MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

PERCEPTII ASUPRA STRESULUI LA LOCUL DE MUNCA

Argument

Tema aleasa este "Perceptii asupra stresului la locul de munca".Am ales aceasta tema, deoarece, putem considera stresul ca fiind "boala secolului XXI". Probabil acum mai mult ca niciodata, stresul datorat locului de munca reprezinta o amenintare la sanatatea angajatilor si la sanatatea organizatiilor. Din fericire, cercetarile in privinta stresului la locul de munca s-au extins foarte mult in ultimii ani, dar, in ciuda acestei atentii, confuzia ramane in legatura cu cauzele, efectele si prevenirea stresului la locul de munca.

Avand in vedere implicatiile muncii de cadru didactic am cosiderat ca determinand factorii de stres cu importanta pentru majoritatea profesorilor, invatatorilor si laborantilor, si elaborand o strategie de reducere /eliminare a acestora, putem optimiza activitatea, dar si confortul psihic al angajatilor. Stresul la locul de munca poate fi definit ca cel mai daunator raspuns fizic si psihic ce ia nastere atunci cand cerintele slujbei nu se potrivesc cu resursele, capacitatile sau nevoile angajatului, si poate conduce la compromiterea sanatatii si chiar imbolnavire. Chiar pot sa dau un exemplu de situatie care confirma cele spuse mai sus, referitor la o persoana din viata mea, care a fost cadru didactic si, datorita mediului stresant in care lucra, cu multe activitati desfasurate intr-un ritm alert, a ajuns la imbolnavire, intr-un stadiu destul de avansat. Intalnirea pe care am avut-o cu aceasta persoana, a reprezentat un eveniment care m-a influentat foarte mult in viata de zi cu zi, asupra modului in care imi organizez viata cu toate activitatile care le presupune aceasta.

Probabil cu totii ne confruntam cu starea de stres atat in viata de zi cu zi, dar mai ales la locul de munca. Ma regasesc si eu printre aceste persoane, si, din acest motiv am considerat ca as putea studia mai aprofundat tot ce este legat de acest subiect, atat aspecte legate de definirea termenului de "stres", factori, teorii, dar mai ales modalitati de reducere a stresului la locul de munca, respectiv de prevenire a acestuia.

PARTEA I - Abordari teoretice ale stresului si perspective analitice

CAPITOLUL I: ACTUALITATEA TEMEI

Aproape 80% dintre consultatiile date de medicii generalisti sunt motivate de simptome legate de stres, 25% din morbiditatea cardiovasculara este atribuita acestei maladii, iar mai mult de 60% dintre accidentele de munca sunt cauzate tot de stres, potrivit unui studiu european, lansat si in Romania. De asemenea, 50-60% din absenteismul la locul de munca este legat de stresul ocupational.*

Cel putin 30-40% din romani risca sa cada prada stresului, dupa cum arata statisticile mondiale si nationale. Numai ca ele par blande fata de opiniile psihologilor, care indica procentaje mult mai mari. Specialistii in psihologie apreciaza ca treimea potentialilor stresati este doar varful icebergului, acestia reprezentand doar cazurile cunoscute. Practic, cazuri de deces de pe urma stresului sunt mult mai multe, dar nu toate pot fi recunoscute si evidentiate asa cum au fost cele din ultimele saptamani. Statisticile din Romania, centralizate la inceputul anului 2004, indica un numar de aproximativ 140.000 de noi bolnavi de tulburari mentale, de comportament si nevrotice, doar la nivelul anului 2005. Dintre acestea, peste 73.000 au fost pricinuite de stres si tulburari somatice. Numai la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Alexandru Obregia' din Bucuresti sunt internati, anual, intre 27.000 si 30.000 de depresivi. Statisticile sunt mai mult decat ingrijoratoare. Se constata o multiplicare rapida a persoanelor stresate de la an la an. Daca in 2003 se inregistrau peste 22.000 de cazuri noi in ce priveste depresiile, numarul acestora a ajuns la mai mult de 35.000 in anul 2004. O crestere alarmanta se constata si la tulburarile anxioase - de la 21.000, in 2003, la 34.000, in 2005.

Stresul reprezinta principala cauza de aparitie a depresiilor, sustin reprezentantii Fundatiei Ana Aslan International. Astfel, 90% dintre persoanele care au tulburari anxios-depresive pe care nu le recunosc si pe care nu le trateaza, fac depresii. O depresie netratata 6 luni duce la a de memorie. Potrivit specialistilor, unul din doi pacienti cu depresii netratate dezvolta, ulterior, o boala de memorie. Actuala criza economica a dezvoltat noi conditii si cauze de stres, care au determinat o crestere a numarului celor care sufera de tulburari anxios-depresive si depresii cu 40%, dupa cum sustin specialistii de la Fundatia Ana Aslan International. Supunerea organismului la stres continuu in cazul in care nu exista alte afectiuni psihiatrice de fond, duce la tulburari anxios-depresive. In general, acestea ii afecteaza mai degraba pe performeri, pe oamenii foarte bine pregatiti profesional, pe cei care se implica profund in tot ceea ce fac, pe cei responsabili, pe cei carora li se cere mult si care, la un moment dat, sunt depasiti de activitatea si de raspunderea pe care o au, nu mai pot sa-si puna ordine in prioritati. Ele se manifesta si la persoanele mai putin pregatite sau cu mai putine aspiratii de la viata. Studiile si statisticile Fundatiei Ana Aslan International arata ca numarul celor care sufera de tulburari anxios-depresive si depresii, a crescut in anul 2009 cu 90%.

I.1 Cateva pareri despre stres

" Stresul este condimentul vietii " - HANS SELYE

" Stresul este in esenta o decuplare de pamant, o uitare a respiratiei. Stresul este o stare de ignoranta. Crede ca totul este o urgenta." - NATALIE GOLDBERG

" Stresul este sentimentul pe care il simti atunci cand percepi o diferenta intre ceea ce ai si ceea ce vrei. Cu cat diferenta este mai mare si cu cat chestiunea este mai importanta pentru tine, cu atat mai mare este potentialul pentru stres." - JOHN E. NEWMAN

" Stresul este schimbare, iar in sine nu este nici bun, nici rau."- PAULINE BOSS

" Stresul incepe sa ne scuteasca de obsesia utilizarii timpului liber."- VASILE GHICA

" Uneori pacea e mai stresanta decat razboiul, nu trage nimeni, toata lumea tinteste."- VALERIU BUTULESCU

Realitatea este principala cauza de stres printre cei care sunt in contact cu ea."- JANE WAGNER

I.2 Stresul - "Boala secolului XXI"

Natura muncii se schimba in zilele noastre cu viteza vantului, am putea spune. Probabil acum mai mult ca niciodata, stresul datorat locului de munca reprezinta o amenintare la sanatatea angajatilor si la sanatatea organizatiilor. Din fericire, cercetarile in privinta stresului la locul de munca s-au extins foarte mult in ultimii ani. Dar, in ciuda acestei atentii, confuzia ramane in legatura cu cauzele, efectele si prevenirea stresului la locul de munca.

Avand in vedere implicatiile muncii de cadru didactic am cosiderat ca determinand factorii de stres cu importanta pentru majoritatea profesorilor, invatatorilor si laborantilor si elaborand o strategie de reducere /eliminare a acestora, putem optimiza activitatea dar si confortul psihic al angajatilor.

Stresul poate fi definit atat din perspectiva cauzei, cat si din cea a efectului. In fizica, stresul este acea forta capabila sa produca deformari temporare sau permanente asupra unui corp. In biologie, stresul este definit ca orice poate produce schimbari intrun organism, cauzeaza dereglari sau reglari ale proceselor legate de acel organism.

Stresul este "raspunsul organismelor vii la solicitarea de orice natura" (Selye,1991, p.123). Exista numai doua tipuri de reactie:

Raspunsul activ, adica lupta;

Raspunsul pasiv, adica fuga sau tolerarea.

Stresul poate fi definit si sub aspectul efectelor: "reactia mintii si a trupului la schimbare", sau "rezultatul dezechilibrului atunci cand perceptia unei persoane sau actualele abilitati si resurse sunt insuficiente pentru a face fata cerintelor unei situatii date" sau "teama indusa unui organism care incearca sa isi pastreze normalitatea in fata potentialilor agenti ce il pot afecta".

In viata de zi cu zi s-a pus in mod traditional accent pe aspectele negative, disfunctionale ale stresului. In limbaj curent, atunci cand spunem despre cineva "ca este stresat" ne gandim de fapt la un nivel de stres foarte mare. La locul de munca, poate cea mai exhaustiva definitie a stresului negativ este: schimbarea in starea psihica, fizica, emotionala sau in comportamentul unei persoane ca urmare a presiunii constante exercitate asupra sa pentru a activa in moduri incompatibile cu abilitatea sa reala sau perceputa, cu timpul si resursele avute la dispozitie. Cu alte cuvinte, stresul la locul de munca poate fi definit ca cel mai daunator raspuns fizic si psihic ce ia nastere atunci cand cerintele slujbei nu se potrivesc cu resursele, capacitatile sau nevoile angajatului. Stresul la locul de munca poate conduce la compromiterea sanatatii si chiar imbolnavire.

Conceptul de stres la locul de munca este adesea confundat cu acela de competitie, dar aceste concepte nu sunt identice. Competitia ne energizeaza psihologic si fizic, si ne motiveaza sa invatam noi meserii si sa ne perfectionam munca. Cand o competitie a luat sfarsit, ne simtim relaxati si satisfacuti. Importanta competitiei in munca este probabil cea la care se face referire cand se spune: "putin stres nu strica". Uneori insa, competitia se transforma in cerinte ale slujbei ce nu pot fi indeplinite, relaxarea se transforma in epuizare, iar senzatia satisfactiei in senzatia de stres. Pe scurt, stadiul este de imbolnavire si esec in munca.

Stresul este o reactie psihologica la solicitarile inerente ale factorilor de stres care are potentialul de a face o persoana sa se simta tensionata si anxioasa, pentru ca nu este in stare sa faca fata acestor solicitari.

Stresul este o stare de tensiune ce ia nastere atunci cand o persoana raspunde cererilor locului de munca, familiei si altor surse externe ca si cand acestea ar fi generate de nevoile sale interne, obligatii si autocritica. Stresul este atat aditiv, cat si cumulativ. Se aduna in timp pana la starea de criza cand apar simptomele. Acestea se pot manifesta psihic prin: iritabilitate, anxietate, scaderea concentrarii, frustrari si ura. Pot aparea si simptome fizice: tensiuni musculare, dureri de cap, dureri de spate, insomnii, hipertensiune. Netratate, simptomele pot conduce la imbolnavire si chiar moarte.

Exista sase mituri despre stres:

1. Stresul este acelasi pentru toata lumea.

2. Stresul este intotdeauna rau pentru tine.

3. Stresul este oriunde, deci nu poti scapa de el.

4. Cele mai populare tehnici de reducere a stresului sunt cele mai bune.

5. Nu sunt simptome, nu este stres.

6. Doar simptomele majore de stres necesita atentie.

Nici unul nu a fost validat de cercetarile in domeniu.

CAPITOLUL II: CONCEPTE GENERALE DESPRE STRES

II.1 Definitii ale stresului

Stresul este un factor, sau ansamblu de factori de mediu care provoaca organismului uman o reactie anormala; reprezinta ansamblul reactiilor fiziologice prin care organismul uman raspunde unui agent stresant, incercand sa se apere si sa-si mentina echilibrul de baza; stare de incordare sau tensiune neuropsihica.***

"Stres"sau "stress" reprezinta sindromul de adaptare pe care individul il realizeaza in urma agresiunilor mediului, ansamblu care cuprinde incordare, tensiune, constrangere, forta, solicitare, tensiune. Pornind de la conceptul de stres, acest termen apartine lui Hans Hugo Bruno Selye care considera ca stresul se leaga de sindromul de adaptare, reactia la stres pe care individul il realizeaza in urma agresiunilor mediului. Hans Selye defineste stresul ca ansamblu de reactii al organismului uman fata de actiunea externa a unor agenti cauzali   ( fizici, chimici, biologici si psihici ) constand in modificari morfo-functionale, cel mai adesea endocrine. In cazul in care agentul stresor are o actiune de durata, este vorba de sindromul general de adaptare care presupune o evolutie stadiala.****

Orice tip de stres apare pe fondul adaptarii permanente a organismului la mediu cand se poate produce un dezechilibru marcant intre solicitarile mediului si posibilitatile de raspuns reale ale individului. Adaptarea presupune pastrarea integritatii organismului care este in permanenta amenintata de agentii stresori de toate tipurile. In plus, adaptarea presupune realizarea unui echilibru dinamic cu mediul. Stresul apare in momentul cand acest echilibru al adaptarii se perturba. Aceasta perturbare este reversibila. Stresul reprezinta, dupa Landy, un dezechilibru intens perceput subiectiv de catre individ intre cerintele organismului si ale mediului si posibilitatile de raspuns individuale. In functie de natura agentului stresor, stresul poate fi psihic, fizic, chimic si biologic. In functie de numarul persoanelor afectate, stresul poate fi individual sau colectiv.

Din punct de vedere istorico-lingvistic, prima folosire scrisa a termenului englez "stress" apare in Oxford English Dictionary, in secolul al XV-lea, desemnand o "solicitare" sau presiune fizica, sens care s-a pastrat actualmente in limbajul tehnic. Intrun dictionar din 1704, termenul dobandeste si sensul de "dificultati, stramtorari sau adversitati" adresate unei persoane (nu unui lucru). In secolul al XIX-lea, el desemna "o solicitare asupra unui organ al corpului sau unei puteri a mintii". Webster's New Collegiate Dictionary (1981) defineste stresul ca fiind "un factor fizic, chimic sau emotional care produce tensiune corporala sau mintala si poate fi un factor in cauzarea bolilor". Termenul "stress" se foloseste in forma sa netradusa in toate limbile de pe glob. Potrivit definitiei lui Selye, stresul este definit ca "raspunsul nespecific al corpului la orice solicitare facuta asupra sa" si ca el este o "stare manifestata printrun sindrom" (Sindromul general de adaptare). Roger Guillemin (1977) defineste stresul ca fiind: "Stare tradusa printrun sindrom specific, corespunzand tuturor schimbarilor nespecifice induse astfel intrun sistem biologic".

"Stresul general" este definit actualmente (A. von Eiff) ca: "reactie psiho-fizica a organismului generata de agenti stresori ce actioneaza pe calea organelor de simt asupra creierului, punandu-se in miscare un sir intreg de reactii neuro-vegetative si endocrine, cu rasunet asupra intregului organism".

Lazarus si Folkman definesc stresul drept un "efort cognitiv si comportamental (cu exprimare afectiva pregnanta) de a reduce, stapani sau tolera solicitarile externe sau interne care depasesc resursele personale.

In ceea ce priveste stresul psihic, acesta a fost demonstrat printre primii de catre Cannon, in experimentele asupra animalelor, in cadrul carora a evidentiat existenta unui stres psihic experimental la animale.

P.Fraisse defineste stresul psihic ca fiind "totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care nu-si gasesc solutia".

O definitie mai larga a acestuia este data de M.Golu, dupa care stresul psihic este "o stare de tensiune, incordare si disconfort determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa, de frustrare sau reprimare a unor stari de motivatie (trebuinte, dorinte, aspiratii), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme".

In cadrul teoriilor asupra stresului, dupa identificarea si incercarea de definire a conceptului de stres, a fost resimtita nevoia clarificarii domeniilor sale, deoarece expresia de stres a fost folosita oarecum inexact, au aparut numeroase definitii confuze si contradictorii ale acestei notiuni. De exemplu stresul biologic era identificat cu epuizarea sistemului nervos sau cu aparitia unor emotii puternice, pe cand el nu este numai tensiune nervoasa. In cazul omului, fiinta care dispune de un sistem nervos dezvoltat, reactiile emotionale sunt intr-adevar factorii de stres cei mai frecventi.

Dr. J. W. Mason considera ca proprietatea comuna a factorilor de stres este aceea ca mobilizeaza sistemul fiziologic al reactiilor emotionale sau de alarma in situatii neplacute sau cand viata este amenintata.(Zlate,1981,p.136)

Stresul nu este intotdeauna consecinta unei actiuni nocive. Este neesential daca factorul de stres insusi este un lucru placut sau neplacut; efectul sau depinde exclusiv de masura in care solicita adaptabilitatea organismului. Orice activitate normala poate produce un stres puternic fara o consecinta daunatoare. Stresul daunator sau neplacut este numit "distres". Cuvantul "stres" utilizat in limba engleza, semnifica tensiune, incarcare, provine din cuvantul existent in limba franceza veche, distres", insemnand necaz, dificultate, situatie neplacuta. Prima silaba a disparut probabil fiind deseori inghitita, ca atunci cand se foloseste 'neata" in loc de "buna dimineata". Lucrurile legate de stres pot fi deopotriva placute sau neplacute, in timp ce cuvantul distres inseamna intotdeauna necaz, neplacere.

Ideea de stres este foarte veche. Poate chiar "omul preistoric isi dadea seama de trasaturile comune ale acelor senzatii, de descurajare si extenuare care il cuprindeau dupa o munca grea, in urma caldurii excesive sau frigului, starilor de frica sau unor indelungate perioade de boala. Chiar daca el nu constientiza faptul ca apareau intotdeauna reactii similare cand ceva era peste puterile lui, acest sentiment ii atragea totusi instinctiv atentia ca limitele propriei sale capacitati erau depasite" (Selye,1991, p.176).

Stresul nu trebuie evitat. De fapt nici nu poate fi evitat. Indiferent ce facem sau ce se intampla cu noi, intotdeauna avem nevoie de energie pentru intretinerea vietii, combaterea efectelor daunatoare si adaptarea la influentele in permanenta schimbare pe care le exercita mediul. Un anumit nivel al stresului exista si in starea de relaxare, in timpul somnului.

"Starea lipsita de stres se numeste moarte" (Selye).

Intalnirea cu stresul poate fi folositoare daca, familiarizandu-ne cu modul de actionare al stresului ne vom forma in consecinta conceptia de viata.

Cei care s-au ocupat la inceput de problematica stresului nu au facut deosebirea intre distres si stres, desi stresul este o notiune mai larga, cuprinzand si emotiile placute, implinirile si afirmarea personalitatii.

Fiziologul francez din a doua jumatate a secolului XIX, C. Bernard, a demonstrat primul, cu mult inainte ca ideea de stres sa fi aparut, ca mediul intern al organismelor nu se schimba desi mediul lor extern se schimba in permanenta. El a observat ca viata libera si independenta este conditionata de stabilitatea mediului intern. 50 de ani mai tarziu, fiziologul american W. B. Cannon a propus ca ansamblul "proceselor fiziologice coordonate care asigura mentinerea starilor de stabilitate ce guverneaza in mare parte organismul" sa fie denumite homeostazie, exprimand capacitatea de a mentine o situatie statica invariabila. Conservarea vietii si sanatatii noastre cere ca nimic in noi sa nu se abata prea mult de la starea obisnuita. In caz contrar, survin imbolnavirea si moartea.

Prima descriere a "sindromului ce apare in urma diferitelor influente nocive" a fost publicata in 1936; mai tarziu aceste reactii au devenit cunoscute sub denumirile de sindrom general de adaptare (SGA), respectiv sindrom de stres biologic.

S-a evidentiat faptul ca energia de adaptare sau capacitatea de adaptare a organismului este finita, deci se poate epuiza. Ne putem irosi usor capacitatea de adaptare sau putem invata cum sa ne dramuim acest stoc de energie folosindu-l numai in scopuri utile care produc cat mai putin distres.

II.2 Stresul la locul de munca

S-au evidentiat multiple forme ale stresului: stresul in perioada copilariei, stresul la adolescenti, la persoanele varstnice, stresul marital, familial, financiar etc.

In conditiile vietii actuale, una dintre cele mai importante fatete ale stresului este stresul la locul de munca. Acesta poate fi definit ca fiind rezultatul cel mai daunator, fizic si psihic, ce se produce cand cerintele postului nu se potrivesc cu resursele, capacitatile si nevoile angajatului. Conform unor puncte de vedere, diferentele intre caracteristicile individuale ca personalitatea si stilul de rezolvare a problemelor, sunt cele mai importante in prezicerea caror conditii de munca vor deveni factori de stres, cu alte cuvinte, problema apare datorita faptului ca ceea ce este stresant pentru o persoana, poate sa nu fie o problema pentru alta persoana. Personalitatea poate avea o influenta importanta asupra senzatiei de stres. Ea afecteaza atat gradul de perceptie al potentialilor agenti ca fiind stresanti in fapt, cat si tipul de reactii care apar.

Locul controlului - se refera la convingerile oamenilor despre factorii care le controleaza comportamentul. Cei cu locul de control intern considera ca isi tin soarta in maini, in timp ce aceia cu locul de control extern considera ca situatia lor este controlata de noroc, soarta sau de catre detinatorii puterii in general. Comparati cu "internii", "externii" au mai multe sanse sa se simta anxiosi in fata potentialilor agenti de stres. Celor mai multi oameni le place sa simta ca tin sub control ceea ce li se intampla. Internii au mai multe sanse sa se infrunte direct cu agentii stresanti, pentru ca ei pleaca de la premisa ca raspunsul lor poate schimba ceva. Externii sunt anxiosi, sunt mai inclinati sa adopte strategii de reducere a anxietatii care functioneaza doar pe termen scurt. (Vlasceanu,1993,p.77)

In ultimii 20 de ani multe studii s-au indreptat catre relatia dintre stresul la locul de munca si diverse tulburari. Tulburarile de somn si de dispozitie, dureri de cap si stomacale, tulburari ale relatiilor de familie si sociale sunt exemple ale problemelor legate de stres care se dezvolta rapid si se regasesc frecvent in aceste studii. Aceste semne timpurii ale stresului la locul de munca sunt, in general, usor de recunoscut. Efectele stresului la locul de munca in tulburarile cronice sunt mai dificil de observat, deoarece aceste tulburari necesita mai mult timp pentru a se dezvolta si pot fi influentate de multi alti factori. Dovezile se acumuleaza rapid pentru a sugera ca stresul joaca un rol important in multe tipuri de probleme cronice de sanatate, in special cardiovasculare, musculare si psihice.

II.3 Efectele stresului la locul de munca

Efectele stresului la locul de munca se pot manifesta in plan comportamental, fiziologic si psihologic.

Reactiile comportamentale: sunt activitati practicate deschis, pe care individul stresat le foloseste in incercarea de a face fata stresului. Ele includ: atitudini de rezolvare a problemei, de retragere si de folosire a substantelor care provoaca dependenta.

Reactiile psihologice: implica in primul rand procesele emotionale si cerebrale. Reactia psihologica cel mai des intalnita este utilizarea mecanismelor de aparare (eforturi psihologice de a reduce anxietatea asociata cu stresul).

Reactii fiziologice la stres: exista dovezi ca stresul la locul de munca se asociaza cu functionarea neregulata a inimii, hipertensiune, puls acelerat, cresterea colesterolului. Stresul a mai fost asociat si cu declansarea unor boli cum ar fi cele respiratorii si infectiile bacteriene.

Oamenii cred ca ei sunt suficient de bine adaptati la stres, dar in lupta de rezistenta sau de realizare a adaptarii la agentul stres, ei sunt adesea inconstienti de compromisurile pe care le fac. Oamenii nu constientizeaza stresul generat de situatii de genul a ajunge prea tarziu la o intalnire importanta sau a presta o munca fizica dificila la temperatura ridicata. Ei considera ca se pot obisnui la o luminozitate scazuta, galagie, vizibilitate redusa si la conflicte continue in familie sau la locul de munca.

Pe termen scurt stresul poate avea efecte negative asupra comportamentului unei persoane, avand ca rezultat incapacitatea de a actiona in modurile de promovare a unei stari de sanatate. Pe termen lung, stresul poate afecta in mod serios o perioada deja vulnerabila la boala si imbolnavire.

Exista persoane pentru care stresul reprezinta un factor puternic energizant. Aceste persoane dispun nativ sau si-au dezvoltat prin antrenament rezistenta la stres si pot fi remarcate dupa urmatoarele trasaturi: siguranta de sine in diferite situatii; schimbarea este considerata nu ca o amenintare, ci ca o provocare la competitie; capacitatea de a-si asuma riscuri; implicarea profunda in viata profesioanla si personala; flexibilitatea in opinii si in actiuni; constientizarea faptului ca nu pot schimba situatiile stresante, dar le pot accepta si depasi etc.

Statisticile arata ca persoanele stresate sunt predispuse la probleme de nutritie, boli de inima, migrene, insomnii si chiar infertilitate.

Hipertensiunea arteriala - stresul poate creste tensiunea arteriala. Emotiile negative de tip furie, criticism exagerat, pesimism, asociate cu un efort fizic sau intelectual excesiv si incapacitatea de relaxare, duc la boli cardiovasculare gen hipertensiune arteriala.

Depresia - stresul poate declansa depresii pentru ca persoana stresata consuma prea multe resurse ale organismului, printre care si serotonina, "hormonul fericirii". Evenimentele de viata stresante precum decesul unei persoane apropiate sau divortul cauzeaza modificari neuronale permanente, care predispun persoana la episoade ulterioare de depresie.

Insomnia - aceasta tulburare a somnului este intalnita in astenii, boli psihice, nevroze. Insomnia de scurta durata survine, cel mai adesea, din cauza oricaror schimbari care implica stres. De asemenea, insomnia apare dupa emotii, eforturi intelectuale intense sau conflicte emotionale.

Ulcerul - stresul psihologic, adaugat altor factori de risc, creste ricul de a dezvolta aceasta boala. De aceea, pe langa tratamentul specific pentru ulcer, se recomanda modificarea stilului de viata: renuntarea la fumat, limitarea consumului de cafea si de bauturi alcoolice si reducerea stresului. Aceste masuri ajuta la vindecarea ulcerului si pot preveni recidiva.

Hipertiroidia - in conditii de stres, metabolismul se accelereaza si determina simptomele specifice hipertiroidiei: agitatie, anxietate si pierdere in greutate. Iar tiroida nu poate sustine singura secretia de hormoni in exces, ca raspuns la stimulii stresanti

Efectele potentiale ale stresului pot fi grupate in cinci mari categorii, si anume:

efecte subiective: anxietate, agresiune, apatie, plictiseala, oboseala, indispozitie, scaderea increderii in sine, nervozitate, sentimentul de singuratate;

efecte comportamentale: predispozitie spre accidente, alcoolism, abuz de cafea, tendinta de a manca si/sau de a fuma excesiv, comportament impulsiv;

efecte cognitive: scaderea abilitatii de a adopta decizii rationale, concentrare slaba, scaderea atentiei, hipersensibilitate la critica, blocaje mentale;

efecte fiziologice: cresterea glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale, uscaciunea gurii, transpiratii reci, dilatarea pupilelor;

efecte organizationale: absenteism, productivitate scazuta, izolare, insatisfactie in munca, reducerea responsabilitatii, reducerea loialitatii fata de organizatie, demisii. ( Zlate,1981,p.112)

II.4 Stadiile stresului ( dupa Selye )

Sindromul general de adaptare, al lui Selye, se desfasoara in trei stadii: alarma, rezistenta si epuizare, caracterizate prin modificari fiziologice complexe, centrate pe activarea sistemului hipotalamus-hipofiza-suprarenala si secretia de hormoni corticoizi. Acestea au sens adaptativ, de crestere generala (a tuturor sistemelor) si nespecifica (pentru stresori de orice tip) a rezistentei organismului. Cannon a descris un caz particular al reactiei de alarma, reactia de urgenta, care este un caz hiperacut al primeia. In cazul reactiei de urgenta, un stresor foarte puternic este urmat de o faza de soc (alterarea brutala a homeostaziei), si nu de alarma, dupa care urmeaza faza de contrasoc (restabilirea partiala sau totala a homeostaziei, prin mobilizarea extrema a resurselor organismului). Dupa aceasta, se trece la stadiul al doilea, de rezistenta la actiunea stresorilor.(Selye,1991,p.49)

Reactia de alarma - este primul raspuns al organismului, acest proces insemnand

"mobilizarea generala" a fortelor de aparare ale organismului. In faza acuta a reactiei de alarma, rezistenta generala a organismului scade sub nivelul mediu. Raspunsul complet insa nu se reduce la reactia de alarma caci, in cazul in care agentul nociv continua sa actioneze se produce starea de adaptare sau rezistenta; nici un organism nu se poate afla in starea de alarma permanenta. Aceasta reactie initiala este urmata de un stadiu de rezistenta.

Stadiul de rezistenta - se deosebeste de primul prin reactiile chimice si fiziologice

care se produc. Dupa ce organismul s-a adaptat, in stadiul de rezistenta, capacitatea de rezistenta a organismului creste peste cea medie.

Stadiul de epuizare apare atunci cand persoana este expusa mai mult timp actiunii

unui agent nociv. Stresul determina blocarea alarmei la nivel cerebral, care raspunde de pregatirea corpului pentru actiuni defensive. Sistemul nervos este trezit si hormonii sunt eliberati pentru a ascuti simturile, a accelera pulsul, a creste frecventa respiratiei, a tensiona muschii. Acest raspuns este important pentru ca ajuta in apararea impotriva anumitor situatii. Raspunsul este "preprogramat biologic". Toata lumea raspunde aproximativ in acelasi mod, indiferent daca situatia stresanta este prezenta la locul de munca, in familie, in viata de zi cu zi. Viata scurta sau lipsa de frecventa a episoadelor de stres nu pun probleme serioase. Cand situatiile stresante nu se rezolva, corpul este mentinut intro stare constanta de activare care creste rata de solicitare a sistemului biologic, apare astfel oboseala sau distrugerea abilitatii organismului de a se repara si de a se apara. Ca rezultat, riscul de boala este iminent.

CAPITOLUL III: FACTORI DE STRES

III.1 Factori de stres la nivel managerial

Potentialii factori de stres din viata de organizatie pot afecta aproape pe oricine in orice organizatie, in timp ce altii par sa afecteze numai pe cei care joaca anumite roluri.

Supraincarcarea rolului - are loc atunci cand cineva trebuie sa se achite de prea multe indatoriri, intrun timp prea scurt. Supraincarcarea rolului provoaca stres, ii impiedica pe cei afectati sa se bucure de placerile vietii, care pot reduce stresul.

Responsabilitatea mare - responsabilitatea fata de oameni si de lucruri, influenta asupra viitorului altora, au potentialul de a induce stres.

Cauze generatoare de stres manifestate la nivelul managerilor:

Complexitatea, diversitatea si caracterul de noutate frecventa a sarcinilor cu care se confrunta managerul. Solicitarile contradictorii provind din gradul ridicat de dificultate si urgenta al sarcinilor si lipsa de timp si/sau de cunostinte profesionale actualizate cerute de rezolvarea sarcinilor.

Responsabilitatile ridicate pe care le presupun functiile de management, caz in care presiunile pot apare din dorinta de a impaca interesele organizatiei cu cele ale diferitelor categorii de persoane, precum: actionari, angajati, clienti, furnizori etc. De multe ori un manager este pus sa aleaga si sa sacrifice unele interese in favoarea altora. Toate aceste responsabilitati fiind intotdeauna insotite de emotii si sentimente puternice.

Preocuparea pentru viitorul organizatiei. In majoritatea timpului sau, managerul trebuie sa rezolve intr-un timp scurt o serie de probleme complexe si foarte importante. Se poate observa cu usurinta faptul ca unii manageri au tendinta de a se lasa coplesiti de o serie de probleme cotidiene urgente, dar care nu au o foarte mare importanta si care pentru a fi rezolvate consuma foarte mult timp in dauna preocuparilor pentru problemele de perspectiva. Presiunea exercitata de schimbarile frecvente din mediu conduc la tot mai multe situatii in care luarea deciziilor se face in ritm alert. Starea de stres poate apare, in acest caz, prin constientizarea posibilelor efecte ale unei decizii insuficient elaborate.

Prelungirea programului de lucru datorita aparitiei unor situatii de genul: termene scadente, schimbari frecvente in prioritatile organizatiei etc.(Caprarescu,2009, pg.98)

III.2 Factori de stres la nivel operational

Conditii improprii de munca - conditiile de munca neplacute sau chiar periculoase sunt factori importanti de stres.

Proiectarea necorespunzatoare a postului - poate provoca stres la oricare din nivelele organizationale. Supraincarcarea rolului sau posturile prea simple si neinteresante vor actiona ca agenti de stres. Monotonia si plictiseala se pot dovedi extrem de frustrante pentru cei care se simt capabili sa isi asume obligatii mai complexe.

Dupa modelul lui R. Karasek asupra solicitatiilor si controlului in cadrul postului, posturile in care exista solicitari mari dar nu dau decat posibilitati reduse de control asupra deciziilor profesionale, sunt in mod special predispuse sa produca stres si reactii negative la stres. Solicitarile mari pot aduce cu ele un ritm de lucru neuniform, supraincarcarea, timpul foarte limitat, sau responsabilitatea pentru mari pierderi materiale posibile. Lipsa de control se refera la aria limitata de decizie si autoritate.

Exista factori stresanti pentru angajatii care au rolurile de reprezentare, acestea fiind pozitii in care membrilor organizatiei li se cere sa interactioneze cu membrii altor organizatii sau cu publicul. Ocupantii acestor pozitii au mari sanse sa traiasca stresul fiind cu "un picior in organizatie si cu celalalt in mediul exterior". Rolul de membru al organizatiei poate fi incompatibil cu solicitarile publicului sau ale altei organizatii. Epuizarea, dupa cum o definesc C. Maslach si S. Jackson, este o combinatie de "stare avansata de oboseala emotionala, depersonalizare si reducerea sentimentului de realizare personala, ce se produce la indivizii care lucreaza cu oamenii intrun post sau altul". Candidatii cu sanse maxime la epuizare sunt: profesorii, asistentele, directorii scolilor, lucratorii sociali. Epuizarea pare sa urmeze o evolutie in stadii, care incepe cu o stare de oboseala emotionala (se simte secatuit de munca, obosit dimineata, frustrat, nu vrea sa lucreze cu oamenii). Urmatorul stadiu este depersonalizarea. Aceasta se manifesta prin insensibilitate profesionala, tratarea oamenilor ca pe obiecte, nepasare fata de necazurile oamenilor. Al treilea stadiu: realizari personale reduse - nu poate face fata eficient problemelor, considera ca nu are o influenta buna asupra altora, nu poate intelege sau compatimi pe altii, nu se mai simte atras de munca sa. Epuizarea pare sa se intalneasca cel mai ades printre cei care au intrat in serviciu cu idealuri deosebit de inalte. (Grant,2002,p.136)

III.3 Factori generali de stres

Exista factori de stres care probabil sunt resimtiti uniform de orice actor social. Conflictele interpersonale - sunt un factor puternic, in special pentru cei cu tendinte accentuate de a-l evita. Intreaga gama de conflicte, de la ciocnirile de personalitati pana la certurile intergrupuri, are mari sanse de a provoca stres, cand conduce la atacuri reale sau doar percepute, asupra integritatii sau bunei pareri despre sine.

Conflictul serviciu-familie - stresul izvoraste din conflictul de roluri intre a fi membrul al unei familii si a fi membrul unei organizatii.

Nesiguranta postului - un post sigur este un obiectiv important pentru aproape oricine si cand acesta este amenintat, poate aparea stresul.

Ambiguitatea rolului - exista acolo unde obiectivele postului sau modul de a accede la ele sunt neclare. Lipsa unei directive se poate dovedi stresanta, in special pentru cei care tolereaza greu o astfel de ambiguitate.(Lefter,Manolescu,1995,p.202)

Alaturi de acesti factori generali, mai pot fi intalniti si alti factori de stres: lipsa locului de munca, un loc de munca bun poate fi stresant atunci cand angajatul este permanent nesatisfacut, nu are perspectiva de avansare sau de schimbare semnificativa, nu are siguranta prezentei pe postul potrivit si, in acelasi timp, nu stie ce altceva ar putea face. Echipa sau organizatia pot fi stresante atunci cand cerintele sunt conflictuale, obiectivele neclare, sau resursele neadecvate, daca au loc schimbari fara consultare sau planificare adecvate, sau daca exista un conflict intre satisfacerea nevoilor si asteptari. Alte cauze de stres pot fi conditiile proaste de munca (zgomot, iluminare, mizerie, umiditate, caldura/frig excesiv, ergonomie), un slab management al timpului, finantare nesigura, lipsa procedurilor de suport si supervizare. Locul de munca poate fi stresant daca angajatul are prea mult sau prea putin de facut, daca slujba este prea grea sau prea usoara, daca angajatul trebuie sa ia decizii fara a beneficia de informare sau autoritate adecvate, daca primeste termene asupra carora nu are nici un control sau daca are responsabilitatea vietii altora. Stresul poate fi generat de relatiile cu superiorii, subordonatii, colegii, consiliul de administratie, beneficiari, membrii sau persoane din alte organizatii. O importanta categorie de factori mai sunt si cei autoindusi. Acestia sunt specifici persoanelor care nu se trateaza adecvat pe ele insele. Ei se pot datora neglijarii fizice, care pe langa potentialul stresant propriu, poate determina capacitatea de a rezista altor factori stresanti, sau abandonarii perioadelor de relaxare.Ca factori de stres externi, care scapa controlului putem aminti:schimbarile legislative, deciziile finantatorilor, traficul, transportul in comun.

CAPITOLUL IV: METODE DE REDUCERE SAU ELIMINARE A STRESULUI LA LOCUL DE MUNCA

Unii angajati considera conditiile stresante de munca ca fiind un rau necesar- compania trebuie sa faca fata presiunilor angajatilor si sa asigure sanatatea acestora pentru a ramane productiva si profitabila in conditiile economiei actuale. Studiile arata ca, conditiile stresante de munca sunt actualmente asociate cu cresterea absenteismului, intarzierilor si intentiile angajatilor de a-si parasi locul de munca, toate acestea avand un efect negativ pentru companie.

Studii recente ale asa numitor "organizatii sanatoase" sugereaza ca politicile in favoarea sanatatii angajatilor conduc la beneficii pentru organizatii. O organizatie sanatoasa e definita ca fiind o organizatie cu o rata mica de imbolnaviri, invaliditati ale fortei de munca si care deasemeni e competitiva. Cercetarile au identificat caracteristici organizationale asociate cu sanatatea, nivel minim de stres la locul de munca si un nivel inalt al productivitatii. Exemple de asemenea caracteristici includ urmatoarele:

Recunoasterea angajatilor pentru performanta lor.

Oportunitati de dezvoltare a carierei.

Cultura organizationala ce valorizeaza angajatul.

Actiuni manageriale ce se incadreaza in valorile organizatiei.

IV.1 Ce se poate face pentru a reduce stresul la locul de munca Managementul stresului

Aproape jumatate din companiile americane promoveaza diferite tipuri de cursuri pentru managementul stresului pentru angajatii lor. Programele de management ale stresului invata angajatii despre natura si cauzele stresului - de exemplu: organizarea timpului sau exercitii de relaxare. O parte dintre organizatii promoveaza consultatii individuale pentru angajati in ceea ce priveste atat problemele legate de locul de munca cat si problemele familiale. Aceste programe de management al stresului pot reduce rapid simptomele stresului ca anxietatea si tulburari ale somnului; deasemeni au si avantajul de a fi putin costisitoare si usor de implementat. Programele de management al stresului au, in mare, doua dezavantaje majore:

Rezultatele (reducerea simptomelor stresului) au viata scurta.

Este ignorata adesea cea mai importanta cauza a stresului, deaoarece concentrarea se realizeaza asupra angajatului si nu si asupra mediului.

Nu exista abordari standardizate sau un manual pentru dezvoltarea programelor de preventie a stresului. Designul programelor si solutiile vor fi influentate de numerosi factori - marimea si complexitatea organizatiei, resursele disponibile si in special tipul de probleme cu care se confrunta organizatia. De exemplu unele companii au ca problema principala suprasolicitarea angajatilor, iar altele un program inflexibil sau lipsa de comunicare cu publicul.

Cu alte cuvinte nu este posibila o prescriptie universala de preventie a stresului la locul de munca, dar este posibila oferirea unor linii de ghidare pentru procesul de prevenire a stresului in organizatii. In toate situatiile, procesul programelor de preventie a stresului implica trei etape distincte: identificarea problemei, interventia si evaluarea. Pentru ca acest proces sa aiba reusita, organizatiile trebuie sa fie pregatite adecvat. Un nivel minim de pregatire pentru programul de prevenire a stresului trebuie sa includa urmatoarele:

Constientizarea problemelor legate de stresul la locul de munca (cauze, costuri, control).

Asigurarea unui management si suport de calitate pentru program.

Implicarea angajatilor in toate fazele programului.

Stabilirea capacitatii tehnice de conducere a programului (cursuri specializate pentru membrii organizatiei sau folosirea consultantilor).

Aducerea impreuna a angajatilor sau a angajatilor si managerilor, in cadrul aceluiasi comitet sau "grup de rezolvare a problemelor" poate fi o abordare foarte utila pentru dezvoltarea programelor de preventie a stresului. Cercetarile arata ca aceste eforturi participative au fost incununate de succes in privinta problemelor ergonomice la locul de munca, in parte datorita capitalizarii cunostintelor directe ale angajatilor despre problemele intalnite in munca lor.(Caprarescu,2009,p.118)

IV.2 Etape in programul de preventie

Moralul scazut, plangerile referitoare la sanatate si locul de munca sunt primele semne ale stresului la locul de munca. Dar cateodata, nu exista indicii, mai ales daca angajatii se tem de pierderea locului de munca. Lipsa semnelor evidente nu este un motiv bun pentru a neglija indoielile privitoare la stresul la locul de munca sau minimizarea importantei unui program de preventie a stresului.(Ursu,2007,p.31)

Prima etapa - Identificarea problemei.

Cea mai buna metoda de a explora scopul si sursa unei probleme de stres intro organizatie depinde in parte de marimea organizatiei si de resursele disponibile. Discutiile de grup intre manageri, reprezentanti si angajati pot fi o sursa bogata de informatii. Asemenea discutii pot fi tot ceea ce este nevoie pentru a remedia problemele legate de stres intro organizatie mica. Intro organizatie mare, asemenea discutii pot fi utile pentru informarea asupra factorilor de stres si a conditiilor ce determina stresul pentru un numar mare de angajati.

In ceea ce priveste metoda de colectare a informatiilor, acestea trebuie sa priveasca perceptiile angajatilor asupra conditiilor locului de munca si nivelul de stres, sanatate si satisfactie. Lista conditiilor locului de munca ce pot determina stresul si a semnelor si efectelor stresului sunt un bun punct de inceput pentru a decide ce informatii trebuie colectate.Masurarea comportamentelor obiective ca absenteismul, imbolnavirile, rata profitului sau problemele legate de performanta pot fi deasemeni examinate pentru a stabili prezenta si scopul stresului. Aceste valori sunt, in cel mai bun caz, doar indicatori aproximativi ai stresului la locul de munca.

Datele rezultate din discutii ar trebui sa fie adunate si analizate pentru a raspunde la intrebarile in legatura cu localizarea unui factor de stres si a unei conditii de munca ce poate fi responsabila de exemplu, de lipsa comunicarii intre doua departamente.

Analiza informatiilor si a altor aspecte ale programului de preventie a stresului pot necesita ajutorul expertilor (ai unei universitati sau firme de consultanta). In orice caz, decizia pentru programul de preventie trebuie sa ramana a organizatiei.

Etapa a II-a. Desigul si implementarea interventiilor.

Odata ce sursele de stres au fost identificate si scopul problemei inteles, se trece la etapa de design si implementare a unei strategii de interventie

In organizatiile mici, discutiile informale ce au ajutat la identificarea problemelor de stres pot produce si idei fructuoase de preventie. In organizatiile mari este nevoie de un proces mai formal. Frecvent, i se cere unei echipe sa dezvolte recomandari bazate pe analiza datelor din prima etapa si se consulta experti din afara organizatiei.

O anume problema, de pilda, un mediu ostil de munca poate cuprinde organizatia si poate necesita interventia. Alte probleme, de exemplu munca excesiva, pot exista doar in cateva departamente si necesita solutii mai ample, de exemplu redesignul postului. Alte probleme pot fi specifice anumitor angajati si rezistente la orice fel de schimbare organizationala si necesita in locul acesteia managementul stresului sau interventii de asistenta a angajatilor. Unele interventii pot fi implementate rapid (de exemplu imbunatatirea comunicarii, cursuri de management al stresului), dar altele pot necesita timp pentru a fi duse la indeplinire (de exemplu redesignul unui proces de fabricatie).

Inainte de orice interventie, angajatii trebuie informati asupra actiunilor ce vor avea loc si cand. Adesea este utila o intalnire in acest scop.

Etapa a III-a. Evaluarea interventiei.

Evaluarea este o etapa important in procesul interventiei. Evaluarea este necesara pentru a determina daca interventia produce efectele scontate si daca sunt necesare schimbari in aceasta directie.

Timpul necesar pentru evaluarea interventiilor trebuie bine stabilit. Interventiile ce implica schimbare organizationala trebuie sa primeasca evaluari atat dupa un timp scurt cat si dupa o perioada mai lunga.

Evaluarea dupa o perioada scurta poate fi facuta pentru a determina un prim indicator al programului sau al posibilelor nevoi de redirectionare. Multe interventii produc initial efecte ce nu persista. Evaluarea dupa o perioada mai lunga de timp, adesea anuala, e necesara pentru a determina daca interventia produce efecte de durata.

Evaluarea trebuie sa se concentreze pe aceleasi tipuri de informatii colectate in timpul primei etape (de identificare, inclusiv informatiile de la angajati despre conditiile de lucru, nivelul de stres, probleme de sanatate si satisfactia). Perceptiile angajatilor sunt de obicei cele mai sensibile masuratori ale conditiilor stresante de munca si adesea reprezinta primul indicator al interventiei. Adaugarea masuratorilor obiective ca absenteismul si cheltuielile pentru ingrijirea sanatatii pot fi utile de asemeni. Efectele interventiei asupra stresului la locul de munca tind sa fie mai putin bine definite si pot necesita un timp indelungat pentru a-si face aparitia. Procesul de preventie a stresului nu se termina cu evaluarea. Procesul trebuie sa fie vazut, mai degraba, ca un proces continuu ce foloseste datele evaluarii pentru a redefini si redirectiona strategia de interventie.

IV.3 Schimbarea organizationala

In contrast cu managementul stresului si programele de asistenta a angajatilor, unele organizatii incearca reducerea stresului prin folosirea unui consultant specializat ce are ca sarcina recomandarea unor cai de imbunatatire a conditiilor de munca. Aceasta abordare este cea mai directa cale de a reduce stresul la locul de munca. Ea presupune identificarea aspectelor cele mai stresante ale muncii (de exemplu: munca excesiva, conflictele) si designul strategiilor de reducere sau eliminare a factorilor de stres identificati. Avantajul acestei abordari este faptul ca trateaza direct principala cauza a stresului la locul de munca. Totusi, uneori, managerii nu agreaza aceasta abordare deoarece ea implica schimbari in rutina muncii sau orarul de productie, sau, schimbari in structura organizationala.

Ca regula generala, actiunile de reducere a stresului la locul de munca ar trebui sa acorde interes major schimbarii organizationale pentru a imbunatatii conditiile de munca. Dar chiar si cele mai constiincioase eforturi de imbunatatire a conditiilor de munca sunt incapabile sa elimine stresul complet, pentru toti angajatii. Din acest motiv, o combinatie intre schimbarea organizationala si managementul stresului este adesea cea mai utila abordare pentru a preveni stresul la locul de munca.(Ursu,2007,p.78)

Cum putem face schimbari in organizatie pentru a preveni stresul la locul de munca.

Asigurarea in privinta capacitatilor si resurselor angajatilor raportate la munca ce o desfasoara.

Designul posturilor trebuie sa promoveze intelegerea, stimularea si oportunitatile angajatilor de a-si folosi indemanarile.

Definirea clara a rolurilor si responsabilitatilor.

Acordarea posibilitatii angajatilor de a participa la deciziile si actiunile ce le afecteaza locul de munca.

Imbunatatirea comunicarii-reducearea incertitudinilor in legatura cu dezvoltarea carierei si planurilor viitoare ale angajatilor.

Promovarea oportunitatilor pentru interactiuni sociale intre angajati.

Stabilirea unui orar ce este compatibil cu cererile si responsabilitatile angajatilor in afara orelor de munca.

PARTEA II: Cercetarea

II.1 Stresul - opinia unui colectiv de angajati

Prin lucrea de fata ne-am propus a analiza opiniile si reprezentarile unui grup de profesori asupra stresului. Institutia selectata de noi pentru ancheta de fata este o scoala din mediul rural din judetul Timis, anume Scoala cu cls. I-VIII din comuna Pischia.

II.2 Instrumentarul cercetarii: metoda,tehnica, instrument, esantion

Metoda utilizata in acest studiu este sondajul de opinie, dar aplicarea acestei metode se realizeaza in concordanta cu contextul cercetarii mele. In acest sens, tinand cont de numarul restrans al angajatilor, aproximativ 34 de cadre didactice, am considerat oportun a aplica chestionarul tuturor pesoanelor implicate.

II.3 Sondajul de opinie

Conform Dictionarului de sociologie,(Zamfir,Vlasceanu,1993,p.88), sondajul de opinie este definit ca metoda de cunoastere a opiniei publice pe baza chestionarului si a esantionarii. Termenul de sondaj de opinie este echivalent celui de Public Opinion Polls (engl.) si a celui de Demoskopie (germana). Utilizarea altor termeni (gr. doxometrie, psephologie) pentru a desemna masurarea opiniei publice nu s-a impus. Chiar daca sondajele de opinie au aparut si s-au perfectionat din punct de vedere tehnic prin utilizarea lor pentru a cunoaste opiniile alegatorilor, si pe aceasta baza, pentru a prognoza comportamentul electoral, aceasta nu inseamna ca domeniul de aplicare al unui sondaj de opinie se restrange la studiul preelectoral. Mai mult chiar - asa cum remarca sociologul englez C. A. Moser (Survey Methods in Social Investigation, 1958) - nu este un lucru extraordinar sa prevezi cu aproximatie ceea ce intrun interval scurt de timp poti afla cu exactitate. Din acest punct de vedere, aplicarea unui sondaj de opinie pentru studierea comportamentului economic, cultural, politic - participativ este fara indoiala mai fructuoasa.

Sondajele preelectorale dau insa posibilitatea evaluarii preciziei cu care s-au masurat opiniile. Primele sondaje de opinie organizate sunt legate de numele lui George Gallup, care, in 1928, sustine teza de doctorat in psihologie cu titlul: "O metoda obiectiva pentru determinarea interesului cititorilor fata de textele unui ziar'. Ideile sustinute in aceasta teza (necesitatea chestionarii directe a publicului si posibilitatea studierii pe grupuri reprezentative) este pusa in practica cu ocazia alegerilor generale din 1934. Un an mai tarziu, in 1935, este infiintat Institutul care va fi cunoscut in intreaga lume sub numele de Gallup Poll (Institutul American de Opinie Publica). Deceniul patru al sec. XX marcheaza institutionalizarea sondajului de opinie.

Perfectionarea sondajului de opinie este continua. In S.U.A. numarul organizatiilor de studiere a opiniei publice in 1971-1972 era de 107. Si in celelalte tari, sondajele de opinie au inregistrat un avant deosebit. In Franta, primul Institut de opinie publica este creat in 1938 "L'institut francais d'opinion publique "(IFOP). In Marea Britanie, alaturi de Institutul de opinie publica (BIPO) creat in 1936, BBC-ul efectueaza s. pentru a cunoste audienta si aprecierile radio si telespectatorilor. In Germania, la AlIensbach exista din 1947 un Institut de demoscopie, specializat in sondaj de opinie in toate tarile lumii exista azi un interes real pentru sondaj de opinie. Dupa ce au fost create Asociatia americana pentru studiul opiniei publice (1946) si Comisia europeana pentru studiile opiniei publice si ale pietelor (1947), in 1956 a luat fiinta Asociatia mondiala pentru studiul opiniei publice (WAPOR) care are statut consultativ in UNESCO.

In tara noastra, desi a existat un interes permanent al cercetatorilor pentru studierea opiniei publice, nu a functionat decat in perioada 1967-1980 o institutie specializata in efectuarea sondajelor de opinie (Oficiul de studii si sondaje al Radioteleviziunii). Dupa evenimentele din decembrie '89 a luat fiinta Institutul Roman pentru Sondarea Opiniei Publice - IRSOP (1990), care impreuna cu Institutul de Stiinte Sociale Aplicate (INFAS) din Bonn, a realizat pentru prima data in Romania prognozarea si analiza computerizata a alegerilor parlamentare si prezidentiale (Datculescu,Liepelt,1991,p.76).

II.4 Chestionarul sociologic- instrument de analiza privind opinii asupra stresului intro structura organizationala anume

Instrumentul folosit in cadrul acestui studiu este chestionarul sociologic. Conform Dictionarului de sociologie, coordonatori Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu, chestionarul sociologic reprezinta o tehnica si, corespunzator, instrument de investigare, constand dintr-un ansamblu de intrebari scrise si, eventual, imagini grafice, ordonate logic si psihologic care, prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin auto-administrare, determina din partea celor anchetati raspunsuri ce urmeaza a fi inregistrate in scris (Chelcea,1975,p.112). In cercetarile sociologice, chestionarul este utilizat atat pentru culegerea datelor obiective (varsta, sex, nivel de scolaritate, venituri etc.), cat si a celor subiective (opinii, atitudini, aspiratii, trebuinte etc.). Intrebarile scrise si, eventual, imaginile grafice (desene, fotografii, schite) au functie de indicatori. Succesiunea lor este logica (de la particular la general sau invers; de la trecut la prezent si apoi la viitor), dar si psihologica (de la intrebarile de stabilire a contactului psihic la cele esentiale pentru verificarea ipotezelor cercetarii; de la cele neutre la cele incarcate emotional). Clasificarea chestionarelor poate fi facuta dupa mai multe criterii: continutul intrebarilor, forma intrebarilor, modul de administrare a chestionarului. Se face astfel distinctie intre chestionarul de date factuale (de tip administrativ) si chestionarul de opinie (vizand nu numai opiniile, dar si aspiratiile, trebuintele si valorile, atitudinile si interesele s.a.m.d.).

Structura chestionarelor depinde de continutul lor, de problema cercetata. George Gallup, care a fondat in 1935 primul institut de cercetare a opiniei publice (American Institute of Public Opinion), a stabilit urmatoarea schema pentru elaborarea chestionarului de opinie: se incepe cu cateva intrebari filtru pentru a afla daca persoanele anchetate cunosc problema pusa in discutie; urmeaza una sau mai multe intrebari deschise privind atitudinea fata de respectiva problema; apoi, un set de intrebari inchise referitoare tot la atitudinea celor anchetati. In finalul chestionarului sunt formulate mai multe intrebari deschise vizand motivarea opiniilor exprimate. Chestionarul se incheie cu un set de intrebari inchise care au ca scop masurarea intensitatii opiniilor exprimate. In ceea ce priveste numarul temelor abordate, se face distinctia intre chestionarul "special", cu o singura tema si chestionarul "omnibuz', cu mai multe teme. Aceasta distinctie are o importanta deosebita in elaborarea chestionarului, cand trebuie urmarita "dramaturgia' succesiunii intrebarilor si plasarea intrebarilor esentiale in prima parte a chestionarului, presupunandu-se ca pe masura desfasurarii anchetei concentrarea atentiei persoanelor intervievate scade.(Chelcea,1975,p.87)

Dupa forma intrebarilor, chestionarul poate fi clasificat in chestionarul cu intrebari inchise, cu intrebari deschise, si chestionarul mixt (cu intrebari inchise si deschise). Chestionarul cu intrebari inchise sau precodificate nu permite decat alegerea dintre doua sau mai multe raspunsuri prestabilite, indicandu-se raspunsul care corespunde cel mai mult situatiei sau opiniei celui intervievat, intrebarile inchise (dihotomice, tri-hotomice, cu alegere multipla sau in evantai) implica un proces de recunoastere, astfel ca ele sunt mai putin adecvate cand se urmareste evaluarea cunostintelor. Chestionarul cu intrebari deschise sunt recomandabile in studierea problemelor complexe, oferind in afara continutului raspunsurilor informatii bogate despre personalitatea celor anchetati (coerenta logica, nivelul de cultura, particularitati temperamentale etchestionarul). (Chelcea,1975,p.51) Acest tip de chestionar impune adesea apelul la tehnica analizei continutului pentru prelucrarea raspunsurilor. In functie de modul de aplicare, se face distinctie intre chestionarele autoadministrate si chestionarele administrate de catre operatorii de ancheta.

Autoadministrarea elimina posibilitatile de distorsionare a informatiilor datorita prezentei operatorilor de ancheta, dar introduce o anumita incertitudine in legatura cu persoana celui care efectiv raspunde la intrebarile din chestionarele postale, ca si cele publicate in reviste si ziare au multiple avantaje: numar mare de persoane care pot raspunde concomitent, diminuarea efectului de interviu, eliminarea influentei operatorilor de ancheta, sporirea gradului de concentrare in formularea raspunsurilor, asigurarea anonimatului. In acelasi timp, chestionarele autoadministrate ridica serioase probleme privind reprezentativitatea investigatiei. Structura chestionarelor vizeaza tipurile de intrebari si raporturile dintre ele.

Dupa functia pe care o au, intrebarile pot fi: introductive, de trecere, bifurcate, "de ce', de control, de identificare. In ordonarea intrebarilor trebuie avute in vedere "efectul halo' si "efectul de pozitie'. Formularea intrebarilor presupune verificarea faptului daca: sunt dificultati de intelegere a limbajului ? intrebarile sunt prea abstracte? Depasesc elocventa celui anchetat ? Necesita o capacitate de observatie iesita din comun ? Suprasolicita gandirea ? Sunt obositoare ? Sunt plictisitoare ? Genereaza teama ? Sunt prea intime ? Genereaza conflicte cu idealul propriu ? (Chelcea,1975,p.126). Formularea corecta a intrebarilor in chestionar presupune alegerea judicioasa a cuvintelor astfel ca sa fie intelese de intreaga populatie anchetata, sa nu aiba sensuri multiple si sa nu fie afectogene.

De asemenea, se vor evita termenii tehnici, cuvintele ambigue, ca si cele de jargon sau argou. Utilizat in cadrul unor metodologii complexe, cu respectarea principiilor deontologiei sociologice, chestionarul asigura obtinerea unor informatii utile pentru cunoasterea fenomenelor si proceselor sociale.

Chestionar privind stresul in perceptia cadrelor didactice

Nr:______ aplicat in data de_________

Buna ziua, ma numesc Rad Crina, sunt masterand la Facultatea Psihologie din cadrul Universitatii Tibiscus din Timisoara, si respectuos va rog a avea bunavointa de a raspunde unui set de intrebari cu privire la perceptiile dumneavoastra fata de stresul de la locul de munca. Pentru a raspunde prezentului studiu va rog sa incercuiti cifra considerata corespunzatoare raspunsului dvs. In cazul intrebarilor care nu ofera variante de raspuns va invitam sa completati opinia dvs. Prin redactarea unui scrurt raspuns spontan si sincer.

Precizez ca datele culese prin acest studiu sunt folosite exclusiv in scopul enuntat, anume pentru reaizarea si redactarea unei lucrari de disertatie.

Va multumim!

II.5 Precizari privind selectia si esantionarea

Selectia si esantionarea reprezinta un important context ce gestioneaza calitatea cercetarii. Tehnica statistico-metodologica aplicabila in cercetarea sociala in vederea selectarii dintro populatie de entitati (persoane, organizatii etc.) a unei parti (esantion) ce va fi analizata pentru a facilita elaborarea de inferente despre intreaga populatie. Presupozitia fundamentala a esantionarii este ca analiza unei parti (esantion) din populatia de referinta conduce la rezultate similare cu acelea obtinute prin investigarea intregii populatii, daca sint respectate anumite conditii statistice si teoretice. Esantionul trebuie sa ofere o imagine cat mai precisa a populatiei de referinta, sa fie obtinut prin aplicarea unor tehnici probabiliste (legea numerelor mari, teorema limitei centrale), sa fie reprezentativ in termeni statistici si cu privire la problema teoretica analizata, sa fie economicos in raport cu resursele (financiare, de timp, de personal) disponibile.

Esantionarea presupune mai intai ca in functie de problema cercetata sa se precizeze populatia de referinta. Aceasta este un numar finit de elemente sau unitati primare si este delimitabila in termeni de: continut (specificarea elementelor componente), incadrare (caror unitati organizatorice apartin elementele), extensie (aria de raspandire), timp (momentul sau perioada considerarii). De exemplu, intro analiza a caracteristicilor intelectualitatii tehnice actuale din tara noastra, populatia de referinta ar include toti inginerii din institute de cercetare, unitati productive si de servicii existente in Romania in anul 1993. Daca apar dificultati in circumscrierea populatiei de referinta, este necesar sa se defineasca populatia investigata in mod mai precis. Populatia investigata si populatia de referinta ar trebui sa coincida, dar aceasta nu se intampla intotdeauna din cauza dificultatilor ce pot aparea in circumscrierea ultimei.(Minulescu,1996,p.88)

Inainte de a trece la selectarea esantionului, elementele populatiei investigate sunt asamblate intrun cadru al esantionarii. De regula, acesta ia forma unei liste de elemente ordonate in functie de unul sau mai multe criterii. Ordonarea cea mai frecventa este de tipul stratificarii, dupa criterii sociale, demografice, geografice sau organizationale, pentru a asigura o selectie cat mai adecvata in esantion si o analiza cat mai riguroasa atat a elementelor separate cat si a combinarii lor in straturi.

In functie de tehnica de selectie a elementelor populatiei in esantion, se distinge intre esantionarea probabilista si esantionarea neprobabilista. In esantionarea probabilista fiecare element al populatiei este selectat in mod independent de celelalte, toate avand aceeasi probabilitate de selectie, diferita de zero. Esantionarea neprobabilista presupune utilizarea informatiilor oferite de cercetari prealabile sau de experti pentru a ghida selectia de esantioane tipice sau reprezentative pentru o problema teoretica sau factuala. De data aceasta nu se pot realiza scopuri specifice estimarii si testarii ipotezelor, intrucat nu sunt satisfacute conditiile selectiei probabiliste esantionata. In schimb, se faciliteaza culegerea unor date privitoare la relatiile dintre entitati sociale sau la constituirea de grupari si organizari formale sau informale, conduce la formularea de generalizari empirice sau teoretice cu ajutorul unor procedee specifice (analiza contextuala, analiza de retea si cea a perechilor).

Diferitele modele de esantionare se asociaza cu metode specifice de culegere a datelor. In acest sens, se pot distinge trei tipuri de combinatii:

a. experimentele presupun manipularea anumitor variabile independente si controlul sau randomizarea tuturor variabilelor exterioare; totodata, randomizarea se refera si la selectia sau alocarea probabilista a subiectilor pe grupuri si a grupurilor intro ordine anume, putand fi circumscrisa, din acest punct de vedere, domeniului esantionat;

b.  anchetele si sondajele de opinie se bazeaza pe aplicarea modelelor de esantionarea probabilista;

c.  investigatiile sociale - termen utilizat pentru a individualiza abordarile bazate pe esantionarea neprobabilista, dispunand de un nivel scazut al validitatii interne si externe, fara a fi insa lipsite de importanta pentru progresul teoretic al cercetarii sociologice. (Sava,2004,p.101)

Esantionarea probabilista a cunoscut cea mai puternica dezvoltare tehnica si sta la baza aplicarii diferitelor tipuri de anchete sociologice. Se realizeaza in diferite variante. Cea mai simpla este esantionarea simpla aleatoare (esa) aplicabila in anchetele de opinie, in analize exploratorii sau in cele care isi propun identificarea unor factori cu incidenta asupra constituirii unor fenomene sau procese sociale. Dupa delimitarea populatiei investigate si a cadrului de esantionare, se formuleaza decizia privind dimensiunea esantionului, avand in vedere gradul de eterogenitate a populatiei si optiunea pentru un anumit nivel de incredere in estimarea parametrilor.

Cu cat nivelul asteptat de precizie a estimatiei este mai mare, cu atat limita confidentei este mai coborata si dimensiunea esantionului creste. Pentru o populatie nediferentiata pe subclase sau straturi, dimensiunea optima a unui esantion este de circa 400 de elemente pentru un nivel de confidenta de 95%. Cand populatia este diferentiata pe subclase iar esantionul se asteapta sa le reprezinte, pentru precizarea dimensiunii optime a esantionului se considera subclasa sau stratul cu cele mai putine elemente, se mentioneaza cate elemente vor fi selectate din aceasta si apoi se selecteaza in mod proportional elementele din celelalte subclase. Dimensiunea esantionului total creste proportional cu numarul subclaselor. Aceasta tendinta poate fi, totusi, evitata fie prin aplicarea altei tehnici de esantionare, fie prin eliminarea unor subclase sau prin fixarea arbitrara a dimensiunii subclasei minime in jur de 100.

Pe baza cunoasterii dimensiunii n a esantionului si N a populatiei se calculeaza fractia de esantionare (f=n/N). Aceasta indica distanta cantitativa dintre doua elemente succesiv selectionate de pe lista populatiei. In functie de aceasta sau utilizand un tabel de numere aleatoare, se procedeaza la selectia aleatoare a elementelor din populatia listata. In esa fiecare element este considerat prin el insusi, independent de celelalte si cu probabilitati de selectie echivalenta cu a oricarui alt element. Aceasta inseamna ca entitatile sociale sunt atomizate iar in interpretarea rezultatelor cercetarii nu pot fi formulate inferente despre relatii sau structuri sociale, ci numai despre indicatori sau variabile.

Esantionarea presupune mai intai identificarea gruparilor si/sau zonelor geografice dupa un criteriu. Acesta se poate referi la constituirea lor naturala (din diverse zone geografice ce au in vedere unitatile productive sau culturale sau sociale) sau la o constituire generala de cercetare (de exemplu, diferentierea zonelor sau unitatilor in functie de nivelul dezvoltarii). La randul lor, zonele si unitatile pot fi din nou divizate dupa un alt criteriu de stratificare (de exemplu, unitatile productive sunt diferentiate dupa marime, modernitatea tehnologiei, eficienta economica etc.). Intrun al treilea stadiu, se poate proceda la esantionarea echipelor de muncitori (considerate ca grupari) sau a muncitorilor diferentiati dupa nivelul calificarii. Echipele sau muncitorii vor fi unitatile investigate, santionarea Eg este deci multistadiala si stratificata, dispune de un grad inalt de flexibilitate, este adaptabila la o varietate de probleme, faciliteaza analiza relatiilor dintre elementele repartizate pe diferite grupari sau straturi, valorifica avantajele esa. In acelasi timp, este complicata tehnic, solicita la maximum experienta, priceperea si imaginatia analistului.

Optiunea pentru un tip sau altul de esantionare trebuie sa se bazeze pe specificul si implicatiile problemei studiate, pe considerarea caracteristicilor populatiei de referinta si pe criterii de eficienta practica si a estimarii parametrilor. Totodata, trebuie sa se urmareasca reducerea erorilor de esantionarea, adica a diferentelor dintre estimatorii obtinuti din analiza unui esantion si parametrii populatiei. Uneori, chiar daca un esantion a fost bine selectat initial, pot apare nonraspunsuri care reduc dimensiunea esantionului si maresc erorile de esantionare. Aceasta tendinta poate fi contracarata prin adaugarea de noi elemente in esantion sau prin completarea nonraspunsurilor de catre analist pe baza compararii anumitor caracteristici importante ale elementelor care au raspuns cu cele ale celor care nu au raspuns si prin optiunea pentru o tendinta similara probabila de raspuns care inlocuieste nonraspunsurile Intr-un esantion bine selectat abaterea estimatorului de la valoarea parametrului este mica sau tinde catre zero pe masura ce creste dimensiunea esantionului. Eroarea medie de esantionarea este de obicei descrisa in termenii variatiei.

Centrul scolar analizat este format din 5 colective profesorale, adica cate un corp profesoral pentru scoala fiecarui sat.

structura scolara unde isi desfasoara activitatea

Scoala din Pischia are in structura sa:

Scoala cu cls. I-VIII din Pischia, cu un colectiv de aproximativ 14 cadre didactice proprii si 1 cadru didactic asociat de la Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva Paul Popescu Neveanu, care ofera structuri de sprijin

Scoala cu cls I-VIII din Bencecu de Sus, cu un colectiv de aproximativ 11 cadre didactice si 1 cadru didactic asociat de la Universitatea de Vest din Timisoara, Facultatea de Litere, Istorie si Teologie, sectia de Istorie

Scoala cu cls I-IV din Murani, cu un colectiv de 6 cadre didactice si 1 cadru didactic asociat de la Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva Paul Popescu Neveanu, care ofera structuri de sprijin

Scoala cu cls. I-IV din Bencecu de Jos, cu 4 cadre didactice si 1 cadru didactic asociat al Patriathiei Romane, Motripolia Banatului, Episcopia Timisului, Asezamantul Pischia

Gradiniti cu program normal din Pischia cu 2 cadre didactice

Gradinita cu program nornal din Murani cu 2 cadre didactice

Gadinita cu program normal din Bencecu de Sus cu 1 cadre didactice

Gradinita cu program normal din Bencecu de Jos cu 2 cadre didactice

Gradinita cu program prelungit din Saciua Noua, cu 3 cadre didactice

O prima analiza statistica releva ca avem 41 de cadre didactice carora li se adauga 3 cadre didactice de sprijin si preotul satului care preda orele de educatie religioasa, pentru elevii crestin catolici din satul Bencecu de Jos.

II.6 Instrumentarul demersului investigativ: scop, obiective, ipoteze

Scopul cercetarii este acela de a identifica opinia unui grup de angajati, anume colectivul cadrelor didactice din Scoala cu cls. I-VIII, Pischia, cu privire la stres.

Obiectivele studiului sunt:

obiectiv 1) Identificarea unei proportii cu privire la persoanele care considera ca sunt stresate la locul de munca.

obiectiv 2) Identificarea unor variabile resimtite de personalul angajat care cauzeaza stresul la locul de munca

obiectiv 3) Identificarea unor politici resimtite de angajati implemnetate de conducerea unitatii angajatoare

obiectiv 4) Identificarea unor propuneri aplicabile cu privire la reducerea si limitarea stresului in activitatea didactica.

Ipotezele studiului de fata sunt propuse pentru a favoriza aparitia unor perspective de limitare si imbunatatire a mediului de lucru al cadrelor didactice. Acestea sunt:

ipoteza 1) Daca conducerea organizatiei stimuleaza un mediu concurential, atunci personalul angajat este supus unui mediu stresant;

ipoteza 2) Cu cat sarcinile de lucru sunt mai multe, cu atat personalul angajat in procesul didactic este mai stresat;

ipoteza 3) Rezultatele pozitive, prin stimularea stimei de sine, duc la o scadere a nivelului de stres perceput de catre angajati;

ipoteza 4) Cu cat organizarea unor activitati de petrecere a timpului liber sunt mai dese, cu atat nivelul de stres perceput de catre angajati, scade.

II.7 Analiza statistica a datelor culese

In cele ce urmeaza, am realizat cateva analize statistice asupra datelor culese de pe teren. Datele culese sunt reprezentative exclusiv asupra structurii institutionale analizate, culegerea datelor realizandu-se de la toate cadrele didactice angajate ale acestei structuri.

O extrapolare a rezultatelor obtinute asupra fenomenologiei educatiei din sistemului national sau generalizarea datelor pe intreg domeniu educational nu se poate realiza.

II.8 Perceptii asupra prezentei stresului in activitatea didactica

Prin intrebarea "Considerati ca scoala este stresanta pentru elevi?" am dorit sa urmaresc daca cadrele didactice considera ca elevii sunt stresati de actul didactic desfasurat in structurile Scolii cu cls. I-VIII din Pischia. Rezultatele obtinute releva urmatoarele scoruri statistice: un numar de 15 cadre didactice, corespondent unui procent de 36.6% din totalul respondentilor, estimeaza ca elevii nu sunt stresati de activitatea didactica, un numar de 18 cadre didactice estimeaza ca elevii sunt stresati intro mica masura de activitatea didactica, ceea ce presupune un procent de 43.9% din totalul respondentilor.

Un numar de 7 cadre didactice, corespondent unu procent de 17.07% din totalul cadrelor didactice, estimeaza ca elevii lor sunt stresati in masura medie de activitatea didactica de la scoala, iar un cadru didactic, coresponent unui procent de 2.44% din cadrele didactice ale Scolii cu cls. I-VIII din Pischia considera ca elevii sunt stresati in mare masura.

Realizand o abordare sintetica, cadrele didactice considera ca elevii nu sunt deloc sau sunt in mica masura stresati la scoala de activitatea didactica, anume un total procentual de 80.5% , ceea ce spune multe privind interesul scolar si seriozitatea cu care este privita activitatea in cadrul scolii.

Prin intrebarea "Considerati ca scoala este stresanta pentru cadrele didactice?" am dorit sa urmaresc daca cadrele didactice se considera stresate de actul didactic si activitatile conexe acestuia desfasurate in structurile Scolii cu cls. I-VIII din Pischia.

Rezultatele obtinute releva urmatoarele scoruri statistice: un numar de 14 cadre didactice, corespondent unui procent de 34.1% din totalul respondentilor, estimeaza ca cadrele didactice nu sunt stresate de activitatea didactica, un numar de 19 cadre didactice estimeaza ca acestea sunt stresate intro mica masura de activitatea didactica, ceea ce presupune un procent de 46.3% din totalul respondentilor.

Un numar de 5 cadre didactice, corespondent unui procent de 12.2% din totalul cadrelor didactice, estimeaza ca acestea sunt stresate in masura medie de activitatea didactica de la scoala, iar 3 cadre didactice, corespondent unui procent de 7.3% din cadrele didactice ale Scolii cu cls. I-VIII din Pischia considera ca el si colegii lui sunt stresati in mare masura

Realizand o privire de ansamblu, un procent de 58.5 din cadrele didactice ale Scolii cu cls. I-VIII din Pischia privesc cu seriozitate actul didactic, fiind stresate in masura medie sau mica ca urmare a activitatilor didactice.

Prin intrebarea "Cum ati defini stresul?" am dorit sa identific modul in care respondentii se raporteaza la stres si ce incarcatura semantica are aceasta notiune pentru ei sau, mai sintetic spus, care este proiectia respondentilor, cum se raporteaza ei si cum percep ei acest fenomen. Aceasta a fost o intrebare deschisa ceea ce a presupus acordarea unor raspunsuri formulate sintetic, dar liber de catre respondenti. Apoi am incercat sa tipologizez nevaloric raspunsurile acordate pe clase de raspunsuri prin identificarea punctelor comune ale raspunsurilor acordate, de aceea si reprezentarea grafica sub forma de placinta si nu bare. S-au obtinut urmatoarele valori statistice.

Un numar de 14 cadre didactice de la Scoala cu cls. I-VIII din Pischia , reprezentand un scor statistic de 34.1% din totalul respondetilor au oferit raspunsuri care vizeaza integrarea copiilor cu cerinte educative speciale din invatamantul special in invatamantul de masa. Acest fapt releva o toleranta inca scazuta si din partea cadrelor didactice, ceea ce reprezinta mult cu privire la modul de raportare didactica asupra acestor elevi.

Un cadru didactic de la Scoala cu cls. I-VIII din Pischia , reprezentand un scor statistic de 2.4% din totalul respondetilor a oferit un raspuns care vizeaza disturbarea activitatii didactice ca urmare a nesupunerii elevilor la sarcinile ce le sunt acordate si lipsa de cooperare si comunicare eficienta intre cadrul didactic si elevii sai. Probabil acesta este un caz izolat, ceea ce presupune o problema de abordare din partea cadrului didactic. Un cadru didactic de la Scoala cu cls. I-VIII din Pischia , reprezentand un scor statistic de 2.4% din totalul respondentilor a oferit un raspuns care vizeaza insatisfactia la locul de munca. Un cadru didactic de la Scoala cu cls. I-VIII din Pischia , reprezentand un scor statistic de 2.4% din totalul respondentilor a oferit un raspuns care vizeaza tragerea la raspundere de catre superiori. Existenta numai a unui singur dascal care considera stresanta oferirea de explicatii superiorilor releva un model permisiv de conducere din partea directorului unitatii.

Un numar de 4 cadre didactice de la Scoala cu cls. I-VIII din Pischia , reprezentand un scor statistic de 9.8% din totalul respondentilor au oferit raspunsuri care vizeaza stresul din perspectiva dorintei de perseverenta personala sau a elevilor lor. Numarul este foarte scazut, daca analizam aceasta realitate statistica din perspectiva interesului elevului si al prestigiului institutional al scolii.

Un numar de 6 cadre didactice de la Scoala cu cls. I-VIII din Pischia , reprezentand un scor statistic de 14.6% din totalul respondentilor au oferit raspunsuri care vizeaza existenta claselor simultane. Aceasta este o realitate nu exclusiv specifica mediului rural, dar cu o frecventa ridicata de manifestare in mediul rural, datorita numarului scazut de elevi si a ariei geografice mari, a densitatii populatiei foarte scazute. Acest fenomen ingreuneaza activitatea cadrelor didactice, profesorul fiind nevoit a preda discipline diferite la clase diferite in aceeasi unitate de timp si in aceeasi sala de clasa.

Un numar de 10 cadre didactice de la Scoala cu cls. I-VIII din Pischia , reprezentand un scor statistic de 24.4% din totalul respondentilor nu au oferit raspunsuri acestei intrebari.

Un numar de 4 cadre didactice de la Scoala cu cls. I-VIII din Pischia , reprezentand un scor statistic de 9.8% din totalul respondentilor au oferit raspunsuri in care confortul psihologic la locul de munca este considerat ca fiind "o presiune constanta asupra psihicului".

Prin intrebarea "Care considerati ca sunt factorii care cauzeaza stresul?" am dorit sa identific care sunt principalii factori care cauzeaza stresul in randul dascalilor. Variantele de raspuns au fost: numarul ridicat al sarcinilor acordate de superiori, gradul ridicat al pretentiilor si exigentelor exprimate de superiori, violenta in comunicarea cu colegii, violenta in comunicare cu elevii, prezenta permanenta a pericolelor privind esecul actului didactic la ora (comportamentul elevilor in timpul orei, lipsa de cooperare elev-profesor), prezenta persoanelor straine in unitatea scolara, existenta activitatilor administrative si birocratice, existenta sarcinilor privind activitatea "profesorului de serviciu", sau altele.

Un numar semnificativ de persoane, anume 21 de persoane, corespondent unui procent statistic de 51.2% din totalul persoanelor intervievate considera ca activitatea administrativa si birocratica necesara a fi realizata de catre cadrele didactice reprezinta un factor de stres.

Un numar semnificativ de persoane, anume 10 de persoane, corespondent unui procent statistic de 24.4% din totalul persoanelor intervievate considera ca prezenta permanenta a pericolelor privind esecul actului didactic la ora (comportamentul elevilor in timpul orei, lipsa de cooperare elev-profesor, efectul ADHD) reprezinta un factor de stres pentru cadrele didactice.

Un numar semnificativ de persoane, anume 2 de persoane, corespondent unui procent statistic de 4.9% din totalul persoanelor intervievate considera ca numarul ridicat al sarcinilor acordate de superiori reprezinta un factor de stres pentru cadrele didactice. Un numar semnificativ de persoane, anume 4 de persoane, corespondent unui procent statistic de 9.8% din totalul persoanelor intervievate considera ca gradul ridicat al pretentiilor si exigentelor exprimate de superiori reprezinta un factor de stres pentru cadrele didactice.

Un numar 2 de persoane, corespondent unui procent statistic de 4.9% din totalul persoanelor intervievate considera ca violenta in comunicarea cu colegii reprezinta un factor de stres pentru cadrele didactice. Un numar de 2 persoane, corespondent unui procent statistic de 4.9% din totalul persoanelor intervievate considera ca violenta in comunicarea cu elevii reprezinta un factor de stres pentru cadrele didactice, deci pentru 4 persoane violenta in comunicare reprezinta un factor de stres.

Ip.3Plecand de la premisa ca satisfactiile din munca sunt un factor ce combat stresul creand un mediu favorizat si stimulator in activitate, am adresat cadrelor didactice de la Scoala cu cls. I-VIII din Pischia o intrebare ce priveste realizarile obtinute.

La nivel local, un numar de 14 cadre didactice, reprezentand statistic un procent de 34.15% din totalul respondentilor, au o satisfactie in rezultatele deosebite obtinute de elevi. Un numar de 4 cadre didactice, reprezentand statistic un procent de 9.8% din totalul respondentilor, au o satisfactie in rezultatele deosebite obtinute de ei insisi prin desfasurarea de activitati didactice si activitati didactice extracurriculare.

Trist este ca mai mult de jumatate dintre respondenti, o frecventa de 23 de persoane, corespondent unui procent statistic de 56.1% din respondenti, au precizat ca nu este cazul sa vorbim de un astfel de subiect ei nedepunand nici un efort vizand performanta didactica. Acestea fac referire la concursuri, olimpiade scolare, competitii intre elevi si cadrele didactice, participari la simpozioane, manifestari stiintifice, organizare de evenimente.

Ip.3Plecand de la premisa ca satisfactiile din munca sunt un factor ce combat stresul creand un mediu favorizant si stimulator in activitate, am adresat cadrelor didactice de la Scoala cu cls. I-VIII din Pischia o intrebare ce priveste realizarile obtinute.

La nivel judetean, un numar de 4 cadre didactice, reprezentand statistic un procent de 9.8 % din totalul respondentilor, au o satisfactie in rezultatele deosebite obtinute de elevi. Un numar de 3 cadre didactice, reprezentand statistic un procent de 7.3% din totalul respondentilor, au o satisfactie in rezultatele deosebite obtinute de ei insisi prin desfasurarea de activitati didactice si activitati didactice extracurriculare.

Trist este ca mai mult de jumatate dintre respondenti, o frecventa de 34 de persoane corespondent unui procent statistic de 82.9% din respondenti, au precizat ca nu este cazul sa vorbim de un astfel de subiect, ei nedepunand nici un efort vizand performanta didactica. Acestea fac referire la concursuri, olimpiade scolare, competitii intre elevi si cadrele didactice, participari la simpozioane, manifestari stiintifice, organizare de evenimente.

Plecand de la premisa ca satisfactiile din munca sunt un factor ce combat stresul creand un mediu favorizat si stimulator in activitate, am adresat cadrelor didactice de la Scoala cu cls. I-VIII din Pischia o intrebare ce priveste realizarile obtinute.

La nivel national, un numar de un cadru didactic, reprezentand statistic un procent de 2.4 % din totalul respondentilor, au o satisfactie in rezultatele deosebite obtinute de elevi. Un numar de 0 cadre didactice, reprezentand statistic un procent de 0% din totalul respondentilor, au o satisfactie in rezultatele deosebite obtinute de ei insisi prin desfasurarea de activitati didactice si activitati didactice extracurriculare.

Trist este ca mai mult de jumatate dintre respondenti, o frecventa de 40 de persoane corespondent unui procent statistic de 97.56% din respondenti, au precizat ca nu este cazul sa vorbim de un astfel de subiect ei nedepunand nici un efort vizand performanta didactica. Acestea fac referire la concursuri, olimpiade scolare, competitii intre elevi si cadrele didactice, participari la simpozioane, manifestari stiintifice, organizare de evenimente.

Plecand de la premisa ca satisfactiile din munca sunt un factor ce combat stresul creand un mediu favorizant si stimulator in activitate, am adresat cadrelor didactice de la Scoala cu cls. I-VIII din Pischia o intrebare ce priveste realizarile obtinute.

Ip.3La intrebarea analizata statistic in aceasta parte a lucrarii am oferit o nisa de dialog privind alt fel de recompense efective dar si financiare si de prestigiu profesional acordat cadrelor didactice. Aici au intrat in discutie diplomele si distinctiile oferite ca recunoastere a valorii muncii cadrelor didactice intervievate, salarii de merit si gradatii de merit ca urmare a efortului depus in anul anterior de cadrele didactice beneficiare, recunoasteri nonformale din partea colegilor, etc.

Un numar de 7 cadre didactice, reprezentand statistic un procent de 17.1 % din totalul respondentilor, se bucura de aprecieri deosebite din partea colegilor. Un numar de 6 cadre didactice, reprezentand statistic un procent de 14.6% din totalul respondentilor, au o satisfactie prin stimularea salariilor oferinduli-se gradatii de merit, salariu de merit si alte recompense financiare din partea institutiilor avizate. Un numar de 3 cadre didactice, reprezentand statistic un procent de 7.3 % din totalul respondentilor, se bucura de alte aprecieri si recunoasteri profesionale, provenite din partea ONG-urilor sau mediul comunitar. Un numar de 0 cadre didactice, reprezentand statistic un procent de 0 % din totalul respondentilor, se bucura de aprecieri oficiale din partea Inspectoratului Scolar Judetean Timis.

Trist este ca mai mult de jumatate dintre respondenti, o frecventa de 25 de persoane corespondent unui procent statistic de 61% din respondenti, au precizat ca nu este cazul sa vorbim de un astfel de subiect ei nedepunand nici un efort vizand performanta didactica.

Ip.4Prin solicitarea de a oferi raspunsuri concrete privind activitatile extracurriculare organizate de cadrele didactice care au precizat ca deruleaza si activitati de acest gen la locul de munca, anume un numar de 34 de persoane din totalul de respondenti, corespondent unui procent de 90.01%, am dorit sa identific concret in ce consta acestea.

Un numar de 3 cadre didactice, reprezentand statistic un procent de 7.3 % din totalul respondentilor, au precizat ca organizeaza concursuri si competitii intre elevi. Un numar de 10 cadre didactice, reprezentand statistic un procent de 24.4 % din totalul respondentilor, au precizat ca organizeaza excursii si tabere. Un numar de 12 cadre didactice, reprezentand statistic un procent de 29.3 % din totalul respondentilor, au precizat ca organizeaza activitati culturale si recreative, cum ar fi spectacole, expozitii sau productie literara.

Un numar de 12 cadre didactice, reprezentand statistic un procent de 39 % din totalul respondentilor, nu au precizat concret in ce consta activitatea lor extracurriculara, dar au precizat ca organizeaza astfel de evenimente.

Prin intrebarea "Ce propuneri aveti pentru limitarea conditiilor de stres in scoala dvs.?" am propus intervievatilor un exercitiu de gandire pentru a identifica cateva solutii viabile pentru limitarea stresului in mediul in care isi desfasoara activitatea. Intrebarea nu a avut variante de raspuns, acestea fiind liber formulate de respondenti, apoi s-au identificat la intersectia raspunsurilor acordate si s-au realizat o serie de teme comune.

Un numar de 6 de cadre didactice, reprezentand un procent de 14.6% din totalul respondentilor, cadre didactice de la Scoala cu cls. I-VIII si structurile afiliate, au precizat ca o mai buna comunicare si cooperare intre cadrele didactice, elevi, comunitate si familie reduce stresul la locul de munca. Un cadru didactic, reprezentand un procent de 2.4% din totalul respondentilor, cadre didactice de la Scoala cu cls. I-VIII si structurile afiliate, a precizat ca o mai buna analiza a impactului interventiilor legislative si deciziilor de modificare a derularii activitatilor de predare, asimilare, consolidare si mai ales evaluare a elevilor este binevenita, iar schimbarile la nivel sistemic sa nu fie atat de profunde, sa fie liniare, lente si sa nu provoace perturbatiuni functionale ale sistemului de invatamant. Un cadru didactic, reprezentand un procent de 2.4% din totalul respondentilor, cadre didactice de la Scoala cu cls. I-VIII si structurile afiliate, a precizat ca imbunatatirea comunicarii si cooperarii in interiorul corpului profesoral este un imperativ mai ales in cazul scolii din mediul rural, iar aceasta cu siguranta, considera respondentul nostru, ar reduce stresul la locul de munca.

Un numar de 32 de cadre didactice, reprezentand un procent de 78.0% din totalul respondentilor, cadre didactice de la Scoala cu cls. I-VIII si structurile afiliate, nu au oferit nici o solutie privind diminuarea stresului la locul de munca.

II.9 Analiza si interpretarea ipotezelor de lucru pe fundamente statistice

ipoteza 1) Daca conducerea organizatiei stimuleaza un mediu concurential, atunci personalul angajat este supus unui mediu stresant.

Pentru aceasta am considerat oportun a realiza un crosstabs intre intrebarea ce priveste perceptia respondentilor privind mediul concurential la scoala, anume "Considerati ca mediul concurential dintre dvs si colegii dvs. cauzeaza stresul?" si intrebarea ce priveste mediul concurential din scoala, anume "In ce masura considerati ca scoala este stresanta pentru dvs

Rezultatele statistice arata ca 12 persoane raspund identic in dele doua situatii, anume mediul concurential intre cadrele didactice nu stimuleaza stresul si nu se considera stresate la locul de munca deloc; 11 persoane considera ca mediul concurential intre cadrele didactice nu stimuleaza deloc stresul,dar se considera stresate la locul de munca deloc in mica masura. O persoana se considera stresata la locul de munca in mare masura, dar considera ca mediul concurential intre cadrele didactice nu stimuleaza deloc stresul.

O persoana considera ca mediul concurential intre cadrele didactice stimuleaza stresul in mica masura dar nu se considera deloc stresata la locul de munca. Doua persoane considera ca mediul concurential intre cadrele didactice stimuleaza stresul in mica masura si ele se considera stresate in mica masura la locul de munca. Doua persoane se considera stresate la locul de munca in mare masura si considera ca mediul concurential intre cadrele didactice stimuleaza stresul in mica masura.

Cinci persoane considera ca mediul concurential intre cadrele didactice stimuleaza stresul in masura medie si se considera stresate la locul de munca in mica masura.

O persoana nu se considera deloc stresata la locul de munca insa considera ca mediul concurential cauzeaza in mare masura stresul la locul de munca. O persoana se considera deloc stresata in mica masura la locul de munca si considera ca mediul concurential intre cadrele didactice cauzeaza in mare masura stresul. O persoana se considera stresata in masura medie la locul de munca si considera ca mediul concurential intre cadrele didactice cauzeaza in mare masura stresul.

Luand in calcul si scorul Chi -Square, cu o valoare de 17.25 pot spune ca ipoteza se confirma in procent de 87.5% la un prag de 14 cazuri, iar cele doua variabile sunt in mod pozitiv influentate reciproc, la un prag de semnificatie de 0,072.

ipoteza 2)Cu cat sarcinile de lucru sunt mai multe, cu atat personalul angajat in procesul didactic este mai stresat.

Pentru aceasta am considerat oportun a realiza un crosstabs intre intrebarea ce priveste perceptia cadrelor didactice privind numarul ridicat al sarcinilor, acesta aflandu-se ca o varianta de raspuns la intrebarea vizand factorii cauzatori ai stresului si intrebarea ce priveste mediul concurential din scoala, anume "In ce masura considerati ca scoala este stresanta pentru dvs.?"

O singura persoana considera ca numarul ridicat al sarcinilor este cauzator de stres, dar estimeaza ca gradul de manifestare al acestuia este in mica masura. O alta persoana considera ca numarul ridicat al sarcinilor este cauzator de stres, dar estimeaza ca gradul de manifestare al acestuia este in masura medie.

Daca luam in calcul indicatorul Chi Square, observam ca ipoteza noastra se confirma, la un prag de semnificatie de 0.014, deci foarte scazut, in sensul ca la un numar de 22 de cazuri ipotetice, in proportie de 91.7% din cele 22 de cazuri ipotetice este de asteptat ca fenomenul precizat sa se intample.

Consider ca ipoteza este valabila, dar pragul scazut de semnificatie este dat de volumul foarte scazut al datelor culese.

ipoteza 3)Rezultatele pozitive, prin stimularea stimei de sine, duc la o scadere a nivelului de stres perceput de catre angajati

Pentru aceasta am considerat oportun a realiza un crosstabs intre intrebarea ce priveste perceptia cadrelor didactice privind prezenta stresului la locul de munca si intrebarea ce priveste recompensele materiale, afective si emotionale atribuite cadrelor didactice ca urmare a unui succes.

Rezultatele statistice obtinute arata ca o persoana nu se considera deloc stresata la locul de munca dar se bucura de aprecieri deosebite din partea colegilor de la locul de munca, o persoana nu se considera deloc stresata la locul de munca dar se bucura de recompense materiale, financiare, din partea angajatorului, 12 persoane nu se bucura de recompense materiale sau emotional- afective din partea colegilor de la locul de munca dar nici nu se considera deloc stresate la locul de munca.

Un numar de 6 persoane se bucura de aprecieri deosebite din partea altor salariati, colegi de-ai sai de la locul de munca si se considera in mica masura stresate. Un numar de 3 persoane se bucura de stimulare salariala din partea angajatorului, si se considera in mica masura stresate. Un numar de 2 persoane se bucura de alte aprecieri si recunoasteri profesionale, cum ar fi cazul comunitatii locale, ONG-uri, etc, si se considera in mica masura stresate. Un numar de 8 persoane nu se bucura de aprecieri deosebite si se considera in mica masura stresate.

Un numar de 2 persoane se bucura de stimulare salariala din partea angajatorului si se considera in masura medie stresate. O persoana se bucura de alte aprecieri si recunoasteri profesionale si se considera in masura medie stresata. Un numar de 2 persoane nu se bucura de aprecieri sau recompense si se considera in masura medie stresate.

Un numar de 3 persoane nu se bucura de stimulare salariala sau aprecieri, recunoasteri profesionale, etc, din partea angajatorului, colegilor si a comunitatii locale si se considera in mare masura stresate.

Indicatorul Chi- Square arata ca ipoteza noastra se confirma, la un prag de semnificatie de 0.074, deci scazut, in sensul ca la un numar de 14 de cazuri ipotetice, in proportie de 87.5 din cele 14 de cazuri ipotetice este de asteptat ca fenomenul precizat sa se intample.

ipoteza 4) Cu cat organizarea unor activitati de petrecere a timpului liber sunt mai dese, cu atat nivelul de stres perceput de catre angajati, scade

Pentru aceasta am considerat oportun a realiza un crosstabs intre intrebarea ce priveste perceptia cadrelor didactice privind prezenta stresului la locul de munca si intrebarea ce priveste realizarea de activitati cu caracter recreativ, extracurriculare, cum ar fi excursiile, competitiile, concursurile si activitatile culturale.

Un numar de 2 persoane nu se considera deloc stresate la locul de munca si sunt bucuroase sa organizeze sau sa participe la excursii cu elevii. O persoana nu se considera deloc stresata la locul de munca si este bucuroasa sa organizeze, sa se implice sau sa participe la concursuri cu elevii. Un numar de 8 persoane nu se considera deloc stresate la locul de munca si nu au precizat cum se implica in activitatile extracurriculare cu scop recreativ, cultural si de cunoastere.

Un numar de 4 persoane se considera in mica masura stresate la locul de munca, dar sunt bucuroase sa organizeze sau sa participe la excursii cu elevii. Un numar de 7 persoane se considera in mica masura stresate la locul de munca dar nu au precizat cum se implica in activitatile extracurriculare cu scop recreativ, cultural si de cunoastere. Un numar de 8 persoane se considera in mica masura stresate la locul de munca si au precizat ca sunt bucuroase sa organizeze activitati cu caracter cultural.

Un numar de 3 persoane se considera in masura medie stresate la locul de munca dar sunt bucuroase sa organizeze sau sa participe la excursii cu elevii. O persoana se considera in masura medie stresata la locul de munca dar nu a precizat cum se implica in activitatile extracurriculare cu scop recretiv, cultural si de cunoastere. O persoana se considera in masura medie stresata la locul de munca si a precizat ca este bucuroasa sa organizeze activitati cu caracter cultural.

Un numar de 2 persoane se considera in mare masura stresate la locul de munca si sunt bucuroase sa organizeze, sa se implice sau sa participe la concursuri cu elevii. O persoana se considera in mare masura stresata la locul de munca si este bucuroasa sa organizeze sau sa participe la excursii cu elevii.

Indicatorul Chi- Square arata ca ipoteza noastra se confirma, la un prag de semnificatie de 0.028, deci foarte scazut, in sensul ca la un numar de 13 de cazuri ipotetice, in proportie de 81.3 din cele 12 de cazuri ipotetice este de asteptat ca fenomenul precizat sa se intample.

II.10 Aspecte sociodemografice

O situatie specifica invatamantului romanesc o reprezinta feminizarea excesiva a acestei arii ocupationale. Si in cazul Scolii cu cls. I-VIII din Pischia, judetul Timis, feminizarea excesiva este un fapt usor observabil si prin analiza satistica de fata, anume ca 7 persoane, deci un corespondent statistic de 17.1% din numarul cadrelor didactice ale scolii sunt de sex masculin, diferenta de 34 de persoane, deci un corespondent procentual de 82.93% din totalul persoanelor din colectivul profesoral sunt de sex feminin.

Din analiza statistica de fata se releva clar ca numarul cel mai ridicat al cadrelor didactice il este specific persoanelor tinere, cu varste cuprinse intre 18 si 29 de ani, proaspat iesite de pe bancile facultatilor sau a scolilor de perfectionare profesionala si aprofundare de studii, anume 26 de persoane cu un corespondet statistic de 63.41% din numarul total de cadre didactice. Intre 30 si 45 de ani este un grup destul de semnificativ al persoanelor care au nu numai studii de specialitate ci au acumulat si experienta. Se poate spune ca pentru acestea acum este sansa afirmarii profesionale, deci de la 11 cadre didactice, cu un corespondent statistic de 26.83%. un restrans grup de 4 persoane, deci un corespondent statistic de 9.76 persoane, il reprezinta cadrele didactice care au peste 45 de ani de viata

Din analiza de mai sus se poate observa cu usurinta ca structura Bencecu de Sus a Scolii cu cls. I-VII din Pischia are un corp profesoral cu experienta.

Cele mai multe cadre didactice au studii universitare de licenta, cu durata de 4 ani, anume o frecventa de 18 persoane, corespondent al unui procentaj statistic de 43.9%, apoi un numar de 12 persoane au studii colegiale, cu durata de 2 sau 3 ani, aferente unor calificari precum isntitutor sau educator, corespondent unui procent de 29.27% din totalul cadrelor didactice participante la studiul de fata. Un numar de 7 cadre didactice au absolvit studiile universitare pe sistemul Bologna, deci cursuri universitare cu durata de 3 ani de zile ceea ce inseamna un procent statistic de 17.07% din totalul respondentilor. Un numar de 3 persoane au studii masterale si doctorale sau sunt in curs a le realiza, ceea ce semnifica un procent de 7.32% din numarul respondetilor. O persoana a realizat numai studii postuniversitare de aprofundare, ceea ce semnifica un procent de 2.44%.

Aproape un echilibru perfect, si implicit un scor foarte scazut al deviatiei standard. Practic, echiliburl este perturbat de existenta unei singure persoane care lucuieste in mediul urban, in plus fata de egalitatea perfecta.

Concret, un numar de 21 de persoane locuiesc in mediul urban, deci un scor statistic de 51.22% din numarul total al cadrelor didactice participante la studiu, iar un numar de 20 de profesori si invatatori locuiesc in mediul satesc.

Un numar semnificativ de persoane au numai definitivatul in invatamant, anume 18 persoane dintr-un total de 41 de persoane, deci un procent statistic de 43.9%.

Un numar de 14 persoane dunt debutante in invatamant ceea ce inseamna ca ele au cel mutl a ani de activitate didactice, iar acest numar are un corespondent procentual de 34.1% din totalul respondentilor. Un numar de 7 persoane au obtinut gradul al doilea in invatamant, ceea ce presupu ne un porcent de 17.1% iar 2 persoane, anume 4.9% din totalul respondetilor au absolvit gradul I.

Foarte multi suplinitori calificati, mai exact 29 de suplinitori calificati dintr-un total de 41 de persoane, ceea ce corespunde unui procent statistic de 70.73% din totalul personalul angajat in institutia scolara anchetata de noi. Mai mult, 2 persoane, sunt suplinitoare necalificate, ceea ce presupune ca acestea nu au studiile necesare pentru a-si desfasura activitatea pe postul unde au fost angajate, acestea reprezentand 4.88% din numarul cadrelor didactice angajate.

Un numar de 10 persoane, deci un total de 24.39% din totalul cadrelor didactice, sunt persoane titulare calificate in cadrul scolii, ceea ce este un procent mediu in comparatie cu procentele altor institutii scolare. Desi vorbim de scoala in mediul rural, se releva ca un total de mediu rural 39 de cadre didactice, deci un procent statistic de 95.1% din totalul personalului didactic angajat sunt cadre didactice calificate, ceea ce este imbucurator, tinand cont de penuria de cadre didactice calificate corespunzator pentru posturile de educator in ciclul prescolar. Si cele doua cadre didactice necalificate sunt educatoare la gradinita cu program normal la din localitatea Salcia Noua.

Un procent de 22.0% din cadrele didactice ale scolilor din comuna Pischia lucreaza in ciclul prescolar, ceea ce corespunde unei frecvente concrete de 9 persoane, un numar de 18 persoane lucreaza in ciclul primar, ceea ce corespunde unui numar procentual de 43.9% din totalul persoanelor angajate pe posturi didactice in institutia scolara analizata de noi.

Un numar de 14 cadre didactice, anume 34.15% din totalul persoanelor angajate in unitatea scolara analizata, lucreaza in ciclul gimnazial. Bine d eprecizat este ca in activitatea didactica a acestui ciclul sunt integrati si alte persoane asociate pentru activitati care nu necesita multe ore de activitate, ele fiind cadre didactice titulare sau suplinitoare de la alte scolii.

Un numar de 14 cadre didactice lucreaza in structura Pischia a Scolii cu cls. I-VIII Pischia, ceea ce corespunde statistic unui procent de 34.15% din totalul persoanelor angajate in aceasta unitate scolara, un numar de 11 cadre didactice lucreaza in structura Bencecu de Sus a Scolii cu cls. I-VIII Pischia, ceea ce corespunde statistic unui procent de 26.83% din totalul persoanelor angajate in aceasta unitate scolara, un numar de 6 cadre didactice lucreaza in structura Murani a Scolii cu cls. I-VIII Pischia, ceea ce corespunde statistic unui procent de 14.6% din totalul persoanelor angajate in aceasta unitate scolara.

Un numar de 4 cadre didactice lucreaza in structura Bencecu de Jos a Scolii cu cls. I-VIII Pischia, ceea ce corespunde statistic unui procent de 9.8% din totalul persoanelor angajate in aceasta unitate scolara, un numar de 3 cadre didactice lucreaza in structura Salcia Noua a Scolii cu cls. I-VIII Pischia, ceea ce corespunde statistic unui procent de 7.3% din totalul persoanelor angajate in aceasta unitate scolara.

II.11 Raportul final al cercetarii

Tema propusa pentru studiul de fata vizeaza perceptiile cadrelor didactice angajate la Scoala cu cls. I-VIII din Pischia si structurile institutionale asociate cu privire la prezenta stresului in activitatea didactica curriculara si extracurriculara.

Probabil acum,in zile noastre mai mult ca niciodata, stresul datorat locului de munca reprezinta o amenintare la sanatatea angajatilor si la sanatatea organizatiilor. Din fericire, cercetarile in privinta stresului la locul de munca s-au extins foarte mult in ultimii ani. Dar, in ciuda acestei atentii, confuzia ramane in legatura cu cauzele, efectele si prevenirea stresului la locul de munca.

Avand in vedere implicatiile muncii de cadru didactic am cosiderat ca determinand factorii de stres cu importanta pentru majoritatea profesorilor, invatatorilor si laborantilor si elaborand o strategie de reducere /eliminare a acestora putem optimiza activitatea dar si confortul psihic al angajatilor.

Instrumentarul demersului investigativ cuprinde scop, obiective, ipoteze. Scopul cercetarii este acela de a identifica opinia unui grup de angajati, anume colectivul cadrelor didactice din Scoala cu cls. I-VIII, Pischia, cu privire la stres.

Obiectivele studiului sunt: identificarea unei proportii cu privire la persoanele care considera ca sunt stresate la locul de munca, identificarea unor variabile resimtite de personalul angajat care cauzeaza stresul la locul de munca, identificarea unor politici resimtite de angajati implementate de conducerea unitatii angajatoare si identificarea unor propuneri aplicabile cu privire la reducerea si limitarea stresului in activitatea didactica.

Ipotezele studiului de fata sunt propuse pentru a favoriza aparitia unor perspective de limitare si imbunatatire a mediului de lucru al cadrelor didactice. Acestea sunt :

ipoteza1) Daca conducerea organizatiei stimuleaza un mediu concurential, atunci personalul angajat este supus unui mediu stresant;

ipoteza 2) Cu cat sarcinile de lucru sunt mai multe, cu atat personalul angajat in procesul didactic este mai stresat;

ipoteza 3) Rezultatele pozitive, prin stimularea stimei de sine, duc la o scadere a nivelului de stres perceput de catre angajati;

ipoteza 4) Cu cat organizarea unor activitati de petrecere a timpului liber sunt mai dese, cu atat nivelul de stres perceput de catre angajati, scade.

Prin analiza datelor obtinute in urma interpretarii chestionarelor completate de cadrele didactice, se observa, asa cum am prezentat mai detaliat anterior, ca toate cele patru ipoteze se confirma. Investigarea stresului s-a dezvoltat intens in ultimele decenii, in prezent existand o recunoastere unanima si dovezi concludente asupra relatiei dintre stresorii muncii si o serie de consecinte la nivelul sanatatii fizice si mentale.

Incadrat prin prisma abordarii cognitive, studiul stresului vizeaza oameni normali care fac fata (sau esueaza in a face fata) problemelor cu care se confrunta. Stresul este cel mai adecvat vazut ca un construct complex, constand din numeroase variabile si procese interrelationate, mai degraba decat ca o simpla variabila care poate fi direct masurata si corelata cu rezultate adaptationale. Cea mai importanta resursa a unei firme este cea umana, deoarece resursele materiale, financiare si de timp nu reprezinta nimic, daca nu sunt puse in miscare de oameni. Pentru ca omul sa fie doritor sa munceasca intro firma, trebuie ca munca lui sa-i ofere satisfactii. Satisfactia la locul de munca este un factor care duce la performanta (si, apoi, si viceversa). Relatia devine si mai stransa, daca plata recompenseaza eforturile si performanta. Conform statisticilor prezentate, stresul reprezinta a doua problema de sanatate in munca, deci ar trebui sa se urmareasca acest aspect legat de stres si sa se puna mai mult accentul pe prevenirea situatiilor stresante, mai ales la locul de munca.

II.12 Recomandari

Prevenirea stresului este greu de atins, pentru orice organizatie sanatoasa si activa. De aceea urmatoarele recomandari pot fii considerate stimulente necesare angajatilor: conceperea activitatii astfel incat detinatorul postului sa aiba un anumit grad de responsabilitate, oferindu-i-se suficienta autoritate si permitandu-i-se sa ia parte la deciziile care ii influenteaza activitatea; incurajarea cadrelor superioare in a adopta stiluri participative de conducere; incurajarea spiritului de echipa; incurajarea comunicarii intre departamente-sectoare, precum si pe verticala, de-a lungul lantului ierarhic managerial, dar si asigurarea unui feedback constructiv catre fiecare individ (privind rezultatele muncii, evaluarea de personal etc.); delegarea autoritatii de decizie in asa fel incat la fiecare nivel al organizatiei oamenii sa poata lua parte la deciziile care le inf1uenteaza munca si posibilitatile de promovare; dezvoltarea unei culturi organizationa1e in care atitudinea fata de angajati este una pozitiva; serviciile de consiliere pe probleme de stres sunt deasemenea indicate.

BIBLIOGRAFIE

Bogathy, Z. (coord.) (2007) - Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala, Ed. Polirom, Iasi

Buzarnescu, S. (1995) - Introducere in sociologia organizationala si a conducerii, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Caprarescu, G.; Stancu, D. G.; Anghel, G. (2009) - Managementul resurselor umane-Sinteze, grile, studii de caz, Ed. Universitara, Bucuresti

Chelcea, S. (1975) - Chestionarul in investigatia sociologica, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti

Chirica, S. (1996) - Psihologie organizationala.Modele de diagnoza si interventie, Casa de editura si consultanta " Studiul Organizarii", Cluj-Napoca

Cole, G. A. (2000) - Managementul personalului, Ed. Codecs, Bucuresti

Datculescu, P.; Liepelt, K. (1991) - Renasterea unei democratii:Alegerile din Romania de la 20 mai 1990, Ed. IRSOP, Bucuresti

Grant, W. (2002) - Rezolvarea conflictelor, Ed. Teora, Bucuresti

Hahaianu, I. (2002) - Cum sa-ti motivezi angajatii pentru a obtine performante deosebite, Ed. Rentrop&Straton, Bucuresti

Jones, G. (1996) - Comportament organizational, Ed. Econimica, Bucuresti

Lefter, V.; Manolescu, A. (1995) - Managementul resurselor umane, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Minulescu, M. (1996) - Evaluarea psihologica in selectia profesionala, Ed. Pan, Bucuresti

Panisoara, G.; Panisoara, I. O. (2005) - Managementul resurselor umane, Ed. Polirom, Iasi

Pitariu, H. D. (2000) - Managementul resurselor umane-Evaluarea performantelor profesionale, editia a II-a, Ed. All Beck, Bucuresti

Pomohaci, C. M.; Parlea, D. (2007) - Analiza datelor, Ed. Fundatiei Romania de maine, Bucuresti

Preda, M. (2006) - Comportament organizational, Ed. Polirom, Iasi

Raducan, R.(2004) - Managementul resurselor umane -elemente de baza- , Ed. Orizonturi Universitare, Timisoara

Rotaru, A.; Prodan, A. (1998) - Managementul resurselor umane, Ed. Sedcom Libris, Iasi

Sava, F. (2004) - Analiza datelor in cercetarea psihologica.Metode statistice complementare, Ed. ASCR, Cluj-Napoca

Selye, H.; Goupil, G. (1991) - Intelepciunea stresului, Ed. Cores, Bucuresti

Ursu, M. A. (2007) - Stresul organizational-Modalitati de identificare, studiere, prevenire si combatere, Ed. Lumen, Iasi

Vlasceanu, M. (1993) - Psihologia organizatiilor si conducerii, Ed. Paideia, Bucuresti

Zamfir, C.; Vlasceanu, L. (coord.) (1993) - Dictionar de sociologie, Ed. Babel, Bucuresti

Zlate, M. (1981) - Psihologia muncii-relatii interumane, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti

*-https://www.monitorulsv.ro/Sanatate/2010-01-27/Stresul-cauza-celor-mai-multe-consultatii-la-medicul-de-familie-si-a-accidentelor-de-munca-raport, 14.02.2010

**-https://stiri.acasa.ro/articole/social/romanii-mult-mai-stresati-decat-spun-statisticile, 14,02,2010

***- https://dexonline.ro/search.php?cuv=stres, 15.02.2010

**** - https://ro.wikipedia.org/wiki/Stres, 15.02.2010