar mai multe intelesuri pentru acelasi termen sau concept se recomanda explicarea in text a sensului avut in vedere;

redactarea textelor normative trebuie sa se faca prin folosirea cuvintelor in intelesul limbajului obisnuit, cu evitarea neologismelor, a regionalismelor sau arhaismelor, aceleasi notiuni exprimandu-se numai prin aceeasi termeni;

in redactarea actului normativ, de regula, verbele se utilizeaza la timpul prezent, forma afirmativa, pentru a se accentua caracterul imperativ al dispozitiei respective;

exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin exemplificare in text, la prima folosire;

utilizarea unor explicatii prin norme imperative este permisa numai in masura in care ele sunt strict necesare pentru intelegerea textului.

Cerinta economiei de mijloace in elaborarea normativa poate fi subordonata urmatoarelor doua reguli ce trebuie avute in vedere:

evitarea repetitiilor - care ar fi de natura sa ingreuneze lectura textelor si sa sporeasca volumul actelor normative;

evitarea contradictiilor. Repetarea frecventa a unor expresii conduce la crearea de variante pentru a nu se ajunge la o monotonie de stil, insa crearea de variante naste pericolul unor interpretari diferite acolo unde trebuie sa fie o unitate de vedere.

In doctrina se retin mai multe procedee de tehnica legislativa ce dau expresie economiei de mijloace in elaborarea normativa: definitia, trimiterea, asimilarea, fictiunile, prezumtiile.

Definitia - este apanajul teoreticienilor, fiind necesara intr-un text normativ pentru ca impune un sens anume unor termeni, in cadrul unui singur sau mai multor acte normative.

Trimiterea - potrivit acestei tehnici, dupa ce termenul a fost folosit prima data e suficient sa se faca in articolele urmatoare o simpla referire la textul in care a fost folosit initial. Trimiteri se pot face de la un articol al unei legi la altul sau de la o lege la alta.

Asimilarea - consta in supunerea unei categorii de subiecte sau de situatii juridice regimului creat pentrru a alta categorie. De regula, legiuitorul alege procedeul asimilarii atunci cand regimul pe care intentioneaza sa-l realizeze a fost deja reglementat in jurul altui subiect sau situatii juridice.

Fictiunile - sunt un procedeu de tehnica, in conformitate cu care un anumit fapt este considerat ca existent sau ca stabilit, desi el nu a fost stabilit sau nu exista in realitate. Fictiunea pune in locul unei realitati, alta inexistenta, afirmand drept reale lucruri care nu exista. Exemple de fictiuni: - situatia in care o persoana este declarata incapabila permanent, desi poate sunt cazuri cand ea este capabila, are momente de luciditate, totusi printr-o fictiune interzisul este socotit permanent incapabil; - copilul conceput este socotit ca deja nascut, el fiind subiect de drept cat priveste drepturile sale; - declararea nulitatii unui act juridic face ca acesta sa dispara retroactiv, ca si cum nu ar fi existat niciodata, cu toate ca el a fiintat un anumit interval de timp.

Mircea Djuvara constata ca fictiunea este "numai un mijloc ajutator al solutiei pentru desavarsirea idealului in justitie".

Prezumtiile - sunt, de asemenea, procedee tehnice utilizate de legiuitor in constructiile juridice. Potrivit art. 1199 C. civ., prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. Altfel spus, in anumite situatii legiuitorul presupune ca ceva, fara a fi fost dovedit, exista cu adevarat.

Sub aspectul tehnicii legislative intereseaza numai prezumtiile legale, acestea fiind definite de art. 1200 C. civ. - "Sunt prezumtii legale acelea care sunt detreminate special prin lege, precum:

- actele ce legea le declara nule ca fiind facute in frauda dipozitiilor sale;

- in cazurile cand legea declara ca dobandirea dreptului de proprietate sau liberatiunea unui debitor rezulta din oarecare imprejurari determinate;

- abrogat;

- puterea ce legea acorda lucrului judecat."

Prezumtiile legale pot fi:

absolute - care nu pot fi combatute prin proba contrara ( de ex.: - prezumtia privind autoritatea de lucru judecat );

relative - care pot fi rasturnate prin proba contrara, care incumba celui care contesta situatia prezumata. ( de ex.: - prezumtia de proprietate a posesorului de buna-credinta a unui bun mobil corporal, care nu poate fi combatuta decat in caz de pierdere sau furt; - prezumtia de paternitate a copilului din casatoorie, care nu poate fi combatuta decat de sotul mamei, prin actiunea de tagada a paternitatii ).

Intrebari evaluatoare

1. Care sunt principiile legiferarii ?

2. Cum trebuie sa fie limbajul actelor juridice normative ?

3. Care sunt procedeele de tehnica legislativa folosite in elaborarea normativa ?

Sectiunea a IV-a - Partile constitutive si elementele de structura interna ale actelor normative

1. Partile constitutive ale actului juridic normativ

De principiu, un act normativ are urmatoarele parti componente :

a) expunerea de motive - este un document de motivare pe care il intalnim in cazul proiectelor de legi si al propunerilor legislative. In expunerea de motive se face o prezentare succinta a actului normativ, a conditiilor care au impus aparitia.

In cazul ordonantelor si hotararilor Guvernului, documentul de motivare poarta denumirea de note de fundamentare.

Celelalte acte normative sunt insotite de referate de aprobare.

b) titlul actului normativ - elementul principal de identificare, exprima denumirea generica a actului, in functie de categoria sa juridica si de autoritatea emitenta, precum si obiectul reglementarii exprimat sintetic.

Titlul actului normativ prin care se modifica sau se completeaza un alt act normativ va exprima operatiunea de modificare sau de completare a actului normativ avut in vedere. Se interzice ca denumirea proiectului unui act normativ sa fie aceeasi cu cea a altui act normativ in vigoare.

Dupa adoptarea actului normativ, titlul se intregeste cu un numar de ordine si cu anul in care a fost adoptat acesta.

c) preambulul - constituie o introducere, o punere in tema a subiectelor de drept in legatura cu ratiunile care au condus la adoptarea actului normativ ( motivtia social-politica ).

Includerea preambulului in cuprinsul actului normativ se apreciaza de la caz la caz.

La ordonantele de urgenta preambulul este obligatoriu si cuprinde prezentarea elementelor de fapt si de drept ale situatiei extraordinare ce impune recurgerea la aceasta cale de reglementare.

d) formula introductiva - consta intr-o propozitie care cuprinde denumirea autoritatii emitente si exprimarea hotararii de luare a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv.

In cazul legilor, formula introductiva este urmatoarea "Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege".

Pentru actele Guvernului formula introductiva este "In temeiul art. 108 din Constitutie, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare / ordonanta". In cazul ordonantelor trebuie sa se faca referire si la legea de abilitare. La ordonantele de urgenta, formula introductiva este "In temeiul art. 115 alin. 4 din Constitutie, republicata,Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta".

La celelalte ccategorii de acte normative formula inttroductiva cuprinde autoritatea emitenta, denumirea generica a actului, in functie de natura sa juridica, precum si temeiurile juridice pe baza si in executarea carora actul a fost emis.

e) partea dispozitiva - reprezinta continutul propriu-zis al reglementarii, alcatuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru relatiile sociale ce constituie obiectul actului in cauza.

In aceasta parte sunt cuprinse:

e1) dispozitiile generale - cuprind prevederi care orienteaza intreaga reglementare, determina obiectul si principiile acesteia. Ele se grupeaza in primul capitol si nu se reiau in restul reglementarii;

e2) dispozitiile de fond ( continut ) - cuprind reglementarea propriu-zisa a relatiilor sociale ce fac obiectul actului. Succesiunea si gruparea dispozitiilor de fond cuprinse in actul normativ se fac in ordinea logica a desfasurarii activitatii reglementate, asigurandu-se ca prevederile de drept material sa preceada pe cele de ordin procedural, iar in caz de instituire de sanctiuni, aceste norme sa fie inaintea dispozitiilor tranzitorii si finale;

e3) dispozitiile tranzitorii - cuprind masurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice nascute in temeiul vechii reglementari care urmeaza sa fie inlocuita de noul act normativ. Dispozitiile tranzitorii trebuie sa asigure, pe o perioada determinata, corelarea celor doua reglementari, astfel incat punerea in aplicare a noului act normativ sa decurg firesc si sa evite retroactivitatea acestuia sau conflictul intre norme succesive.

e4) dispozitiile finale - cuprind masurile necesare pentru punerea in aplicare a actului normativ, data intrarii in vigoare a acestuia, implicatiile asupra altor acte normative, ca: abrogari, modificari, completari, precum si dispozitia de republicare daca este cazul. La actul normativ cu ccaracter temporar se prevede si perioada de aplicare sau data incetarii aplicarii sale.

f) formula de atestare a autenticitatii actului normativ - exprima asigurarea semnarii lui de catre reprezentantul legal al emitentului, se dateaza si se numeroteaza.

Formula de atestare a legalitatii adoptarii proiectului de lege, utilizata de fiecare Camera, in ordinea adoptarii, este:

"Acest proiect de lege a fost adoptat de Camera Deputatilor/Senat in sedinta din ., cu respectarea prevederilor din art. 76 alin. 1 sau, dupa caz, art. 76 alin. 2 din Constitutia Romaniei, republicata" - in cazul in care Camera Deputatilor/Senatul adopta proiectul de lege sau propunerea legislativa, cu sau fara amendamente;

"Acest proiect de lege se considera adoptat de Camera Deputatilor/Senat in forma initiala, in conditiile art. 75 alin. 2 teza a III-a sau ale art. 115 alin. 5 teza a III-a, dupa caz, din Constitutia Romaniei, republicata" - in cazul in care se depaseste termenul prevazut pentru adoptare.

Formula de atestare a legalitatii adoptarii legii va avea urmatorul cuprins:

"Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. 1 sau 2, dupa caz, din Constitutia Romaniei, republicata."

Data legii este aceea la care i se da numar, dupa promulgare. Pentru actele normative ale Parlamentului, care, potrivit legii, nu se supun promulgarii, data actului este aceea a adoptarii.

Actele Guvernului poarta data sedintei Guvernului in care actul a fost aprobat. Data celorlalte acte normative este aceea la care au fost semnate.

Numerotarea actelor normative se face in ordinea datarii lor, separat pe fiecare an calendaristic.

g) anexele - fac corp comun cu actul normativ si au aceeasi forta juridica, prin continutul lor sunt redate organigrame, tabele, schite, statistici etc. daca sunt mai multe anexe acestea se numeroteaza cu cifre arabe, in ordinea in care au fost enuntate in textul actului normativ.

2. Elemente de structura interna ale actelor normative

A. Articolul

Ca element structural de baza al partii dispozitive, articolul cuprinde, in principiu, o singura dispozitie normativa referitoare la o singura situatie concreta.

Articolul se exprima in textul actului normativ prin abrevierea "art.". Articolele se numeroteaza in continuare, in ordinea din text, de la inceputul pana la sfarsitul actului normativ, cu cifre arabe. Daca actul normativ cuprinde un singur articol, acesta se defineste prin expresia "Articol unic". In cazul actelor normative care au ca obiect modificari sau completari ale altor acte normative, articolele se numeroteaza cu cifre romane, pastrandu-se numerotarea cu cifre arabe pentru textele modificate sau completate.

In cazul codurilor si legilor de mare intindere, articolele sunt prevazute cu denumiri marginale, care exprima sintetic obiectul lor.

Articolele se pot grupa pe capitole, care la randul lor se pot imparti pe sectiuni. Capitolele se grupeaza in sens ascendent in titluri si daca e necesar in parti care apoi se pot corela in carti. Sectiunile, capitolele, titlurile au denumiri care evoca pe scurt continutul prevederilor pe care le contin. La numerotarea capitolelor, titlurilor, partilor si cartilor se folosesc cifre romane, in succesiunea avuta in structura in care se integreaza. Sectiunile se numeroteaza cu cifre arabe.

Atunci cand intr-un act normativ se introduc articole noi, fara a se modifica numerotarea veche a actului normativ, se foloseste metoda introducerii unor indici.

Articolul se subdivide in alineate.

B. Alineatul.

Alineatul este constituit, de regula, dintr-o singura propozitie sau fraza care da expresie normativa unei ipoteze juridice specifice ansamblului articolului. Daca dispozitia nu poate fi exprimata intr-o singura propozitie sau fraza, se pot adauga noi propozitii sau fraze, separate prin punct si virgula.

Daca un articol are doua sau mai multe alineate, acestea se numeroteaza la inceputul fiecaruia cu cifre arabe cuprinse in paranteza. Totusi, exigenta claritatii si conciziei actului normativ presupune ca un articol sa nu cuprinda prea multe alineate.

Daca textul unui articol sau alineat contine enumerari prezentate distinct acestea se identifica prin utilizarea literelor alfabetului.

Intrebari evaluatoare

1. Care sunt partile constitutive ale actului juridic normativ ?

2. Care sunt elementele de structura interna a actului normativ ?

Sectiunea a V-a - Sistematizarea actelor normative

Un alt aspect al tehnicii in elaborarea actelor normative il constituie sistematizarea lor.

Sistematizarea actelor normative constituie o operatiune juridica foarte importanta atat in elaborarea, cat si in realizarea dreptului.

Sistematizarea are drept obiect o anumita organizare a actelor normative in vigoare, potrivit unor criterii obiective si subiective, in scopul bunei cunoasteri si aplicari a acestora in relatiile sociale.

Principalele forme de sistematizare a actelor normative sunt:

a) incorporarea;

b) codificarea.

Incorporarea consta in gruparea actelor normative in diferite colectii ori culegeri, in functie de diverse criterii: cronologic, alfabetic, pe ramuri de drept sau institutii juridice.

Caracteristic pentru incorporare este faptul ca aceasta utilizeaza materialul normativ asa cum este el alcatuit, fara sa aduca vreo modificare de continut, corectandu-se eventual doar anumite greseli gramaticale sau erori materiale.

Incorporarea poate fi:

oficiala, cand este infaptuita de un organ de stat cu competente in acest sens, care intocmeste culegeri de acte normative intitulate ca atare sau repertoriu legislativ, index legislativ, legislatie uzuala;

neoficiala, cand este realizata de diferite organisme si organizatii nestatale, edituri, institutii de cercetare, etc., care intocmesc indrumare legislative.

Incorporarea este cea mai simpla si cea mai veche forma de sistematizare a actelor normative.

Codificarea este o forma superioara de sistematizare a actelor normative. Aceasta se deosebeste de incorporare atat prin obiectul ei, prin subiectele ce o realizeaza, cat si prin forta juridica a rezultatului codificarii.

Codificarea se realizeaza prin cuprinderea unitara a tuturor sau aproape a tuturor actelor normative ce alcatuiesc o ramura de drept, prin prelucrarea lor si constituirea unui singur act normativ, nou, denumit cod, avand valoarea unei legi.

Codificarea este o parte componenta a activitatii de elaborare a dreptului, a legiferarii, adoptarea codului fiind de competenta exclusiva a organului legiuitor. In vederea adoptarii unui cod, legiuitorul desfasoara o activitate complexa ce poate cuprinde:

prelucrarea si ordonarea logica a intregului material normativ,

indepartarea normelor perimate;

completarea lacunelor prin introducerea unor norme noi;

utilizarea unor mijloace moderne de tehnica legislativa.

Codul are drept trasaturi specifice: claritatea, precizia, integralitatea in expunere, caracter practic, logica, frumusetea stilului.

Intrebari evaluatoare

1. Definiti sistematizarea actelor normative.

2. Care sunt principalele forme de sistematizare a actelor normative ?

3. Definiti si precizati care sunt formele incorporarii, ca modalitate de sistematizare a actelor normative.

4. Definiti si precizati care sunt trasaturile specifice codificarii, ca modalitate de sistematizare a actelor normative.

5. Realizati o comparatie intre incorporare si codificare, ca modalitate de sistematizare a actelor normative.

BIBLIOGRAFIE

1. Badescu Mihai, Teoria actului juridic, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 9-54,

2. Ceterchi Ioan, Craiovan Ion, Introducere in teoria generala a dreptului, Ed. All, Bucuresti, 1998, p. 115-128;

3. Djuvara Mircea, Teoria generala a dreptului. Drept rational, izvoare si drept pozitiv, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999, p. 370-374,

4. Huma Ioan, Teoria generala a dreptului, Ed. Fundatiei Academice Danubius, Galati, 2000, p. 81-93;

5. Mazilu Dumitru, Teoria generala a dreptului, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p. 238-250;

6. Popa Nicolae, Teoria generala a dreptului, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 198-219;

7. Voicu Costica, Teoria generala a dreptului, Ed. Sylvi, Bucuresti, 2000, p. 193-213;