CONSILIERE SI ORIENTARE (Curs)

CONSILIERE SI ORIENTARE

(Curs)

Destinat studentilor din anul I (semestrul al II-lea), cursul Consiliere si orientare cuprinde:

numar total de ore - 42 (curs - 28, seminar -14)

numar de ore saptamanal - 3.

Obiective:

Dupa parcurgerea cursului, studentii trebuie sa poata:

a) oferi consiliere elevilor, cadrelor didactice si parintilor in functie de natura situatiei;

b) sa-si dezvolte abilitatile de comunicare si ascultare;

c) folosi tehnicile de intervievare;

d) sa-si amelioreze autocontrolul, evitand atitudinile / practicile ineficiente in consiliere si orientare.

Credite - 5.

Forma de evaluare - examen.

Nota!

In cadrul seminariilor, studentii vor prezenta comunicari succinte, care se vor analiza si completa de catre colegii lor. Tematica lucrarilor:

Educatia multiculturala- componenta a consilierii si orientarii;

Probleme ale copiilor cu parinti-muncitori in alte tari si caile de solutionare a lor;

Influenta televiziunii si a internetului asupra personalitatii adolescentului ;

Drogurile, tutunul si bauturile alcoolice si scoala romaneasca actuala etc.

Programa cursului

Introducere. Notiuni generale despre consiliere si orientare (din istoricul subiectului; importanta orientarii si consilierii, scop, obiective, tipuri, domenii in care se prelucreaza informatiile necesare consilierii si orientarii, suportul legal etc.)

Structura si continutul sistemului de consiliere si orientare (sugestii asupra planului - cadru pentru disciplina noastra in invatamantul gimnazial si liceal; aptitudini si abilitati de baza in consiliere si orientare, situatii tipice: promovarea stimei de sine, probleme de comportament, educatia pentru sanatate si regimul alimentar, solutionarea conflictelor, educarea motivatiei de a invata s.a.)

Aspecte metodologice privind activitatea de consiliere si orientare (prevederi curriculare, directii definitorii legate de munca de consiliere si orientare, factori determinanti in alegerea unei profesii/ meserii, reflectii teoretice pe marginea subiectului, categorii de situatii, principii ale orientarii si consilierii etc.)

Modalitati de realizare a obiectivelor consilierii si orientarii (forme si metode de lucru, personalitatea profesorului/ educatorului/ maistrului, importanta cunoasterii, posedarii si utilizarii corespunzatoare a deprinderilor de baza in intervievare, tactul pedagogic, probleme practice ale orientarii si consilierii s.a.)

Autocunoasterea. Parteneri in munca de consiliere si orientare

Corelatia consiliere si orientare - alte discipline de invatamant

Educatia multiculturala - componenta a consilierii si orientarii (de sine statator)

Evaluarea activitatii de consiliere si orientare

Exercitii aplicative

Recapitulare. Concluzii

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Abric, J.C., Psihologia comunicarii, Editura Polirom, Iasi, 2002

Balan, A. (coord.), Consiliere educationala, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2001

Baudelot, Christian; Establet, Roger, Avoir 30 ans, en 1968 et en 1998, Seiul, 2000

Bucur, G.E. (red.), Elemente practice de medicina a orientarii scolare si profesionale, Editura Medicala,Bucuresti, 1986

Cariera: sansa sau planificare?, in: Revista de pedagogie, nr. 1-12, 1997

Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie scolara, Editura Polirom, Iasi, 1998

Dobrescu, P., Bargaoanu, A., Mass-media si societatea, Facultatea de Comunicare si Relatii Publice "David Ogilvy", Bucuresti, 2001

Drevillon, J., Orientarea scolara si profesionala , E.D.P.,Bucuresti 1973

Educational and Vocational Guidance in the European Community, European Commission, 1993

Enachescu, C., Tratat de psihanaliza si psihoterapie, E.D.P., Bucuresti, 1998

Ferreol, G.(coord.), Adolescentii si toxicomania, Editura Polirom, Iasi, 2000

Ghideanu, Tudor (coord.), Integrare europeana prin educatie multiculturala, Editura Lumen, Iasi, 2003

Jigau, M., Consilierea carierei, Bucuresti, 2000

Legea invatamantului nr. 84 din 24 iulie 1995, S.C. Tribuna Invatamantului, Bucuresti, 1995

Michea, Jean-Claude, L'enseignement de l'ignorance, Climats, 1999

Montei, J.M., Educatie si formare, , Editura Polirom, Iasi, 1997

Neacsu, I., Tehnici de invatare eficienta, Editura Politica, Bucuresti, 1988

Neculau, A., Stoica-Constantin, A., Psihologia rezolvarii conflictelor, Editura Polirom, Iasi, 1998

Peretti, A. de si colab., Tehnici de comunicare, Editura Polirom, Iasi, 2001

Salade, D., Dragan, I., Orientare scolara si profesionala. Compendiu, Editura Paco,Bucuresti, 1998

Saphiro, S., Feaherty-Zonis, C., Educatia pentru sanatate, E.D.P., Bucuresti, 1999

Singly, Franois de, Libres ensemble. L'individualisme dans la vie commune, Nathan, 2000

Soitu, L., Havarneanu, C., Agresivitatea in scoala, Editura Institutului European, Iasi, 2001

Tomsa, Gheorghe (coord.), Dictionar de orientare scolara si profesionala,, Editura Afelin,Bucuresti, 1996

Tomsa, Gheorghe, Consilierea si orientarea in scoala, Bucuresti, Casa de editura si presa "Viata Romaneasca", 1999

Ungureanu, D., Copii cu dificultati de invatare, E.D.P.,Bucuresti, 1999

Verza, E., Paun, E., Educatia integrata a copiilor cu handicap, Bucuresti, 1998

Introducere

Un obiect privit de mai multi indivizi este conceput de fiecare dintre acestia in mod diferit. Esentialul consta in faptul ce anume dorim sa vedem in legatura cu obiectul respectiv, care, de regula, este in sinea sa poliedric, oferindu-ne posibilitatea de a descoperi in el si una, si alta, si a treia etc.

Astazi, cand Romania trece printr-o perioada de refacere a activitatii sociale, economice, culturale s.a., disciplinei de invatamant consiliere si orientare ii revine sarcina sa fixeze obiectul discutat - fie acesta lucru, fie fiinta - in pozitia necesara si la timpul potrivit. Or, calitatea unui produs, puterea unui motor, priceperea si dibacia unui specialist trebuie sa fie in concordanta cu cerintele realitatii zilelor noastre. Elevul, studentul anului 2006 nu mai este deopotriva cu cel de acum treizeci de ani. Nici economistul, juristul, medicul (cu atat mai putin profesorul!) s.a. nu pot ramane "invariabili", deoarece nu se poate avansa la brat cu neadevarul si nepotrivirea, cu necompetenta si obraznicia, cu mitocania si violenta pana in panzele albe. Asadar, schimbarea comportamentului, alegerea unei specialitati sau recalificarea nu pot avea loc fara consiliere si orientare.

Importanta orientarii si consilierii

Orientarea scolara si profesionala raspunde cerintelor de organizare rationala a unei societati moderne, prin utilizarea optima a resurselor umane, evitand risipa acestora sau defectuoasa valorificare a talentelor si aptitudinilor.

Intr-o societate evoluata problema orientarii scolare si profesionale are si o adanca semnificatie umanista, caci rezolvarea ei stiintifica creeaza conditii pentru dezvoltarea armonioasa si deplina a personalitatii fiecarui cetatean.

Cele doua cerinte formulate mai sus coreleaza strans, caci contributia optima a fiecarui cetatean la prosperarea societatii este proportionala cu talentul, energia si aptitudinile sale, iar acestea se formeaza si se manifesta deplin numai daca fiecare individ este orientat in mod adecvat inca de pe bancile scolii.

Desigur ca acest obiectiv nu-i este propriu numai orientarii si consilierii, ci intregul proces educativ il vizeaza. Numai ca, in cazul educatiei, integrarea se realizeaza in mod indirect, in timp ce orientarea si consilierea are ca obiectiv principal acest lucru: in cazul orientarii si consilierii, ideea de integrare apare cu mai multa pregnanta, orientarea si consilierea fiind una din principalele modalitati - desi nu singura - de integrare sociala a tanarului.

Aparitia orientarii si consilierii la inceputul secolului trecut (1908) s-a produs sub semnul interdisciplinaritatii: consultatiile pe care profesorul Persons le dadea in al sau "Vocational Guidance" tinerilor cu privire la viitoarele lor profesiuni au fost determinate de niste cerinte de ordin social: "Indrumarea spre profesiuni a copiilor si tinerilor care vagabondau pe strazile New York-ului" (Loewenstein, Th., Scoala si orientarea profesionala, Cultura Romaneasca, S.A.R. Bucuresti, 1929). Asadar psihologia, in cadrul orientarii si consilierii raspundea unor cerinte ale economiei sau ale sociologiei. Bineinteles ca interdisciplinaritatea apare destul de anemic in aceasta faza de inceput. Evolutia ulterioara a orientarii si consilierii a generat insa in masura crescanda aceasta cerinta. De altfel, aceasta evolutie a avut o dubla conditionare: pe de o parte dezvoltarea psihologiei individuale si a celei experimentale, iar pe de alta parte dezvoltarea sociala si progresul tehnic si economic care necesitau niste solutii stiintifice cu privire la rationalizarea muncii, solutii pe care le-a dat psihotehnica prin principalele ei ramuri: selectia si orientarea profesionala. Asadar, o colaborare a economistilor cu psihologii s-a impus de la inceput.

Dar, in epoca noastra, orientarea tineretului spre o profesiune este mult mai complexa decat la inceputul secolului trecut. Complexitatea este determinata de o serie de factori de ordin tehnic, stiintific, economic, social si politic. Progresul tehnic, mecanizarea, automatizarea, computerizarea, pe de o parte, evolutia vietii economice, integrarea in NATO si in U.E. etc., pe de alta parte au determinat schimbari structurale in orientare, au adus pe ordinea de zi a problemelor sociale si pedagogice marirea duratei scolarizarii, corelarea orientarii si consilierii cu cerintele si ritmul vietii de astazi.

Interdisciplinaritatea orientarii este determinata in mod obiectiv, la construirea ei ca disciplina stiintifica concurand psihologia, fiziologia si medicina, pegagogia, economia si sociologia , etc.

Orientarea si consilierea implica in primul rand investigatii de psihologie: cunoasterea celui ce urmeaza a fi orientat (a elevului) este o problema de psihologie, dupa cum problema de psihologie este, intr-o anumita masura, si cunoasterea profesiunilor (psihograma este un capitol al monografiei profesionale).

Dar atat cunoasterea elevului cat si cunoasterea profesiunilor nu sunt numai probleme ale psihologiei ci, in aceeasi masura, ale fiziologiei si ale medicinei. Subiectul si profesiunea trebuie cunoscuti si sub raportul compatibilitatii sau incompatibilitatii fiziologice, a cerintelor de ordin medical pe care le reclama profesiunea (un alt capitol al monografiilor profesionale).

Orientarea si consilierea este, in conceptia moderna, in aceeasi masura si o problema de investigare a modalitatilor de cultivare a intereselor si aptitudinilor elevului, a pregatirii lui in cadrul procesului de invatamant pentru viitoarea profesiune. Asadar, ea este si o problema de actiune si de cercetare pedagogica.

Prin finalitatea sa, orientarea si consilierea implica si investigatii economice. Este vorba de acele investigatii de economie care vizeaza dinamica acesteia, evolutia sa, deci de cercetarile de economie cu caracter prospectiv. Aceasta pentru ca factorul economic (cerintele economiei) are influenta determinativa asupra procesului orientarii si consilierii; nu numai orientarea si consilierea este influentata de evolutia economiei, ci intreaga structura a sistemului de invatamant. "Evolutia economica necesita o sporire generala a numarului persoanelor calificate; de aici necesitatea sporirii scolilor care sa asigure acest lucru, precum si prelungirea scolaritatii (Reuchlin, M., Orientation et march du travail, in BINOP, nr. 3, Paris, 1961). Asadar, cunoasterea tabloului economiei si a perspectivelor ei de dezvoltare constituie o componenta importanta a orientarii si consilierii. Raportul dintre orientare si consiliere si economie este un raport dialectic, intrucat orientarea si consilierea are influenta asupra dezvoltarii economiei, fiind considerata chiar "o problema - cheie a economiei, de vreme ce repartizarea ""mainii de lucru constituie un punct important in transformarea lumii"" (Drevillon, J., L'orientation scolaire et professionnelle, P.U.F., Paris, 1966 )".

Factorul social este prezent peste tot si tot timpul in orientare si consiliere, incepand cu acel microgrup a carui influenta este, de obicei, decisiva si care este familia si terminand cu structura sociala luata in sensul sau cel mai larg. Orientarea si consilierea valorifica date ale sociologiei (demografice, de sociologie concreta, de culturologie etc.). Fara aceste date orientarea si consilierea ar fi lipsita de perspectiva, dupa cum datele de psihosociologie expliciteaza o seama de fenomene ale orientarii si consilierii ca, de exemplu, alegerea unei profesiuni sau a unei scoli de catre cea mai mare parte din elevii unei clase prin imitatie sau sub influenta opiniei unui profesor, a actiunii mass-media etc. In concluzie, legatura care exista intre orientare si consiliere si evolutia lumii muncii nu poate fi inteleasa daca nu ne straduim s-o plasam in cadrul sau sociologic. Intregul sistem educativ face parte organica dintr-o anumita societate ale carei valori trebuie sa le ia in considerare. Afirmatia cu privire la sistemul educativ implica si problemele orientarii si consilierii.

In perimetrul orientarii si consilierii disciplinele amintite au actiune de complementaritate; intregul care e orientarea si consilierea este format din aceste parti care se completeaza reciproc si care sunt stiintele ce o compun. Dar intregul devine altceva decat o suma a acestora, devine o sinteza calitativ deosebita de ele prin obiective si esenta.

Alegerea carierei precum si luarea deciziilor reclama un proces eficace de prelucrare a informatiilor in urmatoarele domenii: cunostinte despre sine, cunostinte ocupationale, comunicare, analiza informatiilor, sinteza informatiilor, valorificarea informatiilor etc.

Cunostintele despre sine, de exemplu, se refera la "gandurile disfunctionale" legate de achizitia, stocarea si reamintirea informatiei despre una din caracteristicile personale (interese, abilitati, valori).

Cunostintele ocupationale sunt influentate negativ de aceste ganduri legate de rezistenta, inhibitie sau distorsiune, in sensul implicatiilor in problemele carierei.

Si comunicarea este adeseori blocata de ele vizand lipsa motivatiei, teama, lipsa de abilitate sau rezistenta la mesajele verbale sau non-verbale. In analiza informatiilor "gandurile disfunctionale" sunt asociate cu lipsa motivatiei, cu teama, cu imposibilitatea de a intelege componentele cauzale ale problemei carierei. Sinteza informatiilor este afectata de fenomenul respectiv legat de formularea unui set plauzibil de optiuni alternative ale carierei bazate pe concluziile dintre cunostintele despre sine si cunostintele ocupationale (piata muncii). In valorizarea informatiilor intervin "ganduri disfunctionale" legate de lipsa priceperilor de a forma prioritati intre optiunile pentru cariera, luand in consideratie ce este cel mai bine pentru individ si semenii lui. Si in executia sau aplicarea practica a deciziilor sunt adeseori prezente "gandurile disfunctionale" care impiedica sau constrang implementarea alegerii carierei in asa masura, incat indivizii sunt incapabili sa intreprinda o serie de pasi in atingerea scopurilor educationale propuse sau ale carierei. Prelucrarea excesiva a informatiilor se datoreaza acestor ganduri ce au ca rezultat perfectionismul, depresia sau anxietatea, lipsa increderii in sine, lipsa perseverentei si dependenta de forte externe.

Subliniem faptul ca abilitatea individului de a lua decizii vocationale si de a alege un anumit tip de pregatire profesionala se construieste in stransa dependenta de procesarea corecta a informatiilor despre sine si despre lumea profesiunilor. Aprecierea incorecta sau cunoasterea slaba a propriilor aptitudini si trasaturi de personalitate are un impact negativ asupra comportamentului si a vietii emotionale. In schimb, prin aprecierea corecta a informatiilor oricine invata sa inlocuiasca disfunctiile cognitive cu cele corecte si realiste, in urma carui fapt se produc schimbari pozitive atat in comportament, cat si in viata emotionala. Indivizii identificati ca avand "ganduri disfunctionale" (necunoasterea propriilor abilitati, a posibilitatii de schimbare, subapreciere sau supraapreciere) reclama mai multa asistenta din partea serviciilor de orientare a carierei, care se pot realiza pe etape: de autoevaluare - autocunoastere, de apreciere a resurselor individuale de integrare sociala, a insusirilor personale (de natura aptitudinala, motivationala etc.), a aspiratiilor (imagine de sine - preferinte/ interese), a raportului dintre posibilitati si realizari.

Cel mai important pas tine de modificarea abilitatilor relationale cu semenii si, implicit, de integrarea sociala. Sunt recomandate exercitiile cu grupuri mici, care permit o identificare a nevoilor individuale si in acelasi timp o modelare conform unor cerinte sociale / profesionale.

Se afirma, pe buna dreptate, ca o prima perioada de maxime achizitii in domeniul orientarii profesionale tine de anii 1935 - 1940. Concomitent cu avantul productiei industriale si agricole, apare nevoia organizarii stiintifice a muncii si luarii in considerare atat a factorului tehnic, cat si a celui uman. In vederea atingerii unui astfel de obiectiv, marile intreprinderi si-au organizat laboratoare psihotehnice ale caror roluri constau in organizarea muncii, in restructurarea pe baze stiintifice a productiei, efectuandu-se, astfel, un proces de veritabila selectie, orientare si reorientare profesionala a personalului.

Tot atunci, au activat Institutele Psihotehnice si Oficiile de orientare profesionala aflate in subordinea Ministerului Muncii.

Principalele lor sarcini constau in:

activitati de informare si propaganda cu privire la noile conceptii stiintifice care trebuie sa stea la baza orientarii profesionale;

studiul psihologic si ergonomic al profesiilor in vederea redactarii monografiilor profesionale;

elaborarea, adaptarea si etalonarea instrumentelor de depistare a insusirilor psihologice si de analiza a personalitatii umane (teste pentru masurarea inteligentei, aptitudinilor tehnice, dexteritatii manuale, teste de temperament, chestionare de interese etc.);

elaborarea de lucrari stiintifice cu caracter aplicativ.

In subordinea acestor institute (din Bucuresti, Iasi, Cluj) a existat un numar de 15 oficii de orientare profesionala cu rolul de a examina psihologic/ medical candidatii la ucenicie, precum si de a le indica profesii potrivite.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, preocuparile privind aplicatiile psihologiei si pedagogiei la selectia si orientarea profesionala au cunoscut o perioada de reflux timp de aproximativ doua decenii. Intre anii 1960 - 1980, aceste preocupari capata treptat o mare extindere, pentru ca dupa aceea sa asistam la un nou declin, pana la Revolutia din Decembrie 1989.

Regulamentul privind organizarea si functionarea Centrului Judetean de Asistenta Psihopedagogica si a Cabinetelor Scolare si Interscolare de Asistenta Psihopedagogica s-a aprobat prin

v OMEN nr. 4683 din 28.09.1998, completat ulterior prin:

v OMEN nr. 3100 din 15.01.1999

v Legea pentru modificarea si completarea Legii Invatamantului nr. 84/1995.

Alte dispozitii legale care reglementeaza activitatea de orientare scolara si profesionala din invatamantul romanesc sunt:

v OMEN nr. 3277 din 16.02.1998

v Notificarea nr. 12487 din 03.09.1998

v OMEN nr. 3370 din 03.09.1998

v OMEN nr. 3064 din 18.01.2000 etc.

Reforma invatamantului are ca rezultat si reevaluarea importantei activitatii de consiliere psihopedagogica si de orientare scolara si profesionala a copiilor. Acest fapt se reflecta in introducerea in Curriculum-ul national pentru invatamantului preuniversitar a unei noi arii curriculare intitulate Consiliere si orientare.

Pentru scolile profesionale si postsecundare au fost introduse modulele: Orientare si consiliere vocationala (anii II si III - scoala profesionala) si Informare si orientare vocationala (anii I si II - scoala postliceala). Modulele sunt menite sa le ofere elevilor informatiile de baza necesare pentru cresterea sanselor de integrare scolara si socio-profesionala reusita.

Consilierea si orientarea nu trebuie sa fie o activitate ocazionala, periodica, precum ar fi informarea copiilor cu privire la siguranta circulatiei, la SIDA sau droguri, la educatia sexuala sau violenta etc. "Infuzia" de informatii din sfera orientarii scolare si profesionale sau in scopul interiorizarii metodelor si tehnicilor muncii intelectuale, a tehnicilor de a gasi un loc de munca, a rezolvarii problemelor psiho-afective, de comunicare ale elevilor etc. se dovedeste una din experientele bune in acest domeniu. Stilul personal, informatiile si experienta particulara a fiecarui cadru didactic in acest plan imbogatesc imaginea copiilor despre profesii, le deschid alternative si orizonturi mai largi de integrare socio-profesionala ulterioara. Faptul respectiv nu exclude preocuparea sistematica pentru o orientare stiintifica, consecventa si profesionista, mai ales ca domeniul orientarii scolare si profesionale este atat de larg, incat toti profesorii pot aduce ceva nou fara a se repeta. Totodata, domeniul nu e nici atat de comun, incat sa nu faca obiectul unei preocupari si specializari de sine statatoare. In plus, anumite fatete ale muncii nu pot fi transmise in cadrul unor ore obisnuite de curs. Acestea presupun contacte directe si experiente nemijlocite cu oameni, cu materiale si activitati fizice si intelectuale concrete.

Pe parcurs, in masura in care activitatea de orientare scolara si profesionala capata un anumit statut, o consistenta sporita a activitatilor sale si o eficienta incontestabila se introduc module de formare incipienta a persoanelor care lucreaza in ariile respective, in cadrul stagiilor de perfectionare a personalului didactic, desfasurate in universitatile de profil, in case ale corpului didactic etc. Un exemplu in acest sens este insusi prezentul curs.

Structura si continutul sistemului de consiliere si orientare

Sistemul de orientare scolara si profesionala din Romania se constituie ca un punct de convergenta pentru activitatea a doua ministere: Ministerul Cercetarii si Educatiei si Ministerul Muncii la care se adauga si sectorul non-guvernamental si al sferei private. Institutiile enumerate dispun, fiecare, de o retea proprie de servicii de orientare (scolara si/ sau profesionala).

Ministerul Cercetarii si Educatiei are ca obiectiv principal sa ofere servicii de orientare scolara si profesionala elevilor din sistemul de educatie si formare profesionala de nivel preuniversitar.

Asociatia Nationala de Orientare Scolara si Profesionala (ANOSP) este o asociatie profesionala cu caracter interdisciplinar care organizeaza si desfasoara actiuni in domeniul orientarii scolare si profesionale in beneficiul tinerilor si adultilor. ANOSP are ca obiective: asistenta si consiliere privind cariera, formare, informare si cercetare.

EUROGUIDANCE ROMANIA - Centrul National de Resurse pentru Orientarea Profesionala din reteaua EUROGUIDANCE e subcomponenta a Programului Uniunii Europene de Formare Profesionala "Leonardo da Vinci", CNROP actioneaza ca un centru de colectare a informatiilor pertinente privind educatia si formarea profesionala si de diseminare a acestora in reteaua nationala de orientare profesionala si spre alte centre similare din Europa.

Departamentele de consultanta pentru alegerea rutei profesionale si plasamentul pe piata muncii au luat fiinta in 1998, in cadrul unor institutii de invatamant superior. Rolul acestora este de a oferi informatii privind programele de studii existente, sprijinirea studentilor/ absolventilor in contactul cu piata muncii.

Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca (ANOFM) are rolul de a contribui la diminuarea ratei somajului si de a amortiza impactul economiei de piata si mobilitatii crescute a pietei fortei de munca asupra populatiei. Agentia desfasoara diverse tipuri de activitati de orientare: dezvoltarea programelor de consultanta si de orientare profesionala, initierea, orientarea si sustinerea actiunilor de formare, adaptare si reconversie profesionala a populatiei active. Trebuie mentionat faptul ca, alaturi de aceste activitati de orientare, agentiile desfasoara si programe de formare profesionala, activitati de mediere, facilitand accesul la locurile de munca prin informarea, consilierea si orientarea profesionala a somerilor.

Centre de informare si consiliere privind cariera functioneaza in cadrul unor unitati de invatamant preuniversitar, ale Agentiilor de Ocupare a Fortei de Munca si a Directiilor Judetene de Tineret si Sport. Rolul acestora consta in furnizarea de informatii cu privire la piata muncii, la posibilele rute educationale si sprijinirea procesului de evaluare si autoevaluare a personalitatii.

Centrul de Asistenta Psihopedagogica (CAPP) este o institutie a Ministerului Cercetarii si Educatiei, cu structuri organizationale in toate judetele tarii (CJAPP) si in Municipiul Bucuresti. CAPP are ca scop coordonarea activitatii cabinetelor scolare si interscolare, medierea contactului intre cabinete si alte institutii de orientare scolara/ profesionala. Coordonatorul CAPP poate participa, in calitate de lector, la activitatea de formare continua a personalului didactic.

Cabinetul de Asistenta Psihopedagogica e structura ce functioneaza in scoli sau grupuri de scoli, unde se desfasoara activitati de informare, consiliere educationala si orientare profesionala. In cabinet se acorda asistenta psihopedagogica elevilor, profesorilor si parintilor pentru atingerea obiectivelor educative si formative ale scolii, in beneficiul dezvoltarii armonioase a individului si bunei sale integrari socio-profesionale.

Conform Ordinului Ministerului Educatiei Nationale nr. 4683 din 28.09.1998, (Cap. I, Art. 7), Centrul de Asistenta Psihopedagogica intretine relatii de colaborare cu institutii scolare de toate gradele, cu institutii de cercetare stiintifica, cu ministere, cu Directiile Judetene pentru Protectia Copilului si cu cele pentru forta de munca si protectie sociala, cu agenti economici, cu primarii, cu organizatii guvernamentale si nonguvernamentale, cu persoane fizice/ juridice din tara/ strainatate care au atributii in domeniul educatiei.

Consilierea si orientarea tinde sa rezolve, simultan, doua aspecte extrem de importante in prezent:

asigurarea echitatii sociale prin democratizarea permanenta a accesului la educatie si formare profesionala si

ameliorarea continua a bunei utilizari a resurselor umane de care societatea

dispune.

Disciplina noastra de invatamant ar fi intr-o situatie privilegiata daca s-ar constitui intr-un proces care sa se deruleze de-a lungul intregii scolaritati si, mai ales, la sfarsitul anumitor etape de studii, in cadrul cabinetelor scolare de orientare scolara si profesionala sau in centrele judetene de asistenta psihopedagogica.

Ponderea de-a lungul unui an scolar, in cadrul consilierii si orientarii, a subiectelor strict legate de orientarea scolara si profesionala credem ca n-ar trebui sa depaseasca jumatate din timpul destinat fostelor ore de dirigentie.

In cadrul orelor de consiliere si orientare trebuie cultivat la elevi cristalizarea unei imagini pozitive despre propria persoana, sporirea responsabilitatii personale fata de sine, de altii, de societate, ?cresterea capacitatii de decizie (independenta alegerilor personale), ?pastrarea echilibrului in situatii de succes, respectiv - de esec, ?cresterea rezistentei la frustrare, la marginalizare , la critica, ?autoevaluarea realista a potentialelor proprii (intelectual, fizic, aptitudinal etc.), cunoasterea clara a calitatilor personale si a punctelor slabe, ?asumarea de obiective realiste, si realizabile, capacitatea de autoanaliza a erorilor, a greselilor, a esecurilor, ?asumarea riscurilor, stapanirea situatiilor de incertitudine, anticiparea consecintelor, adoptarea unei atitudini active cu privire la cariera personala, elaborarea de solutii alternative, adoptarea unei atitudini pozitive fata de mediul inconjurator.

In consecinta, continutul activitatii de consiliere si orientare consta in: informarea si documentarea personala (prin consultarea de profile ocupationale, de monografii profesionale, ghiduri, lucrari de specialitate, filme de orientare scolar-profesionala, prin vizite de documentare si prin participarea activa la activitatea practica din ateliere), informarea si educatia pentru orientarea carierei desfasurate sistematic in scoala si in cadrul orelor de activitati extrascolare, valorificarea in grup a experientelor personale pozitive ale elevilor si parintilor acestora, exersarea alegerii diferitelor rute de formare profesionala initiala sau continua, simularea situatiilor favorabile bunei orientari (interviul de angajare, convorbirea telefonica), desfasurarea de activitati orientate catre punerea in practica a tehnicilor de cautare a unui loc de munca (redactarea unui curriculum vitae, a unui proiect personal de dezvoltare a carierei, a unei scrisori de prezentare, a portofoliului personal), activitati specifice si speciale initiate de consilieri in institutii de profil (convorbire, consiliere, evaluare).

Aspecte metodologice privind activitatea de consiliere si orientare

La nivel preuniversitar, Curriculum-ul national contine un sir de prevederi referitoare la consiliere si orientare. Astfel, "Aria curriculara consiliere si orientare reprezinta un domeniu nou in planul de invatamant. In cadrul acestei arii vor continua sa existe, pe de-o parte, intalnirile profesorului-diriginte cu clasa. Tematica intalnirilor este stabilita de catre diriginte, in acord cu programa orientativa a M.E.N. si cu situatiile concrete din practica scolara. Aceste intalniri pot avea loc cu intregul efectiv de elevi al clasei sau doar cu o parte dintre acestia.

Pe de alta parte, aria curriculara consiliere si orientare reprezinta cadrul organizat de intalnire intre elevi si profesorii-consilieri, desemnati de Consiliul de administratie al scolii. Continutul ariei curriculare poate fi urmatorul:

a) consiliere in probleme legate de tehnici de invatare eficienta;

b) consiliere si orientare scolara;

c) consiliere in situatii de ramanere in urma la invatatura a unor elevi;

d) consiliere si orientare scolara pentru elevii performanti;

e) consiliere in chestiuni legate de viata personala;

f) consiliere de specialitate, cu privire la predarea/ invatarea disciplinelor scolare.

Decizia privind continutul orelor de consiliere si orientare apartine Consiliului de administratie al scolii. In invatamantul primar, orele optionale de consiliere si orientare sunt sustinute de invatatori care pot lucra in echipa cu psihologi, pedagogi sau cu alti profesori-consilieri ai scolii. In invatamantul gimnazial, in scolile in care functioneaza psihopedagogi scolari, orele de consiliere si orientare vor fi sustinute cu precadere de catre acestia fie individual, fie in echipa cu alti profesori desemnati de catre Consiliul de administratie al scolii.

Aceasta arie curriculara pune accent pe urmatoarele aspecte:

. facilitarea participarii la viata sociala a clasei, a scolii si a comunitatii locale;

. dezvoltarea unor strategii personale de evitare a esecului scolar;

. familiarizarea cu fisele de post ale unor familii ocupationale;

. formarea atitudinilor de acceptare a schimbarilor din mediul social, economic,

cultural si politic in care absolventul isi va desfasura activitatea;

. participarea motivata la initierea si la derularea propriului traseu de invatare."

(Curriculum national pentru invatamantul obligatoriu. Cadru de referinta. MEN, CNC. Bucuresti, Editura Corint, 1998).

Introducerea ariei curriculare consiliere si orientare raspunde unor cerinte educative, sociale, economice, culturale etc.

Activitatea de consiliere si orientare poate conferi scolii o eficienta extrem de ridicata si un prestigiu dorit de intreaga echipa a cadrelor didactice. Acest lucru se poate atinge atunci cand directiile de actiune ale consilierilor scolari si ale profesorilor-diriginti sunt concordante pe deplin cu intentiile copiilor, parintilor, scolii si societatii prin asigurarea educatiei individului si formarii lui profesionale de calitate, prin continuarea studiilor dupa absolvire in niveluri si trepte superioare, prin angajarea cat mai rapida in munca si in posturi pentru care este pregatit, le-a dorit si care ii aduc satisfactie etc.

Punerea in aplicare a unui model de dezvoltare a carierei presupune (re)aducerea individului in centrul preocuparilor directe ale activitatii consilierului simultan cu focalizarea atentiei pe urmatoarele directii principale:

a) dezvoltarea personala si sociala a individului: autocunoasterea generala, intelegerea identitatii sinelui, ca parte si intreg, intelegerea ambiantei sociale si economice in care traieste;

b) dezvoltarea in planul educatiei si formarii profesionale: autoevaluarea potentialului intelectual (calitati, posibilitati de dezvoltare, puncte forte), identificarea motivelor care dinamizeaza activitatea de invatare si dezvoltare intelectuala, intelegerea lumii educatiei, a rolului si finalitatii acesteia;

c) dezvoltarea in planul carierei: intelegerea proceselor economice si sociale care sunt personal accesibile (familie, economie, profesie, salariu, proprietate, bani, bunuri materiale si culturale), constientizarea valorii personale pe piata fortei de munca (ce ofer, ce pot pretinde, ce calitati si defecte am), diversitatea continutului muncii (fizica, intelectuala, servicii, comert etc.), timp liber, activitati comunitare, viata personala, familia etc.

Atunci cand facem "educatie pentru cariera", cand acest aspect este o parte a curriculum-ului, nu vom neglija anumite lucruri, precum: autocunoasterea, autoevaluarea, aspectele psiho-sociale, juridice ale muncii, explorarea diversitatii profesiilor, meseriilor etc. din mediul de viata comunitar, regional, exemplele de aplicare a cunostintelor scolare in viata practica etc.

Reactia scolii ca institutie de educatie, formare si orientare la mobilitatea sociala si economica trebuie sa fie de adaptare rapida a continutului, structurilor si functiilor sale, de creare a premiselor favorabile pentru elevi care sa le permita integrarea sociala intr-un termen cat mai scurt posibil, flexibilitatea, initiativa si rezolvarea de probleme, diminuarea imprevizibilului, a hazardului in alegerea carierei s.a.

Chiar daca pare excesiva aprecierea ca orientarea scolara si integrarea socioprofesionala e scopul insusi al invatamantului, scoala are datoria sa-si assume sarcini sociale externe, care ar viza sprijinirea intrarii pe piata fortei de munca a "produselor" sale, proces inteles ca o evaluare si validare a pregatirii initiale furnizate de institutiile educative prin oamenii sai (ai scolii).

Oricum, scoala trebuie sa faca tot ce-i sta in putinta pentru valorizarea maxima a fiecarui individ printr-o rationala stimulare intelectuala a elevilor, a sistemului lor aptitudinal, a atitudinilor si trasaturilor lor de personalitate.

Numai in felul acesta procesul de educatie si formare profesionala desfasurat in scoala ar constitui puntea necesara pentru trecerea elevului din lumea cartii in lumea muncii si a vietii sociale adulte.

In acest sens, consilierea si orientarea nu trebuie sa se constituie ca un obiect de studiu sau o disciplina scolara in intelesul ei cotidian, ci ca o arie de aplicatii, dezvoltari practice, experiente si atitudini care trebuie invatate a fi exersate in viata.

Prin urmare, scolile trebuie sa vizeze nu numai educarea si formarea unor tineri bine instruiti, ci si pregatirea de absolventi direct angajabili si imediat productivi.

Descresterea constanta a ofertei de locuri de munca necalificata sau putin calificata, dezvoltarea rapida in plan tehnologic, diseminarea si punerea rapida in practica a noilor idei economice, manageriale etc. cer din partea scolii o flexibilitate crescanda, o capacitate de adaptare corespunzatoare si obtinerea unui ridicat nivel de educatie si formare a viitoarei forte de munca pentru ca aceasta sa se dovedeasca rapid angajabila si productiva.

Educatia pentru cariera include adesea si subiecte care nu sunt, aparent, direct legate de exercitarea unei profesii, precum: metode si tehnici de munca intelectuala, viata de familie, petrecerea timpului liber, cresterea si educarea copiilor, economia familiala, chestiuni legate de valorile si calitatea vietii, modul de a face fata situatiilor dramatice: deces, divort, cataclisme naturale, somaj etc.

Sporirea duratei scolarizarii, cu toate ca determina o crestere a gradului de calificare a fortei de munca, nu duce, in mod necesar, la ridicarea ratei angajabilitatii, in mod absolut, ci la sporirea sansei de a gasi un loc de munca in domeniul de pregatire sau in altele conexe.

Relativ in acelasi mod functioneaza si o alta realitate: nu este suficienta scolarizarea sau ridicarea nivelului aptitudinilor si deprinderilor de munca ale anumitor categorii de populatii defavorizate sau discriminate pe piata fortei de munca (persoane de o anumita etnie, varsta, un anumit sex, cu unele handicapuri etc.) pentru ca acestea, automat sa si beneficieze, in mod democratic, de oferta pietei muncii. Va fi necesara concomitant atenuarea, demolarea altor "bariere" care stau in calea accesului liber la bursa locurilor de munca.

In consecinta, consilerea si orientarea trebuie sa fie influenta si activa atat in planul concordarii cu realitatea pietei muncii si cu schimbarile sociale, cat si in cel psihologic, educational, legislativ, medical, financiar etc.

Orientarea vocationala sau a carierei implica mai multe dimensiuni, cunoscute si sub numele de factori determinativi in alegerea unei meserii sau in luarea unor decizii vocationale.

Un prim aspect vizeaza corespondenta dintre aptitudini si cerintele profesionale, care se sprijina indeosebi pe aplicarea testelor aptitudinale, utile mai ales in consilierea pe termen scurt si in selectia personalului. S-a constatat insa ca alegerea unei profesiuni, succesul sau esecul profesional nu se pot explica intru totul numai prin testarea aptitudinilor. Astfel, au inceput sa fie elaborate noi teorii privind trasaturile de personalitate, caracteristicile anumitor etape ale copilariei etc. In acest sens, reprezentantul psihologiei umaniste A.Maslow arata ca intotdeauna comportamentul uman este declansat de trebuintele umane. Acestea din urma se ierarhizeaza si se structureaza in functie de gradul in care sunt satisfacute. Exista cinci categorii de trebuinte, ce au fost sugestiv prezentate sub forma unei piramide, la baza acesteia aflandu-se nevoile biologice (de foame, de frig, sexuale etc.), in topul piramidei situandu-se trebuinta realizarii de sine. Autorealizarea sau realizarea de sine consta in nevoia prezenta in fiecare om de a-si pune in valoare propriile calitati, abilitati, ceea ce dovedeste implicit ca orice fiinta umana are anumite calitati sau aptitudini.

Un al doilea aspect focalizeaza factorii determinativi ai alegerii vocationale. Este cunoscut faptul ca optiunile vocationale ale fiecaruia dintre noi sunt influentate de o mare varietate de factori, precum: statutul social si economic al parintilor, facilitatile oferite de un anume nivel social sau prin apartenenta la o anumita categorie sociala, impactul anumitor factori situationali in a alege un context social sau profesional, procesul socializarii (de adaptare la cerintele sociale sau de conformare la rolurile profesionale asteptate) etc.

Un al treilea aspect - formarea conceptiei despre sine (self-concept) - s-a dovedit la fel de influent in luarea deciziilor vocationale. Primii care au remarcat ca - in functie de opiniile pe care si le formeaza despre propriile posibilitati - elevii se cunosc, au sau nu incredere in sine au fost profesorii. Conceptiile pe care elevii si studentii, tinerii in genere le au despre aptitudinile proprii se formeaza in timp, printr-un cumul al interpretarii succeselor si esecurilor incadrate intotdeauna in anumite situatii, ceea ce inseamna ca actioneaza in functie de conceptiile despre o situatie sau alta. Conceptia despre sine are in structura sa mai multe componente si subcomponente dupa cum urmeaza:

conceptia despre propria reusita, despre propriul esec scolar (sinele academic),

conceptia despre propriile abilitati sociale (sinele social),

conceptia despre propriul fizic (sinele fizic).

Un alt aspect teoretic deloc neglijabil in orientare si consiliere se refera la anumite procese, trasaturi care se formeaza la diferite varste, cele mai importante fiind schimbarile survenite in perioada adolescentei. Primele lucrari despre alegerile vocationale ale tinerilor apartin lui Paul Lazarfeld si Charlotte Bhler, pe baza carora Donald Super elaboreaza un model sistematic al alegerilor vocationale.

In conceptia lui Super, cariera este comparata cu un curcubeu, in care fiecare nuanta cromatica reprezinta un rol profesional. Culorile acestui "curcubeu" sunt ordonate incepand cu primul rol profesional format in perioada prescolara si finalizand cu rolurile parentale din perioada adulta. Marimea unei benzi colorate reprezinta timpul alocat unui rol, in timp ce nuantele mai inchise sau mai luminoase indica gradul de angajare intr-un rol profesional. Toate rolurile actionand interdependent, pot sprijini, completa sau compensa o alegere vocationala. In felul acesta, sunt luate in consideratie stadiile dezvoltarii carierei, de la identificarea cu rolurile profesionale din perioada copilariei pana la cele ale angajarii intr-o cariera. In functie de sentimentul reusitei sau de teama de esec are loc un proces de explorare a informatiilor vocationale ce trece prin mai multe tentative, niveluri, "filtre".

Teoriile privind luarea deciziilor, aparute dupa anii '70, au subliniat formarea in timp a unui stil decizional. Astfel, se formeaza un anumit mod de a lua o hotarare in timp, care porneste de la optiunea catre un anumit tip de scoala si conduce pana la alegerea unei profesiuni sau a unui loc de munca. Spre exemplu, cei care sunt mai impulsivi se indreapta catre prima oferta, cei mai rationali iau decizii in functie de raportul dintre costuri si beneficii, iar o parte buna se mai lasa influentati de familie, de grupul de prieteni etc.

Perioada adolescentina caracterizata ca fiind marcata de o criza a personalitatii si originalitatii nu este si nici nu poate fi, asadar, ignorata in nici un fel de orientarea vocationala.

Deciziile, alegerile realizate acum sunt in stransa corelatie cu mediul in care traiesc copiii. Orice educator trebuie sa tina cont ca in alegerea vocationala - un proces individual - intervin, in proportii variate, urmatorii factori: familia si modelul parental, ordinea fraternala, situatia materiala, prietenii, vecinii, scoala, adultii semnificativi pentru copii etc. (in ultimul timp, extrem de influenta este televiziunea).

Pentru perioada adolescentei este specifica formarea identitatii de sine, cand tanarul este capabil sa ia decizii mature. Uneori insa el se poate confrunta cu o criza a identitatii premature sau cu una confuza, iar rezolvarea acestui impas depinde intr-o masura extrem de mare de familie si de prieteni. Rolul socializant (care se formeaza inca din perioada copilariei mijlocii) al colegilor de aceeasi varsta devine predominant in adolescenta. Adolescentii se ajuta intre ei in multe si diverse feluri: in descoperirea identitatii de sine, in formarea spiritului de independenta, in achizitionarea deprinderilor sociale s.a. Este important de stiut ca in luarea deciziilor de catre adolescenti intervin trei categorii de evenimente:

1) schimbarile fizice si sociale care ii expun la noi experiente de viata;

2) intrebarile pe care si le pun privind validitatea standardelor si autoritatii adultilor;

3) descoperirea acelor trasaturi de personalitate care vor fi acceptate si admirate - toate conducand catre un proces de descoperire care marcheaza intreaga evolutie ulterioara a personalitatii in devenire.

La aceste categorii se adauga faptul ca majoritatea tinerilor de azi nu apartin numai unui singur grup social, ci mai multora, fiecare avand valori, gusturi, activitati diferite, in care adeseori intervine si presiunea de a se conforma normelor grupului.

Sondajele efectuate de specialisti in randul elevilor din nivelurile de invatamant  avansate (in ultimul an al gimnaziului sau in liceu) arata ca ei au cunostinte relativ putine despre ocupatii, ca pot enumera un numar mic de profesii, functii sau meserii, au putine informatii despre continutul muncii presupus de exercitarea acestor activitati. Evident ca in astfel de situatii si aria optiunilor lor profesionale (realiste si justificate) este restransa, fapt care are implicatii nefaste asupra carierei profesionale ulterioare care va fi marcata de alegeri gresite, esecuri, insatisfactii, frecvente schimbari ale slujbelor alternate cu perioade de somaj si descurajare.

In alegerea scolii, a unei profesii, nu de putine ori, un rol important il are . intamplarea, sansa sau coincidenta fericita.

Pentru a veni in "intampinarea sansei", trebuie, asadar, multiplicate ocaziile favorabile optiunii, alegerii, deciziei scolar-profesionale. Acest demers se poate realiza si prin efectuarea de vizite in potentiale locuri de munca viitoare, de intalniri informale cu oameni de diferite profesii, inclusiv parinti ai elevilor. Nu trebuie neglijate, la acest capitol, lectura, analiza si comentarea unor biografii ale persoanelor cu succes profesional in domeniu etc.

Adesea, consilierii scolari si profesorii-diriginti isi demareaza activitatile concrete de informare-orientare cu sondaje efectuate, mai ales, printre elevii din clasele terminale ale unui ciclu (clasa VIII, XII), fapt care le permite evidentierea urmatoarelor categorii de situatii:

aria de cunoastere a lumii profesiilor de catre elevi,

sfera de interese scolare si profesionale,

motivatia aspiratiilor si optiunilor cu privire la cariera,

concordanta / neconcordanta intre obiectele de invatamant preferate si rezultatele la aceste discipline scolare si intentiile lor cu privire la viitoarea profesie,

concordanta / neconcordanta intre aspiratiile lor profesionale, pe de o parte, si piata locala a fortei de munca, profesia parintilor, aptitudinile, preocuparile extrascolare etc. - pe de alta parte.

Conturarea aspiratiilor profesionale face parte din categoria obiectivelor pe termen lung, pentru a caror finalizare trebuie alocate resurse insemnate de efort, vointa si mobilizare personala constanta. Stabilitatea aspiratiilor de-a lungul scolarizarii sau al altor etape ale vietii exprima profunzimea adeziunii psiho-motivationale, investitia afectiva si rezistenta individuala la obstacolele externe si interne aparute in calea catre atingerea obiectivului propus, a unuia apropiat sau redefinit, aderarea la un model construit din numeroase date de natura obiectiva si subiectiv-proiectiva, imaginea despre sine si a celei dorite sa o impuna celorlalti ori "jocului" intre datele prezentului si viitorul prognozat ca posibil pentru sine etc.

Oscilatiile personale intre aspiratii, dorinte, atractii, preferinte sunt puternic corelate cu nivelul maturizarii psihologice, cu gradul de cristalizare a personalitatii, cu circumstantele particulare de viata, cu varsta, cu sexul etc. Din aceasta perspectiva, aspiratia profesionala o putem eticheta ca realista, autentica, daca se sprijina pe resurse, potentialitati si evaluari pertinente ale conditiilor care pot facilita sau obstructiona realizarea acesteia.

Explicarea procesului de conturare a anumitor aspiratii din sfera viitoarei cariere rezida in: maturizarea psiho-sociala, invatarea scolara si formarea profesionala, modul particular de conturare a imaginii de sine, modelele personale care se impun atentiei si la care adera datorita transferului emotional, ambianta socio-familiala- irepetabila rezonanta psihoafectiva a mediului asupra fiecarei persoane, istoria personala a intamplarilor, evenimentelor, accidentelor, sanselor traite de fiecare individ, trebuintele spirituale particulare de cunoastere, exploratorii si de expansiune intelectuala, necesitatea de autoafirmare, actiune, compensare, succes, autonomie, independenta.

Problema principiilor orientarii si consilierii a fost abordata atat in tara noastra (de catre A. Chircev, D. Salade etc.) , cat si in alte tari (de catre Thill, J. Chamboulant, R. Gal, A. Leon, J. Czirska, W. Kurt, Budkiewicz, Gellerstein s.a.) cu mai multe decenii in urma. Consultand literature de specialitate si cunoscand realitatea la capitolul respective, consideram necesara abordarea principiilor orientarii si consilierii dintr-o dubla perspectiva:

epistemologica si

praxiologica.

Motivul rezida in faptul ca orientarea si consilierea are aceste doua laturi (aspecte), de cercetare si de realizare a ei in practica scolara. Ca atare, unele vor fi principiile care vor guverna orientarea si consilierea ca cercetare stiintifica si altele vor fi cele dupa care se vor ghida practicienii (consilierii de orientare, dirigintii, parintii).

Astfel, la baza cercetarii fenomenului de orientare si consiliere stau, dupa parerea noastra, urmatoarele principii:

a) al multidisciplinaritatii,

b) al procesualitatii,

c) al activismului formativ.

Abordarea investigatiilor in domeniul orientarii si consilierii trebuie sa aiba in vedere aceste principii, sa se ghideze dupa ele in mod obligatoriu.

Interdisciplinaritatea. Subliniem aici caracterul obiectiv - stiintific al interdisciplinaritatii. Numai prin concursul principalelor discipline (psihologia, medicina, pedagogia, economia si sociologia) investigatiile in domeniul orientarii si consilierii vor avea completitudinea stiintifica necesara. Orice abordare unilaterala, lipsita de aceasta perspectiva de ansamblu, este sortita deformarilor. Din aceasta subliniere se desprinde o concluzie cu implicatii si la formarea viitorilor orientatori-cosilieri; ei vor trebui sa dobandeasca o formatie complexa in facultati sau sectii al caror plan de invatamant sa cuprinda aceste discipline.

Procesualitatea. Ideea ca orientarea si consilierea nu e un moment, ci o etapa, un proces a devenit un loc comun. Problemele orientarii si consilierii "se intind pe o perioda lunga. Este adevarat ca deciziile relativ la orientare si consiliere se iau, de obicei, in ultimul an de studiu, dar sa nu uitam ca ele au fost pregatite in timpul studiilor" (Reuchlin, M.). Ea trebuie sa fie insa mereu prezenta in constiinta celor ce desfasoara cercetari in aecst domeniu. Procesualitatea, in cazul orientarii si consilierii, trebuie privita sub un dublu aspect: genetic si social - istoric. Din punct de vedere genetic, cercetatorul trebuie sa fie preocupat de sesizarea aparitiei, evolutiei si dezvoltarii variabilelor implicate in orientare (inclinatii, gusturi, interese, aptitudini, aspiratii etc.), de cunoasterea factorilor care influenteaza aceasta evolutie. Aceasta evolutie este insa substantial influentata de factorii de ordin social - istoric legati de evolutia si dezvoltarea intereselor. Neluarea in seama a acestui principiu de catre cercetator genereaza la acesta o atitudine metafizica, cu toate consecintele ei negative.

Caracterul formativ (educativ) al cercetarii orientarii si consilierii constituie de asemenea un principiu care trebuie sa guverneze investigatiile din acest domeniu. In faza de inceput, in care orientarea si consilierea avea ca obiectiv doar detectarea aptitudinilor si punerea unui psihodiagnostic pentru cel in cauza (subiect), un asemenea principiu nu si-ar fi gasit locul si justificarea. Astazi insa cand orientarea si consilierea a devenit in tara noastra o activitate formativa, educativa cei ce o investigheza sunt in aceeasi masura cercetatori si educatori (este vorba de cercetarile aplicative). Actiunea lor formativa se deosebeste de cea a practicienilor orientarii si consilierii prin aceea ca ei desfasoara in principal o activitate de investigare care are insa si valente formative prin experimentele pe care le organizeaza, prin modul in care orienteaza aceste experimente si prin  care valorifica in practica datele cercetarilor lor.

Abordarea orientarii si consilierii din perspectiva praxiologica va avea in vedere o alta categorie de principii: a) al integrarii ei in procesul de invatamant, b) cunoasterea factorilor implicati in orientare (elevul, profesiunea, cerintele sociale), c) al antrenarii tuturor factorilor ( scoala, familie, organizatii de copii si tineret) si a tuturor mijloacelor la rezolvarea ei, scoala (dirigintele, consilierul) avand rol coordonator, d) acordarea unui rol activ elevului in procesul orientarii si consilierii (autocunoastere, autodeterminare), e) integrarea sociala prin intermediul orientarii.

Orientarea si consilierea trebuie privita ca o componenta a procesului instructiv-educativ, educatorii fiind si orientatori intr-un mod indirect (prin predarea disciplinei) si in mod direct prin depistarea si indrumarea elevilor cu aptitudini si interes pentru disciplina pe care o predau. Orice abdicare de la acesta sarcina priveaza pe cel in cauza de valoarea educativa a muncii sale, deoarece nu exista istorie, chimie, biologie etc. in viata, ci numai domenii in care cunostintele sau deprinderile formate la aceste discipline gasesc aplicabilitate. Reflectand la aceasta aplicabilitate si punand-o in evidenta profesorul realizeaza in mod indirect, orientarea si consilierea. Si acest lucru este posibil si necesar la fiecare obiect de invatamant.

Cunoasterea factorilor implicati in orientare si consiliere. Cei ce desfasoara orientarea si consilierea este necesar sa cunoasca, cat mai temeinic posibil, cei trei factori implicati in orientare si consiliere: elevul, profesiunea, cerintele vietii sociale.

Alaturi de factorii implicati in procesul orientarii si consilierii exista si o alta categorie de factori care realizeaza acest proces: scoala, familia, contextul social. Eficienta acestei actiuni este conditionata de caracterul conjugat si convergent al acestora. Oricat ar fi de sistematica si de valoroasa actiunea unuia dintre acestia, daca ea nu este sustinuta de actiunile convergente ale celorlalti factori, nu are eficienta deplina, iar daca ceilalti factori au actiuni divergente, eficienta este zadarnicita. Desi intre acesti factori trebuie sa existe raporturi de colaborare, cu toate acestea scoala (prin profesorul-diriginte sau, acolo unde exista, prin consilierul de orientare) trebuie sa exercite un rol coordinator, o coordonare care insa sa angajeze si sa antreneze si pe ceilalti factori interesati de bunul mers al orientarii, de eficienta ei.

Elevul, obiect al orientarii, trebuie sa devina si subiect al acesteia. In lumina umanismului care caracterizeaza intreaga noastra viata, elevul este factorul esential, cel mai important, al orientarii. Dar orientarea fiind o problema a vietii elevului, acesta nu poate fi tratat ca un simplu obiect pe care orientatorii sa-l manevreze in conformitate cu anumite principii, fie ele si stiintifice. Destinul elevului care se realizeaza prin orientare nu poate fi strain si exterior elevului insusi, ci acesta trebuie sa fie solicitat la faurirea lui. Aceasta presupune si necesita formarea la elev a priceperii de autocunoastere, autoevaluare si autodeterminare. Daca la elevii claselor V - VIII acesta constituie un deziderat, realizabil de catre cadrele didactice si parintii care au tact si pricepere, la elevii claselor IX - XII el devine o necesitate motivata subiectiv (nevoia de autocunoastere, specifica adolescentului) si obiectiv (studiul psihologiei). Asadar, la varsta adolescentei autocunoasterea si autodeterminarea sunt necesare si posibile.

Integrarea sociala prin intemediul orientarii si consilierii. Integrarea sociala a tineretului constituie o necesitate obiectiva, social - istorica. Ea se realizeaza prin multiple cai si forme. Cea mai adecvata ni se pare a fi insa orientarea si consilierea deoarece fiecare din noi se integreaza in viata sociala mai ales prin aportul pe care-l are la aceasta viata, prin randamentul sau profesional. Stimulandu-i elevului interesul si dragostea pentru o profesiune care i se potriveste in cea mai mare masura, educatorul isi aduce contributia la integrarea sociala a acestuia. Munca respectiva consta in recunoasterea prioritatii cerintelor sociale fata de interesele, dorintele personale si mult sprijinita de dezvoltarea unei motivatii social - profesionale ce se educa in mod sistematic in scoala.

Modalitati de realizare a obiectivelor consilierii si orientarii

Mijloacele cunoscute utilizate pana de curand in scoala in favoarea orientarii scolare si profesionale nu sunt nicidecum perimate, daca acestea sunt supuse unui inevitabil proces de adaptare, adecvare la realitatea zilelor noastre, modernizate, actualizate si integrate in noile continuturi ale invatamantului conturate de curriculum-ul national.

Ne referim, in principal, la:

exercitiile de autocunoastere si interevaluare desfasurate in clasa,

vizitele in alte scoli, in universitati, intreprinderi si institutii in scop de cunoastere, informare, orientare,

discutarea preocuparilor de timp liber, a hobby-urilor, pasiunilor personale,

prezentarea profesiilor parintilor,

invitarea in scoala a personalitatilor, oamenilor de diferite profesii si prezentarea muncii lor,

analiza diferitelor lucrari (autobiografii, jurnale, carti, articole, emisiuni de radio si televiziune, filme documentare, ziare specializate in reportaje economice si despre munca, a ziarelor de reclama si a rubricilor de anunturi etc.) care au continuturi ajutatoare consilierii si orientarii,

incurajarea participarii elevilor la cercurile de specialitate organizate in scoala si/ sau in afara ei,

invitarea  directorilor de scoli profesionale, de licee, a rectorilor din institutiile de invatamant superior,

intalniri cu fosti elevi ai scolii care au, in prezent, realizari profesionale remarcabile,

simularea in clasa a diferitelor contexte de viata si profesionale,

organizarea de intalniri commune cu elevi, parinti, profesori pe diferite teme.

Pentru ca actul alegerii scolar-profesionale sa se justifice in fapt, elevului trebuie sa i se ofere cunostinte, informatii, date despre mai multe profesii, domenii de activitate, meserii, pozitii sociale etc. Astfel, el va fi pus intr-o situatie reala de alegere intre diferite alternative,de  selectare, comparare si, in consecinta, va fi pe deplin liber sa opteze.

Primele elemente de orientare scolara si profesionala vor demara cu informatii si cunostinte simple, din mediul cunoscut elevului: scoli vecine, din localitate si din orase apropiate, din judet etc., profesii si locuri de munca specifice zonei, cu extinderea similara situatiei anterioare. Intrarea in detalii se va face la cererea expresa a unor elevi, la presiunea unor noi etape de scolarizare sau la absolvirea acestora.

Este lesne de presupus ca, de exemplu, informarea despre rutele scolare posibil a fi urmate de orice elev care a absolvit un anumit nivel de invatamant va trebui sa cuprinda:

denumirea scolii, adresa, numarul de telefon si fax, eventual adresa E-mail,

persoanele de contact (secretariat, director),

tipurile de scoli existente in diferite zone sau medii,

profilurile de pregatire,

conditiile de admitere,

conditiile de scolarizare (scoala, sala de sport, biblioteca, laboratoare, ateliere),

facilitati existente (camin, cantina, spalatorie, cabinet medical),

dotari speciale ale scolii (legatura Internet, TV satelit, calculatoare, sali de spectacole, statie de amplificare),

calitatea pregatirii (evaluata prin numarul de absolventi incadrati in munca sau care au continuat studiile),

modalitatile de a ajunge la sediul scolii (pe jos sau cu diferite mijloace de transport, statia de tren, autobuz, tramvai).

Aceste informatii trebuie prezentate intr-o forma deja sistematizata, dupa anumite criterii ( nu prezentate in mod diferit pentru fiecare dintre unitati) si, la cerere, in mod neutru, cu avantajele si dezavantajele fiecareia (de exemplu: este situata la mare distanta de casa, dar are dotari deosebite: camin, ateliere etc.; este situata in mediul rural, dar cu conditii foarte bune de invatare si rate inalte de plasare / integrare a fortei de munca tinere etc.).

In cadrul orelor dedicate consilierii si orientarii se va prezenta elevilor si legatura dintre disciplinele scolare si lumea muncii, evidentiind relatia directa a acestora cu anumite meserii / profesii / functii. Iata, de exemplu, ce se poate intampla, cu maxima probabilitate, daca cineva are rezultate scolare bune la:

limba romana / limbi straine, ar putea deveni: profesor de limba romana sau de limbi straine, cercetator in lingvistica, bibliotecar, lucrator in publicitate, invatator, educatoare, ghid, translator, secretar, actor, diplomat, jurnalist, critic de arta,

istorie, ar putea deveni: profesor sau cercetator in domeniul istoriei, bibliotecar, ghid turistic, scriitor, ziarist, muzeograf, arheolog, diplomat,

informatica, ar putea deveni: profesor, contabil, informatician-programator, astronom, statistician, cartograf, economist, inginer, lucrator in domeniul financiarbancar, arhitect, specialist in telecomunicatii, ofiter in armata, lucrator in domeniul importului / exportului, controlor trafic aerian.

Tipul acesta de punere in relatie a obiectelor scolare cu ulterioarele dezvoltari profesionale ale acestor domenii poate continua si pe niveluri de educatie si formare - pentru disciplinele care sunt incluse in curriculum-ul scolilor profesionale si de ucenici, al liceului etc. Desigur, rezultatele scolare bune la invatatura la aceste discipline nu impiedica cu nimic pe un elev sa abordeze alt domeniu profesional, ci putem spune, in aceste cazuri, doar ca performantele scolare in anumite directii duc, cu o probabilitate mai mare, catre anumite profesii si faciliteaza realizarile in cariera sau, altfel spus, exercitarea unor profesii presupune anumite aptitudini care pot fi banuite ca prezente datorita performantelor scolare speciale la unele obiecte de invatamant.

Orientarea si consilierea este un proces desfasurat de-a lungul intregii scolaritati, avand ca principali "poli" elevul si profesiunea. Intreaga activitate educativa de orientare si consiliere consta intr-o permanenta si sistematica apropiere a celor doi "poli" pana la "racordarea" lor (decizia asupra optiunii profesionale). Cu cat aceasta "racordare" este mai adecvata, cu atat orientarea a fost desfasurata mai fundamentata  stiintific si deci si-a atins scopul.

Desfasurarea stiintifica a procesului orientarii si consilierii implica, in mod necesar, cunoasterea cat mai temeinica atat a elevului, cat si a profesiunii spre care-l orientam, prin intermediul unei scoli.

Procesul orientarii si consilierii, educativ in esenta sa, este psihologic in premisele sale, caci, eficienta lui psihopedagogica si social - economica sunt conditionate de cunoasterea personalitatii elevului in primul rand.

Unii psihologi au mers atat de departe cu sublinierea aspectului psihologic al orientarii si consilierii incat considera ca aceasta nu este decat psihologie diferentiala aplicata (Botez, C., Mamali, M., Orientarea profesionala si evolutia metodelor de psihodiagnoza, in:  Studii de orientare scolara si profesionala, EDP, Bucuresti, 1971).

Noi consideram ca orientarea si consilierea nu poate si nu trebuie sa fie redusa la aspectele ei psihologice, ci trebuie privita in complexitatea dimensiunilor sale. Dar, intre acestea, aspectul psihologic este primordial. De altfel, orientarea si consilierea in formele ei organizatorice moderne, a fost "congenital" legata de problema studierii (cunoasterii) elevului. Consolidarea psihologiei experimentale, a celei diferentiale si elaborarea metodelor de diagnostic psihic constituie premisele stiintifice ale acestei organizari, la inceputul secolului XX, chiar daca ea a fost determinata de necesitati economice. Mnsterberg, Parsans, Lahy, Fontegne, Cristiaens s.a. pionieri ai orientarii profesionale au fost psihologi.

In tara noastra fenomenul este si mai tipic, deoarece problema orientarii si consilierii a fost abordata nu de reprezentantii industriei - cum s-a petrecut in statele cu traditie industriala consolidata - ci de catre catedrele de psihologie din centrele universitare. Chiar si atunci cand aceasta actiune a intrat in intreprinderi, protagonistii si animatorii ei au fost tot psihologii.

Exista trei mari domenii ce urmeaza a fi investigate de catre cei ce desfasoara orientarea si consilierea pentru a pune in evidenta aspectele care trebuie cunoscute, la fiecare in parte, precum si modalitatile de interconditionare a acestora.

Intr-o conceptie umanista, elevul este factorul primordial in procesul orientarii scolare si profesionale, el este cel asistat pentru a se orienta adecvat. Dar asistenta lui eficace este conditionata in primul rand de cunoasterea lui. Iar cunoasterea implica utilizarea instrumentelor necesare acestui scop, adica a metodelor de studiu al individualitatii.

Pe fundalul cunoasterii individualitatii elevului in ansamblul ei, educatorii (invatatori sau profesori) care realizeaza orientarea si consilierea trebuie sa stabileasca acele variabile psihice, care sunt necesare si esentiale in activitatea de orientare.

Personalitatea elevului trebuie cunoscuta pentru a realiza o orientare stiintifica, dar acest lucru este foarte dificil si de aceea orientatorul se va opri si va aprofunda prin studiu acele variabile care sunt direct si necesar implicate in procesul respectiv: in interesele, aptitudinile generale si speciale, in nivelul de dezvoltare intelectuala si abilitatile elevului- toate raportate la profesiunea in cauza, deoarece nu ne putem multumi doar cu o cunoastere a individului in sine. Cunoasterea trebuie raportata la cerintele diferitelor profesiuni, pentru a nu ne limita numai la psihodiagnoza, ci pentru a ajunge la o prognoza, la o previziune a reusitei profesionale.

Pentru ca aceasta cunoastere sa se realizeze temeinic si pentru ca datele recoltate sa aiba valoare stiintifica si sa poata fi prelucrate este necesar ca studiul elevului sa se desfasoare sistematic, pe baza unui plan sau al unui ghid. In aceasta privinta si in tara noastra au fost elaborate o serie de studii si lucrari, avand ca obiect cunoasterea individualitatii elevului.

Pornind de la constatarea ca metodele de studiere a individualitatii elevului sunt expuse atat in lucrarile de psihologie (manuale, cursuri, tratate), cat si in monografii speciale am considerat suficient sa ne oprim doar la acele aspecte ale acestor metode care au tangente si implicatii in procesul de orientare si consiliere.

Amintim cateva metode care au implicatii deosebite in procesul de orientare si consiliere.

Iata-le: observatia (metoda cu cel mai larg spectru de utilizare), convorbirea (se utilizeaza in orientare si consiliere in vederea sondarii opiniilor, dorintelor, preferintelor, optiunilor, intereselor si aspiratiilor elevilor), chestionarul (o forma speciala de convorbire, o convorbire in scris in care educatorul-consilier, adica profesorul pune intrebarile in scris (= itemurile chestionarului), iar subiectii isi formuleaza tot in scris raspunsurile), testele (un instrument de masurare a gradului de dezvoltare a unei variabile psihice), studiul lucrarilor elevului (ofera profesorului-consilier date certe despre aptitudinile elevului in primul rand, despre fondul nativ, despre cunostintele, deprinderile lui etc.), anamneza (studiul biografiei) s.a.

Autocunoasterea. Parteneri in activitatea de consiliere si orientare

Autoevaluarea - autocunoasterea este prima etapa ce trebuie realizata in consiliere si presupune dobandirea abilitatilor de apreciere a resurselor individuale de integrare sociala, cunoastere a insusirilor personale (de natura aptitudinala, motivationala etc.), de modelare si remodelare a aspiratiilor si imaginii de sine, de construire a unei concordante intre posibilitati (potential) si realizari (performante).

Luarea gresita a unor decizii se datoreaza unor "ganduri disfunctionale", adica a interpretarii gresite a unor informatii (despre sine, despre altii, despre piata muncii), aparand ca niste "clisee mintale" care devin obstacole in a avea initiativa, a te schimba, a avea succes.

Autocunoasterea are o importanta particulara in consiliere si orientare. Procesul respectiv este chiar mai semnificativ decat luarea la cunostinta a rezultatelor evaluarilorpsiho-diagnostice sau a aprecierilor externe, pentru ca autocunoastere inseamna confruntarea impresiilor despre sine cu cele ale altora si extragerea unei concluzii realiste, punerea in balanta a realizarilor personale, potentialitatilor,a calitatilor si trasaturilor individuale etc. de care individul este constient ca le are si le poate pune in valoare. Cunoasterea de sine, ca act de reflectare a personalitatii complexe a unui individ in propria-i constiinta, presupune si o buna capacitate de auto-analiza, realism, intuitie, luciditate, interiorizare si utilizare corecta pentru sine a criteriilor de evaluare, responsabilitate. Pentru ca autocunoasterea sa fie obiectiva, individul trebuie sa aiba maturitatea psihologica sa o faca, sa cunoasca si sa interpreteze corect reperele sau indicatorii definitorii ai personalitatii, metodele si tehnicile individuale de evaluare, mecanismele de compensare si autostimulare ale unor trasaturi insuficient dezvoltate etc.

Autocunoasterea reprezinta un produs al maturizarii si diversificarii experientelor sinelui in contact cu lumea si un proces discontinuu de acumulari, restructurari, adaptari ale individului la relitatea sociala. Nicicand pe deplin implinita, autocunoasterea se configureaza prin proiectii succesive ale individului in spatiul sau de exprimare, ca reflectare si autoreflectare ideatica / actionala.

Autocunoasterea se invata si scoala este principalul loc de realizare a acestui proces, alaturi de familie,de cercul de prieteni etc. In masura in care individul considera realiste mesajele evaluatorii care-i parvin si adera la acestea, se contureaza treptat o imagine de sine in conformitate cu aceste informatii. In sfera mesajelor externe de confirmare (sau nu) a capacitatilor si trasaturilor proprii, orice persoana include si propriile constatari, ca urmare a activitatii sale (incununate de succes sau sortite esecului). Desigur ca procesul autocunoasterii are dinamica sa marcata de subiectivism, reevaluari, corectii, confirmari, reierarhizari valorice si se poate concretiza in suport psihologic pentru actiunea de concretizare a unor proiecte cu privire la cariera sau pot ramane la nivelul unui simplu act de introspectie pasiva. Consilierului ii revine sarcina sa dezvolte si sa completeze tabloul schitat mai sus prin activitati personalizate cu elevii / parintii / profesorii.

Parteneri in activitatea de consiliere si orientare

Dupa cum se stie, parintii au un rol important in orientarea scolara si profesionala a fiilor lor. Experienta personala pozitiva, dar si aspiratiilor lor nerealizate, anumite stereotipuri cu privire la munca etc. vor fi transferate sau impuse copiilor in planul constructiei carierei acestora. Pe de alta parte, aceasta realitate este si o sursa de conflict intre copii si parinti, profesori sau consilieri in cazul in care copilul are o alta optiune sau este sfatuit sa abordeze o alta filiera scolar-profesionala decat cea spre care aspira parintii.

Modelele comportamentale legate de munca si vehiculate in familie (de apreciere sau, dimpotriva, de depreciere a propriei profesii) vor fi preluate si de copii, contribuind treptat la conturarea propriilor alegeri. De asemenea, atitudinile parentale puternic autoritare sau total neutre, neimplicate, precum si cele de tip compensator (de "realizare prin copii") etc. au, fiecare, rata lor de "manipulare" (in sens pozitiv sau negativ).

Din motive lesne de banuit (legaturile psiho-afective intra-familiale speciale), multi parinti isi supraapreciaza copiii (lucru, de altfel, bun pana la un anumit punct) si le impugn acestora trasee educationale si directii profesionale la care ei nu adera cu convingere sau pentru realizarea carora vor face fata cu greu, in mod penibil, cu esecuri repetate sau rezultate mediocre, fapt care se va rasfrange si asupra satisfactiei, reusitei lor ulterioare in munca, ba chiar si in viata personala.

Lipsa de consens intre parinti cu privire la viitoarea profesie a copiilor va influenta alegerea facuta de acestia , in sensul ca alegerea se va contura cu greu, gradul de adeziune la ea va fi redus, iar materializarea optiunii- ezitanta si fara entuziasm.

Parintii transfera copiilor nemultumirile lor profesionale, stereotipurile cu privire la munca (grea, banoasa, sigura, murdara, de prestigiu etc.) sau propriile aspiratii nerealizate, faptul avand efecte nefavorabile asupra acestora in alegerea si realizarea carierei.

Implicarea membrilor comunitatii in consilierea derulata in scoala se poate dovedi extrem de benefica si instructiva pentru viitorii absolventi ai anumitor etape de scolarizare. Contactul nemijlocit al elevilor cu patroni, diferiti alti angajatori, manageri ai unitatilor de toate tipurile (economice, culturale, de servicii etc.), cu angajatii reprezentativi pentru anumite domenii profesionale etc. se dovedesc experiente de comunicare interpersonala benefice pentru ambele parti ale pietei muncii: angajatori si viitori solicitanti de locuri de munca. Uneori sfaturile venite din partea acestora pot fi gresite sau unilaterale. Elevii pot invata si din aceasta: cum sa alegi in cazul unor conflicte de interese sau de valori.

Elevul este prins intr-o retea de tipul parteneriatului social, in cadrul careia cele mai semnificative legaturi le are cu comunitatea locala (familie, scoala, primarie, politie), prin reprezentantii ei. Atata vreme cat acestia il vor considera o persoana imatura, interventiile lor vor fi la nivel superficial. Reala apreciere a adolescentului ar insemna conceperea unor proiecte de colaborare autentica, de exploatare a disponibilitatilor multiple ale generatiei tinere, in vederea armonizarii discursului democratic al adultilor investiti cu autoritate.

Implicarea elevilor de la diferite niveluri si forme de scolarizare in elaborarea si derularea planurilor comunitare ar aduce la acelasi numitor cererea si oferta de studiu, de petrecere a timpului liber, de pregatire pentru viata profesionala, de invatare sociala.

Mijloacele de informare in masa, purtatoare ale informatiei intre toti factorii interesati de educarea tinerei generatii, sunt responsabile de calitatea si relevanta mesajelor transmise spre uzul public (parinti, profesori, elevi, angajatori). Odata conectate la circuitul informatiei, toate institutiile interesate au obligatia de a contribui la imbogatirea spectrului de cunoastere a realitatii si dinamicii educationale si ocupationale.

Corelatia consiliere si orientare - alte discipline de invatamant

In mod concret, atunci cand ne referim la valorificarea potentialului specific al fiecarei discipline scolare in beneficiul consilierii si orientarii, avem in vedere:

. informarea cu privire la aplicatiile practice ale cunostintelor transmise prin lectii (domenii, finalitati),

. oferirea de informatii despre ariile profesionale unde cunostintele materiei predate sunt necesare, folosite si dezvoltate,

. raportarea permanenta a cunostintelor transmise elevilor la realitate: oameni care le-au descoperit si aplicat, locuri, rezultate practice obtinute etc.

. furnizarea de informatii despre scoli profesionale, licee, facultati unde se pot aprofunda si pune in valoare sau dezvolta cunostintele din anumite domenii (in general, alegerea unei scoli insemnand, implicit, optiunea pentru o anumita profesie),

. informarea cu privire la continutul activitatilor de baza din anumite sectoare de activitate umana (scop, unelte, rezultate, produse, importanta sociala si materiala etc.),

. stimularea interesului pentru disciplina predata (ca element de pornire in conturarea intereselor profesionale largi),

. evidentierea valorii pluri-functionale a cunostintelor dintr-un domeniu stiintific, a aplicabilitatii cunostintelor transmise in diferite domenii profesionale.

Continutul diferitelor discipline scolare trebuie si poate constitui - fara a deturna cu nimic obiectivele lor de baza - mijloace indirecte de orientare scolara si profesionala, insuficient explorate inca, pentru ca acestea au, in mod implicit, in subsidiar, un potential adecvat actului conturarii unei optiuni a elevului pentru o anumita cariera.

Evaluarea activitatii de consiliere si orientare

Ce trebuie sa stie si sa poata face elevii la sfarsitul etapelor de parcurgere a ariei curriculare consiliere si orientare? (Detalierea acestor competente pe clase si niveluri de studii revine fiecarui consilier scolar sau diriginte, in urma consultarii cu ceilalti profesori, cu conducerea unitatii, cu unii reprezentanti ai autoritatilor locale).

Autocunoastere, autodecizie, autoevaluare:

. sa-si dezvolte si sa-si interiorizeze deprinderile de (auto)cunoastere a caracteristicilor si abilitatilor personale (la sine si la altii),

. sa probeze intelegerea relatiei intre calitatile si aptitudinile personale si diferite domenii ale muncii,

. sa fie capabili sa se descrie in termeni pozitivi (calitati, deprinderi si aptitudini existente si exersate)si sa-si poata recunoaste anumite puncte slabe, nedezvoltate sau neexersate inca,

. sa stie in ce consta starea proprie de sanatate fizica, psihica, emotionala si cum sa o pastreze astfel,

. sa fie capabili sa-si asume responsabilitati, sarcini, obligatii, indatoriri fata de sine, familie, scoala, comunitate,

. sa poata sa demareze, sa mentina si sa dezvolte relatii de comunicare, sprijin reciproc, cooperare cu familia sa, colegii, alte persoane,

. sa fie capabili sa identifice situatiile problematice ivite, sa le gaseasca solutii si sa se implice in rezolvarea lor,

. sa demonstreze capacitatea de a asculta pe altii, de a intelege mesajele lor si a le exprima pe ale sale,

. sa fie capabili sa aleaga acele module optionale de educatie si formare profesionala care le sunt potrivite sau raspund intereselor lor.

Roluri diferite indeplinite in viata:

. sa poata exemplifica si demonstra prin exemple personale in ce consta rolul de elev,

. sa fie capabili sa-si asume pe deplin rolul de elev,

. sa-si contureze o imagine clara cu privire la propria cariera (formare initiala, perfectionare, promovare, modificarea rolurilor sociale),

. sa poata explica si exemplifica legatura intre invatarea diferitelor discipline din scoala si diferite profesii, precum si exercitarea cu succes a acestora,

. sa cunoasca elementele de baza ale mediului socio-cultural si economic in care traiesc (tara, localitate, sistem economic, bani, salariu, taxe, limba, conationali de peste granita, religie, unele aspecte legale cu privire la drepturile si obligatiile cetatenilor, ale celor care muncesc etc.),

. sa stie sa descrie diferite alte roluri pe care le vor avea ca: elevi, studenti, absolventi, membri ai familiei, parinti, angajati, membri in diferite grupuri (sportive, politice, profesionale, ale comunitatii), ca pensionari etc.,

. sa poata exemplifica / demonstra constientizarea diferitelor stereotipuri cu privire la munca (banoasa, curata, de prestigiu etc.),

. sa se poata imagina, sub aspectele lor principiale, in viitorul rol profesional spre care tind (loc de munca, sefi, colegi, salariu, program, sanctiuni, familie proprie, timp liber, boli profesionale, obligatii profesionale si sociale, accidente, dezavantaje, somaj etc.),

. sa poata anticipa, in linii mari, ce se va intampla cu ei, cu colegii, cu profesiile, cu familiile lor, cu tara / localitatea etc. peste / 10 / 20 de ani.

Modul de integrare socio-profesionala, planificarea carierei:

. sa poata descrie, in elementele lor esentiale, activitatile profesionale ale fiecarui membru al familiei lor,

. sa poata enumera ce "primeste" si ce "ofera" fiecare angajat la locul sau de munca,

. sa cunoasca si sa exemplifice responsabilitatile si drepturile pe care le vor avea ca angajati,

. sa cunoasca si sa demonstreze - in cadrul diferitelor situatii de simulare - ca pot pune in practica tehnicile de cautare a unui loc de munca,

. sa poata enumera si exemplifica sursele posibile de satisfactie ale diferitelor persoane de diferite profesii in scoala, familie, la locul de munca, in timpul liber,

. sa poata descrie si exemplifica prin propria persoana valorile, atitudinile, motivatiile, prioritatile care duc la anumite alegeri /decizii cu privire la cariera,

. sa demonstreze ca inteleg cum deciziile altora le influenteaza cariera, precum si cele ale lor- viata altora,

. sa poata identifica in propria viata decizii ale altora si ale lor si care au efecte prezente asupra lor sau le vor influenta pe cele viitoare,

. sa poata exemplifica, pentru diferite situatii de viata, ce decizii alternative ar putea avea,

. sa poata demonstra ca pot  anticipa efectele deciziilor proprii,

. sa stie de unde si cum sa obtina informatiile necesare luarii deciziilor importante pentru viata,

. sa fie capabili sa se autoevalueze sub diferite aspecte, in mod realist, sa-si

recunoasca si indrepte punctele slabe, sa si le puna in valoare pe cele forte,

. sa poata sa-si formuleze cateva obiective de termen scurt, mediu si lung si sa anticipeze pasii pentru a le indeplini.

Iata,mai jos, o lista orientativa de indicatori de evaluare care pot fi utilizati in conturarea unei aprecieri cu privire la eficienta activitatii de consiliere si orientare; acestia si, desigur si altii considerati adecvati, pot fi inclusi intr-un instrument cu 1-3 sau 1-5 trepte de apreciere:

. sporirea motivatiei, a efortului si perseverentei in munca,

. sporirea numarului comportamentelor sistematice si planificate,

. utilizarea spontana a tuturor surselor de informatii,

. placerea lucrului individual si in grup,

. cresterea nevoii de competitie,

. cresterea sensibilitatii la relatii interpersonale noi,

. cresterea numarului de intrebari puse si a interventiilor personale in discutii,

. sporirea increderii in sine,

. cresterea tolerantei si intelegerii,

. scaderea numarului de apelari la competente externe,

. cresterea exactitatii autoevaluarii,

. aparitia frecventa a nevoii de experimentare si verificare personala,

. sporirea numarului de probleme descoperite si rezolvarea lor,

. cresterea ca durata, precizie si sistematizare a comportamentelor de observare,

. utilizarea eficienta si productiva a instrumentelor si aparatelor care faciliteaza invatarea si rezolvarea problemelor,

. sporirea numarului de situatii in care are opinii personale (pe care le sustine argumentat) si informatii solide,

. sporirea numarului comportamentelor sistematice in procesul de 'fixare' a informatiilor (notite, fise, diagrame, scheme etc.),

. conturarea unui stil personal de munca si invatare,

. sporirea responsabilitatii si asumarea spontana de sarcini.

Eficienta orientarii si consilierii trebuie privita din perspectiva finalitatii ei. Iar finalitatea acestei actiuni imbraca, dupa parerea noastra, doua aspecte: unul psihopedagogic si altul etico-social. Consideram ca actiunea de orientare si consiliere a avut eficienta daca cel in cauza (elevul, subiectul) a evoluat ascendent, desavarsindu-si personalitatea. Din punct de vedere al eticii sociale orientarea si consilierea este eficienta daca orientatorii au reusit sa converteasca in practica principiul "omul potrivit la locul potrivit". Sunt cele doua perspective sub care poate si trebuie sa fie privita disciplina de invatamant si stiinta orientare si consiliere. "Fiecare poate atinge maximum in dezvoltarea personalitatii sale, numai daca se misca in cadrul propriilor aptitudini". (Goethe)

Recapitulare. Concluzii

In concluzie, disciplina consiliere si orientare urmareste ca prin procedurile practice utilizate sa contribuie la descoperirea de sine si sa faciliteze optiunea catre un tip de educatie adecvat propriilor abilitati si interese.

Asadar, prin orientarea profesionala sau vocationala se incearca, de fapt, realizarea unui acord intre abilitatile umane sau potentialul aptitudinal si paleta larga a profesiunilor existente pe piata muncii.

In amplul proces de modelare a aptitudinilor in functie de cerintele sociale, care incepe din copilarie si continua dupa terminarea studiilor, orientarea vocationala are in atentie indrumarea catre o meserie sau alta, reorientarea celor care practica deja o anumita profesie, remodelarea potentialului uman si chiar recuperarea resurselor umane.

Datorita contributiilor aduse modificarii comportamentale prin invatarea despre sine, prin informatiile oferite despre cerintele unei meserii, prin cunoasterea strategiilor optime de obtinere a unui loc de munca etc., consilierea si orientarea este considerata ca fiind o importanta forta in educatie, alaturi de scoala si familie.

Actualmente, aceasta disciplina este prezentata ca o dezvoltare a carierei, in sensul unui proces de trecere de la o pozitie la alta in cadrul aceleeasi meserii sau dintr-un domeniu de activitate in altul, cu particularitati si sarcini specifice.