Analiza evolutiei activitatii bancilor comerciale

Analiza evolutiei activitatii bancilor comerciale

Dupa anul 1991, anul demararii activitatii bancare pe principii ale economiei de piata, bancile comerciale au inceput sa se dezvolte in sensul crearii retelelor de subunitati, dezvoltarea produselor si serviciilor oferite clientilor, dezvoltarea infrastructurilor informatice si a unor activitati noi cum ar fi managementul si marketingul bancar, toate acestea in scopul consolidarii pozitiei pe piata si cresterii profitului.

Dezvoltarea unei retele proprii a reprezentat an obiectiv major pentru fiecare banca. Astfel, Banca Comerciala Romana a evoluat de la 98 de unitati in 1990 la 234 in 1998; Banca Agricola de la 41 in 1990 la 252 in 1998, insa mai putine decat in Banca Romana de Dezvoltare de la 41 in 1990 !a 174 in 1988, dar in scadere fata de 1997. in acelasi timp si bancile private au avut o evolutie asemanatoare: MINDBAHK, prima banca privata infiintata in Romania, are astazi 11 unitati teritoriale; Banca Comerciala Ion Tiriac dispune de 26 unitati iar Banca Transilvania isi desfasoara activitatea in peste 22 de unitati proprii.

[Aparitia bancilor private sau mixte cu capital autohton sau strain a creat, conditiile unei piete bancare concurentiale, impunand noi valente sistemului bancar romanesc. Mediul bancar din Romania a suferit numeroase shimbari atat din punct de vedere global, al sistemului bancar in ansamblu, cat si individual al fiecarei banci in parte.

Cu toate acestea, in prezent, sistemul bancar romanesc continua sa se caracterizeze printr-o serioasa segmentare si concentrare, atat in privinta depozitelor, cat si a creditelor. Dar, dominatia exercitata de cele patru mari banci care au avut initial capital de stat si a Casei de Economii este tot mai puternic amenintata de dezvoltarea rapida a bancilor private, atat ca numar dar si ca operatiuni bancare.

Numarul institutiilor bancare a crescut de peste ori din 1990 si pana in prezent, demonstrand interesul autoritatilor romane de a dezvolta concurenta pe piata imprumuturilor si pe cea a depozitelor, in vederea crearii conditiilor aplicarii eficiente a politicilor monetare, precum si pentru imbunatatirea alocarii resurselor?}

in opinia noastra evolutia activitatii bancare* este reflectata cel mai bine in bilantul agregat, al bancilor pe care il prezentam in anexa nr.l.

Din analiza tabelului nr. 1.10, constatam ca la finele primului trimestru al anului 1999 totalul bilantier bancar a crescul in termeni nominali fata de anul 1990 de circa ori de Ia 1 miliarde lei in 1990 la miliarde lei in martie situatie care demonstreaza ca activitatea bancara a inregistrat cresteri semnificative odata cu trecerea timpului.

Pentru a pune in evidenta evolutia gradului de intermediere financiara a bancilor vom compara ponderea totaiurilor bilantiere in produsul intern brut, in perioada

Ca rezultat al mai multor factori si in special ca urmare a inflatiei ridicate, intermedierea financiara a avut o evolutie sinuoasa. Pentru anii desi procentele rezultate sunt foarte mari, acestea nu sunt concludente, produsul intern brut avand variatii reale negative (-5,6% in in in Constatam odescrestere a indicatorului in 1994 fata de 1993, dar si o perioada de crestere in intervalul 1994-1996. Faptul ca in anul 1997 indicatorul inregistreaza o scadere, pe fundalul unei scaderi in termeni reali a produsului intern brut cu 6,6% fata de anul precedent, de aproape 10 procente demonstreaza declinul intermedierii financiare.

Cu toate acestea,/Banca Nationala considera^[1] ca in Romania sectorul bancar este cel mai important intermediar financiar, in conditiile unei capitalizari bursiere cu o evolutie descrescatoare. Pozitia dominanta a sectorului bancar in cadru! sistemului financiar romanesc se explica prin;

mostenirea economiei de comanda, cand bancile actionau in calitate de distribuitori de fonduri pentru intreprinderile lipsite de independenta financiara;

dificultatile in mobilizarea de fonduri prin apelul direct la piata de capital, explicata prin subdezvoltarea pietelor de capital, corelata cu riscurile sistemice ridicate, tipice perioadei de tranzitie, nu in ultimul rand iipsa ofertei de capital, datorata nivelului redus, in termeni reali, al economisirii;

subcapif alizarea generala a firmelor ce activeaza in economia romaneasca.

Calitatea sistemului bancar, de cel mai important intermediar financiar si factor insemnat in procesul de relansare a economiei romanesti, nu se asociaza automat cu capacitatea acestuia de a solutiona problema subcapitalizarii firmelor, in absenta actiunii concertate cu alti factori'!?

Vom incepe analiza bilantului agregat al bancilor cu pasivul, el reprezentand sursa de sustinere a activelor bancare. Asa cum rezulta din anexa nr. 1 pasivul este structurat in doua mari grupe: pasive externe si pasive interne.

Pasivele externe, prezentate in tabelul nr.1.11, sunt atrase de la nerezidenti, in specia! sub forma conturilor de corespondent, a liniilor externe de finantare, etc si includ imprumuturi de la banci straine, depozite ale bancilor straine, depozite ale altor nerezidenti, angajamente si. acorduri bilaterale de plati, etc.

Tabelul nr. Evolutia pasivelor externe si interne

Din analiza tabelului anterior, constatam ca desi ponderea pasivelor externe in total pasive se mentine relativ constanta (5,6-5,9% in intervalul 1990-1994, crescand apoi usor in 1997 la 9,2%, pentru a reveni in 1998 la 6,8%), valoarea absoluta a acestora creste de la 60 miliarde lei in 1990 la 13.500 miliarde in primul trimestru al anului 1999, ceea ce inseamna o crestere de circa 150 de ori.

Daca corelam insa evolutia pasivelor externe cu evolutia cursului de schimb constatam ca in perioada 1990-1999 desi acestea au crescut de 150 de ori, asa cum am vazut, si raportul de schimb leu

Optimizarea managementului bancar dolar s-a depreciat continuu de Ia 34,71 lei/dolar Ia 31 decembrie 199030 ia 14.828 lei/dolar Ia sfarsitul primului trimestru al anului 1999, reprezentand o crestere de circa 427 ori. Rezulta ca pasivele externe comensurate in echivalent dolari americani ar reprezenta peste 1,7 miliarde dolari in 1990, 796 milioane dolari in 1995 si 910 miloane dolari in martie 1999. Asadar constatam o scadere in termeni reali a activelor externe in intervalul 1990-trimestru I 1999 cu 86%.

Explicatia acestei evolutii ar fi, pe de o parte, cresterea pasivelor interne in valuta, suplinindu-le pe cele externe, de la 435 milioane dolari in 1990 la 2,63 miliarde dolari in martie 1999, reflectand, astfel, procesul de dolarizare a economiei romanesti. Pe de alta parte, neconvertibilitatea monedei nationale si deprecierea continua a raportului dintre leu si monedele straine au expus bancile Ia un risc valutar major, ceea ce a impus o anumita prudenta din partea acestora in legatura cu atragerea de resurse externe in valuta.

Pasivele interne, reprezentate de depozite ale clientilor nebancari, economiile populatiei, depozite in valuta, depozite publice, alte pasive, etc. au. avut si ele o evolutie relativ constanta de 93-94% din total pasiv, iar in sume absolute au inregistrat o crestere de aproape 157 de ori, sporind de la 1.011 miliarde lei in 1990 la 158.679 miliarde lei in martie 1999.

Pornind de la analiza datelor din tabelul nr.1.12 am constatat ca depozitele detin ponderea in totalul pasivelor interne.

Astfel, daca Ia nivelul anului 1990 depozitele reprezentau peste 41% in total pasive interne, in anul 995 aceasta pondere a crescut cu 7 %, iar in primul trimestru al anului 1999 depozitele reprezentau peste 56%, confirmand tendinta de crestere in total pasive interne a acestora. in termeni reali, evolutia acestora a inregistrat in anumite perioade (1992 1993) variatii negative.

in cadrul depozitelor, analizand ponderea economiilor populatiei constatam ca in anul 1990 acestea detineau 59,2 %, urmand apoi o scadere pana in anul 1994 si o crestere, relativ constanta, in perioada 1997-1999, aproximativ cu 38% in total depozite.

Evolutia sumelor in tranzit intre banci a inregistrat o permanenta scadere dupa anul 1991 datorita masurilor luate de Banca Nationala prin infintarea sistemului decontarilor multilaterale pe hartie si perfectionarii sistemului informatic in_vederea urgentarii efectuarii decontarilor,

Aceiasi tendinta de reducere, in total pasiv, o indentificam si in cazul pasivelor interbancare. Ponderea acestora s-a redus de la 42,8% in anul 1990, la 22,1% in 1995 si la 12% in anul 1998.

Ponderile fondurilor proprii in pasivul bilantului agregat sunt relativ reduse, insa observam o permanenta tendinta de crestere de la 2,5% in 1990 la 9,2% in martie 1999. Cresterea continua a fondurilor proprii a avut loc atat prin majorarea permanenta a capitalului propriu cat si a capitalului suplimentar (aceste notiuni vor fi detaliate in capitolul Iii cu ocazia analizei managementului operatiunilor pasive). Capitalul propriu s-a majorat, in primul rand, prin cresterea fondurilor proprii rezultate in urma repartizarii profitului net, si prin majorarea capitalului social, atat ca urmare a cerintelor Bancii Nationale cat si ca rezultat al reevaluarii activelor imobilizate si a aprecierii permanente a capitalurilor varsate in valuta.

Postul bilantier 'alte pasive' include varsamintele si prelevarile din profit, diferente favorabile nete din reevaluarea activelor si pasivelor externe, creditori diversi, venituri anticipate, etc. si, conform datelor prezentate, inregistreaza o evolutie ascendenta in total pasiv.

Analiza activului bilantului consolidat al bancilor comerciale o vom derula, ca si in cazul pasivului, pe cele doua mari grupe pe care este structurat si anume active externe si active interne.

Activele externe cuprind numerarul si cecurile in valuta, depozitele si participatiile la banci straine, titlurile de valoare si alte active. Evolutia lor in total active a fost oscilatorie, crescand de la in la in pentru ca din anul cand activele externe detineau in total active, evolutia lor sa se incadreze pe un trend descrescator, in si in martie Aceasta evolutie evidentiaza, politica bancilor comerciale de deschidere catre strainatate pentru intermedierea operatiunilor financiare rezultate din activitatea de export-import a agentilor economici rezidenti.

Ca si in cazul pasivelor externe, daca analizam aceasta evolutie prin corelarea cu evolutia cursului de schimb leu/dolar, deoarece fara o asemenea corelare analiza ar fi gresita, constatam ca activele externe exprimate in echivalent dolari cresc de la miliarde dolari in la miliarde dolari in atingand in anul cifra de 'miliarde USD, dupa care constatam o reducere ia miliarde dolari in martie Este vorba, deci, de o crestere in termeni reali in intervalul cu fata de cresterea de peste de ori in aceiasi interval, dar in termeni nominali.

in structura, depozitele la banci straine detin ponderea in total active externe (41% in 1990, 75% in 1995 si 80% in martie 1999) iar participatiile la banci straine isi mentin o evolutie relativ constanta (4,8% in 1990,'5,5% in 1995, 4,6% in 1997), in timp ce ponderea numerarului si a cecurilor in valuta a crescut, de la 1,2% in 1990 la in si a ajuns in primul trimestru al anului la

Evolutia pozitiei financiare din punct de vedere valutar a sistemului bancar este analizata prin corelarea activelor externe cu pasivele externe, luand in considerare si creditele si depozitele in vaiuta.

Din datele prezentate constatam ca in anii j sistemul bancar inregistra un anumit grad de indatorare fata de strainatate precum si o utilizare incompleta a resurselor in vaiuta in anul Din constatam ca activele externe si creditele in valuta acopera integral pasivele externe si depozitele in valuta, manifestandu-se o intensificare a activitatii bancilor comerciale pentru penetrarea pietelor externe prin deschiderea a cat mai multe relatii de corespondent, in vederea facilitarii activitatii de decontari internationale.

Activele Interne cuprind numerarul din casieriile bancilor, creditele interne neguvernarnentaie si guvernamentale, sume in tranzit. intre sediile bancii, active interbancare si alte active.

Numerarul din casieriile bancilor este format din monede si bancnote detinute de banci pentru a face fata nevoilor imediate de lichiditate. Acest post de activ este strict monitorizat si reglementat, aflandu-se sub supravegherea Bancii Nationale. In perioada analizata, ponderea acestuia in total activ a fost foarte mica, sub 1%.

Desi creditul neguvernamental (conform anexei nr. ) a inregistrat un ritm accelerat de crestere, de 105 ori in martie 1999 fata de 1990 si 2,6 ori fata de 1996, ajungand la nivelul de 72 136 miliarde lei, evolutia sa este departe de a indica o revigorare a procesului investitional, majorarea datorandu-se efectelor inflatiei, reevaluarii activelor in valuta si altor cauze. Dimpotriva, eliminand influenta cresterii preturilor si a cursului de schimb al leului se constata comprimarea in termeni reali atat a creditelor bancare in lei cat si a celor in valuta.

Evolutia descendenta a creditelor in lei si, mai putin, a celor in valuta, s-a datorat, in principal, conditiilor monetare restrictive (controlul ferm al lichiditatii din partea autoritatii monetare si optiunea bancilor pentru plasamente monetare cu randament ridicat si grad redus de risc) in contextul cresterii continue a volumului creditelor restante.

Nivelul creditului neguvernamental, a fost influentat si de prevederile aplicarii ordonantelor guvernamentale care au reglementat preluarea la datoria publica interna a unui volum impresionant de credite neperformante si dobanzi din portofoliul marilor banci cu capital de stat care au avut probleme in acest sens (Banca Agricola si Bancorex).

Analiza in structura a creditului neguvernamental releva, pe de o parte, tendinta de diminuare a creditului restant, in cazul componentei in lei, de Ia 155,55% in total credit in lei, in anul 1998 la 14% in primul trimestru al anului 1999, iar pe de alta parte cresterea ponderii creditului in valuta in total credit neguvernamental de la 54,7% in anul 1997 Ia 64,4% in primul trimestru a! anului 1999, in conditiile cresterii ponderii creditelor restante in valuta cu peste 10% in intervalul 1997 (33,4%)-trimestrul I '1999 (44%) si ale diminuarii creditului curent in valuta.

Creditul guvernamental s-a dublat fata de 1997, ajungand la 21.684 miliarde lei in martie 1)99. Cresterea s-a datorat in principal emisiunilor de titluri de stat, ponderea lui in total active a fost relativ constanta in perioada 1991-1995 (5,4-5,7%), dupa care a inregistrat o permanenta tendinta ele crestere ajungand la sfarsitul anului 1998 ia 12,72% in total activ.

Activele interbancare includ depozite pe care o banca le creaza ia alte banci, sau credite acordate de o banca altor banci. De asemenea, aici se

incadreaza disponibilitatile bancilor la Banca Nationala, acestea din urma actionand asupra lichiditatii bancii prin rezervele minime obligatorii. Au o pondere importanta in total active dar cu o tendinta de descrestere de la in in 1995, ,7% in 1997 ia 14,1% in trimestrul I al anului 1999.

Postul bilantier 'alte active' cuprinde activele imobilizate, diferente nefavorabile din reevaluarea activelor si pasivelor in valuta, debitori diversi, dobanzi si comisioane de incasat, depozite conditionate, efecte comerciale de incasat. Evolutia sa a fost exploziva, inregistrand o crestere continua a ponderii in total active in perioada 1990-1997, de la 1 in 1990 la in 1997, dupa care s-a inregistrat un trend descrescator, astfel ca in primul trimestru al anului 1999 'alte active' detineau in total activ. Aceasta evolutie spectaculoasa se explica, pe de o parte, prin politica bancilor comerciale de creare si dezvoltare a retelelor si infrastructurii bancare iar, pe de alta parte, prin cresterea unor pozitii cum ar fi debitorii, dobanzi neincasate, diferente nefavorabile din reevaluarea activelor si pasivelor in valuta care afecteaza pozitia financiara a bancii. Din punctul nostru de vedere aceasta evolutie demonstreaza si un management bancar neperformant, concretizat intr-o utilizare subopfimala a resurselor bancare si, ca atare, credem ca acest post ar trebui diminuat la minimum posibil, tendinta care se manifesta dupa

in concluzie,/jpornind de Ia rolul sectorului bancar intr-o economie de piata ideala, acela de i strange si dirija sumele economisite catre acele utilizari care vor contribui cel mai mult. la bunastarea si asigurarea unui sistem eficient de decontare, constatam ca tranzitia ia economia de piata a. impus modificari semnificative in structura si operatiunile bancilor comerciale,] modificari reflectate fidel in bilantul agregat al bancilor comerciale, analizat, succint, anterior.

/in primul rand, sistemul bancar romanesc se caracterizeaza printr-un inalt grad de segmentare si concentrare. Desi numarul institutiilor bancare,
persoane juridice romane, a crescut de peste sase ori in intervalul in aceiasi perioada primind autorizatia de."functionare si sase sucursale
ale bancilor straine, [la sfarsitul anului piata bancara autohtona inca era dominata de patru banci mari cu capital majoritar de stat (Banca Comerciala
Romana, Banca Romana pentru Dezvoltare, Banca Agricola, Bancorex), care detineau din totalul activelor sistemului bancar, iar Casa de Economii si
Consemnatiuni din acestea, ocupand din acest punct de vedere cea de a patra pozitie pe piata bancara.

in anul Banca Nationala a autorizat inca trei banci cu capital integral privat strain, iar numarul sucursalelor bancilor straine s-a redus la noua.

Pozitia dominanta a celor cinci banci cu capital majoritar de stat in cadrul sistemului bancar romanease este dovedita si de faptul ca, la sfarsitul anului acestea detineau din capitalul social varsat si din fondurile proprii ale societatilor bancare, persoane juridice romane, 78,4% din depozitele in lei si 54% din depozitele in valuta ale sistemului bancar. La aceiasi data, 74,3% din creditele neguvernamentale in Iei si 71,9% din cele in valuta reveneau celor cinci banci cu capital de stat.

Principalele banci cu capital de stat, asa cum rezulta din tabelul anterior, au cunoscut o erodare a pozitiilor lor monopoliste, inclusiv ca urmare a eforturilor lor de dezvoltare a portofoliilor proprii. E!e au fost angajate in special in finantarea sectorului de stat, bancile private cu capital romanesc au avut tendinta de a se orienta asupra imprumuturilor catre agentii economici privati iar bancile straine s-au implicat in principal in finantarea marilor societati straine prezente in Romania. in acest context, se constata (conform Anexei nr.l) cresterea ponderii sectorului privat in totalul creditului neguvernamental, incepand cu sfarsitii! anului

in al doilea rand, trecerea la un regim bancar concurential a obligat bancile sa-si reconsidere managementul in vederea imbunatatirii performantelor financiare.

Nivelul de solvabilitate al bancilor romanesti a inregistrat o evolutie oscilanta, pe ansamblul sistemului, inregistrand usoare cresteri si scaderi de la un an la altul, asa cum rezulta din tabelul nr.

Constatam ca la nivelul sistemului bancar rata de adecvare a capitalului este superioara nivelului minim (8%) prevazut de normele Bancii Nationale a Romaniei, dar tendinta de reducere a indicatorului trebuie sa reprezinte pentru fiecare banca un semnal de alarma.

in literatura de specialitate se considera ca reglementarea privind indicele de solvabilitate a stimulat bancile sa-si imbunatatesca situatia financiara prin majorarea elementelor de activ care au atasata o pondere de risc de credit mai mica decat 100%, in special titluri de stat. Totusi, aceasta reglementare nu trateaza problema riscului de piata, care devine importanta in conditiile deschiderii economiei Romaniei si a dezvoltarii de noi instrumente financiare. in anul 1997, Banca Reglementelor Internationale a recomandat ca rata adecvarii capitalului in tarile in curs de dezvoltare si in tranzitie sa fie mai mare de 2%j

Evolutia principalilor indicatori de analiza financiara la nivelul sistemului bancar, prezentata in Tabelul nr. credem ca reflecta starea actuala dar si tendintele pe termen scurt.

/'Odata cu grija de a asigura un nivel cat mai ridicat al solvabilitatii bancile au fost preocupate si de cresterea volumului provizioanelor specifice de risc aferente creditelor neperformante, indicatorul inregistrand o crestere de ia 59,6% in 1996 la aproape 80% Ia sfarsitul anului 1997.

Indicatorii de apreciere a rentabilitatii au inregistrat in 1997 o evolutie favorabila exprimata prin cresteri semnificative fata de anul precedent. Astfel, rentabilitatea capitalurilor proprii si eficienta utilizarii activelor au crescut in 1997 comparativ cu 1996 de la 48,8% la si respectiv de 5,6% la 8,2%.

Si lichiditatea curenta a inregistrat o evolutie favorabila, concretizata in cresterea nivelului acestui indicator de la 98,1% in 996 la in 1997³².

Nu in ultimul rand, consideram ca evolutia de ansamblu a sistemului bancar si performantele lui nu pot fi detasate de situatia generala a economiei romanesti, care s-a confruntat, si se confrunta cu disfunctionaiitati majore. Problemele structurale din sectorul real au avut un impact negativ asupra calitatii portofoliului de credite al bancilor, in specia! al celor expuse sectorial (Banca Agricola si Bancorex).

in ultimii ani, mentinerea distorsiunilor si slaba eficienta generalizata a sectorului real, ratele inalte ale inflatiei, precum si deprecierea cursului de schimb al monedei nationale s-au repercutat negativ asupra performantelor activitatii bancilor si a indicatorilor de prudenta bancara?