Sistemul bancar german

Sistemul bancar german

in forma sa moderna, sistemul bancar german, s-a constituit, de fapt, incepand din a doua jumatate a secolului al XlX-lea. Din acest moment, dezvoltarea sistemului s-a realizat in doua forme puternic diferentiate: pe de o parte, implantarea unei largi retele cooperatiste si populare, iar, pe de alta parte, constituirea bancilor comerciale, care s-au concentrat intr-un timp foarte scurt.

Dezvoltarea puternica a Germaniei si statutul ei de cea mai consolidata economie a Europei si lider al Uniunii Europene¹⁰ au drept suport si dezvoltarea fara precedent a sistemului bancar. in prezent, marile banci germane se caracterizeaza nu numai prin marimea bilantului ci si prin functia lor de creditor si actionar la marile grupuri industriale, in plus, dimensiunea universala a serviciilor propuse constituie trasatura comuna a tuturor institutiilor bancare germane, indiferent de natura lor - institutii private sau publice operand Ia scara regionala sau nationala.

Din datele prezentate in tabelul nr. 1.1, aferente unei perioade de aproximativ 10 ani, putem aprecia modificarile mai importante care au intervenit in perioada analizata.

La sfarsitul anului 1994, numarul I institutiilor bancare era de cu 826 de banci mai putin decat. in anul 1985, dar cu 96 mai mult. 1992. in total, aceste institutii dispuneau in 19< numar de 753.750 salariati¹¹ cu 7.400 de sala putin decat in anul 1994. Institutiile bancar disparut fie au fuzionat in timp ce numarul dc a crescut pana in 1994, reducandu-se dupe data, dar scaderea, comparativ cu alte sistem < este relativ slaba. Observam, de asemer numarul de sucursale a crescut continuu in reducerii numarului de banci.

Principalele modificari constatate bilantului centralizat sunt:

. tendinta de reducere a plasai depozite interbancare, acestea reprezentand in total activ 24,42% in 1990, 22,06% in 1992 si 21,34% in 1994;

reducerea usoara a creditelor acordate economiei, de ta 56,75% in total activ in 1992 la 55,03%) in 1994 concomitent cu cresterea continua a plasamentelor in valori mobiliare: de la 15,28% in total activ in 1985 la 19,93% in 1994;

constatam si tendinta de reducere a ponderii numerarului si depozitelor la banca centrala, de la 2,68% in total activ in 1985 la 1,33% in 1994, in conditiile in care postul bilantier alte active a rarnas relativ constant.

in domeniul pasivelor, principalele modificari structurale constatate in urma analizei sunt legate de urmatoarele:

^M scaderea continua a resurselor atrase din depozite nebancare de la 53,98% in total pasiv in 1985 la 52,06% in 1990 si apoi Ia 49,05% in 1994; ^K aceasta scadere este justificata prin cresterea, aproape in aceiasi masura, a ponderii depozitelor interbancare care au crescut de la 21,77% in total pasiv in 1 985 la 23,69% in 1990 si la 24,59% in 1994; ^m concomitent, constatam si cresterea gradului de capitalizare a bancilor germane reflectata de evolutia postului bilantier capital si rezerve, astfel, in 1985 acest post detinea 3,56% din bilantul centralizat al bancilor germane (cu exceptia bancii centrale) in timp ce, in anul 1994 el atingea nivelul de 4,24%>.

Cu cele peste 3.500 de institutii bancare, sectorul bancar german se caracterizeaza printr-un grad scazut de concentrare. La sfarsitul anului 1993, primele trei mari banci comerciale germane detineau, in functie de volumul afacerilor, 9% din cota de piata^[1]. Daca se adauga institutiile financiare asimilate, cum ar fi bancile ipotecare, aceasta cota de piata urca la 13%. La nivei european, Germania se numara printre tarile cu o structura bancara dintre cele mai dispersate.

institutiile bancare germane se caracterizeaza fie prin natura activitatii lor - banci universale si banci specializate, fie prin forma juridica - institutii de credit din sectorul public sau din sectorul privat. Totusi, principiul bancii universale s-a impus progresiv si diferentierile au avut tendinta de a se estompa. in prezent, nu este usor sa distingem cu claritate activitatile diferitelor institutii chiar daca exista anumite caracteristici specifice. in Germania, traditional, se considera patru tipuri de banci: banci comerciale ale sectorului privat, institutii de credit de drept public, banci pentru sectorul cooperatist si, in sfarsit, banci specializate.

in anul 1996, existau 331 banci comerciale in sectorul privat care utilizau 251.000 salariati in aproape 7.000 de sucursale sl agentii^[2]' Ele desfasurau in marea lor majoritate activitati specifice bancii universale. Institutiile cele mai cunoscute cuprinse in aceasta grupa sunt cele trei mari banci germane, in ordinea importantei:

Deutsche Bank, Dresdner Bank si Commerzbank^[3], ia care in 1996 se adauga 194 banci regionale, 61 de banci private si 73 de sucursale ale bancilor

straine,

Toate se caracterizeaza prin predominanta operatiunilor de creditare pe termen scurt, chiar daca volumul imprumuturilor pe termen lung, conform raportarilor financiare, are tendinta de crestere. Cele trei mari banci germane sunt societati anonime, in timp ce bancile regionale au forme juridice variate. Ele pot fi, fie societati anonime, societati in comandita pe actiuni, fie societati cu raspundere limitata. Unele dintre banci dispun de o buna reprezentare in strainatate, cum este cazul Bayerische Vereins Bank AG si Bayerische Hypotheken Wechselbank AG.

La sfarsitul anului 1996 Germania avea 620 de institutii de drept public, 607 case de economii si 13 centre de virament, toate, utilizand 311.000 salariati. Casele de economii a caror activitate principala consta in colectarea economiilor pentru a finanta investitiile imobiliare, joaca din plin rolul bancii universale si, ca tendinta, constatam intensificarea operatiunilor cu strainatatea. Cu cateva mici exceptii, casele de economii sunt institutii de drept public care depind de comune si districte, deci ele nu isi pot exercita activitatile decat in limitele geografice ale colectivitatilor teritoriale de care depind. De fapt, ele dispun de o retea de filiale densa.

Centrele de virament, ca organisme centrale ale caselor de economii in regiuni, gireaza' disponibilitatile sl realizeaza, intre altele, operatiuni de plati ale caselor de economii. Dupa anii '60 au dezvoltat continuu operatiuni cu industria si strainatatea, angajamentele lor fiind garantate de Land.

in Germania sectorul, bancar cooperatist este cel care are cele mai multe institutii. La sfarsitul iui 1996 existau 2.514 banci in sectorul cooperatist. in acelasi an, numarul salariatilor din acest sector depasea usor 179.000 de persoane. Cooperativele de credit ofera un evantai de servicii universale chiar daca isi concentreaza activitatea pe colectarea de depozite la vedere si de economii ca si acordarea de credite pe termen scurt, si mediu in favoarea asociatilor lor.

Organismele centrale ale cooperativelor de credit efectueaza compensarea intre cooperativele de credit. La nivel federal nu exista decat patru asemenea institutii.

in sfarsit, cele 180 de banci care constituie sectorul bancilor specializate joaca .un rol primordial in economia germana. Aceasta categorie cuprinde atat bancile ipotecare din sectorul privat, specializate in creditul funciar si creditarea colectivitatilor publice, cat si casele de economii pentru locuinte, societatile de garantii si organismele de plasament colectiv.

in concluzie, desi cifra de afaceri in domeniul bancar a crescut continuu dupa criza economica din 1 v93 in 1996 fata de 7,4% in ¡995, ajungand la peste 8.500 miliarde DM), numarul institutiilor bancare germane este in scadere, confirmand astfe! tendinta pe termen lung. Dupa integrarea din 1990 aproape 1.000 de banci au disparut, pur si simplu sau au fuzionat, crescand, in acelasi timp, de peste trei ori, numarul ghiseelor automate. in 1996, sectorul bancar, cu exceptia Bundesbank, utiliza 727.000 de salariati, ceea ce reprezinta o reducere de aproape 7.000 de posturi fata de anul precedent.