Controlul si evaluarea in activitatea manageriala

Controlul si evaluarea in activitatea manageriala

Activitatea manageriala a firmei reprezinta un proces continuu de decizii care trebuie pregatite, studiate, comunicate in cadrul unor raporturi sociale de la manager la salariati, proces ce se incheie prin aplicarea acestor decizii si prin controlul indeplinirii deciziilor.

Orice decizie poate fi verificata doar prin aplicare. De aici necesitatea ca rezultatele deciziei sa fie verificate pas cu pas pentru a se corecta sau chiar abandona atunci cand este cazul.

Pe baza unor studii de prognoza, modele de crestere, metode de analiza, managerul adopta o serie de decizii privitoare la dezvoltarea firmei, da dispozitii de aplicare in practica a deciziilor si organizeaza controlul modului de desfasurare a activitatilor si obiectivelor concepute. Astfel controlul apare ca o parte a fiecarui subsistem ce intra in componenta sistemului de management, destinata sa asigure legatura dintre procesul de elaborare a deciziei si cel de realizare a acesteia precum si verificarea modului de utilizare a potentialului material si uman.

In afara faptului ca verifica modul in care au fost respectate aplicarea deciziilor luate de catre manageri, controlul evidentiaza la timp deficientele aparute pe parcursul aplicarii acestor decizii, determinand cauzele care le-au provocat si de asemenea stabileste masuri care trebuie luate pentru inlaturarea lor. In acelasi timp, controlul verifica eficacitatea modalitatilor si instrumentelor de aplicare a deciziilor, constatand si succesele tehnico-productive si economico-financiare.

Ca functie a managementului, control-evaluarea se poate definii deci ca fiind un proces prin care performantele firmei sunt masurate si comparate cu obiectivele si standardele stabilite initial, in scopul eliminarii deficientelor constatate si integrarii abaterilor pozitive.[3]

In realizarea deciziilor adoptate pentru fiecare etapa de dezvoltare a firmei, controlul alaturi de celelalte functii ale managementului, constituie o latura distincta, de mare raspundere in procesul managerial. (figura 3.2)

Sursa: Ion Petrescu si colectiv "Teorie si aplicatii in managementul general" Editura Lux Libris, Brasov 2000, pag.153

Figura 3.2. Locul si rolul controlului in managementul firmei

Pe baza unei abordari sistemice a proceselor ce au loc in decursul transformarii deciziilor in rezultate, consider activitatea de operationalizare a deciziilor un obiectiv major al controlului. In acest cadru se urmareste, in principal, sa se asigure respectarea si apararea intereselor societatii, sa se determine dezvoltarea economica a societatii.

De asemenea, controlul urmareste modul in care se asigura echilibrul financiar intre venituri si cheltuieli, fiind de dorit ca pe aceasta cale sa se influenteze in mod favorabil realizarea sarcinilor economice si sa contribuie la cresterea eficientei tuturor activitatilor unitatii.

Controlul activitatii unei firme se desfasoara pe baza bugetului de venituri si cheltuieli si a celorlalte planuri economico-financiare, constituite intr-un sistem unitar. Controlul bugetului de venituri si cheltuieli are drept obiectiv urmarirea cresterii profitului, precum si modul de constituire a fondurilor proprii.

Controlul bugetar managerial ca sistem cuprinde urmatoarele subsisteme:

planificarea: ceea ce urmeaza a se intampla intr-o perioada de timp viitoare.

realitatea: ceea ce se intampla efectiv.

compararea: se compara realitatea cu planul pentru a se stabili diferentele.

validarea: diferentele sunt evaluate si explicate.

actiunea: se identifica masuri corective si se aplica.[4]

Procesul de control-evaluare, in calitate de functie a managementului general implica in desfasurarea sa patru faze si anume:

Ø       masurarea realizarilor;

Ø       compararea realizarilor cu obiectivele si standardele stabilite initial, evidentiind abaterile produse;

Ø       determinarea cauzelor care au generat abaterile constatate;

Ø       efectuarea corectilor ce se impun, inclusiv actionarea, pe masura posibilitatilor, asupra cauzelor ce au generat abaterile negative.

Modul in care se aplica functia de control a executiei deciziei are profunde implicatii psihosociologice. In cadrul procesului de control apar multiple si complexe relatii intre controlor si controlat. Din punct de vedere al psihosociologiei manageriale, controlul constituie o forma de manifestare concreta a interesului pe care il manifesta managerul, executarii planului si adoptarii deciziilor. Astfel, controlul trebuie sa inspire executantului sentimentul ca rezultatul actiunilor sale pentru indeplinirea sarcinilor sunt permanent supravegheate si controlate. Din practica este binecunoscut faptul ca cel care se stie controlat, isi indeplineste in general mai bine atributiile. De aici necesitatea ca cel care controleaza sa adopte un stil de lucru care sa tina seama de acest lucru, iar supravegherea completata cu controlul executiei, sa poata constata capacitatea, munca efectiv facuta si meritele reale ale fiecarui subordonat.

In tratarea practicii controlului managerial un loc semnificativ ii revine continutului si componentelor controlului managerial care sunt prezentate schematic in figura 3.3.

Figura 3.3 Continutul si componentele controlului managerial.

In concluzie scopul principal al controlului si al evaluarii deciziilor consta in depistarea la timp a lipsurilor, determinarea cauzelor care le-au provocat si in stabilirea masurilor ce trebuie luate pentru eliminarea carentelor si realizarea la un nivel superior de eficienta a deciziei respective. Pentru asigurarea eficientei activitatii manageriale se impune organizarea unui control sistematic si exigent nu numai asupra indeplinirii deciziilor dar si asupra tuturor mijloacelor materiale si banesti, asupra proceselor economice si rezultatelor obtinute.

Aplicarea unui control ferm presupune intarirea si perfectionarea modalitatilor de realizare, cuprinderea in obiectivele de control a laturilor esentiale ale activitatii firmei , astfel incat sa se asigura o mai buna adaptare a controlului la cerintele economiei de piata.

Managementul firmei reprezinta un proces care intruneste un complex de actiuni strans corelate intre ele, cu o derulare succesiv conceputa si realizata si care in interdependenta lor actionala asigura coeziunea factorilor obiectivi si subiectivi ai intregii activitati a firmei.[5]