CONCEPTUL DE GRUP IN CONDUCERE SI ROLUL LUI

CONCEPTUL DE GRUP IN CONDUCERE SI ROLUL LUI

Problematica grupurilor umane ocupa o pondere deosebita deoarece acestea sunt:

1. componentele de baza ale structurilor organizatorice;

2. cadrul de referinta si micromediul de formare si manifestare a personalitatilor si de potentare a valentelor creative ale acestora.

In aceste conditii, grupurile sunt elemente si verigi ale structurii care nu numai ca mijlocesc raportul dintre individ si intreprindere, ci constituie chiar cadrul fundamental si   necesar in care se constituie si se manifesta active personalitatea umana, iar relatiile sociale care se dezvolta in interiorul acestora nu constituie doar conditiile externe ale procesului de formare a personalului, ci reprezinta chiar esenta ei.

Din multitudinea lucrarilor de specialitate au rezultat doua mari categorii de definitii:

1. Prima accentueaza rolul individului in cadrul grupului, grupul fiind 'un numar de persoane care comunica intre ele, adesea doar pentru o anumita perioada, numarul de membri trebuind sa fie suficient de mic pentru ca fiecare persoana sa fie capabila sa comunice cu celelalte face-to-face

2. O alta definitie reprezentativa a acestei prime categorii, care are meritul de a o completa pe prima, este: 'un grup este orice numar de persoane care interconditioneaza intre ele, sunt psihologic constiente de existenta celorlalti si percep ca fac parte din acel grup'.

Existenta unui grup este conditionata de:

a.- un numar redus de membri - face posibila perceptia interpersonala directa si reciproca, ceea ce permite numeroase alte conexiuni interindividuale (informationale, de atitudini etc.);

b.- relatii afective foarte stranse (simpatie, antipatie etc.);

c.- o foarte intima interdependenta a membrilor grupului, nascuta in contextul actiunilor comune si avand la baza sentimentul de solidaritate al acestora;

d.- diferentierea rolurilor intre membrii grupului;

e.- existenta unor scopuri si valori comune, pe fondul carora se desfasoara relatii interpersonale intre membrii grupului.

A doua subliniaza ca important pentru existenta unui grup este ca membrii sa lucreze impreuna, intr-un anumit mod, pentru a atinge un obiectiv comun, si nu interconditionarea directa dintre membrii lui: 'un numar de indivizi care interactioneaza, direct sau indirect, ca rezultat al unui interes comun sau pentru a atinge un obiectiv comun'.

Rolul grupurilor

realizeaza obiectivele organizatiilor din care fac parte;

asigura cadrul necesar modelarii si structurarii personalitatilor;

ofera premisele satisfacerii unor trebuinte specifice (de siguranta, apartenenta, recunoastere, autorealizare);

constituie veriga prin intermediul careia membrii societatii influenteaza societatea in conformitate cu nevoile, aspiratiile si valorile specifice lor.

CLASIFICAREA GRUPURILOR

Dupa:

1. tipul de relatii existente intre indivizii care compun grupul (personale, afective, formale, contractuale) distingem:

- grupuri primare - orientate spre un sistem inchis de relatii interpersonale, predominant personale, afective (de exemplu: familia);

- grupuri secundare - cu un sistem mai deschis de relatii interpersonale in care relatiile afective nu mai joaca nici pe departe acelasi rol (de exemplu: grupurile de munca).

2. tipul de normativitate pe care-l presupune organizarea lor:

- formale - grupuri institutionalizate care functioneaza in conformitate cu reguli si norme prevazute in regulamente, normative si chiar legi; sunt, de regula, grupurile (compartimente, colective etc.) din care este compusa o organizatie;

- nonformale - se constituie pentru realizarea unei sarcini sau sunt centrate pe indeplinirea unor obiective imediate dupa care, de regula, se dizolva; sunt mai flexibile si putin incadrate in norme fixate anticipat (de exemplu, comisiile, comitetele etc.);

- informale - se constituie fie ca subgrupuri ale celor formale, fie in afara lor. In primul caz, reflecta nevoile unei exprimari mai libere a unei parti din grupul de lucru, de exemplu, mai ales cand normele sunt impuse imperativ si nu-i recompenseaza pe cei care le respecta.

3. marimea este, de asemenea, un criteriu frecvent utilizat atunci cand sunt sunt studiate grupurile:

- grupuri mari - poporul, natiunea, masele populare, clasele sociale sunt cele mai cercetate 'grupuri mari', mai ales de antropologie, psihologia colectivitatilor si sociologia clasica a comunitatilor;

- grupurile mici - sunt cele care conduc la realizarea scopurile initial stabilite ale organizatiei, pe baza unor norme si a activarii unor modele de comportament proprii grupului.

4. modul de interactiune intre membri genereaza grupuri:

- interactive -in care componentii grupului sunt direct si reciproc implicati in forme si tipuri de relatii extrem de variate;

- nominale - acestea presupun existenta unor intermediari cu ajutorul carora se realizeaza schimburile, indiferent de forma lor, intre membrii grupului.

5. durata existentei:

- permanente

- temporare - de regula, au fost create pentru indeplinirea unor obiective nepermanente.

6. motivul primar al crearii grupului.

- de comanda, cu urmatoarele caracteristici:

Ø      au in componenta un superior si toti subordonatii sai directi;

Ø      relatiile dintre membri sunt definite prin structura organizatorica;

Ø      sunt responsabile de indeplinirea unei anumite sarcini sau activitati;

Ø      rasplata formala, respectiv sanctiunea, se folosesc pentru a evidentia contributia fiecarui individ la realizarea obiectivelor organizatiei.

- de sarcina, care are drept caracteristici;

Ø      sunt, de obicei, mai mici decat precedentele;

Ø      sunt alcatuite din indivizi care trebuie, pentru a putea sa realizeze o sarcina data, sa interactioneze;

Ø      relatiile dintre membri sunt, de obicei, definite de organizatie: acestea pot cuprinde roluri superioare sau subordonate, precum si diferite grade de responsabilitate si autoritate in organizatie;

Ø      de obicei, cuprind indivizi care lucreaza intr-o stransa proximitate;

Ø      durata de existenta a grupului poate depinde de natura si complexitatea sarcinii de indeplinit, in acest sens ele pot fi permanente (linia de asamblare) sau temporare (grup de analiza, marketing etc.).

- de prietenie, cu caracteristicile:

Ø      se formeaza pe baza unor criterii sociale comune (varsta, etnie, idei, statut marital, sex);

Ø      integrarea in grup este consecinta satisfactiilor derivate din interactiunea de grup;

Ø      apartenenta la grup este informala si nu este definita prin structura organizatorica;

Ø      grupurile pot avea obiective diferite de cele ale organizatiei;

Ø      structura grupului poate sa nu semene cu cea a unei ierarhii formale organizationale.

- de interese, ale caror caracteristici sunt:

Ø      se bazeaza pe perceptia ca un interes sau o dorinta comuna pot fi mai bine si mai usor indeplinite printr-o actiune de grup;

Ø      se sprijina pe 'forta celor multi';

Ø      obiectivul grupului este de a obtine o anumita stare sau conditie in organizatie (salarii, conditii de munca etc.);

Ø      pot fi formale (de exemplu, uniunile profesionale) sau informale (sindicate).