Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

Managementul Riscului de Lichiditate

management



+ Font mai mare | - Font mai mic



Managementul Riscului de Lichiditate

1. Lichiditatea bancara: definire si analiza



Lichiditate bancara

Lichiditatea bancara reprezinta capacitatea unei banci de a face fata, in orice moment, atat obligatiilor asumate in numele clientilor, cit si in nume propriu. Factorul esential de gestiune al lichiditatii si implicit al riscului de lichiditate pe termen lung sau scurt il reprezinta accesul oricarei banci la diferite piete de capital care permit ajustari rapide si la un cost minim al scadentarul activelor si pasivelor.

Acest lucru depinde de o serie de elemente, cum ar fi: notorietatea bancii, notatiile agentiilor derating, talia, rentabilitatea si calitatea actionariatului.

Analiza Lichiditatii

Se impun doua aspecte in analiza lichiditatii:

1. riscul de lichiditate imediat, care reprezinta imposibilitatea de a face faa unei cereri masive si neprevazute de retrageri de fonduri de catre clientela, precum si imposibilitatea de a le substitui cu alte resurse (este un risc ce se manifesta in caz de criza a bancii, sau a pieelor);

2. riscul de transformare, care se concretizeaza printr-un nivel al resurselor inferior celui al

plasamentelor pentru o scadena data (cu consecine daunatoare in cazul schimbarii curbei dibinzilor).

) ponderea resurselor volatile paote sugera necesarul de lichiditate al bancii si procentul utilizat de aceasta din rezervele sale de creditare."

Este necesara analiza urmatorilor indicatori de lichiditate:

1. I1 =TDC

TPC unde TPC = total plasamente catre clientela

TDC = total depozite clientela.

2. I2 =TDB

TPB unde TPB = total plasamete catre banci

TDB = total depozite banci.

Indicatorul de lichiditate I2 arata daca banca se imprumuta sau efectueaza plasamente pe piata

monetara

I3 =TD

DB unde DB = depozite banci

TD = total depozite.

Indicatorul de lichiditate I3 arata gradul de dependenta al bancii fata de piata pentru fondurile sale si contrar, daca exista sau nu o baza de depozite stabile.

4. I4 =TD

TP ,unde TP = total plasamente,

TD = total depozite.

Indicatorul de licihidate I4 pentru o banca de depozite trebuie sa fie apropiat de 100%. Pentru

institutiile care nu colecteza depozite, dar dispun de capitaluri proprii si de resurse pe termen lunimportante, indicatorul de lichiditate va putea depasi 100% fara sa existe probleme semnificative de lichiditate. In schimb, pentru o banca de retail, indicatorul de lichiditate nu trebuie sa depaseasca 100%.

Interpretarea acestor indicatori de lichiditate nu este intotdeauna usoara. Analiza lor se realizeaza distinct pe termen scurt, respectiv pe termen lung, iar plasamentele si resursele trebuie sa aiba o exigibilitate reala si nu jurudica.

2. Rezervele minime obligatorii

Rezerva la banca centrala trebuie gestionata zilnic pentru a se situa la nivelul obligatoriu impus de norme. Banca trebuie sa nu depaseasca acest plafon datorita costului de oportunitate: chiar daca se bonifica, dobanda practicata de bancile centrale pentru excedentul de rezerve este sub nivelul dobanzii de pe piata interbancara sau al ratei medii a dobanzii pentru activele bancare.
Daca valoarea disponibilului bancii la sfarsitul zilei in contul curent la banca centrala este sub plafon, atunci deficitul este completat scriptic de un imprumut de la banca centrala in conditii extrem de dure, echivalent practic cu o penalizare aplicata bancii respective.

Din punct de vedere cantitativ rezervele bancare minime sunt determinate de normele autoritatii bancare si de structura depozitelor bancare. Ele sunt stabilite procentual pentru fiecare tip de depozit bancar. In aceste conditii, rezervele minime obligatorii se calculeaza ca:
Ri =
ri * di, unde:
i= 1
i - tipul de depozit bancar;
Ri - rezerva minima obligatorie corespunzatoare depozitelor bancare de tip i la momentul t;
ri - rata minima obligatorie a rezervelor la tipul i de depozite bancare;
di - marimea absoluta a depozitelor de tip i la momentul t-1.

Rezervele bancare minime fac parte dintre obligatiile pe care o institutie financiara trebuie sa le respecte pentru a functiona ca o banca. Aceste rezerve reprezinta pentru banca centrala un instrument de politica monetara pentru controlul masei monetare.
Rezervele minime nu sunt active lichide desi sunt incluse in pozitia monetara, neputand fi folosite pentru a acoperi o crestere a cererii de credite sau o retragere de depozite. Din punctul de vedere al capacitatii lor de finantare a operatiunilor bancare curente, rezervele minime sunt tot atat de putin lichide ca si imobilele din bilantul bancii.
Cererile aleatoare de credite sau fluctuatiile depozitelor bancare pot impune fie cumpararea de fonduri de pe piata la preturi peste nivelul optim (daca este nevoie de fonduri imediat), fie plasarea la rentabilitati suboptimale (daca exista rezerve excedentare de plasat imediat).
Principala cauza de incertitudine este volatilitatea depozitelor bancare, care exprima durata in timp a depozitelor si este data de increderea deponentilor in stabilitatea pietei. In acest caz, expunerea potentiala la risc este egala cu produsul dintre valoarea acestor depozite si volatilitatea lor. Expunerea la risc poate fi foarte mare, lichidarea brusca a unor depozite importante ca valoare falimentand banca.
Protectia fata de riscul de lichiditate se poate realiza in primul rand printr-o planificare si o actualizare riguroase. Clientii mari pot fi rugati sa anunte intentia efectuarii unor operatiuni de incasari sau plati de valoare mare.
Clientii sunt totusi reticenti chiar in conditiile unor pedepse severe pentru divulgarea unor informatii de serviciu de catre salariati (insider trading regulations), considerand ca o operatiune bancara este mai bine pastrata secreta cand despre derularea ei sunt informati cat mai putini.
In acest sens, trebuie monitorizate zilnic operatiunile de mare valoare: certificate de depozit ajunse la scadenta, titluri de valoare scadente, rate scadente la imprumuturi mari sau angajari semnificative de linii de credit, dar si sursele de fonduri disponibile imediat

Disponibilitati banesti pe care bancile comerciale sunt obligate sa le pastreze permanent in conturi speciale, la Banca Nationala a Romaniei. Nivelul prevazut al rezervelor se determina ca produs intre baza de calcul si rata rezervelor minime obligatorii. Baza de calcul o constituie nivelul mediu, pe perioada de observare al elementelor de pasiv asupra carora se aplica rata rezervelor obligatorii. Baza de calcul se constituie din mijloacele banesti in lei si in valuta reprezentand obligatii din acceptarea depozitelor si altor fonduri. Din baza de calcul se excepteaza mijloacele banesti atrase de la BNR; mijloacele banesti atrase de la banci care la randul lor se supun rezervelor minime obligatorii; capitalurile proprii conform reglementarilor BNR. Perioada de observare este intervalul pentru care se determina baza de calcul (perioada cuprinda intre data de 24 a lunii precedente si 23 a lunii curente). Perioada de aplicare a rezervelor minime obligartorii este intervalul de timp in care trebuie mentinut in contul deschis la BNR nivelul prevazut al rezervei minime. Nivelul efectiv al rezervei minime obligatorii este soldul mediu zilnic inregistrat de banca in contul curent de la BNR. Excedentul de rezerve este dat de diferenta pozitiva dintre nivelul efectiv si nivelul prevazut al rezervei minime. Deficitul de rezerve este dat de diferenta negativa dintre nivelul efectiv si nivelul prevazut al rezervei minime.

Nevoile bancare de lichiditate

O lichiditate mai mare este necesara, de regula, atunci cand o parte substantiala din portofoliude credite consta in credite de valoare mare pe termen lung, atunci cind banca are o concentrare oarecum ridicata de depozite, sau atunci cand tendintele recente arata o reducere a conturilor de depozite, constituite de agentii economici, sau persoane fizice de valoare mare

Piata interbancara monetara (am denumit-o astfel pentru a o diferentia de piata valutara despre care am vorbit in articolul de ieri) este o piata exclusiva a bancilor, pe care acestea isi dau imprumuturi pe termen scurt una alteia. O institutie bancara cu nevoi temporare de lichiditate va lua un depozit de la una cu exces temporar de lichiditate. Astfel, aceasta piata reprezinta un instrument esential al sistemului bancar pentru administrarea lichiditatii si are la baza inEste atent urmarita de analisti, pentru a se evalua atat riscul de credit, cat si starea economiei. In situatii de criza, activitatea pe aceasta piata poate sa se diminueze, chiar pana la nivelul de inghet, in conditiile in care participantii nu mai au incredere unii in altii. O criza de incredere, urmata de o criza de lichiditate, poate sa aiba consecinte dramatice asupra economiei. Reducerea fluxului de fonduri afecteaza capacitatea firmelor de a lua imprumuturi, obligandu-le sa inchida partial sau total capacitati de productie si sa concedieze angajati.

In functie de moneda, pe fiecare piata interbancara s-a format o dobanda de referinta care reprezinta dobanda de tranzactionare dintre banci, dar care sta si la baza creditelor acordate de catre acestea clientilor nebancari (institutionali, nu si de retail). Cele mai reprezentative dobanzi de referinta sunt LIBOR pentru dolarul SUA, EURIBOR pentru EURO, TIBOR pentru yenul japonez si ROBOR pentru leul romanesc.

Spre deosebire de piata valutara care a devenit transparenta odata cu liberalizarea contului de capital si, ca urmare, instrumentele de gestionare a riscului valutar pe leu au aparut relativ repede, piata monetara a avut nevoie de mai mult timp pentru maturizare.

Este atent urmarita de analisti, pentru a se evalua atat riscul de credit, cat si starea economiei. In situatii de criza, activitatea pe aceasta piata poate sa se diminueze, chiar pana la nivelul de inghet, in conditiile in care participantii nu mai au incredere unii in altii. O criza de incredere, urmata de o criza de lichiditate, poate sa aiba consecinte dramatice asupra economiei. Reducerea fluxului de fonduri afecteaza capacitatea firmelor de a lua imprumuturi, obligandu-le sa inchida partial sau total capacitati de productie si sa concedieze angajati.

In functie de moneda, pe fiecare piata interbancara s-a format o dobanda de referinta care reprezinta dobanda de tranzactionare dintre banci, dar care sta si la baza creditelor acordate de catre acestea clientilor nebancari (institutionali, nu si de retail). Cele mai reprezentative dobanzi de referinta sunt LIBOR pentru dolarul SUA, EURIBOR pentru EURO, TIBOR pentru yenul japonez si ROBOR pentru leul romanesc.

Spre deosebire de piata valutara care a devenit transparenta odata cu liberalizarea contului de capital si, ca urmare, instrumentele de gestionare a riscului valutar pe leu au aparut relativ repede, piata monetara a avut nevoie de mai mult timp pentru maturizare.

Este atent urmarita de analisti, pentru a se evalua atat riscul de credit, cat si starea economiei. In situatii de criza, activitatea pe aceasta piata poate sa se diminueze, chiar pana la nivelul de inghet, in conditiile in care participantii nu mai au incredere unii in altii. O criza de incredere, urmata de o criza de lichiditate, poate sa aiba consecinte dramatice asupra economiei. Reducerea fluxului de fonduri afecteaza capacitatea firmelor de a lua imprumuturi, obligandu-le sa inchida partial sau total capacitati de productie si sa concedieze angajati.

In functie de moneda, pe fiecare piata interbancara s-a format o dobanda de referinta care reprezinta dobanda de tranzactionare dintre banci, dar care sta si la baza creditelor acordate de catre acestea clientilor nebancari (institutionali, nu si de retail). Cele mai reprezentative dobanzi de referinta sunt LIBOR pentru dolarul SUA, EURIBOR pentru EURO, TIBOR pentru yenul japonez si ROBOR pentru leul romanesc.

Spre deosebire de piata valutara care a devenit transparenta odata cu liberalizarea contului de capital si, ca urmare, instrumentele de gestionare a riscului valutar pe leu au aparut relativ repede, piata monetara a avut nevoie de mai mult timp pentru maturizare.

Nevoile Bancare de lichiditate pe termen scurt

Nevoile de lichiditate pe termen scurt se datoreaza unor factori, ca: sezonieri, operatiunile marilor clienti, volatilitatea depozitelor si a creditelor.
Influenta factorilor sezonieri este foarte puternica, in special pentru bancile specializate in oferta de servicii financiare destinate unui anumit sector de activitate. Si bancile universale sunt afectate de influente sezoniere generate mai ales de perioadele de vacante, in care activitatea este minima si cheltuielile curente ridicate.
Cele mai multe fluctuatii sezoniere pot fi corect anticipate pe baza experientei anterioare prin analiza dinamica a seriilor de date. Gestiunea acestor cereri sezoniere este mai dificil de realizat doar in primii ani de activitate ai unei banci.
Transferurile si creditele de valoare mare in raport cu talia bancii pot crea si ele probleme de gestiune a lichiditatii pe termen scurt. Ca si in cazul riscului de creditare, clientii mari au potentialul de risc cel mai ridicat. Nevoile unora dintre ei sunt cunoscute aproape cu certitudine, mai ales daca au beneficiat de asistenta bancii in pregatirea planului de finantare a anumitor proiecte. Pentru alti clienti insa deciziile pot avea un caracter cu totul conjunctural, in special cele legate de transferul unor fonduri sau utilizarea unor linii de credit.
b. Nevoile ciclice de lichiditate sunt mult mai greu de estimat, deosebit de dificila fiind mai ales anticiparea momentului aparitiei lor. Ca si in cazul nevoilor de lichiditate pe termen scurt, cresterea cererilor de credit se poate cupla cu scaderea depozitelor.

4.Nevoile ciclice de lichiditate bancara

Nevoile ciclice de lichiditate bancara sunt mai greu de estimate,deosebit de dificila este anticiparea momentului aparitiei lor.Ca si in cazul nevoilor de lichiditte pe termen scurt,cresterea cererilor de credit se poate cupla cu scaderea depozitelor.

5Nevile de lichiditate pe termen lunga

Neviole de lichiditate pe termen lung sunt correlate cu tendintele comunitatilor de clienti ai bancii si pietelor pe care opereaza banca.Spre exemplu, pentru zonele cu dezvoltare accelerata, ritmul de crestere a creditelor este mai mare decat ritmul de crestere a depozitelor si pot apare presiuni de lunga durata asupra lichiditatii bancii.

6.Nevoile neprevazute de lichiditate

Sunt imposibil de anticipat, fiind provocate de evenimente complet aleatoare.

     Generate de cauze diverse, ca reducerea depozitelor datorita unor zvonuri, suspendarea unei surse de refinantare, cresterea brusca a creditelor solicitate, aceste nevoi au un potential de risc extrem de important, banca trebuind pregatita in acest sens.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1715
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved