MANAGERII FIRMELOR AGRICOLE

MANAGERII FIRMELOR AGRICOLE

Persoana cu responsabilitati de conducere a avut, in evolutia stiintei managementului, diferite denumiri: "conducator", "cadru de conducere", "director" iar mai recent cea de "manager",care, in mare masura, s-a generalizat.

Definirea managerilor

In categoria de manageri intra persoanele care detin posturi de conducere, exercitandu-si atributele managementului in conformitate cu obiectivele, competentele si responsabilitatile cuprinse in fisa postului specifica functiei ce o detin.

Managerul desfasoara, de regula, o activitate nenormata, iar timpul sau de activitate depaseste adeseori durata unui schimb de lucru. Continutul activitatii sale are un pronuntat caracter previzional, in care creativitatea trebuie sa detina o pondere importanta.

In functie de continutul activitatii si atributiile pe care le au, managerii se clasifica in trei categorii.:

manageri de nivel superior sau "de top", a caror activitate se refera la:

reprezentarea firmei in exterior;

elaborarea programelor de prognoza;

stabilirea strategiilor si politicilor de dezvoltare;

intocmirea studiilor de marketing etc.

managerii functionali, care detin ponderea in nomenclatorul managerial. In cadrul autonomiei decizionale ce o au, acestia asigura aplicarea planurilor de dezvoltare, reprezentand o punte de legatura intre managerii de nivel superior si managerii operationali.

managerii operationali, care au responsabilitatea coordonarii si supravegherii persoanelor de la nivelurile de executie, precum si a instruirii acestora.

Calitati, cunostinte, aptitudini

Eficienta activitatii personalul de conducere este strans legata de existenta unor calitati, cunostinte si aptitudini cu caracter special.

In functie de natura, continutul si efectul lor, calitatile manageriale se pot structura in mai multe grupe:

1. Calitati intelectuale, concretizate in urmatoarele:

inteligenta;

capacitate de a invata usor si bine;

capacitate de a recunoaste si a aplica noul;

imaginatie si gandire originala;

capacitate de analiza si sinteza;

o memorie buna;

operativitate in gandire si actiune.

2. Calitati de caracter, care se refera la:

corectitudine;

respect, toleranta, dar si fermitate fata de subalterni;

cinste si onestitate;

curaj;

capacitatea de autoperfectionare;

capacitatea de a recunoaste greselile proprii si de a invata din esecuri;

perseverenta;

modestia

3. Calitati fizice si temperamentale, cum ar fi:

adaptabilitate la conditii schimbatoare;

rezistenta la conditii dificile de lucru;

energie si echilibru;

spirit intreprinzator;

capacitatea de a infrunta si a solutiona eficient problemele ce apar;

capacitatea de a judeca obiectiv;

capacitatea de a suporta frustrari si nesiguranta.

Aptitudinile pe care le reclama profesiunea de manager vizeaza doua aspecte:

a) aptitudini legate de profesia de baza si care se refera la capacitatea unei persoane de a-si insusi cunostintele profesionale menite sa-i asigure competenta intr-un anumit domeniu;

b) aptitudini care se refera la capacitatea de a desfasura activitati de conducere, care includ pe langa capacitatea de a lua decizii si dorinta de a conduce, vointa de a reusi intr-o anumita activitate, abilitate de a dirija oamenii etc.

Tipuri de manageri si stiluri de management

Tipuri de manageri

Reusita activitatii unei firme este determinata de caracteristicile si aptitudinile persoanei care exercita functia de manager.

Se poate spune ca managerul eficient reprezinta un model de imbinare fericita a unor disponibilitati inascute cu trasaturile performante dobandite prin instruire profesionala si experienta.

In abordarea tipului de manager, punctul de plecare il constituie tipologia general umana. In cadrul acestei tipologii, modul de abordare a lumii exterioare si temperamentul constituie elemente de diferentiere.

Astfel, dupa modul de abordare a lumii exterioare, se disting doua tipuri umane:

1. - extravertitii - persoane deschise lumii exterioare care isi exteriorizeaza sentimentele, intr-un mod imperios, la care predomina tendintele obiective;

2. - introvertitii - persoane interiorizate, meditative, la care predomina tendintele subiective.

Dupa caracterul temperamental se individualizeaza urmatoarele tipuri:

1. - colericul, care reprezinta persoana cu un temperament puternic, neechilibrat, excitabil, dispunand de o forta de actiune neobisnuita si manifestand explozii de afectivitate cu caracter inegal.

Colericul este un om capabil de mari initiative, mereu nelinistit si agitat, avand un caracter imprevizibil in actiunile sale. Adesea are tendinta de a adopta atitudini extreme si nejustificate.

2. - sangvinicul se caracterizeaza printr-un temperament puternic, echilibrat. Este mobil si rapid, atat in actiuni, cat si in miscari si vorbire. Are un dezvoltat simt al datoriei si cand este solicitat, se angajeaza cu toata energia. Nu intreprinde actiuni riscante si nu este cuprins de panica in situatii limita. Nu este ambitios, la nevoie stie sa renunte, dar nu adopta o atitudine pasiva sau indiferenta.

3. - flegmaticul are un temperament slab, echilibrat si inert. Este calm, foarte meticulos, dar lent in actiuni. se descurca greu si dezarmeaza cand este pus in situatii neprevazute. Este realist, practic, cumpatat, dar lipsa de operativitate si adaptabilitate nu-l recomanda pentru functia de manager.

4. - melancolicul este un tip neechilibrat, slab si inhibat. De regula, este un tip rabdator si are un pronuntat simt analitic. Este hipersensibil dar labil din punct de vedere nervos. Este fricos si incapabil sa infrunte situatiile critice, iar starea de melancolie i se accentueaza cand apar stari conflictuale.

In functie de gradul de flexibilitate si stilul de conducere se deosebesc doua categorii de manageri si anume:

a)      manageri flexibili;

b)      manageri inflexibili.

Dupa randamentul activitatii de conducere si gradul de cooperare cu personalul din subordine exista doua tipuri de manageri:

a)      manageri eficienti

b)      manageri ineficienti

Managerii eficienti se structureaza in mai multe subtipuri:

1. Organizatorul prezinta urmatoarele caracteristici:

pune un accent deosebit, in activitatea sa, pe organizare;

se intelege cu colaboratorii si stie sa lucreze cu ei, chiar daca acestia nu corespund asteptarilor sale;

delega subalternilor o parte din autoritatea sa;

tine cont de opiniile subalternilor;

prefera o autoritate relativ depersonalizata, facand apel la proceduri, legi, norme, reglementari;

este constient de drepturile sale, cat si de obligatiile ce ii revin;

manifesta un grad de constiinciozitate ridicat;

stie sa evite dezacordurile sau conflictele, iar daca acestea apar, este capabil sa le aplaneze;

considera ca accesul la anumite trepte ierarhice trebuie sa se bazeze pe norme bine stabilite.

2. Participativul

ignora relatiile ierarhice si promoveaza relatii de tip colegial;

considera ca procesul de conducere este mai mult o munca de echipa decat una individuala;

detine arta de a se apropia de oameni, de a se adapta modului diferit de a gandi si a actiona a acestora;

stie sa dea dispozitii in concordanta cu capacitatea fiecarui subordonat;

este constient de faptul ca nu-i posibil sa influenteze pe altii, fara a accepta sa fie el insusi influentat

pentru aplanarea dezacordurilor, este orientat, cu precadere, catre analizarea cauzelor legate de situatii si mai putin de caracterul lor;

dezacordurile importante sunt abordate sistematic, pentru a permite o colaborare eficienta.

3. Intreprinzatorul

este tipul de manager care considera ca menirea sa este de a dirija pe colaboratori si subalterni, pentru ca acestia sa obtina cele mai bune rezultate;

promoveaza un sistem de relatii ierarhice clare, fundamentate pe experienta;

are capacitatea de a controla desfasurarea evenimentelor;

apreciaza si alege acele persoane care prefera sa fie conduse;

promoveaza idei proprii si le urmareste eficienta;

considera ca cel mai corect criteriu de promovare este capacitatea de initiativa;

adopta un stil de conducere autoritar fara sa manifeste tendinte dictatoriale;

ii place competitia si prefera confruntarile deschise.

4. Realistul

promoveaza relatii ierarhice pe baza de incredere si respect reciproc;

deciziile importante le adopta numai dupa ce, in prealabil, s-a consultat cu subalternii;

pentru problemele care nu-l privesc direct lasa pe subalterni sa-si rezolve intre ei problemele;

isi exercita influenta fara a estompa initiativele subalternilor sau colaboratorilor;

urmareste sa nu aiba esecuri sau sa obtina rezultate slabe.

Toate aceste subtipuri se pot structura in doua grupe: traditionalistul si neo-managerul, a caror strasaturi sunt marcate si de mutatiile intervenite, in ultimul timp, in stiinta managementului.

La randul ei, categoria neo-managerilor a generat cateva subtipuri dintre care, mai reprezentative sunt:

a) managerul "renascentist" - manifesta convingerea ca un bun manager poate conduce orice activitate (de productie, servicii, comerciala etc.); urmareste sa-si asigure o gama larga de capabilitati asimiland cunostinte cat mai complete din domeniile: productie, marketing, finante, legislatie etc.

b) managerul "descurcaret" - considera ca unui manager ii sunt necesare calitati de persuasiune, pentru a obtine elementele necesare reusitei unei activitati; apeleaza pentru aceasta si la unele mijloace considerate mai putin "ortodoxe", la limita legii.

Managerii ineficienti se impart in cateva subtipuri:

1. Birocratul

este tipul de manager a carui principala grija este sa evite raspunderea, punand-o in caz de nereusita - pe seama superiorilor, a subalternilor sau a unor cauze subiective;

este preocupat mai mult de aspecte formale, decat de obtinerea unor realizari de fond;

da instructiuni exagerat de detaliate personalului din subordine si, de regula, sub forma scrisa;

asteapta la randul lui, instructiuni "de sus" si nu se abate de la respectarea lor, chiar daca uneori acestea sunt, in mod evident, in detrimentul activitatii;

controlul se exercita la toate nivelurile ierarhice, cautandu-se intotdeauna vinovati pentru neindeplinirea unor sarcini sau pentru abaterea de la actele normative;

subordonat reglementarilor si practicilor din perioadele trecute, nu are incredere in proiectiile pe termen lung.

2. Paternalistul si demogogul

vorbeste mult despre spiritul de echipa, despre democratie si despre "marea familie" reprezentata de echipa pe care o conduce, dar aceste notiuni sunt exprimate confuz;

are acces la functii, in general, prin intermediul relatiilor de familie sau a altor forme de influenta;

face mult pentru satisfacerea nevoilor subalternilor pe care-i trateaza cu amabilitate - chiar daca acest lucru este contrar intereselor firmei;

este deosebit de influentabil, putand fi usor manevrat, fara a fi constient de acest lucru;

are uneori manifestari impulsive, necontrolate.

3. Autocratul de tip dictator

are ambitii personale puternice, acestea generand stari conflictuale si trezind numeroase rivalitati;

mediteaza indelung la mijloacele prin care se poate mentine in functiile de conducere;

are permanent in vedere numele rivalilor ce trebuie inlaturati si se preocupa de gasirea mijloacelor pentru eliminarea lor;

considera ca, pentru a ramane in functie, trebuie sa faca parte din anumite clanuri;

comportarea sa este, in general, autoritara;

se preocupa in mod intens pentru a exercita puternice influente asupra evenimentelor si a oamenilor;

apreciaza ca a lasa sa se dezvolte influenta si ascendenta unui colaborator reprezinta un pericol pentru pozitia ce o detine;

ii indeparteaza pe cei care nu sunt de acord cu el sau nu-i respecta linia de conduita;

este de parere ca oamenii lucreaza din constrangere si de aceea, ei trebuie controlati, dirijati si amenintati cu sanctiuni pentru neindeplinirea sarcinilor;

in relatiile de munca manifesta multa agresivitate;

realizeaza un randament personal ridicat, insa nu stie sa obtina maximum posibil de la subordonati; pe termen lung stilul respectiv este ineficient.

4. Oportunistul

sesizeaza intotdeauna ocaziile si momentele potrivite pentru a-si intari pozitia ierarhica;

organizeaza si desface aliante in functie de imprejurari;

isi fundamenteaza exercitarea autoritatii pe compromisuri;

este usor influentabil;

utilizeaza autoritatea detinuta catre exercitarea de presiuni asupra celorlalti, in vederea satisfacerii propriilor interese;

datorita preocuparilor pentru mentinerea pozitiei ierarhice nu are suficient timp pentru rezolvarea problemelor importante de ordin tehnico-economic ce intra in atributiile functiei sale;

in situatii critice, de criza, este nelinistit si agitat de teama de a nu-si pierde pozitia sau privilegiile.

5. Delasatorul este tipul de manager cu cele mai slabe rezultate:

nu manifesta interes pentru nici unul din obiectivele esentiale ale sferei sale de activitati;

este neeficient si influenteaza negativ eficienta grupului pe care-l conduce;

este evaziv in asumarea responsabilitatilor, reducand randamentul celorlalti atat prin interventii inoportune, cat si prin neinterventie;

tinde spre un randament minim, din comoditate, lene sau pentru a nu avea neplaceri.

6. Utopistul modern

manifesta prea multa incredere in oameni, pentru a mai putea asigura un bun echilibru al ansamblului sistemului pe care-l conduce;

adopta un stil exagerat democratic, in care autoritatea este slabita;

urmareste sa promoveze, mai mult un stil de conducere exemplar, decat sa obtina rezultatele exemplare;

pentru mentinerea unor relatii cordiale, neglijeaza rezultatele si eficienta;

nu este exigent cu subalternii, ceea ce duce la un randament scazut si la o lipsa de organizare;

nu cauta sa rezolve conflictele, ci le calmeaza, lasand ca aspectele critice sa fie rezolvate prin trecerea timpului;

este ineficient, rezolvand doar partial problemele.

Stiluri de management

Stilul de management reflecta modul in care managerii isi exercita atributiile ce le revin potrivit fisei postului. El caracterizeaza felul in care un manager gandeste si actioneaza pentru a concretiza atributele ce le are pe linie manageriala. In mod sintetic el defineste atitudinea sa fata de subordonati si colaboratori.

Asupra stilului de management isi exercita influenta un ansamblu de factori:

a) calitatile, caracteristicile si structura psihica a managerilor;

b) metodele si tehnicile de management utilizate;

c) motivatia manageriala;

d) pozitia ierarhica si gradul de concentrare a puterii.

Cercetarile efectuate de R. Lippit White au dus la identificarea a trei stiluri de management:

Stilul autoritar-dictatorial este caracteristic acelor manageri care au o parere deosebit de buna despre propria persoana si refuza orice sugestie din partea subalternilor, adoptand decizii de unii singuri.

Sunt managerii care acorda o mare atentie masurilor organizatorice menite sa asigure realizarea obiectivelor fixate.

De regula, acest stil creeaza o stare de tensiune, de stress in randul subalternilor, inducandu-le acestora o rezistenta pasiva fata de ordinele primite, o stare de apatie si de dezinteres.

Adoptarea acestui stil determina, in multe situatii, stari conflictuale intre manager si subordonati si chiar intre subordonati, stari pe care unii subordonati nu le suporta, determinand fluctuatii ale fortei de munca.

Preocuparea principala a acestor manageri o reprezinta controlul, in detrimentul activitatilor creative si de preintampinare a disfunctionalitatilor.

Un astfel de stil nu favorizeaza interesul de perfectionare a subordonatilor, iar in absenta managerului, randamentul grupului scade, situatie datorata si faptului ca nu s-a dorit formarea unui inlocuitor de calitate care sa-i preia atributiile.

Stilul permisiv este caracterizat de faptul ca managerul manifesta toleranta excesiva fata de sunordonati si nu ia o pozitie ferma fata de abaterile sau lipsurile acestora.

Managerii care adopta acest stil nu poseda autoritate in fata subordonatilor si nu sunt luati in serios de catre acestia.

Stilul respectiv genereaza indisciplina in munca si instalarea unui climat de indiferenta fata de interesele firmei in care lucreaza. Conceptiile si ideile managerului nu sunt exprimate clar si se prefera ideile altora.

Cauzele adoptarii acestui stil de conducere de catre unii manageri, sunt variate:

carente in pregatirea profesionala, care-i stirbesc autoritatea morala;

lasa de dorit din punct de vedere moral (corupt, vicios etc.);

este las, evitand controversele;

nazuieste spre o popularitate falsa;

nu manifesta spirit de organizare, adoptand o maniera de conducere spontana

Stilul democratic se mai numeste si participativ, se caracterizeaza prin antrenarea subordonatilor, atat la stabilirea obiectivelor, cat si la repartizarea sarcinilor si responsabilitatilor.

Managerii isi concentreaza predominant atentia asupra obiectivelor fara insa a neglija problemele subordonatilor. Ei se consulta in permanenta cu colaboratorii si subordonatii, dar isi asuma singuri responsabilitatea deciziilor care intra in sfera lor de atributii. Este un stil care are la baza o puternica autoritate morala a managerului.

Acest stil de conducere educa pe subordonati in spiritul unei independente in executarea deciziilor primite, dezvolta simtul de raspundere pentru munca executata, asigura disciplina in munca si da un imbold spre perfectionarea profesionala continua.

Datorita unitatii puternice care se instaleaza in cadrul grupurilor de munca, in lipsa managerului, eficienta activitatii nu se modifica.