MANAGEMENTUL RESURSELOR

MANAGEMENTUL RESURSELOR

1. Consideratii generale

Realizarea cu succes a unui proiect de constructii, cu maximum de eficienta, necesita planificarea, asigurarea, alocarea si urmarirea consumului resurselor disponibile.

Resursele utilizate in cadrul unui proiect de constructii cuprind resurse umane, materiale, utilaje si subantreprenori. Disponibilitatea acestor resurse poate fi rareori considerate ca fiind sigura datorita constrangerilor sezoniere, a conflictelor de munca, a defectiunilor utilajelor, a cererilor concurente de resurse in cadrul firmei si al proiectului, a intarzierilor livrarilor si a altori incertitudini conjuncturale. Cu toate acestea, daca termenul de executie si bugetele de cheltuieli trebuie sa fie respectate, lucrarii trebuie sa i se asigure forta de munca, utilajele si materialele la timpul potrivit si in cantitatea necesara.

Obiectivul de baza al managementului resurselor este de a aproviziona si a sustine activitatea de pe santier astfel incat obiectivele privind programul de executie sa poata fi atinse iar costurile sa se poata incadra in bugetul prevazut. Administratorii santierului pot obtine productivitatea prevazuta si un maximum de performanta din partea muncitorilor si a utilajelor numai atunci cand resursele necesare sunt disponibile in mod optim. Este responsabilitatea managerului de proiect sa identifice si sa stabileasca necesarul de resurse pentru proiect, atat pe termen lung, in cadrul planificarii generale, cat si pe termen scurt, pentru planificarea detaliata. El trebuie sa stabileasca ce resurse vor fi necesare, cand trebuie sa fie disponibile si in ce cantitate. Contractele trebuie perfectate astfel incat resursele sa soseasca la timp si sa cuprinda masurile care vor fi luate in conditiile nerespectarii datelor de livrare. Atunci cand intervin intreruperi, conflicte de munca sau intarzieri, managerul de proiect trebuie sa gaseasca masurile de remediere adecvate. Sunt cazuri in care anumite restrictii legate de intervalele de aprovizionare cu anumite resurse vor conduce la modificarea planului general de executie a proiectului si echipa de proiect trebuie sa sesizeze din timp astfel de situatii.

De asemenea, se va urmari optimizarea consumului de resurse prin procedee de analiza a resurselor.

Analiza resurselor cuprinde doua etape:

programarea

imbunatatirea programarii resurselor.

Programarea resurselor consta in stabilirea si esalonarea necesarului de resurse conform programului rezultat din analiza drumului critic pe baza criteriului timp.

Imbunatatirea programarii resurselor se face prin alocarea si nivelarea folosirii resurselor.

In strategii, resursele sunt prevazute sub forma fondurilor circulante si a celor pentru investitii. Prima categorie de fonduri asigura resursele necesare desfasurarii activitatilor curente. Este foarte importanta dimensionarea lor rationaladin punct de vedere economic. Doua sunt pericolele majore care intervin. Primul si cel mai frecvent, este subdimensionarea acestora, ceea ce genereaza absenta lichiditatilor si un grad prea ridicat de indatorare la banci. Al doilea, supradimensionarea fondurilor circulante, are ca effect o blocare inutila a unor disponibilitati, care pot fi utilizate cu o eficacitate sporita, schimbandu-le destinatia.

De regula insa, in stabilirea strategiilor, preocuparea majora are drept obiect fondurile de investitii, cele prin care se asigura suportul financiar principal, necesar operationalizarii optiunilor strategice. Aspectul major avut in vedere se refera la stabilirea marimii acestora, in functie de necesitatile impuse de fiecare optiune strategica si de posibilitatile de alocare si - pentru cele atrase sau imprumutate - de rambursare. Analiza financiara este esentiala pentru a determina rationalitatea economica a alocarii resurselor respective. Pentru a include o anumita resursa in strategie, trebuie demonstrate eficienta utilizarii sale si, concomitant, evitat un grad prea mare de indatorare, care poate pune in pericol mentinerea proprietatii asupra firmei. O data cu stabilirea marimii resurselor, se indica si provenienta lor - proprii, imprumutate (de la cine) sau de la stat (sub ce forma) - element essential, datorita caracterului limitative al resurselor si ponderii decizionale majore pe care o au asupra intregii strategii furnizorii de resurse financiare - bancile, partenerii de afaceri sau agentiile guvernamentale implicate.

In conditiile cresterii intensitatii activitatilor economice, determinate de progresele tehnice substantiale, caracteristice ultimelor decenii, marimea resurselor necesare firmelor se amplifica substantial.

Spre exemplu, in interventia facuta de Mike Baman, vicepresedintele IBM, la Conferinta Casei Albe pentru intreprinderi mici si mijlocii din iunie 1995, se arata ca pentru a face o sectiune 1/100 mm intr-un fir de par, au fost necesare investitii de 500.000$. Sau robotizarea fabricii de cabine de autovehicule de la Umea (Suedia) a necesitat, in 1993-1994, fonduri de 1 miliard coroane suedeze (400 milioane pentru cladiri si 600 milioane pentru cei 60 de roboti instalati pe 40 de posturi de lucru). Toate acestea pledeaza pentru o rigurozitate sporita in dimensionarea si structurarea resurselor, pe baza unor deosebit de complexe si minutioase analize financiare de piata, productie si manageriale.

2. Managementul resurselor umane

Rolul primordial al resurselor umane la scara intregii societati se regaseste si la nivelul firmei, fapt recunoscut si argumentat de numerosi oameni de stiinta din diferite tari. Principalele elemente care o demonstreaza sunt urmatoarele:

a)           Forta de munca este singura creatoare de valoare de intrebuintare. In fapt, firma reprezinta celula economica de baza a societatii in care se creeaza de catre oameni produse si servicii.

b)          Resursa umana este singura forta creatoare, nu numai sub aspect economic, ci si sub aspect spiritual, stiintific. Generarea de noi idei concretizate in produse, tehnologii, metode de conducere, solutii organizatorice noi s.a. este apanajul exclusiv al omului.

c)           Eficacitatea si eficienta utilizarii resurselor materiale si informationale depend intr-o masura hotaratoare de resursele umane. Practica activitatii economice releva nu putine situatii cand intreprinderi, inzestrate la fel tehnic-financiar si informational sau la niveluri foarte apropiate, obtin performante economice sensibil diferite.

Accentuarea rolului resurselor umane nu semnifica insa o subevaluare a resurselor materiale, financiare si informationale. Conceperea sistemica a firmei implica abordarea resurselor umane in stransa interdependenta cu celelalte resurse, pornind de la obiectivele fundamentale la a caror realizare concura, de la conexiunile de esenta ce exista intre ele. Suprasolicitarea resurselor umane in detrimentul celorlalte afecteaza echilibrul dinamic al intreprinderii ce conditioneaza functionarea si dezvoltarea sa profitabila.