Echitatea distributiei bunurilor de lux. Rawls

Echitatea distributiei bunurilor de lux. Rawls

"Justice is a moral virtue, merely because it has that tendency to the good of mankind, and indeed is nothing but an artificial invention to that purpose."[1]

Hume

Sumar

Dreptatea poate fi vazuta fie ca un avantaj pentru cei ce intreprind o actiune fie ca impartialitate insemnand o pozitie obiectiva in distributia de bunuri in societate. In conditiile obiectivelor principiilor rawlsiene de minimizare a influentei talentului si a pozitiei sociale din momentul situatiei originare este propusa o schema de distributie ce are ca nucleu bunurile primare si persoana cea mai putin avantajata. Aceasta lucrare isi propune clarificarea pozitiei bunurilor secundare sau de lux in raport cu bunurile primare si cu dreptatea ca impartialitate si propunerea unui model integrator pentru bunurile secundare, un model complet, de natura egalitarista, ce are ca scop o distributie dreapta a bunurilor in societate, avand ca premise enunturile dreptatii ca impartialitate a lui Rawls.

Dreptate. Avantaj reciproc sau impartialitate

Dreptatea se refera, in mod obisnuit, la distributia intre oameni a avantajelor si a restrictiilor aferente necesitatii folosirii unui bun in comun. O actiune este dreapta in masura in care conduce la o stare de lucruri - o distributie - dreapta. O alta perspectiva ofera ca "intermediar" inspre o stare de lucruri dreapta, institutiile proprii unui spatiu, astfel rezultand ponderea pe care modelul institutional o are in constructia unei societati drepte. (putem inainta in a afirma ca un construct institutional drept ar fi determinat de indivizi drepti,   dar nu in aceasta directie lucrarea de fata isi propune sa continue) . Teoriile ce au ca obiectiv identificarea starilor de lucruri drepte, incluzand si determinantii acestora precum modelele institutionale, - teorii ale dreptatii - pot fi teorii ale dreptatii conservative ce propun status-quo-ul ca drept si doresc protejarea sa si teorii ale dreptatii ideale ce urmaresc modelare unor stari de lucruri drepte. Aceasta urmarire normativa a dreptatii a rezultat in cristalizarea a doua teorii principale: dreptatea ca avantaj reciproc si dreptatea ca impartialitate/echitate.

Teoria dreptatii ca avantaj reciproc propune ca fundament al dreptatii, si totodata ca motivare a indivizilor pentru a inclina spre aceasta, avantajul. Binele obtinut in urma unei nedreptati facute si raul resimtit in urma suferirii unei nedreptati (raul indurat depasind binele castigat) sunt anulate prin cooperare, expresia avantajului reciproc. Fiecare individ cauta sa isi maximizeze avantajul din urma cooperari - ce prin definitie constituie un deziderat pentru ambele parti - si pentru aceasta va profita de puterea sa de negociere cu conditia unui bine marginal pozitiv pentru fiecare dintre parteneri. Asadar marimea avantajului acordului este proportionala cu puterea beneficiarului de a negocia sau, cu inversul regretului resimtit in urma necooperarii ca impact in situatia prezenta a persoanei.

Teoria dreptatii ca impartialitate este ilustrata de teoria contractualista a lui Rawls. Aceasta presupune o perspectiva obiectiva asupra dreptatii in care persoanele renunta la a constientiza pozitia lor in societate si avantajele pe care le pot obtine in urma corelarii acesteia cu diferite modele de distributie in societate si implicit cu institutii ce asigura o stare de lucruri dreapta si isi asuma o pozitie impartiala. Renuntand la pozitia subiectiva conturata de talent, preferinte, venit, dreptatea in sens Rawlsian nu cere ca puterea de negociere sa se traduca in avantaj.

Teoria dreptatii ca impartialitate se compune din doua parti: interpretarea situatiei initiale si a problemei alegerii si formularea unui set de principii ce vor fi hotarate de indivizi in scopul constructiei institutionale a unei stari de lucruri drepte .

Aidoma teoriilor contractualiste ale lui Hobbes sau Locke, Rawls propune un punct t0, asemanator starii naturale ce se va numi situatia originara. Pozitia impartiala din situatia originara presupune ca nimeni sa nu fie influentat de talentul natural sau de circumstantele sociale in alegerea principiilor. De asemenea acoperirea inclinatiilor si aspiratiilor personale de un "val al ignorantei" este rezonabila precum si imaginarea persoanelor in situatia originara ca rationale, reciproc dezinteresate si egale

In conditiile renuntarii la constientizarea pozitiei in societate precum si a tututor informatiilor despre propria persoana, partile fac alegerea rationala de a minimiza cel mai mai mare rau posibil si in consecinta opteaza pentru o distributie egala a bunurilor primare. Rezulta principiul intai al libertatii egale:

"Fiecare persoana are un drept egal asupra celor mai mari libertati compatibile cu libertatile similare ale celorlalti". [6]

Principiul al doilea exprima conditiile in care o distributie neegala este considerata dreapta si este enuntat in felul urmator:

"Inegalitatile economice si sociale sunt permise doar daca contribuie si la un cat mai mare bine pentru cei mai putin avantajati membrii ai societatii iar posturile si pozitiile atasate sunt deschise tuturor in conditiile egalitatii de oportunitati"

Dreptatea ca impartialitate. Bunuri primare si bunuri de lux

Dupa cum am schitat mai sus, teoria dreptatii ca impartialitate propusa de Rawls ofera o metoda de atingere a unei stari de lucruri dreapta, in fapt a unei distributii drepte a bunurilor primare dintr-o societate. Dar daca bunurile primare sunt subiectul teoriei dreptatii, scopul acesteia fiind dreapta distributie a lor, in ce fel sunt integrate bunurile secundare sau de lux?

Din momentul in care separatia bunuri primare - bunuri secundare este recunoscuta prin afirmarea primului termen al relatiei, aceasta presupune si afirmarea bunurilor secundare sau de lux. Asadar, desi existenta acestora este recunoscuta, bunurile de lux nu sunt integrate in modelul distributiv al teoriei dreptatii ca impartialitate. Este firesc astfel sa chestionam corectitudinea modelului propus datorita neluarii in considerare a bunurilor de lux si a neglijarii unui obiect al distributiei, drepte sau nu, din cadrul unei societati.

Asadar , Rawls evita sa integreze in modelul distributiv al dreptatii ca impartialitate ,bunurile de lux, secundare, ale caror necesitate intuitiv nu este imediat prioritar de satisfacut. Privind integrarea bunurilor de lux in modelul Rawlsian, constatam ca exista doua directii de continuare a discursului in functie de relatia lor cu bunurile primare. Dar mai intai este folositoare ilustrarea conceptului de bun primar pentru Rawls: "bunurile primare sunt acele lucruri pe care orice om rational le doreste indiferent de ce altceva isi mai doreste. Netinand cont de planurile in detaliu ale individului rational exista lucruri pe care el le prefera mai mult in detrimentul altora. Cu mai multe bunuri de acest tip, oamenii pot fi siguri de un succes mai mare in urmarirea scopurilor personale indiferent de natura acestora." Bunurile primare sunt impartite in bunuri sociale precum: drepturi si libertati, oportunitati si putere, venit si avere si respectul fata de sine si in drepturi naturale, unde sensul de natural nu provine din originea acestora in starea naturala a contractualistilor ci din necesitatea naturala, fizica a acestora. Asadar, precum am anuntat mai sus avem doua posibilitati de interpretare a relatiei bunurilor de lux cu cele primare :

1.Bunurile primare (drepturi si libertati, oportunitati si putere, venit si avere si respectul fata de sine alaturi de bunuri naturale) includ bunurile de lux in ideea ca dihotomia primar - secundar se consolideaza pe intensitatea binelui asociat cu un bun iar intensitatea resimtita de catre un individ reprezentativ pentru cei mai putin avantajati membri ai societatii este prioritara. Altfel spus, un bun devine primar daca ii este recunoscuta necesitatea imediata de catre cei ce au cea mai mare nevoie de el. Totusi dihotomia este desfasurata pe un continuum delimitarea nefiind usor identificabila si, mai mult, in conditiile unei absente a limitei de considerare a unui bun, bun primar de catre cei mai putini avantajati membri ai societatii, neindicata.

Conform principiului intai, distributia de bunuri primare, in ideea astfel inteleasa de catre cei defavorizati va fi egala in urma alegerii rationale a aranjamentului institutional de pe o pozitie impartiala. Dupa cum am enuntat mai sus bunurile original enuntate ca primare, in conditiile unei nesuprarpuneri peste preferintele celor defavorizati, devin bunuri de lux, necazand sub incidenta principiului intai decat in constientizarea dinamicii valorificarii bunurilor. Asadar o distributie egala nu include si acele bunuri considerate de lux. De aici rezulta ca inegalitatile privind aceste bunuri, nereglementate de principiul intai, nu sunt indicate nici de principiul diferentei avantajul obtinut in urma distributiei inegale neresimtindu-se obligatoriu si intr-un avantaj pentru cei defavorizati. Asadar, diferentele tind sa se mareasca avand ca premisa pozitia sociala si talentul natural al indivizilor in tocmai acele premise pe care principiul diferentei doreste sa le contrabalanseze printr-o avantajare si a celor mai putin avantajati. Iar pentru evitarea majorarii diferentelor fara avantajarea celor defavorizati ar trebui sa integram si bunurile de lux in ansamblul bunurilor supuse repartitiei egale conforma cu principiul intai astfel constituind si subiectul principiului diferentei. Astfel vom obtine o repartitie egala a tuturor bunurilor recunoscute sau nu de catre cei dezavantajati ca fiind primare.

2. Bunurile primare nu includ bunurile de lux, rezultatul fiind o ignorare a bunurilor secundare ce are ca si consecinta situarea acestora in afara modelului de distributie drept rawlsian. Dar nu putem afirma despre societatea ce neglijeaza distributia bunurilor secundare ca este o societate dreapta decat in urma integrarii acestora in modelul de distributie. Pornim de la premisa ca aceasta omisiune, asemanatoare din punct de vedere al consecintelor cu situatia precedente (pct.1), este facuta in mod voit iar directia urmatoare presupune analiza motivelor pentru care bunurile secundare nu au fost incluse in modelul distributiv rawlsian. Am putea identifica drept argument in omisiunea intentionata faptul ca odata cu includerea bunurilor secundare in bunurile destinate impartirii egale prin exercitiului alegerii rationale in conditiile valului ignorantei, teoretic minimizez avantajul pe care l-as putea obtine in urma unor premise sociale si naturale favorabile dar in conditiile valului ignorantei, alegerea va reflecta cel mai mic rau posibil si deci se va orienta catre egalizare. Altfel spus, argumentul pica si, mai mult, se formeaza imaginea corecta conforma careia orice este supus alegerii in situatia originara este destinat egalizarii. Asadar singura cale de a favoriza pe cei mai putini avantajati nu este neglijarea unor bunuri pe care ei nu le considera primare ci integrarea acestora in scopul avantajarii in conditiile principiului diferentei si deci a minimizarii importantei talentului si pozitiei sociale de facto in momentul alegerii din situatia originara.

Concluzii

"Toate valorile societatii - libertati si oportunitati, venit, avere si respectul de sine trebuie sa fie distribuite in mod egal mai putin in situatiile in care o distributie inegala a uneia sau a tuturor acestor valori este in avantajul tuturor" [8]

Asadar nedreptatea inseamna neegalitati ce nu sunt in beneficiul tuturor. Iesirea de sub influenta principiului diferentei prin neparticiparea la distributia egala conforma cu principiul intai a bunurilor de lux are ca rezultate intocmai neegalitati ce nu sunt in beneficiul tuturor. De aceea, pentru constructia unui model distributiv complet, drept pentru societate este necesara integrarea bunurilor de lux / secundare in situatia originara si egalizarea acestora, neegalitatea fiind permisa doar in conditiile in care intreaga societate obtine un avantaj mai mare decat in cazul egalitatii, astfel minimizandu-se rolul talentului si al situatiei sociale proprii individului in momentul t0 al situatiei originare.

Bibliografie:

Hume, David, A Treatise of Human Nature, Oxford University Press, 1978

Miroiu, A, Teorii ale dreptatii, Editura Alternative, Bucuresti, 1996

Platon, Republica, in Opere vol. V, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986

Rawls, J, A Theory of Justice, Ed. Harvard University Press, 2005