Dreptul de gaj general al creditorilor

Dreptul de gaj general al creditorilor: notiunea de gaj general al creditorilor; actiunea oblica (notiune; domeniul de aplicare; conditiile exercitarii actiunii; efecte); actiunea pauliana sau revocatorie (notiune; domeniul de aplicare, conditiile exercitarii si efecte).

Definitie si reglementare . Potrivit dispozitiilor art.1685 Cod civil, gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul remite creditorului sau un lucru mobil pentru garantarea datoriei ce consta in indeplinirea unei obligatii civile sau comerciale nascute din orice contract incheiat intre persoane fizice sau juridice. Contractul de gaj sau amanet - le contrat de nantissement - fiind un contract accesoriu, nu este, prin natura sa, nici civil, nici comercial, ci isi imprumuta caracterul sau civil sau comercial de la natura obligatiei principale pe care o garanteaza, fara a se avea in vedere natura lucrului amanetat.

O alta definitie data in doctrina este formulata in sensul ca "gajul este un contract accesoriu prin care debitorul sau un tert remite creditorului spre siguranta creantei sale un obiect mobiliar corporal sau incorporal, in scop de a conferi dreptul de a retine lucrul pana la indestularea sa si de a fi platit din urmarirea bunului amanetat cu preferinta inaintea altor creditori". Tot astfel s-a mai apreciat: 'Gajul este un contract prin care debitorul sau un tert se deposedeaza de un lucru mobil pe care il afecteaza platii unei datorii, remitandu-l fie creditorului, fie unui tert care il conserva pentru creditor'. Bunul afectat garantiei poate fi un bun mobil corporal sau incorporal, care se afla in circuitul civil si, deci, este alienabil, cum ar fi de exemplu: bani, marfuri, titluri de credit etc.

Caracterele juridice ale contractului de gaj

1.Contractul de gaj are un caracter accesoriu in raport cu obligatia principala pe care o garanteaza, facandu-se aplicarea principiului de drept "accesorium sequitur principale". Gajul nu este posibil in absenta unui raport principal de obligatie. Desi este un contract numit, cu o reglementare proprie, el va fi afectat de cauzele de anulare, rezolutiune/reziliere si de stingere, precum si toate modalitatile la care este supus raportul juridic obligational principal (conditie, termen).

2.Contractul de gaj are, de regula, un caracter real, in sensul ca, pentru a fi valabil, trebuie sa aiba loc remiterea bunului gajat. Exceptia, de a avea caracter consensual, este consacrata de Legea nr.99/1999 si alte legi speciale; in aceasta situatie, contractul se naste in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor, fara sa mai fie nevoie de indeplinirea unei alte conditii.

3. Contractul de gaj are un caracter unilateral, deoarece genereaza obligatii in sarcina doar a unei parti contractuale, respectiv in sarcina creditorului: obligatia de a pastra bunul, de a-l conserva si, pentru cazul executarii obligatiei, de a-l restitui debitorului.

4. Contractul de gaj este, in principiu, un contract gratuit, nici una dintre parti nu urmareste realizarea unui avantaj patrimonial.

5. Contractul de gaj are caracter comutativ, deoarece partea obligata cunoaste, din momentul incheierii contractului, intinderea obligatiilor ce-i revin.

6. Contractul de gaj are un caracter constitutiv de drepturi, dat de nasterea dreptului real de gaj, si, in acelasi timp, caracterul unui act juridic de dispozitie.

7. Mai este considerat in doctrina juridica un contract cauzal, deoarece valabilitatea lui implica valabilitatea cauzei ce l-a generat, respectiv a contractului principal.

8. Conform prevederilor Legii nr.99/1999, art.17, contractul de garantie reala este titlu executoriu. Titlul executoriu reprezinta acel inscris care, intocmit in conformitate cu dispozitiile legii, permite punerea in executare silita a creantei pe care o constata. Executarea nu este posibila decat in raport cu obiectul pe care titlul executoriu l-a determinat. Lipsa titlului executoriu, implicit a contractului de gaj, nu permite pornirea executarii silite, iar, daca totusi s-au facut acte de executare, se poate obtine anularea lor pe calea contestatiei in anulare.

Constituirea gajului. Efecte. Constituirea valabila a contractului de gaj impune indeplinirea urmatoarelor conditii de validitate:

• in persoana debitorului:

- cel ce ofera bunul in gaj sa fie proprietarul lui si

- sa aiba capacitatea deplina de exercitiu a drepturilor civile, intrucat isi greveaza un bun cu sarcini reale, existand riscul pierderii bunului.

In cazul in care debitorul este minor, gajarea bunurilor sale pentru garantarea propriei datorii este posibila numai cu incuviintarea prealabila a Autoritatii tutelare (art.129 alin.2 Codul familiei). Este in mod imperativ prevazuta de lege- art.129 alin.1 Codul familiei interdictia ocrotitorului legal, parinte ori tutore, de a garanta, in numele minorului, obligatia altuia;

• referitor la obiectul gajului, pot fi gajate toate bunurile mobile corporale si incorporale care se afla in circuitul civil, bunuri certe si de gen, cele fungibile si nefungibile etc., inclusiv creantele (ex.: bani, marfuri, titluri la purtator, brevete de inventii, dreptul de autor, drepturile succesorale etc.).

Incheierea valabila a contractului presupune inclusiv mentionarea creantei ce se garanteaza, a felului si naturii bunului gajat sau descrierea calitatii, greutatii si masurii lui.

• sub aspectul formalitatilor necesare constituirii gajului este necesar sa fie respectate cateva reguli. Astfel, pentru ca gajul sa fie opozabil tertilor, adica sa-i confere creditorului un drept de preferinta asupra bunului dat in gaj, si pentru a se evita fraudele, Codul civil cere ca gajul sa fie constatat printr-un inscris inregistrat (art.1686). Inregistrarea consta in pastrarea unui exemplar al inscrisului constatator al gajului intr-o mapa speciala, la judecatorie (conform dispozitiilor art.719 si art.720 C.proc.civ, abrogate insa prin Legea nr.7/1996 privind cadastrul general si publicitatea imobiliara si Legea nr.99/1999). Forma scrisa (act autentic sau act sub semnatura privata, dar cu data certa) este ceruta de lege ad probationem.

In situatia in care debitorul nu isi indeplineste obligatia, Legea nr. 99/1999 prevede in art.11 ca garantia reala ii da creditorului garantat dreptul de a intra in posesie sau de a retine bunul afectat garantiei si dreptul de a-l vinde pentru a-si obtine plata obligatiei garantate. De asemenea, garantia reala acorda creditorului garantat si urmatoarele drepturi:

a) dreptul de a verifica bunul afectat garantiei in timpul programului de lucru al debitorului, astfel incat sa nu afecteze activitatea acestuia;

b) dreptul de a considera ca obligatia garantata a devenit exigibila si de a trece la urmarirea silita, in cazul in care constata lipsa unei intretineri corespunzatoare a bunului afectat garantiei sau alte fapte de natura sa ingreuneze sau sa faca imposibila urmarirea silita, astfel cum sunt determinate prin contractul de garantie. Creditorul isi poate exercita acest drept numai daca are temeiuri comercial rezonabile de a crede ca bunul afectat garantiei a fost sau este pe cale de a fi pus in pericol sau exista posibilitatea ca plata, executarea obligatiei principale, sa fie pe cale de a fi impiedicata.

In afara drepturilor si obligatiilor stabilite prin contractul de gaj, posesorul bunului afectat garantiei are urmatoarele obligatii:

1. de a intretine bunul afectat garantiei si de a-l folosi ca un bun proprietar;

2. de a tine, daca este cazul, o evidenta contabila clara a bunului afectat garantiei si, dupa caz, a produselor acestuia, in conformitate cu legislatia in vigoare.

Stingerea gajului

Stingerea obligatiei principale are ca efect si stingerea gajului. Aceste consecinte decurg din caracterul accesoriu si subsidiar al contractului de gaj.

In ceea ce priveste prescriptia, se considera ca lasarea gajului in mana creditorului constituie o recunoastere permanenta a datoriei, care are drept efect intreruperea prescriptiei dreptului la actiune privind obligatia principala.

Garantia reala inceteaza o data cu indeplinirea obligatiei garantate, in afara de cazul in care partile au convenit, prin contract, ca garantia reala acopera si obligatii viitoare, precum si in alte cazuri prevazute de legea aplicabila in materie (Legea nr.99/1999)

Astfel, conform art.27, garantia reala poate inceta:

1. printr-un act liberator din partea creditorului, care sa specifice incetarea in tot sau in parte a obligatiei garantate;

2. prin hotarare judecatoreasca.

In termen de 40 de zile de la stingerea garantiei reale, creditorul trebuie sa inscrie o notificare la arhiva privind stingerea garantiei reale. Arhiva va introduce in rubrica corespunzatoare o mentiune privind stingerea obligatiei garantate.