Etape in desfasurarea unui proces de cercetare

Etape in desfasurarea unui proces de cercetare

1. Stabilirea unei teme de cercetare
2. Formularea obiectivelor cercetarii
3. Documentarea
4. Identificarea metodelor de cercetare adecvate
5. Elaborarea unei propuneri de proiect de cercetare
6. Desfasurarea procesului de cercetare
7. Redactarea raportului de cercetare
8. Prezentarea raportului de cercetare.

1. Stabilirea unei teme de cercetare

Celebra disputa dintre Karl Popper si Thomas Khun pare a fi conciliata de Imre Lakotos care afirma ca cercetarea stiintifica trebuie sa raspunda unor comenzi sociale. Astfel in raport cu programele de cercetare lansate de catre societate se vor evalua performantele sau esecurile unor teorii si modele stiintifice. Pana si Albert Einstein si-a intrerupt cercetarile privind spatiu-timp, relativitate, gravitatie, atunci cand urgentele cereau o arma care sa puna capat celui de-al doilea Razboi Mondial (cu atat mai mult cu cat rapoartele serviciilor de informatii aratau ca savantii germani erau destul de avansati in aceasta directie).

Cine stabileste temele de cercetare?

De buna seama finantatorul. Dar, depinde de tipul de cercetare. In cercetarea fundamentala, care este relativ mai independenta de obiective prestabilite si de presiunea aplicabilitatii imediate, cercetatorii par a avea mai multa libertate in stabilirea ariei tematice. Totusi nu trebuie uitat faptul ca dezvoltarea stiintei este ca un fel de puzzle, fara "piesele anterioare" este greu sa progresezi. Uneori, se descopera piese razlete, si nu se stie la ce vor fi utile acestea. In principiu cercetarea fundamentala trebuie sa ofera suficienta materie prima pentru cercetarea aplicativa si pentru dezvoltarea experimentala. Nefiind conditionata de verificari empirice, de complicate laboratoare de incercari si testari, cercetarea stiintifica fundamentala poate avansa intr-un ritm rapid, jucand adesea rolul de avangarda a cercetarii si dezvoltarii. Cu toate acestea, problemele care apar in cercetarea aplicativa si uneori in dezvoltarea experimentala pot sa se constituie ca zone tematice pentru cercetarea stiintifica fundamentala.

Tehnici utilizate frecvent pentru generarea ideilor de cercetare

Ideea de cercetare trebuie transformata intr-un proiect de cercetare.

Daca proiectul de cercetare intra in competitie pentru finantare de la firme sau institutii publice nationale sau internationale, este de dorit ca proiectul de cercetare sa se incadreze in domeniile de cercetare considerate prioritare de catre finantator.

Pentru a intelege cine si cum stabileste o tema de cercetare este important faptul ca nevoia sociala manifestata sub forma unei probleme a unui grup de consumatori, a unei organizatii, institutii, sau unitati economice, este cea care transmite semnalele spre sectorul de cercetare-dezvoltare. De exemplu, in strategia de produs, din cadrul mixului de marketing, se porneste adesea de la ideea de produs (fig.1), care la randul ei are la baza o problema importanta si de frecventa ridicata a consumatorilor. Nu conteaza inca detaliile tehnice sau de conceptie. Conteaza mai intai identificarea corecta a problemei cu care se confrunta realmente consumatorii. Din acest punct de vedere formularea corecta a "problemei consumatorilor" constituie elementul esential al formularii unei teme de cercetare legata de inventarea unui nou bun. Adesea consumatorii nu sesizeaza inca in mod clar problema cu care se confrunta, simtind-o mai curand ca o stare de disconfort. Empatia cu consumatorul este foarte importanta pentru a intelege in mod corect care sunt cauzele disconfortului sau. Datorita concurentei acerbe care exita pe piata trebuie sa fie identificata foarte timpuriu o anumita problema a consumatorului, daca este posibil chiar inainte ca acesta sa o constientizeze pe deplin. Caci atunci cand problema devine presanta si explicita, vor fi aparut deja solutii oferite de catre concurenta.

Problema sesizata trebuie sa apartina realmente unui grup de consumatori si sa nu fie o formulare artificiala a echipei de marketing. A convinge consumatorul ca are o problema, cand aceasta este formulata de catre altcineva si nu este realmente problema lui, este o actiune foarte dificila. Este posibil sa se reuseasca vremelnic, dar succesul poate fi mai efemer ca moda.

Formularea/reformularea problemei este foarte importanta pentru generarea ideii de produs. Aceasta deoarece problema si ideea de produs atasata va reprezenta comanda pentru cercetarea aplicativa si pentru dezvoltarea experimentala. Intrucat cercetarea poate sa se dovedeasca foarte costisitoare este necesara o selectare cu maxima responsabiltate a ideii de pordus cea mai viabila. =>

Etapa numita selectarea/uciderea "ideii de produs". O selectare corecta a unei idei de produs poate insemna prosperitate, pe cand una defectoasa poate insemna faliment. La fel de important este sa nu se "ucida" tocmai ideea de produs cea mai viabila.

Fig. 1. Etapele dezvoltarii produselor noi.

Ideea de produs finala trebuie sa fie aceea cu cea mai mare sansa de realizare si de succes pe piata. Cu aceasta idee si cu informatii despre problema corespunzatoare a consumatorului, specialistul in marketing se va prezenta la departamentul/firma de cercetare-dezvoltare pentru a studia problema proiectarii unui nou produs. Este foarte importanta buna colaborare si comunicare dintre specialistii din marketing si cei din C-D.

Este posibil ca problemele ce apar in timpul proiectarii noului produs sa necesite chiar dezvoltarea unor domenii noi in cercetarea aplicativa, sau chiar in cercetarea fundamentala.

2. Formularea obiectivelor cercetarii

Cercetarea poate sa raspunda la o intrebare principala, care sa constituie baza pentru formularea unor obiective.

Obiectivele partiale ale cercetarii au un grad mai ridicat de specificitate si ajuta la operationalizarea obiectivului general.

SMART test

Obiectivul este:

• Specific: Ce doresti sa obtii in urma cercetarii?
• Masurabil: Cum stabilesti daca obiectivul a fost atins?
• Realist: Obiectivul poate fi atins la termen, tinand seama de toate constrangerile posibile, inclusiv de timpul disponibil si de energia necesara?

3. Documentarea

Preconditie: cunoasterea conceptelor, notiunilor, categoriilor si teoriilor principale in domeniul in care se circumscrie tema;

Documentarea bibliografica presupune utilizarea urmatoarelor tipuri de surse:

Limita dintre cele trei categorii nu este strict definita.

Identificarea documentelor in baze de date se face pe baza unor parametri: domeniu, cuvinte cheie, tip de literatura, periodicitate etc.

Documentele mai recente adresate specialistilor pot fi accesate deseori numai contra cost.

De retinut:

Documentarea depinde de tipul de abordare: metoda inductiei sau metoda deductiei.

Documentarea nu presupune citirea in totalitate a literaturii de specialitate dintr-un domeniu, ci a unor lucrari relevante.

Se urmareste analiza critica a literaturii de specialitate.

Trecerea in revista a literaturii si analiza critica ajuta la:

clarificarea ideilor si eventual o mai buna formulare a obiectivelor

identificarea de noi directii de cercetare (neobservate anterior)

evitarea repetarii unor cercetari.

Continutul analizei critice

Cercetarea bibliografiei presupune evaluarea cercetarilor efectuate anterior si definirea legaturii cu tema propusa. Se poate face o analiza foarte critica a unor teorii, cu conditia cunoasterii acestora si prezentarea unor argumente stiintifice.

Pentru a fi convingator, autorul trebuie:

• sa includa in lucrare teorii academice cheie cu privire la domeniul abordat; trebuie incluse si teorii contrare propriilor convingeri;
• sa demonstreze ca are cunostinte actualizate in domeniu;
• sa faca referire la literatura, pe cat posibil la sursele originale ale publicatiilor citate.

4. Identificarea metodelor de cercetare adecvate

4.1. Pozitii filozofice

Gandirea economica si metodologia de cercetare in stiintele economice au fost si continua sa fie influentate de diferite pozitii filozofice. Fiecare pozitie filozofica ofera un punct de vedere privind ceea ce se considera "potrivit" in termeni de activitati, atitudini si abordari in cercetarea economica.

Exista mai multe pozitii filozofice, dar in continuare le prezentam pe cele care au avut un rol important in formarea gandirii economice si a ideilor in desfasurarea cercetarii:

Pozitivismul

Daca filozofia de cercetare reflecta principiile pozitivismului, atunci cercetatorul prefera sa lucreze cu o realitate sociala observabila, iar rezultatul final va fi o generalizare cu caracter de legitate, similara cu cele din stiintele exacte. Astfel numai fenomenele observabile pot conduce la producerea de date credibile. Pentru a genera o strategie de cercetare si colectare a datelor se folosesc de regula teorii existente pentru a formula ipoteze. In urma testarii, aceste ipoteze pot fi acceptate sau respinse. Cercetatorul este interesat de fapte si mai putin de impresii.

Abordarea pozitivista presupune ca cercetarea se desfasoara, pe cat posibil, fara utilizarea unor judecati de valoare. Se presupune ca cercetatorul este independent de subiectul de cercetare, nefiind afectat de acesta sau neavand influenta asupra acestuia.

Cercetatorul cu aceasta abordare va folosi cel mai probabil o metodologie structurata, iar accentul cade pe observatii cuantificabile, care necesita o analiza statistica.

Normativismul

Aceasta filozofie presupune ca este necesara cunoasterea a ceea ce este bun sau rau cu privire la conditii, situatii si actiuni pentru a produce cunoastere prescriptiva. Unele forme de normativism, cum ar fi utilitarianismul, sustin ca ceea ce este bun sau rau poate fi experimentat. Unii sustin ca rezulta un tip de cunoastere ce poate fi folosita pentru a formula concluzii prescriptive despre ce este corect si gresit sau despre ce ar trebui sau nu ar trebui sa se faca.

Filozofia normativista in cercetarea economica:

pune accentul pe aspecte carora oamenii le atribuie valoare: eficienta, bunastare, venituri, nivel de trai, calitatea vietii etc.

consideratiile despre bine si rau au o pozitie centrala atunci cand cercetarea se refera la domeniul afacerilor, al deciziilor si recomandarilor in politica economica;

accepta presupozitia ca valorile intriseci (bine si rau) pot fi cunoscute;

accepta totusi ca binele si raul sunt ceea ce sunt pentru ca oamenii cred asa.

Pragmatismul

Pragmatismul este o abordare in care cercetatorul este interesat sa aplice concepte pentru rezolvarea problemelor. Aceasta filozofie sustine ca cel mai important lucru este intrebarea la care trebuie sa raspunda cercetarea. Daca aceasta intrebare nu sugereaza in mod evident ca se adopta o viziune pozitivista sau normativista, atunci este perfect posibil sa se lucreze cu ambele filozofii. Pragmatismul joaca un rol in multe aspecte ale cercetarii stiintifice, intrucat aceste cercetari se concentreaza frecvent asupra problemelor de management sau de politici economice.

Care dintre filozofii este mai "buna"?

4.2. Metode de cercetare

Metodele se refera la instrumentele si tehnicile aplicate in procesul de cercetare.

Procedurile constituie modul in care se reunesc metodele si tehnicile, intr-o anumita succesiune si combinatie, cu scopul de a atinge obiectivul de cercetare propus.

Metode fundamentale de cercetare sunt inductia si deductia.

Deductia consta in cercetarea economiei trecand de la general la particular. Este operatiunea intelectuala de intelegere a unor manifestari si fenomene, plecand de la un principiu (lege), supus apoi unei verificari riguroase.

Inductia este modul dea rationa trecand de la particular la general, de la fapte la generalizari teoretice. Este operatiunea intelectuala de cunoastere plecand de la observarea faptelor si a fenomenelor.

Intre cele doua metode nu exista delimitari rigide.

Diferente majore intre abordarea deductiva si inductiva

La elaborarea proiectului se pune problema daca abordarea va fi deductiva sau inductiva. Decizia depinde in principal de:

Tema abordata: o tema pentru care exista un volum mare de literatura pe care cercetatorul se poate baza in definirea cadrului teoretic si al ipotezelor permite mai degraba o abordare deductiva; daca tema este mai putin explorata, ar fi mai potrivita o abordare inductiva, generand date si analize care sa sugereze si sa conduca spre aspecte teoretice;

Timpul disponibil: cercetarea deductiva se poate realiza mai rapid, dar trebuie rezervat mai mult timp fazei ce precede culegerea datelor si analiza acestora. Cercetarea inductiva presupune frecvent o perioada mai lunga de culegere a datelor si analiza, care se desfasoara gradual, iar riscul de a nu obtine date relevante este mai ridicat.

Increderea din partea beneficiarului: majoritatea beneficiarilor sunt familiarizati cu abordarea deductiva si au incredere mai degraba in rezultatele unui asemenea demers.