TEORIA OBLIGATIILOR

TEORIA OBLIGATIILOR

Cartea A IIIa a Codului Civil abordeaza obligatiile.

Bunuri + persoane = obligatii

-pun intr`un anumit dispozitiv persoanele si bunurile -> explica relatiile dintre personae si modul in care circula bunurile intre persoane

-retea in care oamenii coexista promovandu`si propriile valori, fara a le nega pe ale celorlalti.

Obligatia poate fi inteleasa ca -raport juridic obligational

-datorie ->element pasiv din continutul raportului juridic obligational

Raportul juridic obligational este raportul juridic civil al carui subiect activ (creditor) este indreptatit sa ceara subiectului pasiv (debitor) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

Si obligatia are 3 elemente constitutive-subiecte

-continut

-obiect

Subiectele -subiectul activ - creditor

subiectul pasiv - debitor

Pentru ca obligatiile se nasc din contracte, in fiecare obligatie, fiecare subiect are o dubla calitate - si pasiv si activ in acelasi timp. De exemplu, contractele numite (reglementate in legislatie), in cazul carora partile au denumiri specifice de ex. vanzator-cumparator, deponent-depozitar. Uneori acestea au in vedere numai calitatea de creditor/debitor (deponent-depozitar) sau sinteza lor (vanzator-cumparator).

Continutul obligatiei = suma drepturilor de creanta si a datoriilor corespunzatoare pe care le au subiectele. Latura activa a continutului obligational se insumeaza la activul patrimonial, iar datoriile la pasivul patrimonial.

Obiectul obligatiei = suma prestatiilor la care sunt indreptatite/obligate subiectele obligatiei. Prestatia poate fi o actiune (prestatie pozitiva) sau o inactiune (prestatie negativa).

Aceste prestatii pozitive si negative pot fi descrise prin forma:

-prestatiilor de a da = de a transmite/constitui un drept real

-presattiilor de a face = orice prestatie pozitiva cu exceptia celei de a da

-prestatiilor de a nu face -> caracter special.

Distingem prestatiile de a nu face corespunzatoare obligatiei civile [isi au temeiul in angajamentul juridic al partilor - a nu face ceva ce, in lipsa angajamentului juridic, debitorul putea sa faca - limitarea libertatii sta in vointa partilor] de prestatiile de a nu face corespunzatoare unui drept real [isi au temeiul in lege - limitarea libertatii sta in vointa legii].

Criterii de clasificare - conduc la o anumita tipologie a obligatiilor civile

I. Izvorul obligatiilor

1.Obligatii nascute din acte juridice - contracte

- a.j. unilaterale

2. Obligatii nascute din fapte juridice in sens restrans - f j licite - gestiunea de afaceri

- plata lucrului nedatorat

- imbogatirea fara justa cauza

- f j ilicite

II.Obiectul obligatiilor

1.Obligatii pozitive

2. Obligatii negative

1'. Obligatii determinate (de rezultat)

2'. Obligatii de mijloace (de prudenta si diligenta)

In cazul obligatiilor determinate, debitorul se obliga nu numai la indeplinirea unei anumite prestatii, ci si la atingerea unui anumit rezultat -> obiectul obligatiei = prestatia + rezultat. In cazul obligatiilor de mijloace, debitorul se oblige la o anumita prestatie in vederea atingerii rezultatului, dar fara a se obliga ca va atinge acel rezultat -> obiectul obligatiei = prestatia. Debitorul trebuie sa depuna toata prudenta si diligenta ceruta pt o anumita actiune pt ca rezultatul sa fie atins.

De ex, obligatia cumparatorului de a plati pretul = obligatie de rezultat; obligatia medicului de a`l vindeca pe pacient - obligatie de prudenta si diligenta.

Importanta clasificarii in functie de obiect sta in probarea raspunderii juridice. Daca debitorul nu`si indeplineste obligatia de rezultat, simpla neatingere a rezultatului genereaza o prezumtie de neexecutare [fapta ilicita]. A doua prezumtie care se naste - prezumtia de culpa. Debitorul va putea rasturna ambele prezumtii facand proba contrara.

In cazul neatingerii rezultatului in obligatia de prudenta si diligenta, nu se mai naste prezumtia de culpa -> creditorul trebuie sa dovedeasca fapta ilicita a debitorului -> doar astfel se naste o prezumtie de culpa a debitorului. Diferenta se afla pe taramul doveditii faptei ilicite, nu pe taramul doveditii culpei. [oblig de rez -> prez de fapta ilicita + prez de culpa; oblig de mij -> prez de culpa]

III. Sanctiunea obligatiilor

1.Obligatii civile (perfecte)

2.Obligatii naturale (imperfecte)

Orice raport juridic obligational se defineste si prin aducerea lui la indeplinire prin intermediul fortei coercitive a statului -> oblig. perfecte. Forta sanctiunii juridice este diferita. In cazul obligatiilor civile perfecte, aceasta constrangere statala este deplina. In cazul obligatiilor naturale - creditorul nu mai beneficiaza integral de acesta posibilitate, dar ea nu lipsteste cu totul. Creditorul nu mai poate cere forta coercitiva, dar daca debitorul executa de bunavoie, el nu mai poate cere restiruirea.

IV.Opozabilitatea obligatiilor [aceasta acceptie a opozabilitatii are in devere drepturile si obligatiile care se nasc intre parti]

1.Obligatii civile propriu-zise

2.Obligatii reale - propter rem si scriptae in rem

Clasificarea izvoarelor obligatiilor.

Codul Civil calsifica aceste izvoare in 4 : contracte, cvasicontracte, delicate si cvasidelicte. Aceasta clasificare preluata din dreptul roman este inexacta si inutila. Este inexacta pt ca notiunea de cvasicontracte este imprecisa. Cvasicontracte sunt gestiunea de afaceri si plata lucrului nedatorat. In realitate, intre acestea si contract nu este nicio legatura. Este si incompleta pt ca C.Civ. nu se refera la imbogatirea fara justa cauza si la actele juridice unilaterale.

Clasificare:

I. Fapte juridice in sens restrans

1. fapte licite - imbogatirea fara justa cauza

- gestiune de afaceri

- plata lucrului nedatorat

2. fapte ilicite

II. Acte juridice

1. unilaterale

2. multilaterale

Uneori, nu numai actul juridic unilateral civil este izvor de obligatii, ci si actul juridic unilateral administrativ poate fi izv de oblige.

CONTRACTUL

Distinctie intre contract [la modul general] si speciile de contracte speciale.

Art. 942 C.Civ. contine o definitie a contractului - Contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic. In contextul articolului, persoane = parti de ex. O parte poate fi reprezentate de mai multe pers. ; contract = conventie (in functie de efectele pe care le nasc/modif/stinge); limita libertatii de a contracta este ordinea publica (caract. ilicit al cauzei contractului) si bunele moravuri (caract. imoral al cauzei contractului). Incalcarea acestor caractere duc la nulitatea contractului.

Criterii de clasificare

I.Modul de formare

1.contracte consensuale - actul juridic este dominat de pp. consensualismului. Regula: in principiu, contractele se incheie prin simplul acord de vointa al partilor, fara nicio formalitate

2.contracte solemne - trebuie indeplinita o anumita forma. Nota bene : exista mai multe forme de solemnitate. De ex. testamentul olograf - absenta formei solemne = nulitate absoluta. Forma este o conditie ad validitatem.

3.contracte reale - implica si remiterea materiala a unui anumit lucru (contractul se incheie in momentul remiterii materiale). Ideea este contestata pt ca predarea unui bun inseamna executarea unei obligatii -> dezacord cu C.Civ. care spune ca un contract se incheie valabil prin remiterea materiala a bunului, aceasta remitere fiind o conditie a contractului.

Importanta: aprecierea validitatii actului.

II. Continut

1.Unilaterale - dau nastere unor drepturi in partea unei parti si a unor obligatii in sarcina celeilalte parti.

2.Bilaterale = sinalagmatice - dau nastere la drepturi si obligatii in sarcina ambelor parti.

In contractele bilaterale, notiunea de "cauza a actului juridic" se prelungeste de pe taramul formarii contractului, pe taramul executarii contractului -> pe de o parte, in momentul in care se incheie contractul, fiecare parte are reprezentarea subiectiva ca nu numai ea se obliga, ci si cealalta parte se obliga. Pe de alta parte, in momentul executarii contractului, fiecare parte isi executa obligatia avand reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte si`o executa.

C2

III Scopul urmarit de parti

1.Contract cu titlu oneros

2.Contract cu titlu gratuit - controversa referitoare la acest criteriu - s`a afirmat ca adevaratul criteriu este reciprocitatea prestatiilor. Dintr`o asemenea perspectiva, aceasta clasif s`ar confunda cu clasificarea in contracte snalagmatice si unilaterale, ceea ce este inadmisibil. Aceste clasif sunt clasificari distincte. Ex. contractul de de imprumut cu dobanda este contract unilateral cu titlu oneros.

Contract sinalagmatic cu titlu gratuit : donatia cu sarcina - este considerat contract sinalagmatic care isi pastreaza titlul gratuit in masura in care sarcina nu echivaleaza prestatia.

In legatura cu criteriul echivalentei prestatiilor, aceasta nu este definitoriu. Exista contracte cu titlu oneros chiar daca prestatiile nu sunt echivalente ca valoare. Contractul de vanzare-cumparare nu presupune o egalitate valorica intre pret si bunul vandut. => Adevaratul criteriu este scopul urmait de parti. Daca acestea urmaresc sa`si procure avantaje in schimbul avantajelor procurate celeilalte parti => contractul este cu titlu oneros. Daca nu urmaresc acest lucru, contractul este cu titlu gratuit. In mod subsidiar, criteriul echivalentei prestatiilor poate fi folosit atunci cand aplicarea criteriului scopului ar ridica un anumit echivoc.

De ex. donatia cu sarcina (contract sinalagmatic) - donatorul cere donatarului sa execute o sarcina fie in interesul sau, fie in interesul altei persoane, ceea ce inseamna ca ambele parti au drepturi si obligatii. Se recurge la criteriul echivalentei prestatiilor pt a se vedea daca sarcina echivaleaza valoric donatia. Daca exista echivalenta, atunci contractul este cu titlu oneros.

*Echivalenta subiectiva - reprezentarea pe care partile o au despre cele doua prestatii.

*Echivalenta obiectiva - reprezentarea pe legea cererii si a ofertei - are in vedere valoarea economica a pietei.

Importanta

-Sub aspectul conditiilor de forma - exista mai multa rigoare in cazul unui contract cu titlu gratuit, de regula forma solemna - pt a atrage atentia partii care isi diminueaza patrimoniul asupra consecintelor actului sau. Contractul cu titlu gratuit este un contract intuitu personae => in aceasta situatie, eroarea asupra persoanei reprezinta viciu de consimtamant.

-Sub aspectul conditiilor de fond - exista incapacitati speciale privind actele cu titlu gratuit.

-Sub aspectul efectelor contractului - ele sunt mai severe atunci cand e vorba de un contract cu titlu oneros (obligatia de garantie pt evictiune sau impotriva viciilor)

-Problema reductiunii liberalitatilor si a raportului donatiilor se pune numai in cazul contractului cu titlu gratuit.

Fiecare dintre cele doua categorii, se subimparte in alte 2 subcategorii:

*Pe criteriul exsitentei si intinderii prestatiilor, contractele cu titlu oneros se impart in contracte comutative si contracte aleatorii.

In cazul contractelor comutative, ambele parti cunosc existenta si intinderea obligatiilor. Ex - contractul de vanzare-cumparare.

In cazul contractelor aleatorii, fie ambele parti, fie o parte nu isi reprezinta in mod cert la incheierea contractului, existenta sau intinderea obligatiilor. Ex - contractul de intretinere - debitorul stie ca va presta intretinere de o anumita valoare, dar nu stie pt cat timp

Importanta

-in cazul contractelor aleatorii, exitsa reglementari restrictive - ex jocurile de noroc - de regula nu exista o actiune in realizare directa.

-in cazul contractelor aleatorii nu se pune problema actiunii in resciziune pt leziune, indiferent daca e vorba de minori.

*Contractele cu titlu gratuit se impart in liberalitati si acte dezinteresate.

Daca se diminueaza patrimoniul celui care incheie un asemena contract, ne aflam in prezenta unei liberalitati, de ex donatia. Daca nu se diminueaza patrimoniul celui care incheie actul, atunci e vorba de un act dezintersat, de ex comodatul.

In cazul imprumutului de folointa, prin durata folosintei, se poate diminua/prejudicia bunul - actul dezinteresat se transforma in liberalitate.

Importanta

-"reductiunea liberalitatilor excesive" si "raportul donatiilor" - doar in cazul liberalitatilor.

IV.Efecte

1.Contracte constitutive/translative de drepturi. Acestea se impart in contracte constitutive/translative de drepturi reale si contracte generatoare de drepturi de creanta.

2.Contracte declarative de drepturi - prin contract nu se nasc drepturi, ci doar se recunosc drepturi preexistente.

V.Durata executarii.

1.Contracte cu executare uno icto - partile isi executa obligatiile dintr`o singura prestatie.

2.Contracte cu prestatie succesiva - partile isi executa obligatiile la un anumit interval de timp (succesiv) sau continuu.

De ex - plata in rate este o fragmentare a prestatiilor; locatiunea presupune o obligatie continua si succesiva

Importanta

-Desfiintarea contractului uno ictu produce efecte retroactive

-Desfiintarea unui contract cu prestatie succesiv produce efecte ex nunc.

VI.Nominalizarea in legislatie

1.Contracte numite - au o reglementare speciala (vanzare-cumparare, mandat etc)

2.Contracte nenumite - nu au o reglementare speciala, nr lor fiind nelimitat in functie de imaginatia partilor.

Importanta - regimul juridic al fiecarui contract

-la contractele numite se aplica regulile legale, chiar daca partile nu au pus anumite clauze. In subsidiar se aplica principiile generale ale contractului.

-la contractele nenumite se aplica principiile generale ale contractului, si in mod subsidiar, interpretul poate merge la contractul numit cel mai apropiat ca figura juridica si sa faca analogia legii.

VII.Raportul dintre ele

1.Contracte principale - contracte autonome

2.Contracte accesorii - depind de existenta altor contracte

Importanta

-Conditiile de validitate se apreciaza in mod autonom daca e vba de un contract principal.

-Chiar daca e nul contractul accesoriu, cel principal e valabil

-Daca contractul accesoriu ar fi valabil, daca contarctul principal e nul, asta atrage si nulitatea contractului accesoriu.

VIII.Rolul vointei partilor

1.Contracte negociate - Vointa partilor este libera. Se pot stabili orice clauze in functie de negociere.

2.Contracte de adeziune - presupun limitarea rolului vointei uneia dintre parti. O parte are o pozitie economica dominanta, la stabilire contractului cealalta parte avand doar libertatea de a adera sau nu la contract. In cazul acestor contracte, trebuie sa se tina seama de regulile de concurenta si de protecta consumatorului.

3.Contracte obligatorii (fortate) - legea obliga la incheierea lor ( de ex asigurarea civila auto). Partea nu mai are vointa libera.

Mecanismul de incheiere a contractului

Esenta mecanismului de incheiere a contractului este acordul de vointa al partilor. Spre deosebire de contractele unilaterale, contractele bilat./sinalagmatice presupun o intalnire concordanta a vointei partilor.

Nu trebuie confundata intalnirea celor doua vointe (oferta si acceptarea) cu chestiunea conditiilor de validitate a contractului.

Incheiera este relevanta sub aspectul:

-conditiilor de validitate (capacitate, consimtamant, cauza, obiect)

-mecanismului de intalnire a ofertei cu acceptarea.

OFERTA = POLICITATIUNE

Este propunerea pe care o parte o face unei persoane determinate sau publicului. Poate fi facuta in scris sau oral, iar in legatura cu chestiunea ofertei tacite, simpla tacere nu are valoare juridica.

Uneori tacerea presupune doar abandonarea sistemului comun de exprimare in favoarea unui sistem special. Nu e vba de absenta comunicarii, ci de schimbarea sistemului acesteia.

De ex, art. 1437 C.Civ. - in material locatiunii - daca dupa expirarea termenului inchirierii, chiriasul contiunua sa foloseasca imobilul, aceasta are semnificatia ofertei de prelungire a contractului (tacita reconductiune). De asemenea, prezenta unui taximentru in statia de taxi, are semnificatia ofertei de a contracta. Qui tacit qum locvit debatum (cel care tace ca si cum ar vorbi).

Oferta poate fi cu termen sau fara termen, adresata unei persoane determinate sau adresata publicului. Ea trebuie sa indeplineasca toate cerintele consimtamantului (sa fie reala, serioasa, constienta, facuta cu intetia de a produce efecte juridice). De asemenea trebuie sa fie ferma, neechivoca, completa si precisa. Prin simpla ei acceptare, trebuie sa s epoata incheia contractul.

Forta juridica a ofertei

Se face distinctie intre:

-oferta care a ajuns la destinatar - Daca oferta este cu termen, ea trebuie mentinuta pana la expirarea termenului. Daca oferta este fara termen, ea trebuie mentinuta un timp rezonabil, pt ca destinatarul sa poata rezona asupra ei.

-oferta care nu a ajuns la destinatar - Poate fi revocata oricand.

In legatura cu oferta cu termen care a ajuns la detinatar, revocarea intempestiva a acesteia antreneaza raspunderea ofertantului pentru prejudiciile cauzate destinatarului. Temei: art. 37(1) C.Com. - pana la acceptare, oferta poate fi revocata.

S`au elaborat 4 teorii asupra raspunderii ofertantului pentru revocarea intempestiva. 2 dintre ele sunt intemeiate pe oferta, ca act juridic, iar 2 sunt intemeiate pe oferta, ca fapt juridic in sens restrans.

1. Oferta contine 2 elemente: fondul contractului si propunerea ofertantului de a mentine oferta un anumit termen. Daca aceasta propunere este acceptata cand ajunge la destinatar, se incheie un antecontract cu privire la fondul contractului. Daca se revoca oferta, acest lucru atrage raspunderea contractuala a ofertantului.

[Avantaj: fiind vorba de o raspundere contractuala, se prezuma culpa ofertantului care a revocat oferta inainte de expirarea termenului, si este mai usor de demonstrate. Critica: antecontractul pe care se bazeaza teoria este o pura fictiune intemeiata pe o prezumtie de acceptare ipotetica].

2.Oferta este un act juridic unilateral. Ofertantul se oblige sa mentina oferta. Daca nu o face, acest lucru va atrage raspunderea lui pt nerespectarea actului juridic. Critica: in sistemul nostrum de drept, actul juridic unilateral are un domeniu de aplicatie ft restrans.

3.Raspunderea pt revocarea intempestiva a ofertei etse de natura delictuala pentru ca prin revocare se creaza un prejudiciu destinatarului => temeiul este delictual. Critica: exerictarea unui drept inlatura caracterul ilicit al faptei, iar revocarea este un drept al ofertantului.

4.Revocarea intempestiva este un abuz de drept pt ca drepturile subiective civile trebuie exercitate in conformitate cu scopul lor economic si social. Daca dreptul de a exercita oferta este abuziv, atunci el va fi lipsit de protectie juridica. E vba tot de o raspundere pe temei delictual, pt ca raspunderea pt abuzul de drept este o forma particulara a raspunderii delictuale.

ACCEPTAREA - este manifestarea de vointa a destinatarului ofertei sau a unei alte persoane, care raspunde ofertantului dandu`si acordul.

Acceptarea poate fi scrisa sau orala. Daca tacerea partii este insotita de un alt sistem de semne care semnifica acceptarea, atunci insemna ca exitsa vointa (ex art. 1437 C.Civ.)

Acceptarea trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate a actului juridic. Trebuie sa fie neindoielnica, sa concorde cu oferta. Daca nu exista concordanta, atunci nu mai este oferta, ci contraoferta. Acceptarea trebuie sa intervina inainte de revocarea sau caducitatea ofertei.

MOMENTUL INCHEIERII CONTRACTULUI

Pentru contractele incheiate intre persoane prezente sau prin telefon, momentul este usor de stabilit. In legatura cu contractele incheiate prin corespondenta, personale nefiind in prezenta, s`au elaborate 4 teorii asupra momentului incheierii contractului.

1.Teroria emisiunii - sustine ca se incheie atunci cand destinatarul emite accepatrea. Insa acest moment nu se poate stabili cu exactitate, iar pana la acceptare, oferta poate fi refuzata.

2.Teoria expedieii - momentul expedierii acceptarii. Totusi, pana ajunge la ofertant, acceptarea poate fi revocata.

3.Teoria receptarii - momentul in care acceptarea ajunge la ofertant. Dar ofertantul ar putea sa amane deschiderea corespondentei.

4.Teoria informarii - momentul deschiderii corespondentei. Totusi, in mod abuziv, ofertantul ar putea impiedica incheiera contractului prin nedeschiderea corespondentei.

In sistemul nostrum de drept, se accepta o combinare a ultimelor doua teorii. Toria receptarii este corecta, iar in momentul in care acceptarea ajunge la ofertant, se naste o prezumtie simpla ca el a luat cunostinta de ea. Se poate rasturna daca se face dovada contrarie (motive temeinice).

Importanta

-se apreciaza caducitatea si posibilitatea revocarii ofertei

-se stabilesc conditiile de validitate a contractului

-se calculeaza termenul de prescriptie

-se poate aprecia locul incheieri contractului

LOCUL INCHEIERII CONTRACTULUI

Daca contractul se incheie prin telefon, locul este locul in care se afla ofertantul. Daca se inchie prin corespondenta, de cate ori opereaza teoria receptarii, locul incheierii este locul in care se afla ofertanttul. In celelalte cazuri, locul incheierii este locul in care se afla persoana care accepta.

Nu trebuie confundata oferta cu antecontarctul. Acesta este un act bilateral. Partile se oblige sa incheie in viitor un contract. Obligatia de a incheia un contract in temeiul altui contract se transmite la mostenitori.

In legatura cu oferta, aceasta ramane caduca in cazul decesului ofertantului.