Definitia si partile contractului de asigurare

Definitia si partile contractului de asigurare

Legislatia in materia asigurarilor defineste contractul de asigurare ca fiind actul juridic prin care asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca la producerea unui anumit risc sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, in limitele si la termenele convenite.

Contractul de asigurare este reglementat, pe de o parte, de normele juridice cuprinse in acte normative (legi si decrete) aplicabile oricarui contract de asigurare, iar pe de alta parte, de normele speciale corespunzatoare fiecarei ramuri de asigurare.

Din definitia contractului de asigurare se pot desprinde urmatoarele caractere juridice ale contractului de asigurare:

caracterul consensual;

caracterul sinalagmatic;

caracterul aleatoriu;

caracterul succesiv;

caracterul de adeziune;

caracterul oneros.

Contractul de asigurare are un caracter consensual, adica se formeaza numai prin consimtamantul partilor si cu conditia existentei sale in forma scrisa.

Contractul de asigurare are un caracter sinalagmatic, partile avand obligatii reciproce si interdependente una fata de cealalta. In principal, asiguratorul se obliga ca la producerea unui risc asumat prin contractul de asigurare sa plateasca o despagubire sau suma asigurata, iar asiguratul se obliga sa faca declaratii exacte si sa plateasca o prima de asigurare in schimbul protectiei oferite de asigurator pe perioada asigurata. Existenta obligatiei asiguratorului depinde de cea a obligatiilor asiguratului si invers.

Caracterul aleatoriu este specific contractului de asigurare deoarece efectele sale depind de un anumit eveniment viitor si incert. In momentul incheierii contractului de asigurare nu se poate cunoaste daca si masura in care fiecare din parti va avea un avantaj sau o pierdere la terminarea contractului. Daca se produce evenimentul asigurat, asiguratorul va plati o suma mult mai mare decat prima pe care a incasat-o de la asigurat.

Caracterul succesiv este relevat de esalonarea in timp a prestatiilor prevazute in contract. Deoarece valabilitatea contractului de asigurare se intinde pe o perioada lunga de timp, exista posibilitatea esalonarii platii primelor, fapt ce demonstreaza caracterul succesiv al realizarii contractului. Asiguratorul este obligat sa ofere continuu protectia sa prin asigurare.

Caracterul de adeziune este evidentiat de faptul ca forma si clauzele contractului sunt stabilite de catre asigurator, potentialul asigurat avand posibilitatea de a accepta sau respinge acest contract (cu exceptia asigurarilor obligatorii).

Caracterul oneros al contractului de asigurare rezida din faptul ca fiecare parte urmareste obtinerea unui avantaj pentru prestatia pe care o face sau se obliga sa o faca in favoarea celeilalte parti. Asiguratul beneficiaza de protectia pe care o ofera asiguratorul in schimbul primelor de asigurare.

De asemenea, cadrul legislativ prevede indeplinirea cumulativa si sub sanctiunea nulitatii a urmatoarelor conditii de validitate a contractului de asigurare:

- partile sa aiba capacitatea de a contracta (conform prevederilor de drept comun);

- consimtamantul acestora sa fie valabil (sa nu fie viciat);

- sa existe un obiect determinat sau determinabil;

- cauza contractului sa fie licita.

Partile care intervin in contractul de asigurare sunt: asiguratorul, asiguratul, contractantul asigurarii si beneficiarul.

Asiguratorul este societatea de asigurari (persoana juridica), care, in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati, isi asuma obligatia:

- sa plateasca asiguratilor (sau beneficiarilor asigurarii) despagubirea ce li se cuvine pentru cazul de distrugere sau avariere a bunurilor asigurate ca urmare a producerii riscurilor asigurate (in cazul asigurarilor de bunuri);

- sa plateasca suma asigurata la survenirea unui eveniment in viata persoanelor asigurate (in cazul asigurarilor de persoane);

- sau sa plateasca despagubirea pentru prejudiciul produs de asigurat unei terte persoane (in cazul asigurarii de raspundere civila).

Asiguratul este persoana fizica sau juridica care, in schimbul primei de asigurare platita asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva calamitatilor naturii, accidentelor sau impotriva unor evenimente ce pot aparea in viata sa, sau impotriva prejudiciului pe care il poate aduce unor terte persoane de a carui producere raspunde potrivit legii.

Contractantul asigurarii este persoana ce poate incheia o asigurare, fara insa ca aceasta sa aiba calitatea de asigurat. In cele mai multe cazuri, contractantul asigurarii este una si aceeasi persoana cu asiguratul, insa exista si situatii in care contractantul asigurarii este o alta persoana decat asiguratul. De exemplu, un agent economic poate incheia o asigurare de accidente pentru salariatii sai sau o agentie de turism isi asigura turistii impotriva diverselor riscuri ce pot aparea. In aceste situatii, calitatea de asigurati o au salariatii sau turistii pentru care s-a incheiat asigurarea, iar agentul economic este contractantul asigurarii. Contractantul asigurarii isi asuma sarcina de a incheia contractul de asigurare si de a plati prima de asigurare.

Beneficiarul asigurarii este persoana desemnata sa incaseze despagubirea de asigurare sau suma asigurata la producerea evenimentului asigurat prevazut in contract si, de cele mai multe ori, beneficiarul asigurarii este una si aceeasi persoana cu asiguratul. Exista insa categorii de asigurari, cum sunt cele de persoane (pentru riscul de deces) si de transport (calitatea de asigurat o are furnizorul de marfuri, iar beneficiarul asigurarii in cazul producerii evenimentului asigurat poate fi cumparatorul marfii), in care calitatea de beneficiar o pot avea si alte persoane decat asiguratul. Ca exceptie, in cazul asigurarilor de raspundere civila beneficiarul asigurarii nu poate fi mentionat in contractul de asigurare intrucat nu este cunoscut in momentul incheierii contractului de asigurare.