Note de curs

Factorii de productie

Concept si tipologie

In limbajul cotidian, termenul de factor este folosit cu sensul de "ceva" care determina altceva, care face sa ia nastere un proces, o actiune.

Punctul de plecare in analiza factorilor de productie il constituie resursele economice: ansamblul mijloacelor disponibile si susceptibile de a fi valorificate in producerea de bunuri materiale si in prestarea de servicii. In mod curent, resursele pot fi privite ca stocuri existente la un moment dat si ca fluxuri, respectiv ca proces de atragere si utilizare economica a lor intr-o perioada de timp.

La nivelul unei tari, resursele, sub forma de stocuri, se prezinta ca avutie nationala, inteleasa ca totalitatea a resurselor unui popor, ale unui stat, caracterizand starea economica a tarii si implicit gradul de bunastare a populatiei. Legatura permanenta dintre cele doua stari ale resurselor se realizeaza prin insusi procesul economic, proces in care ele apar atat ca intrari in rpoductie, cat si ca iesiri din aceasta. Productia insasi este apreciata prin soldul resurselor in perioada de referinta.

Potentialul economic consta din ansamblul elementelor intrate sau care pot fi atrase in circuitul economic. In raport de posibilitatile de punere efectiva in valoare a diferitelor sale componente, potentialul economic se prezinta in trei ipostaze:

maxim, toate elementele susceptibile a fi utilizate, indiferent de faptul ca exista sau nu tehnologii si solutii adecvate si indiferent daca pragul de eficienta atinge un nivel acceptabil

valorificabil, acele resurse, pentru care exista necesitatea si posibilitatea punerii in valorificare la un moment dat

atras, resursele a caror atragere nu mai intampina restrictii tehnice, economice, sociale.

Factorii de productie constau din potentialul de resurse economice atrase in circuitul economic. Deci, resursele economice, disponibile si valorificabile, in masura in care sunt atrase si utilizate in activitatea economica, apar ca fluxuri sub forma de servicii ale factorilor de productie.

In literatura clasica sunt mentionati trei factori de productie: munca, pamantul si capitalul. Initial, au existat doi factori. Acestia au fost denumiti factori primari: munca si natura. Apoi a aparut factorul derivat traditional - capitalul. In prezent s-a conturat un nou factor de productie - intreprinzatorul. Creatorul teoriei celor trei factori de productie, economistul francez jean baptiste Say, arata ca fiecare factor de productie in parte, primeste o recompensa corespunzatoare serviciilor aduse, formandu-se astfel venituri aferente fiecaruia dintre acestia.

Cunoasterea tipologiei factorilor de productie are o mare importanta nu numai din perspectiva analizei economice, ci si din cea a sferei acestora, care trebuie sa se suprapuna tot mai mult peste cea a resurselor economice.

Dupa natura lor, factorii de productie sunt:

factorul uman: forta de munca

factorii materiali: pamantul si capitalul

Dupa geneza lor, factorii de productie se grupeaza in:

factorii primari: factorii care nu reprezinta rezultate ale unor activitati economice anterioare, aici intrand munca si pamantul

factorii derivati: factorii care sunt rezultati din procese economice anterioare, aici intrand capitalul

Dupa caracterul reproductibil, factorii de productie sunt:

reproductibili (in mod absolut): reproducerea lor nu presupune dirijare si o asigurare speciala, exemplu: unele forme de energie

reproductibili (in mod relativ): reproducerea lor presupune actiuni de dirijare si asigurare speciala, exemplu: unele resurse naturale

nereproductibili: majoritatea resurselor naturale - petrol, carbuni, minereu

Din perspectiva teoriei economice, cea mai importanta clasificare a factorilor de productie se face dupa esenta lor economica:

munca

capital

pamant

Dezvoltarea industriala postbelica a pus in evidienta faptul ca performantele de piata ale firmelor producatoare au ajuns sa fie influentate tocmai de actiunea unor factori netraditionali. Asemenea evolutii au condus la formularea unei teorii a neo-factorilor de productie. Delimitarea dintre factorii de productie clasici si neo-clasici decurge din considerente legate de natura lor intrinseca, dar si din modul specific de actiune si gestionare a factorilor din fiecare categorie. Astfel, factorii de productie clasici, respectiv munca, pamantul si capitalul au la origine resurese din categoria celor tangibile, care pot fi cunatificate direct si pot fi gestionate sub formele lor alternative de stocuri si de fluxuri. In schimb neo-factorii , respectiv abilitatea intreprinzatorului, tehnologiile, informatia isi au originea in resurse din categoria celor intangibile.

Inainte de-a trece la analiza celor doua categorii de factori de productie incercam sa definim factorii de productie drept ansamblul conditiilor necesare si suficiente pentru ca orice proces de productie sa se poata desfasura conform scpilui sau predeterminat.

Neofactorii de productie

a.                Informatia este impusa ca factor de productie de rolul ei determinant in initierea, fundamentarea deciziei economice dar si in procesul de asimilare, executie si finalizare a ei. Informatia se poate defini ca drept un semnal rezultat din reprezantarea realitatii prin cunoastere si caruia atat emitentul, cat si destinatarul ii asocieaza aceeasi semnificatie. Informatia face parte din categoria activelor intangibile ale firmelor, indeplinind roluri multiple in functionarea acestora. Intr-o incercare de clasificare a informatiei angajate in activitatea firmelor, pe intreg circuitul capitalului, se ajunge la o nominalizare a ei pe domenii si forme de manifestare:

a1. informatii despre piata de aprovizionare si desfacere in domeniul initiat, asupra starii raportului dintre cerere si oferta si evolutiei preturilor respectiv asupra perspectivelor privind evolutia cererii si a capacitatii de absorbtie a pietei; informatii asupra pietei capitalului, fortei de munca, monetare, financiare - ceea ce formeaza obiectul de studiu al stiintei marketingului

a2. informatii de natura productiva, aferenta mai multor domenii de productie si anume:

ca informatie incorporata in perfectionarea, modernizarea capitalului fix - masini, utilaje, instalatii

informatii utilizate in obtinerea de materii prime noi, sintetice si perfectionarea tehnologiilor de fabricatie

informatii produse de cercetare si utilizare lor in proiectarea produselor noi si modernizarea celor existente

informatii privind organizarea si conducerea proceselor tehnico-economice oferite de stiinta managamentului

utilizarea informaticii, a tehnicii de calcul, in prelucrarea automata a datelor, in proiectarea tehnica, evidenta economica, si planificarea, prognoza activitatii

a3. utilizarea informatiei in formarea, perfectionarea profesional-stintifica a fortei de munca

a4. informatii despre integrarea firmei in sistemul de relatii mezo, macro si mondoeconomice.

b.                Tehnologiile pot fi definite drept procedee de combinare si transformare a factorilor de productie in rezultate ale productiei, prin aplicarea unor reguli riguros definite. Ele sunt de natura unor active intangibile, reprezentand, in esenta, cunoastere aplicabila in mod curent in activitatea de productie.

c.                Abilitatea intreprinzatorului reprezinta un neo-factor de productie propriu sistemelor economice bazate pe concurenta si libera initiativa.

Prin intreprinzator este inteles acel tip de subiect al activitatii economice care fie initieaza o noua afacere,

Factorul uman

Munca este principalul factor de productie. El se refera la eforul uman, fizic si intelectual de transformare a resurselor brute din natura in bunuri materiale si servicii.

Sub aspectul cantitativ, analiza factorului munca nu poate fi despartita de cea asupra populatiei, a factorului demografic in general.

Referitor la potentialul de munca al unei tari, sunt necesare clarificari asupra urmatoarelor categorii de baza, conform metodologiei Biroului International al Muncii:

populatia activa

populatia ocupata

Calitatea factorul de munca se afla in stransa legatura cu nivelul de cultura generala si de instruire profesionala.

Capitalul

Capitalul este factorul de productie de natura materiala, derivat din procesele de productie anterioare.

Din perspectiva teoriei economice, putem analiza doua tipologii ale capitalului ca factor de productie:

Dupa natura:

capital real, materializat in mijloace de productie numite si active reale

capital financiar, sub forma activelor financiare

Dupa modul in care componentele sale participa la productie, consuma si se inlocuiesc:

capitalul fix

capitalul circulant

Modul de functionare si repoducere a capitalului fix este descris de conceptele de uzura si amortizare.

Pamantul