ELEMENTELE DE BAZA ALE MANAGEMENTULUI

ELEMENTELE DE BAZA ALE MANAGEMENTULUI

1.3 Formele de interpretare ale managementului

Managementul poate fi interpretat din doua puncte de vedere: teoretic si practic. Dubla interpretare a managementului ridica problema daca acesta este arta sau stiinta.

1.3.1 Interpretarea teoretica a managementului

1.3.1.1 Consideratii generale

Din punct de vedere teoretic, managementul se exprima prin stiinta managementului.

Stiinta managementului cuprinde ansamblul de cunostinte teoretico-metodologice din management obtinut prin cercetarea evolutiei fenomenelor din cadrul organizatiilor si posibil de utilizat de catre acestea pentru obtinerea performantelor in conditii de eficienta si eficacitate in conformitate cu obiectivele stabilite.

In cadrul stiintei managementului obiectul de studiu cuprinde: procesele de management si relatiile de management, iar rezultatul studierii este format din cunostintele teoretico-metodologice reprezentate prin: concepte, legi, principii, reguli, sisteme, metode, tehnici.

1.3.1.2 Procesul de management

Definitie. In cadrul organizatiei se desfasoara pe toata perioada functionarii ei o multitudine de procese de munca, care in functie de natura si rezultatele obtinute se pot imparti in doua categorii:

procese de executie;

procese de management.

Procesele de executie si de management sunt complementare.

Procesul de executie reprezinta un ansamblu de actiuni specifice (actiuni de executie) desfasurat de majoritatea personalului din organizatie pentru realizarea produselor sau prestarea serviciilor.

Procesele de executie se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

detin pondere ridicata in cadrul proceselor de munca;

formeaza obiectul de studiu al mai multor discipline: tehnologie, economie etc.;

rezultatele desfasurarii lor sunt produsele sau serviciile;

obtinerea produselor sau serviciilor necesita materii prime, materiale, combustibili, energie, informatii, echipamente;

personalul implicat are specializari variate, obtinute prin diverse forme de pregatire si instruire;

numarul si diversitatea formelor de manifestare in cadrul organizatiei sunt determinate de obiectul de activitate si dimensiunea organizatiei.

Procesul de management (PM) reprezinta ansamblul de actiuni specifice (numite si actiuni manageriale) pe care il efectueaza un manager (persoana care ocupa o functie de conducere) sau o persoana (grup de persoane) desemnata (desemnat) de acesta.

Exemple in cadrul organizatiilor sunt numeroase, iata cateva din ele:

analiza situatiei existente dintr-un domeniu de activitate;

formularea problemelor si identificarea cauzelor care le-au produs;

stabilirea obiectivelor unei organizatii;

determinarea strategiei;

evaluarea resurselor materiale, umane si financiare;

luarea deciziei.

Caracteristici. In literatura de specialitate sunt evidentiate cateva caracteristici care exprima complexitatea procesului de management:

1) Procesul de management se exercita de catre manageri (care constituie subiectul managementului sau sistemul conducator) sau persoane desemnate de acestia.

Subiectul managementului (sau sistemul conducator) actioneaza asupra obiectului managementului (sau a sistemului condus) care este organizatia sau componentele structurale ale acesteia (inclusiv personalul care apartine acestor componente structurale).

2) Ansamblul actiunilor specifice (actiuni manageriale) se grupeaza in cateva categorii denumite functiile (sau atributele) managementului.

Functiile managementului nu sunt altceva decat ansambluri de actiuni relativ independente (numite si actiuni manageriale) aflate intr-o anumita succesiune in timp, exercitate de manager (subiect conducator) in scopul influentarii rationale a activitatii componentelor structurale, cat si a personalului acestora (numite obiect condus) pentru stabilirea si realizarea obiectivelor organizatiei.

In teoria si practica managementului exista diverse clasificari; in cadrul lucrarii folosindu-se urmatoarea tipologie:

functia de previziune;

functia de organizare;

functia de coordonare;

functia de antrenare;

functia de control.

Functia de previziune reprezinta ansamblul de actiuni manageriale al carui scop este orientat spre stabilirea conditiilor care urmeaza sa asigure:

desfasurarea eficienta a activitatilor viitoare;

fixarea obiectivelor pe baza cunoasterii fenomenelor din interiorul si exteriorul organizatiei;

identificarea instrumentelor manageriale (metode si tehnici) si a directiilor de urmat pentru realizarea obiectivelor preconizate.

Functia de previziune raspunde la intrebarile: ce trebuie si ce poate fi realizat in cadrul organizatiei intr-un orizont de timp determinat.

Rezultatele desfasurarii functiei de previziune se impart dupa orizontul temporal (lung, mediu, scurt), gradul de detaliere si fundamentare in urmatoarele categorii: strategie, tactica, politica, prognoza, plan, program.

Functia de organizare cuprinde ansamblul de actiuni manageriale prin care se stabilesc si se delimiteaza procesele de executie ce urmeaza a se realiza la nivelul componentelor organizatiei (loc de munca, atelier, sectie, birou, servicii, laborator, etc. impreuna cu personalul aferent) pentru atingerea obiectivelor preconizate (obiective previzionate) si cuprinse in strategie, tactica, politica, prognoza, plan, program.

Functia de organizare raspunde la intrebarile: cine si cum contribuie la realizarea obiectivelor.

Functia de coordonare reprezinta ansamblul actiunilor manageriale prin care se asigura sincronizarea si armonizarea desfasurarii activitatilor organizatiei si a personalului acesteia in vederea obtinerii unui rezultat final comun in conformitate cu obiectivele preconizate.

Functia de coordonare raspunde la intrebarea: ce trebuie facut pentru a se asigura operationalizarea masurilor de organizare.

Functia de coordonare creeaza conditii care permit punerea de acord a obiectivelor individuale cu obiectivele generale ale organizatiei. Pentru realizarea functiei de coordonare se impune asigurarea unei comunicari intre personalul organizatiei pentru a permite acestuia intelegerea si realizarea rolului pe care il are in desfasurarea activitatilor.

Functia de antrenare cuprinde ansamblul de actiuni manageriale prin care personalul de conducere (managerii sau subiectul conducator) influenteaza activitatea personalului de executie aflat in subordine in vederea realizarii obiectivelor preconizate (previzionate) si tinand seama de factorii motivationali.

Functia de antrenare raspunde la intrebarea: de ce personalul organizatiei participa la realizarea obiectivelor ?

Functia de antrenare creeaza conditiile utilizarii aptitudinilor si insusirilor personalului de executie pentru valorificarea experientei si creativitatii personalului. Exercitarea functiei de antrenare impune necesita considerarea motivarii ca element fundamental in stimularea initiativei si creativitatii personalului.

Functia de control reprezinta ansamblul actiunilor manageriale prin care:

se evalueaza cantitativ si calitativ rezultatele obtinute de organizatie sau componente ale acesteia;

se definesc abaterile de la obiectivele preconizate, precum si cauzele care le-au produs;

se identifica masurile de corectie ale abaterilor astfel incat sa se asigure starea de echilibru si dinamismul evolutiei organizatiei.

Functia de control raspunde la intrebarea: care au fost rezultatele obtinute in urma desfasurarii activitatii organizatiei si cum se poate asigura mentinerea evolutiei acesteia in conformitate cu obiectivele preconizate ?

Fundamentarea actiunilor manageriale ale functiei de control se realizeaza prin analiza-diagnostic (diagnosticul) organizatiei sau a unor componente ale acesteia.

3) Functiile managementului exprima numai impreuna continutul, complexitatea si eficienta procesului de management.

Interdependenta functiilor de management care exprima legaturile ce se stabilesc intre actiunile manageriale in perioade de timp determinate (an, semestru, trimestru, luna, saptamana, zi etc.) ale evolutiei organizatiei se datoreaza unui grup de cauze:

complexitatea, dinamismul, calitatea si continuitatea procesului de management;

multitudinea factorilor de influenta interni si externi organizatiei;

necesitatea interconexiunii activitatilor organizatiei pentru obtinerea produselor si prestarea serviciilor;

importanta comunicarii intre personalul organizatiei pentru realizarea sarcinilor de conducere si de executie.

Reducerea procesului de management numai la actiunile unei singure functii blocheaza evolutia organizatiei sau creeaza probleme majore imposibil de rezolvat.

Functiile managementului se manifesta in toate organizatiile sistemului economico-social indiferent de domeniul de activitate si dimensiunea acestora.

4) Prin desfasurarea functiilor managementului se realizeaza o serie de activitati ale organizatiei care grupate dupa omogenitatea lor formeaza functiunile organizatiei.

In literatura de specialitate se considera existenta urmatoarelor functiuni:

functiunea de cercetare-dezvoltare;

functiunea de productie;

functiunea comerciala;

functiunea financiar-contabila;

functiunea de personal.

In cadrul functiunilor organizatiei se desfasoara, in special, actiuni de executie care urmaresc realizarea obiectivelor preconizate ale organizatiei.

5) Atat functiile managementului, cat si functiunile organizatiei participa impreuna la realizarea obiectivelor organizatiei.

Figura 1.1

5) Pentru asigurarea realizarii actiunilor manageriale procesul de management are nevoie de resurse, si anume:

resurse materiale;

resurse financiare;

resurse informationale;

resurse umane.

a) Resursele materiale reprezinta totalitatea echipamentelor, materiilor prime, materialelor, combustibilului, energiei, cladirilor etc., cat si timpul necesar desfasurarii activitatilor pentru realizarea produselor sau prestarii serviciilor.

In cadrul universitatilor se exemplifica prin resursele materiale: baza tehnico-materiala; spatiul universitar; spatiul extrauniversitar folosit la nivelul educatiei nonformale; timpul universitar; timpul extrauniversitar folosit la nivelul educatiei nonformale.

b) Resursele financiare reprezinta mijloacele banesti necesare realizarii obiectivelor organizatiei.

In cadrul universitatilor ca resurse financiare sunt: bugetul central, bugetul local, contributiile banesti ale comunitatii (familie, societati comerciale etc.), taxele universitare.

c) Resursele informationale reprezinta totalitatea datelor si informatiilor care sunt colectate si prelucrate, iar apoi transmise sub forma de documente in interiorul sau exteriorul organizatiei.

Ca exemple de resurse informationale pentru universitate pot fi: planuri, programe de invatamant; baze de date existente in biblioteci, laboratoare metodice si de cercetare sau in centre de excelenta.

d) Resursele umane reprezentate de persoanele existente in cadrul organizatiei si care ocupa functii de conducere sau de executie.

Din punct de vedere al managementului, resursele umane reprezinta categoria de resurse cele mai importante in desfasurarea proceselor de management.

In cadrul universitatilor se pot exemplifica ca resurse umane: cadre didactice (titulare sau asociate), personal administrativ, studenti, reprezentanti ai altor organizatii care colaboreaza cu universitatea.

6) Procesul de management foloseste ca materie prima informatia obtinuta din toate domeniile de activitate ale organizatiei sau din mediul in care aceasta actioneaza.

Informatia asigura un spor de cunoastere privind organizatia si mediul in care se desfasoara, ea fiind elementul fundamental al deciziei.

Prin decizie, procesul de management capata specificitate si poate fi mai mult sau mai putin complex.

Trasaturi. Procesul de management se manifesta printr-o serie de aspecte cu caracter general privind desfasurarea unei activitati, al unui fenomen si care poarta numele de trasaturi care, in ansamblu, formeaza esenta acestuia.

Din punct de vedere al trasaturilor procesul de management este considerat: unitar; tipic; contextual; orientat, in general, asupra resurselor umane; continuu; fazic.

Tabelul 1.1

Denumire	Continut
1) PM este unitar	Functiile managementului sunt interdependente.
2) PM este tipic	Functiile managementului se exercita in toate organizatiile indiferent de domeniul de activitate si dimensiunea acestora, implicand, intr-o masura mai mare sau mai mica, intreg personalul de conducere.
3) PM este contextual metodologice dintr-un domeniu de activitate.	Cunostintele teoretico-metodologice furnizate de stiinta managementului desi sunt general valabile ele trebuie, inainte de a fi operationalizate, adaptate la specificul domeniului de activitate al organizatiei, dotarea tehnica, nivelul de pregatire profesionala si experienta a managerilor, cerintele specifice ale mediului ambiant.
4) PM este orientat, in general, asupra resurselor umane	Actiunile manageriale trebuie determinate in functie de nivelul de cultura si pregatire profesionala a factorului uman, al continutului obiectivelor personale si al posibilitatilor de corelare cu obiectivele generale ale organizatiei astfel incat sa se obtina un nivel corespunzator de manifestare a comportamentului personalului.
5) PM este continuu	Desfasurarea are loc pe toata perioada de existenta a organizatiei, pe etape (luna, trimestru, an) care constituie un ciclu de management si unde rezultatele obtinute trebuie sa asigure progresivitate. Fiecare etapa cuprinde trei faze de desfasurare.
6) PM se desfasoara pe faze	Actiunile manageriale au un caracter dinamic, se interconditioneaza si se desfasoara intr-o succesiune de faze permanente si ciclice, si anume: - Faza previzionala in care se stabilesc obiective, modalitati de actiune si se aloca resursele necesare. Faza previzionala este caracteristica functiilor de previziune si de organizare. - Faza operativa (sau operationala) in care se realizeaza obiectivele prin motivarea personalului si armonizarea actiunilor acestuia. Faza operativa este caracteristica functiilor de coordonare si antrenare. - Faza post-operationala (sau faza finala de comensurare si interpretare a rezultatelor) de evaluare a rezultatelor si de corectie a abaterilor fata de nivelul obiectivelor stabilite. Faza post-operationala este exercitata prin functia de control. Fazele procesului de management se bazeaza pe relatia dintre trei elemente: informatie; decizie; actiune. Actiune   Informatie   - culegere; - evaluare; - prelucrare de date si informatii.   - realizarea in practica a deciziei; - controlul indeplinirii deciziei.

Abordari ale procesului de management. Continutul si desfasurarea procesului de management sunt, in general, abordate din mai multe puncte de vedere:

a) din punct de vedere metodologic, procesul de management consta in succesiunea urmatoarelor etape:

definirea viziunii, misiunii, obiectivelor organizatiei;

analiza situatiei actuale;

determinarea problemei, respectiv a disfunctionalitatilor dintre situatia actuala si situatia propusa;

adoptarea deciziei pentru rezolvarea disfunctionalitatilor constatate.

b) din punct de vedere economic, procesul de management cuprinde etape care vizeaza corelatia nevoi (necesitatilor) - resurse, si anume:

determinarea nevoilor (necesitatilor) organizatiei;

analiza resurselor disponibile (materiale, financiare, umane, informationale);

repartizarea resurselor;

folosirea resurselor in vederea satisfacerii nevoilor (necesitatilor) organizatiei.

c) din punct de vedere social, procesul de management consta in implicarea personalului in toate domeniile de activitate ale organizatiei pentru folosirea si administrarea resurselor;

d) din punct de vedere informational, procesul de management urmareste parcurgerea urmatoarelor etape:

cercetarea informatiilor disponibile;

completarea informatiilor utile;

prelucrarea si stocarea informatiilor;

transmiterea informatiilor.

e) sub aspect organizational, procesul de management include totalitatea principiilor, regulilor, legilor de functionare a organizatiei care confera rationalitate actiunilor personalului de conducere, dar si de executie, cum ar fi:

ansamblul reglementarilor normative;

totalitatea metodelor de perfectionare (profesionala si de specialitate) continua;

modalitatile de stabilire a responsabilitatilor tuturor persoanelor si componentelor structurale;

ansamblul relatiilor de management dintre personal, dar si dintre diverse componente structurale ale organizatiei.

f) din punct de vedere functional, procesul de management include:

previziunea;

organizarea;

coordonarea;

antrenarea;

controlul.

1.3.1.3 Relatiile de management

Definitie. Relatiile de management exprima ansamblul legaturilor ce se definesc in cadrul organizatiei intre cei care conduc (manageri) si cei care sunt condusi (personal de executie), intre componentele unei organizatii (compartimente, persoane) sau intre componentele unei organizatii si componentele ale altor organizatii pentru realizarea unui ansamblu de actiuni manageriale.

Caracteristici. Relatiile de management prezinta cateva caracteristici importante:

1) Relatiile de management apar ca urmare a desfasurarii proceselor de management.

2) Relatiile de management sunt determinate de dimensiunea si forma de manifestare a unor factori de influenta care poarta denumirea in unele lucrari de specialitate si de variabile organizationale .

Astfel, ca factori de influenta se pot mentiona: natura proprietatii (publice, private, cooperatiste); marimea si obiectul de activitate al organizatiei; personalul si structura social-profesionala a acestuia; compartimente structurale; resursele financiare; dotarea tehnica; complexitatea proceselor tehnologice; gradul de cooperare si specializare; complexitatea produselor executate si a serviciilor prestate, nivelul de pregatire profesionala si de specialitate a personalului; manageri si structura acestora etc.

Datorita factorilor de influenta relatiile de management se manifesta diferit de la o organizatie la alta chiar daca aceasta face parte din acelasi domeniu de activitate.

3) Relatiile de management fiind prin excelenta relatii interumane pot exprima situatii de colaborare sau de conflict intre personalul organizatiei indiferent de pozitia ierarhica ocupata.

Relatiile de management se clasifica, in general, dupa natura raporturilor, sfera de competenta a personalului si obiectivele urmarite in urmatoarele categorii:

Relatii de autoritate:

ierarhice;

functionale;

stat-major;

Relatii de cooperare;

Relatii de control.

Relatiile de autoritate ierarhice arata ca un manager hotaraste si influenteaza modul de desfasurare a actiunilor personalului din subordine in conformitate cu obiectivele organizatiei si nivelul de pregatire profesionale.

Relatiile de autoritate functionale apar atunci cand o persoana dintr-un anumit compartiment (aflat in coordonarea unui anumit manager) poate fi indrumat si verificat de o alta persoana (manager sau executant) din alt compartiment atunci cand realizeaza actiuni complexe intr-un interval de timp definit.

Relatiile de autoritate stat-major se refera la persoanele specializate intr-un domeniu de activitate, manageri si alte persoane din diverse compartimente pentru rezolvarea unor probleme complexe (strategii, planuri, programe, proiecte).

Relatiile de cooperare apar intre persoane (manager sau executant) din acelasi compartiment sau compartimente din cadrul organizatiei care trebuie sa colaboreze pentru realizarea unor actiuni diverse de obicei complexe sau care cer rezolvare intr-un interval de timp relativ scurt.

Relatiile de control se refera la legaturile pe care le stabilesc persoane care apartin unor compartimente specializate (de exemplu audit) si alte persoane din diverse compartimente atunci cand acestea verifica modul cum s-au rezolvat actiunile si s-au intocmit documentele specifice.

1.3.2 Interpretarea practica a managementului

Interpretarea practica a managementului se exprima prin managementul stiintific si managementul empiric.

A.    Managementul stiintific reprezinta insusirea si aplicarea in desfasurarea actiunilor manageriale dintr-o organizatie a cunostintelor teoretico-metodologice furnizate de stiinta managementului.

Managementul stiintific ofera conducerii organizatiei urmatoarele elemente:

Un mijloc de gandire sistematic asupra comportamentului personalului.

Un ansamblu de metode si tehnici pentru realizarea si examinarea actiunilor si activitatilor, identificarea aspectelor forte si slabe, a cauzelor care le-au determinat si apoi stabilirea recomandarilor de mentinere a aspectelor forte si de eliminare a disfunctionalitatilor.

Abordare logica a problemelor cu care se confrunta managerii, ajutandu-i in rezolvarea lor.

Un sistem propriu de concepte care permite utilizarea unui limbaj specific in exprimarea si analiza situatiilor concrete care apar in actiunile si activitatile organizatiei. 

De asemenea, trebuie specificat ca managementul stiintific prezinta cateva caracteristici (concret si aplicativ, diversitate si diversitate, manifestare prin intermediul oamenilor), care-i asigura legatura dintre teorie si practica.

Concret si aplicativ.

Managementul stiintific ajuta managerii dintr-o organizatie sa desfasoare actiuni concrete, sa rezolve problemele aparute, sa stabileasca viitorul posibil al organizatiei, sa ia deciziile potrivite pentru mentinerea starii de echilibru al acesteia prin asigurarea intelegerii si aplicarii cunostintelor teoretico-metodologice formulate de stiinta managementului.

Diversitate si eterogenitate.

Managementul stiintific operationalizeaza cunostinte teoretico-metodologice (concepte, legi, principii, reguli, sisteme, metode, tehnici) variate avand in vedere particularitatile fiecarei organizatii dar si calitatile managerilor. Trebuie specificat, de exemplu, ca una si aceeasi metoda de management unitara, din punct de vedere teoretic, prezinta aspecte diferite de manifestare mai mult sau mai putin complexe atunci cand este aplicata in practica mai multor organizatii.

Manifestare prin intermediul oamenilor.

Managementul stiintific precizeaza ca principala resursa in cadrul organizatiei este resursa umana si ca atare toate actiunile manageriale, cunostintele teoretico-metodologice ale managementului se realizeaza, se aplica prin intermediul personalului indiferent de functia pe care aceasta o ocupa.

Se poate spune, avand in vedere aspectele mentionate (elemente oferite managerilor, caracteristici) ca managementul stiintific este complex, dificil, dependent de modul de a gandi, de a se comporta si a actiona a managerilor in anumite perioade intervale de timp. De altfel, managerul trebuie sa stie ca in toate actiunile lui actioneaza prin intermediul personalului, de aceea trebuie sa stie sa antreneze si sa comunice cu acesta.

Orientare prioritara pe termen lung.

Managementul stiintific, folosindu-se de o multitudine de instrumente manageriale, poate contura viitorul posibil al organizatiei, se preocupa de orientarea corecta a resurselor acesteia, incearca permanent sa adapteze rapid organizatia la schimbarile continue din mediul concurential.

Aplicarea in practica a managementului stiintifica se bazeaza pe existenta si respectarea urmatoarelor cerinte:

insusirea si utilizarea de catre manageri a cunostintelor teoretico-metodologice furnizate de stiinta managementului;

existenta de calitati ale managerului exprimate prin trasaturi si aptitudini de personalitate (sociabilitate, stapanire de sine, fermitate, sinceritate etc.) si trasaturi si aptitudini intelectuale (inteligenta, gandire practica, capacitate de rezolvare a conflictelor, imaginatie etc.).

B. Managementul empiric nu reprezinta altceva decat asigurarea desfasurarii actiunilor manageriale dintr-o organizatie numai pe baza calitatilor managerului fara a se utiliza cunostintele teoretico-metodologice furnizate de stiinta managementului. Evolutia organizatiilor a aratat ca exista situatii cand managerii au obtinut succese fara sa fi avut o pregatire in management. In aceste situatii, managerii au trasaturi si aptitudini native care le permit sa invete rapid din experienta, analizand problemele importante, formuland pe baza rezultatelor practice si a judecatii lor pareri personale pe care le utilizeaza in conducerea cu succes a organizatiei. Practica a demonstrat ca succesele obtinute sunt conjuncturale si de cele mai ori astfel de manageri pun in situatii de dificultate organizatia.

Managementul empiric prezinta cateva caracteristici care-l deosebesc de managementul stiintific:

Aplicativ dar fundamentat numai pe calitatile personale ale managerului.

Observarea si aprecierea rezultatelor obtinute de catre organizatia pe care o conduc, dar si cunoasterea modului cum functioneaza alte organizatii reprezinta comportamentul obisnuit de zi cu zi al unui manager care ignora faptul ca exista instrumente furnizate de stiinta managementului pe care le-ar putea utiliza pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta, dar si pentru orientarea in viitor a actiunilor organizatiei.

Orientare prioritara pe termen scurt.

Informarea limitata si unilaterala, dorinta de obtinere a unor rezultate convenabile imediat, supraaprecierea experientei sunt cateva elemente care-l il determina pe managerul organizatiei sa nu incerce conturarea unor planuri si strategii care sa prefigureze evolutia viitoare a organizatiei si sa defineasca pozitia in competitie pe piata.

Capacitate redusa de inovare si adaptare la schimbare.

Lipsa de preocupare a managerilor de a gasi noi modalitati de introducere a noului, inexistenta unor componente structurale care sa se ocupe de cercetare-proiectare, neglijarea capacitatii creative a personalului sunt cauze care fac inadaptabila organizatia la schimbarile rapide care apar in mediul concurential.

1.3.2.1 Managementul: arta sau stiinta ?

In general, stiinta reprezinta o cunoastere sistematica a lumii. Aceasta sistematizare cumulativa de cunostinte si experienta a condus in toate domeniile la aparitia, formularea si consolidarea stiintei. Sistematizarea stiintifica induce coerenta, rigoarea si structura, asigurand astfel o comunicare mai buna. Exista astazi o serie de criterii care permit recunoasterea unui ansamblu de cunostinte ca fiind (definind) o stiinta. Un prim criteriu consta in posibilitatea masurarii. Astfel, este suficient sa ne gandim ca obiectivele stabilite prin exercitarea functiei de previziune a managementului, pot si trebuie sa fie masurate, dimensionate, pentru a accepta introducerea coerentei, rigorii si structurii in domeniul managementului.

O colectie de cifre si de documente nu este insa suficienta pentru a se afirma ca un anumit manager desfasoara o activitate stiintifica. Stiinta incepe in practica, prin observarea si colectarea de date cu scopul fundamental de a descoperi concepte, legi, principii, reguli, metode, tehnici, noi structuri ale faptelor si proceselor ce pot avea particularitatile de sistem.

Explicarea faptelor prin ipoteze, care in urma repetatelor testari, au rezistat in timp capatand statutul de legi sau principii, constituie un alt criteriu de recunoastere a ansamblului de cunostinte din domeniul managementului ca apartinand unei stiinte. Prin management ca stiinta, asa cum s-a mentionat, se asigura studierea procesului de management in vederea sistematizarii si generalizarii unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode si tehnici care sa contribuie la cresterea eficientei activitatilor desfasurate de intreaga organizatie pentru realizarea unor obiective stabilite.

Managementul este considerat in acelasi timp si o arta, intrucat pe langa cunostintele teoretico-metodologice de specialitate, managerul are nevoie si de aptitudini si trasaturi intelectuale pentru a pune in practica experienta acumulata, pentru a adapta sistemele, metodele, tehnicile de management la conditiile concrete ale organizatiei.

Din punct de vedere istoric, managementul a inceput sa se individualizeze ca arta (intuitie, talent, imaginatie etc.) dar, pe masura acumularii experientei si a formularii unor noi concepte teoretice verificate in practica, managementul a capatat tot mai pregnant caracteristicile unei stiinte.

Tematica pentru dezbatere

A.     Studiu de caz

B.     Intrebari

Definiti procesul de management, enumerati si prezentati caracteristicile acestuia. Exemplificati cu situatii din organizatia pe care o cunoasteti.

Definiti relatiile de management, enumerati tipurile de relatii de management si prezentati caracteristicile acestora. Exemplificati cu situatii din organizatia pe care o cunoasteti.

Prezentati cele doua forme de exprimare a interpretarii practice a managementului: managementul stiintific, managementul empiric.

Care sunt argumentele ca managementul este atat arta, cat si stiinta ?

Analizati caracteristicile managementului stiintific si ale managementului empiric si argumentati deosebirile dintre ele.

Explicati abordarile procesului de management. Exemplificati cu situatii din organizatia pe care o cunoasteti.

Prezentati comparativ abordarile procesului de management si trasaturile acestuia.

Bibliografie

• Garreth R. Jones, Jennifer M. George, Essentials in Contemporary Management, 2nd edition, McGraw Hill, 2007
• Koronka F., coordonator, Managementul inovarii, Editura Focus, Petrosani, 2006
• Lazar Ioan, Naghi Mihai, Borza Anca, Osoian Codruta, Management, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004
• McCrimmon Mitch, What is Management? How management differs from leadership, 2007
• Nicolescu O., Verboncu I, s.a, Abordari moderne in managementul si economia organizatiei, vol. 1 Managementul general al organizatiei, Editura Economica, 2003
• Petrescu I. coordonator, Teorie si aplicatii in managementul general, Editura Lux Libris, Brasov, 2000
• Rees, W. David, Porter Christine, Arta managementului, Editura Tehnica, 2005

xxx - Revista Tribuna Economica, colectia 2006 - 2008

xxx - Revista Economie teoretica si practica, colectia 2007 - 2008