Principii si functii ale managementului .Specificul conducerii invatamantului

Principii si functii ale managementului .Specificul conducerii invatamantului

Fiind o caracteristica a oricarei activitati organizate,procesul de conducere are unele principii si functii comune, indiferent de domeniul condus.

Asa, de exemplu subordonarea resurselor fata de obiective sau unitatea dintre decizie si actiunea practica sunt principii comune oricarui sistem condus. In schimb, pricipiul accesului nediscriminatoriu al populatiei la instructia scolara este specific sistemului de invatamant. Dupa cum,daca situam conducerea la nivelul clasei de elevi, aici isi gasesc un camp larg de aplicare principiile didactice.

Este, de aceea, necesar ca la promulgarea unei legi care reglementeaza activitatea unui domeniu sau in statutul unei organizatii sa se stipuleze in mod expres si principiile care ii vor calauzi pe conducatori, ca si pe cei condusi.

In ceea ce priveste functiile, fie ca este vorba de economie sau de finante, de invatamant sau de cultura, de sanatate sau de armata, conducerea implica exercitarea unei functii cum sunt : diagnoza, prevederea, decizia, planificarea, organizarea, coordonarea, controlul, indrumarea , reglarea, evaluarea, ele repetandu-se in fiecare ciclu al procesului de comunicare.

Din acest punct de vedere (al existentei unor principii si functii comune si al altora specifice domeniului condus), conducatorii trebuie sa aiba o pregatire manageriala comuna, fara de care ei nu-si pot indeplini in mod corespunzator rolul intr-un anumit domeniu de activitate, dar si o pregatire specifica domeniului condus care le permite sa adapteze in mod adecvat principiile generale si functiile comune la domeniul particular in care isi desfasoara activitatea.

Daca toate procesele de conducere cuprind elemente cu caracter informational,decizional si motivational, ponderea si semnificatia lor difera insa de la un domeniu la altul, in rapoprt de specific.

Fara a fi putin abilitat in selectionarea, prelucrarea si utilizarea informatiilor sau in sfera decizionala, un conducator din invatamant trebuie sa stapaneasca si sa utilizeze cu suplete mecanismele factorilor motivationali,mai mult decat colegii lui din alte domenii, deoarece in orice activitate educativa se obtin rezultate mai bune atunci cand conducatorii, educatorii si educatii coopereaza nu doar din obligatie ci si din convingere, constientizand necesitatea si utilitatea aceste cooperari.

In invatamant,arta conducerii prevaleaza, adesea, fata de stiinta conducerii, personalitatea conducatorului si exemplul lui personal avand un rol esential in realizarea obiectivelor sistemului sau ale institutiei, la un nivel cat mai inalt. Fie ca este vorba de copii sau tineri, fie ca ne referim la adulti, arta de a lucra cu oamenii se constituie intr-o dimensiune distincta a conducatorului modern din invatamant.

Daca pentru instruirea si educarea copiilor si tinerilor exista principii si metode bine definite si probate intr-o activitate practica indelungata, pentru a lucra cu cadrele didactice , conducatorii din invatamant au nevoie de cunostinte speciale din domeniul educatiei adultilor, unde rezultatele cercetarii stiintifice si ale practicii insasi nu sunt la fel de relevante ca si in cazul pedagogiei, al psihologiei scolare si sociologiei educatiei.

Este si aici o zona  fierbinte   a conducerii invatamantului si cu deosebire a conducatorilor la diferite niveluri, deoarece sucesul lor depinde de capacitatea de a-i orienta, organiza, indruma si motiva pe colaboratori si subordonanti pentru realizarea optima a obiectivelor programelor de formare sau de perfectionare.

Conducerea unitatilor de invatamant constituie o activitate complexa care vizeaza o seama de domenii cum sunt : procesul de invatamant in ansamblu, activitatea didactica, activitatea educativa, perfectionarea pregatirii personalului didactic, auxiliar si administrativ, activitatea economic-financiara si gospodaresca, relatia scoala-familie, scoala-comunitate.

Conducatorul, ca si echipa de conducere aunei institutii de invatamant, planifica si organizeaza munca personalului, activitatea elevilor si studentilor, adopta decizii ci controleaza indeplinirea lor. Toate acestea se invata treptat, pe parcursul exercitarii atributiilor functiilor de conducator, insa eficienta lor practica depinde azi, tot mai mult, de capacitatea conducatorilor de a motiva, atat personalul didactic administrativ cat si elevii si studentii, pentru o participare constienta si responsabila a lor la bunul mers al scolii.

Prin intrega sa activitate de argumentare si convingere, conducatorul din invatamant trebuie sa armonizeze interesele individuale si colective cu cele ale institutiei scolare, sa atenueze neintelegerile si conflictele, sa stimuleze spiritul de initiativa, ambitia de a situa unitatea la cote valorice cat mai ridicate.

Conditiile de muna si climatul intr-o unitatea de invatamant joaca, de asemenea , un rol important in dezvoltarea unui potential motivational ridicat, asigurand o stare de spirit tonica, buna dispozitie necesara unei munci eficiente, de inalt randament si totdata facuta de placere, cu satisfactii individuale si colective.

Recunoasterea muncii bine facute sau sprijinul acordat, fara ostentatie, atunci cand un educator intampina greutati in munca sa, contribuie la cresterea increderii in fortele proprii si in forta modelatoare a educatiei. Dincolo de calitatile profsionale si organizatorice, de experienta practica in invatamant si in conducerea acestuia, de stapinirea temeinica a legislatiei scolare si atributiile ce-i revin, conducatorului oricarei unitati de invatamant i se cer si calitati de lider, de animator al colectivului pe care il conduce, de pedagog social. Este o problema care merita mai multa atentie atat din partea cercetatorilor cat si din partea celor care selctioneaza si pregatesc managerii din invatamentul de toate gradele.