Managerul

Manager

Managerul este socotit ca fiind omul noilor cerinte de dezvoltare a societatii, el executand o profesiune cu un grad ridicat de cunostinte si practici, a caror insusire cere un lung si complex proces de formare si perfectionare.
Managerul nu poate fi unilateral, sa cunoasca numai problemele tehnice sau economice, sa se rezume numai la aspectele teoretice sau numai la latura practica. Trasatura sa de baza trebuie sa fie capacitatea de corelare si de integrare a tuturor acestor cunostinte.
,,Filozofia managerului' nu consta in cautarea adevarului absolut si etern; decizia managerului, desi fundamentata si elaborata, este aplicabila intr-un anumit loc si la un moment dat. Managerul este presat de timp, iar elaborarea unui model excesiv de riguros si modelarea excesiv de exacta a modelului necesita timp. In consecinta, managerul opereaza cu modele simplificate si solutii optimale.
1.2.Managerul
Calitatea procesului de management si implicit rezultatele obtinute de o organizatie depid de managerii care desfasoara aceste procese.
Pe plan mondial exista doua acceptiuni asupra notiunii de manager .Una ,potrivit careia in categoria managerilor dintr-o organizatie sunt inclusi nu numai angajatii care exercita functiile managementului si au subordonati,ci si specialistii care lucreaza in compartimentele functionale.O alta acceptiune,careia ne alaturam,este aceea potrivit careia "managerul este persoana care exercita functiile managementului in virtutea obiectivelor,sarcinilor,competentelor si resposabilitatilor specifice functiei pe care o ocupa".
Majoritatea specialistilor considera ca trasaturi definitorii pentru manageri:
-dubla profesionalizare,ceea ce implica pe linga cunostintele solicitate de profesiunea de baza si cunostinte,calitati si aptitudini specifice managementului;
-caracterul accentuat creator al activitatii desfasurate,managerul managerul fiind confruntat in aproximativ 80% din cazuri cu situatii inedited.
Managerii in general pot fi clasificati dupa nivelul ierarhic la care se situeaza si dupa sfera activitatilor pentru care sunt responsabili.Astfel,dupa nivelul ierarhic,managerii se grupeaza in trei categorii:
a. manageri de nivel inferior,cei care lucreaza direct cu executantii,acestia neavind in subordine alti manageri.Spre exemplu,maistrii sau supraveghetorii exarcita functii ale managementului,au subordonatidar care sunt numaidin rindul muncitorilor,
b. mangerii de nivel mediupe care-I intilnim la mai multe niveluri ierarhice ale organizatiei si care se caracterizeaza prin faptul ca pot avea in subordine atat executanti directi,cat si alti manageri.Spre exemplu,seful sectiei are in subordine atat ingineri,economisti care pot fi simpli executanti,cat si maistri care sunt manageri;
c. managerii de nivel superior sunt reprezentatide un grup relative restrins de executive care au in general in subordine toate celelalte niveluri ierarhice ale managementului organizatiei.
Dupa sfera activitatilor coordinate,managerii se impart in cadrul unei organizatii in doua categorii:
a. managerii functionali care sunt responsabili pentru o singura activitate a firmei sau pentru o grupa de activitati grupate intr-o functiune a firmei;
b. managerii generali care desfasoara activitati cu character integrator prin aceea ca ei conduc unitati complexe ale unei organizatii,cum ar fi o filiala sau o divizie operative independenta a acesteia.Ei sunt responsabili pentru toate activitatile specifice unitatii respective(productie,marketing,finante etc.).
O firma mica poate avea un singur manager general,dar o mare firma poate avea mai multi,in functie de numarul filialelor,diviziilor sau a altor unitati coplexe din care este formata.
1.2.1.Functiile managerului
Functiile managerilor se identifica cu acelea ale procesului managerial si anume: planificarea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul.

Intreprinzator

Un rol important in infaptuirea combinarii factorilor de productie il are intreprinzatorul sau antreprenorul. El este agentul care are initiativa in activitatea economica, si dispune de abilitate, de capacitatea de a se adapta la schimbari, de a prevedea si a-si asuma riscul. El realizeaza combinarea factorilor de productie cu scopul de a gasi solutii eficiente problemei economice generale, adica el decide ce sa produca, cum sa produca (prin ce modalitati de combinare), cat si pentru cine sa produca.

Intreprinzatorul, ca principal decident in procesul combinarii factorilor de productie, poate fi intalnit in mai multe ipostaze.

Intreprinzatorul proprietar este prezent mai ales in cadrul intreprinderilor mici, mijlocii si familiale, unde cumuleaza atat atributele de proprietar, cat si pe cele de intreprinzator (dreptul de gestionare a resurselor, dreptul de a dimensiona firma, de a diversifica etc); el realizeaza legaturi nemijlocite cu piata de aprovizionare si desfacere etc.

Intreprinzatorul salariat apare in procesul dezvoltarii activitatii economice, al sporirii complexitatii acesteia. El se numeste si manager, adica specialist care detine arta conducerii, avand si cunostintele necesare, tehnico-economice si juridice, dobandite printr-o pregatire de nivel superior.

Proprietarul este cel care adopta deciziile strategice, iar managerul de la diferite niveluri adopta deciziile operativ-tactice, gaseste solutii pentru a realiza obiectivele pe care le-a fixat proprietarul, fiind remunerate de proprietar si raspunzand in fata acestuia, pentru rezultatele obtinute.

Intreprinzatorul colectiv este reprezentat de Consiliul de Administratie, Comitetul de Directie s.a. Acestea sunt formate din cei mai mari actionari si sunt completate cu specialisti in domeniul tehnic, economic, juridic, al relatiilor umane, asigurand activitatea generala de administrare si gestionare a afacerilor firmei.

Functia principala a intreprinzatorului consta in combinarea factorilor de productie pentru a realiza programul de productie pe care si 1-a fixat. Aceasta trebuie privita atat sub aspect tehnic, cat si sub aspect economic. Privita sub aspect tehnic, combinarea factorilor de productie se bazeaza pe cunoasterea temeinica a caracteristicilor si calitatii factorilor de productie care sa permita obtinerea celor mai bune rezultate. Combinarea factorilor de productie sub aspect tehnic reflecta legatura dintre rezultate (output-uri), adica productia obtinuta, si consumul de factori de productie, (imput-uri). Aceasta legatura depinde de caracteristicile functionale, de domeniul de activitate, de nivelul tehnic, sintetizandu-se in functia de productie.