Administrarea programelor de cercetare stiintifica

Administrarea programelor de cercetare stiintifica

Administrarea programelor de cercetare stiintifica este o activitate complexa a procesului de management, prin care institutele sau centrele de cercetare stiintifica, cercetatorii stabilesc termenele de 90 cercetare, etapele ce se cer parcurse pentru solutionarea problemelor stiintifice, coreleaza fazele de cercetare cu termenele partiale si cu termenul final, urmaresc si depoziteaza concluziile stiintifice, vizeaza sporirea maxima a potentialului uman de cercetare stiintifica si asigurarea in acest scop a resurselor umane, materiale si financiare.

Administrarea programelor de cercetare stiintifica impleteste activitatea de gestiune cu cea de organizare a desfasurarii lucrarilor de cercetare stiintifica. De aceste doua componente ale administrarii depinde prevenirea unor riscuri suplimentare (subiective) si asigurarea eficientei maxime a lucrarii de cercetare stiintifica.

Proiectarea temei (temelor) de cercetare stiintifica

Este o operatiune complexa, de definire a tuturor activitatilor implicate de cercetarea respectiva, de corelarea lor judicioasa, dar si de corelarea lor cu termenele posibile, astfel incat termenul final sa fie respectat, conform contractului de cercetare stiintifica.

Activitatea de proiectare este esentiala pentru administrarea oricarei teme, insa aceasta este mai ales valabila pentru temele de mare complexitate.

Proiectarea temei de cercetare cuprinde trei operatiuni, si anume: schita proiectului de cercetare, proiectul de cercetare si planul preliminar al lucrarii de cercetare stiintifica. Sa le examinam in mod succesiv:

a. Elaborarea schitei proiectului de cercetare

Elaborarea schitei de proiect incepe imediat dupa alegerea temei de cercetare stiintifica. Aceasta schita, evident, este elaborata de cercetator sau, in cazul unei echipe de cercetare, de responsabilul acesteia impreuna cu membrii echipei.

Schita proiectului de cercetare stiintifica cuprinde:

termenul de predare a lucrarii la beneficiar;

principalele operatiuni ale documentarii bibliografice;

sursele de documentare bibliografica importante si greu de obtinut; locul unde ele pot fi consultate;

termenele celorlalte etape de cercetare sa fie suficiente, nerestrictionate de intinderea cercetarii documentare bibliografice.

b. Elaborarea proiectului temei de cercetare

Proiectul temei de cercetare se realizeaza, de regula, dupa terminarea documentarii bibliografice si dupa o prima formulare a ipotezelor.

Proiectul temei include:

etapele ulterioare de cercetare stiintifica;

documentarea practica (in unitati economice, ministere, zone geografice, tari), in vederea procurarii datelor empirice, a faptelor si informatiilor, privind geneza fenomenului, factorii care il determina;

modalitatile de prelucrare a informatiei practice si termenele de executie a prelucrarii;

termenele pentru fundamentarea concluziilor, pentru redactarea si predarea lucrarii la beneficiar;

operatiile de asistenta pentru aplicarea propunerilor;

cheltuielile necesare fiecarei etape de cercetare stiintifica.

intrucat elaborarea proiectului temei de cercetare este o operatiune complexa, apare necesara consultarea cercetatorilor cu experienta sau a profesorilor, conducatori stiintifici, a specialistilor din practica. Pe aceasta baza se pot evita tendintele negative de subapreciere a timpului necesar pentru realizarea unor etape sau de supraestimare a eforturilor impuse de cercetare.

c. Elaborarea planului preliminar al structurii lucrarii Este un plan care capata contur tot mai clar pe masura parcurgerii etapelor de documentare si de cercetare propriu-zisa. Acest plan preliminar de structura a lucrarii cuprinde:

principalele teze, idei, concluzii;

principalele ipoteze confirmate si infirmate;

metodele de analiza si calcul;

argumentele teoretice si practice, economice si social-politice pentru fundamentarea concluziilor si a solutiilor;

sursele de informare practica si modalitatile de prelucrare;

probleme speciale pe care cercetarea nu a reusit sa le clarifice si cauzele care au impiedicat acest lucru;

conturarea proiectului structurii tematice: parti, sectiuni, capitole, paragrafe etc.

Organizarea activitatii de cercetare a temei. Cu privire la organizarea in echipa

Elaborarea oricarei teme de cercetare implica o organizare speciala, in conformitate cu complexitatea temei. Organizarea este mai ampla, in cazul temelor de complexitate mare si medie si mai restransa, in cazul temelor cu profil si amploare reduse.

Indiferent de complexitatea temelor, in organizarea activitatii de cercetare, potrivit principiului partenerial, participa atat cercetatorii, cat si managerii.

Insa, aici gradul de implicare difera considerabil. Daca pe ansamblul institutului sau centrului de cercetare raspunderea, in mod

firesc, cade pe manager, organizarea activitatii de cercetare a temei este in principal in raspunderea cercetatorului.

Raspunderea este individuala, a fiecarui cercetator, atat in cazul unei teme simple, elaborate de un cercetator, cat si in cadrul unei teme mai complexe, elaborata de o echipa de cercetare. Desigur, in echipa de cercetare raspunderea principala cade asupra sefului echipei, insa aceasta nu inseamna ca dispare cumva si raspunderea membrilor echipei, in mod individual.

Explicatia rezida invariabil in faptul ca actul de creatie este prin definitie individual si, deci, si raspunderea nu poate fi decat individuala.

Cercetarea in echipa este ceruta de amploarea temei, de complexitatea si termenul de elaborare. Ea nu desfiinteaza raspunderea individuala; dimpotriva, raspunderea este chiar mai mare daca avem in vedere ca elaboratul individual trebuie sa satisfaca exigentele intregului, respectiv ale temei in ansamblul ei. De aceasta corelare si desfasurare a muncii echipei raspunde seful echipei, un cercetator cu mai multa experienta. Dar raspunderea acestuia nu diminueaza cu nimic raspunderea individuala a membrilor echipei. Este si normal pentru ca, in cadrul echipei, fiecare cercetator si persoana auxiliara elaboreaza anumite parti si desfasoara activitati de care executantul trebuie sa raspunda individual.

Organizarea cercetarii in echipa este modelul mai complex, dar care, in esenta, cuprinde majoritatea aspectelor care privesc si organizarea cercetarii unei teme in mod individual.

Organizarea cercetarii in echipa are mai multe avantaje, dintre care:

permite scurtarea timpului de elaborare a unei cercetari, ceea ce in anumite cazuri este necesar sau in altele, imperios necesar;

permite formarea mai rapida a tinerilor cercetatori si evitarea descurajarii acestora, inerente in tot procesul de cercetare a adevarului, in tot actul de creatie;

se asigura un larg schimb de opinii, ceea ce evita concluzii si solutii unilaterale si permite o mai buna fundamentare a concluziilor fiecarei parti si a lucrarii de cercetare in ansamblu.

Din pacate, munca in echipa include si unele dezavantaje pentru cercetatorii individuali. Disciplina de echipa, care nu poate fi in niciun fel ignorata, poate restrange deseori initiativa si capacitatea de creatie a cercetatorului membru al echipei de cercetare. De aceea,

in cadrul echipei se cer organizate consultari ale altor cercetatori din domeniul respectiv, discutarea diferitelor parti ale lucrarii stiintifice pe masura elaborarii lor, discutarea lucrarilor (partilor) inainte de predare la conducerea institutului si, desigur, inainte de predarea la beneficiar.

Dezavantajele cercetarii in echipa se combat si pe calea limitarii acesteia, mai ales la temele complexe care reclama cercetari inter si multidisciplinare.

Principiile de organizare si functionare a echipelor de cercetare stiintifica

Echipa de cercetare cuprinde un numar foarte variabil, de la 2-40 membrii, uneori mergand si pana la 100 membrii.

Echipa de cercetare este o structura de organizare a muncii cu caracter nepermanent, putand reuni cercetatori din unul sau mai multe institutii; ea functioneaza numai pe durata elaborarii unei teme de cercetare stiintifica. Un cercetator poate face parte din mai multe echipe, dupa caz.

Principiile care stau la baza organizarii unei echipe sunt:

Echipa de cercetare trebuie sa cuprinda numarul strict necesar de cercetatori, alesi dupa criteriul competentei in domeniul temei de cercetare, al preocuparilor anterioare; aceleasi criterii se aplica si pentru personalul auxiliar al echipei de cercetare (documentaristi, operatori de calcul, traducatori etc);

Echipa de cercetare trebuie sa cuprinda atat cercetatori cu experienta, cat si cercetatori tineri; tinerii se formeaza mai usor, pot observa mai repede unele erori cu care altii s-au obisnuit, pot formula unele teze contradictorii, originale;

Echipele de cercetare dau rezultate bune daca membrii acestora sunt legati prin raporturi de stima si prietenie; daca nu, cel putin sa se cunoasca si sa se respecte reciproc;

Echipa trebuie sa-si fixeze obiective precise care sa fie cunoscute de toti membrii sai. in cadrul echipei sarcinile de cercetare trebuie sa se distribuie clar, fara ambiguitati, membrilor sai; sarcinile si indeplinirea lor trebuie sa fie, pe cat posibil, individualizate. in cadrul echipei de cercetare se pot constitui si subcolective de cercetare stiintifica;

Stimularea membrilor echipei, pe langa formele cunoscute, trebuie sa includa, in mod obligatoriu, individualizarea si semnarea partilor realizate individual sau in colaborare; se evita insusirea muncii altuia, dar se asigura si o mobilizare a fiecarui membru al echipei;

Conducerea echipei de cercetare trebuie incredintata, in mod obligatoriu, unui om de stiinta cu experienta, cunoscut si recunoscut prin lucrarile elaborate, cu autoritate stiintifica. Este necesar ca cel mai bun cercetator sa fie conducatorul echipei, mai ales daca este si un bun organizator, exigent, capabil de dialog si comunicare deschisa, capabil sa inlature disensiunile, care in cercetarea stiintifica sunt frecvente;

. Asigurarea unei ambiante democratice, de lucru in echipa. Discutarea deschisa, fara menajamente si adoptarea in echipa a hotararilor creeaza atmosfera necesara muncii in echipa. Abaterile de la acest principiu pot genera lucrari slabe, ca si atunci cand lipseste autoritatea stiintifica.

Transmiterea rezultatelor cercetarilor la beneficiari

Comunicarea rezultatelor cercetarilor stiintifice la beneficiari este o latura importanta a managementului, a administrarii cercetarii stiintifice. Ea incepe cu depozitarea lucrarii pe diferiti suporti. Trimiterea la beneficiari se face diferit.

Daca lucrarea de cercetare s-a realizat in baza unui contract, conventii sau a altui inscris incheiat intre cercetatori, firma de cercetare (institut, centru, laborator, departament sau catedra) si diverse firme beneficiare, evident, transmiterea lucrarii se face in conformitate cu prevederile respective, inclusiv in ceea ce priveste masurile de asistenta stiintifica.

Daca in contracte sau conventii nu sunt prevederi contrare, rezultatele cercetarilor pot face obiectul publicarii in totalitate sau partial, in tara si strainatate, in volume editoriale sau in publicatii periodice.

In procesul de comercializare a lucrarilor de cercetare stiintifica se au in vedere datele exacte privind eficienta interna si externa a cercetarii stiintifice. De altfel, intregul proces de administrare a temei, de la alegerea acesteia pana la trimiterea ei la beneficiari, se realizeaza in conformitate cu legile tarii, cu principiile economiei de piata, ale concurentei, precum si cu tendintele cercetarii stiintifice pe plan mondial.

Aprecieri semnificative care intregesc continutul Capitolului 3

"ORDINEA NE INVATA SA CASTIGAM TIMP!'

Sub acest titlu, profesorul olandez Jan Tinbergen, laureat al Premiului Nobel, si-a expus "tehnica de lucru' din care va prezentam cateva "sugestii':

1. incercati sa va dezvoltati simtul proportiei: care sunt problemele importante, care sunt factorii esentiali ce stau la baza temei de cercetare.

Evitati sa va ocupati de detalii neesentiale.

Specializati-va pe teme bine definite. Odata la 5 sau 10 ani va puteti revizui alegerea.

Cand este posibil, dati o expresie cantitativa problemei de care va ocupati; aceasta permite sa va verificati parerile cu ajutorul cifrelor si faptelor.

Clasati intr-o ordine riguroasa datele necesare, materialul documentar, propriile dumneavoastra idei, calculele facute.

Fiti gata oricand sa va revizuiti teoria in lumina noilor fapte sau a unei logici mai bune.

inainte de a redacta un text, faceti un rezumat a ceea ce socotiti ca este esential, apoi o "tabla de materii', ceva mai lung si abia apoi treceti la redactarea propriu-zisa.

impartiti lectura dumneavoastra intre teme de specialitate si teme generale, pentru a pastra intotdeauna o viziune de ansamblu asupra lucrurilor.