Organizarea activitatii bancilor comerciale din Romania

Organizarea activitatii bancilor comerciale din Romania

Activitatea bancilor comerciale din Romania este reglementata de legislatia specifica domeniului, respectiv Legea bancara^[1] si este supusa autorizarii

si supravegherii, bancii centrale.

Potrivit acestor reglementari banca este o persoana juridica autorizata sa desfasoare in principal, activitati de atragere de depozite si de acordare de credite in nume si cont propriu, dar si:

>   emiterea si gestionarea instrumentelor de plata si de credit;

>   plati si decontari;

>   leasing financiar;

>   transferuri de fonduri;

>   emiterea de garantii si asumarea de angajamente;

>   tranzactii in cont propriu -sau in contul clientilor cu: instrumente monetare negociabile (cecuri, certificate de depozit, cambii), valuta, instrumente financiare derivate, metale pretioase si valori mobiliare;

>   intermedierea in plasamentul de valori mobiliare si oferirea de servicii legate de acesta;

>   administrarea de portofolii ale clientilor in numele si pe riscul acestora;

>   custodia si administrarea valorilor mobiliare;

>   depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare;

>   inchirierea de casete de siguranta;

>   consultanta financiar-bancara;

>   operatiuni de mandat. (

Toate aceste activitati ce pot fi derulate de bancile comerciale din Romania pot fi grupate, din punct de vedere al managementului bancar, in trei mari categorii, si anume: operatiuni pasive, operatiuni active si operatiuni de comision si mandat. Asupra acestor categorii ne vom opri detaliat in capitolul al lucrarii.

/Organizarea si conducerea bancilor .,e stabileste prin actele constitutive ale bancilor, in conformitate cu legislatia comerciala si respectarea Legii bancare, si in baza regulamentului propriu de functionare al fiecarei banci, care cuprinde:

structura organizatorica a bancii;

ⁿ atributiile fiecarui compartiment al bancii si relatiile dintre acestea; ^a atributiile sucursalelor si ale altor sedii secundare

ale bancii;

atributiile comitetului de risc, comitetului de administrare a activelor si pasivelor, comitetului de credite;

competentele si raspunderea conducatorilor bancii, directorilor executivi si a altor categorii de persoane care se angajeaza in operatiuni financiar-bancare in numele si contul bancii:

sistemul de control intern al bancii.

Conducerea, administrarea si contro;ul societatilot bancare sunt asigurate de :

Adunarea Generala a Actionarilor
S organ cu rol deliberativ;

.f reprezinta pe toti actionarii;

S hotareste problemele generale privind activitatea bancii;

Consiliul de Administratie

S asigura conducerea si administrarea bancii; S membrii sunt alesi de Adunarea Generala a Actionarilor;

este organ cu rol deliberativ si se intruneste lunar (sau ori de cate ori este nevoie) la sediul central al bancii;

Comitetul de Directie

este numit de catre Consiliul de Administratie si realizeaza conducerea operativa a bancii; S Ia hotarari in limita competentelor si raspunde in rata Consiliului de Administratie;

4. Presedintele, vicepresedintii bancii S conducerea curenta este asigurata de presedinte, iar vicepresedintii si directorii directiilor din centrala, in general, au rolul de a asigura conditiile optime si profitabile pentru desfasurarea intregii activitati bancare.

Strategia de dezvoltare si concurenta a obligat bancile sa dezvolte o retea de unitati proprii in teritoriu, care sa desfasoare o activitate cat mai complexa, sa ofere un volum cat mai mare de produse si servicii si, in aceiasi timp, sa desfasoare o activitate cat mai profitabila^in principiu, bancile prezinta urmatoarea structura a retelei de unitati bancare:

CENTRALA BANCII

SUCURSALA MUNICIPIULUI BCfCCIRESTI si SUCURSALELE JUDETENE

Bancile comerciale din Romania isi organizeaza intreaga activitate in conformitate cu regulile unei practici bancare prudente si sanatoase' si cu cerintele iegii. Ele sunt preocupate de atingerea standardelor bancare internationale, in scopul recunoasterii lor de catre comunitatea bancara internationala si de catre clienti, ca banci cu un bun renume!]

Literaturi de specialitate apreciaza, ca fiind deosebit de importante, doua /documente in care sunt. precizate standardele privind desfasurarea activitatii bancare. Primul document este Conventia de la Basel^[2], care abordeaza problema capitalului bancilor,| iar al doilea care este intitulat 'A doua Directiva'' de Coordonare Bancara a Uniunii Europene' se refera la acordarea de licente bancilor, a devenit operational in 1993 si se aplica numai in tarile membre.

^in Conventia de Ia Basel a fost definit capitalul unei banci, s-a stabilit nivelul minim de capital pe care trebuie sa-1 aiba o banca (in functie de dimensiunea si marimea riscului aferent activelor sale) si modul de stabilire a indicatorului de adecvare a capitalului.^ ■

Formula stabilita prin Conventie ofera criterii precise pentru 'adecvarea capitalului'. Este important ca o banca sa aiba o baza financiara solida pentru a o proteja de insolvabilitate. Daca portofoliul ei de credite are un grad mare de risc, trebuie sa se asigure ca dispune de resurse financiare suficiente pentru a o proteja in situatia unor credite neperformante. De asemenea, uncapital de baza mare protejeaza deponentii si Ie pastreza increderea in banca.

Indicatorul de adecvare a capitalului reprezinta raportul dintre capitalul disponibil si activele ajustate in functie de risc^[3]. Activele cu risc sunt acele active care ar determina pierderi pentru banca, ca urmare a existentei unuia dintre urmatoarele riscuri:

portofoliul de investitii, detinut de banca, sa nu atinga valoarea contabila cand este vandut;

alte active sa fie vandute sub valoarea contabila;

debitorii sa nu respecte conditiile contractuale precizate in contractele de credite.

Pentru a calcula valoarea activelor ajustate functie de risc, diferite clase de active sunt calculate in concordanta cu o gradatie a riscului care incepe cu 0 (pentru activele nepurtatoare de risc) si merge pana ia 100%. Cu cat riscul unui activ este mai mare, cu atat este mai mare procentul atribuit riscului.

Principalele puncte ale Conventiei de la Basel referitoare la adecvarea capitalului sunt: ^H minim 8% din activele ajustate in functie de risc trebuie sa fie detinute sub forma de capital de baza, structurat in capital de rang I si capital de rang ii;

^K minim 50% din capitalul bancii trebuie sa fie capital de rangul !, reprezentand capitalul social, plus rezervele declarate obtinute din profitul nerepartizat;

■ restul capitalului de baza poate sa fie format din capital de rangul 11, sau capital suplimentar, constituit din rezerve nedeclarate si rezerve din reevaluari, etc.

Ormare a Conventiei, bancile din majoritatea tarilor lumii respecta reglementarile privind capitalul adecvat-standard minim, fapt care elimina, in parte, un tip de concurenta, intrucat, respectand aceasta cerinta, se restrange posibilitatea bancilor de a atrage clienti noi prin simpla marire a volumului creditelor acordate.

Astazi, bancile comerciale dispun de un grad mare de autonomie, in ceea ce priveste luarea deciziilor privind activitatea bancara, comparativ cu rolul acestora jucat in perioada economiei centralizate. insa, si in noul context, reglementarile bancare ingradesc, relativ, aceasta autonomiei.